România Liberă, septembrie 1949 (Anul 7, Nr. 1543-1568)

1949-09-07 / nr. 1548

PAGINA 6-a gMUritafac taniTETttOB PBWIIOBII Cetățenii din suburbana Col­ent­in­a sprijină acțiunile Comitetului Provizoriu O puzderie de străduțe răschirate una dintr’alta fără nici o noimă, se întind dincolo de Capătul tramvaiu­lui I, formând grupe de cartiere mo­deste, în care s’au îmbulzit., an după an, multe mii de familii de muncitori, atrași acolo de cele câte­va făbricuțe de cărămizi, ghiață, etc. — „Acum vreo treizeci și ceva de ani — povestește tov. Ciuceanu, — nu erau pe aici decât câteva sute de familii, răspândite pe niște ulițe des­fundate. Cu timpul ne-am înmulțit. Veneau mereu alți muncitori, cărora puținii bani câștigați nu le ajungeau să-și pledească o cameră mai aproape de centru. Unii intrau prin fabricile dimprejur, alții care nu mai aveau loc și-au făcut rost de muncă la alt capăt al București­ului, dar cu Casa tot aici au rămas’’. Și așa s’au înjghebat unul după altul cartierele Fundeni, Negroponte, Voluntari, Ghica Tei, Pipera, An­­dronache și Niculae Bălcescu care formează comuna suburbană Colenti­­na. Nici nu treci bine de sediul Comi­tetului Provizoriu, în jurul căruia se ridică câteva case mai arătoase — locuințele negustorilor și ale foști­lor fabricanți—și să numeri, una după alta, o serie de străzi în­guste. Ici, color,printre ele, răsare câte una pietruită. Dar acestea sunt puține. — „Sunt puține, tare puține, ne întărește gândul tov. Matache, a­­tăta cât am putut face în cele două veri din urmă, sprijiniți de Comite­tul Gospodăresc. Ce era pe aici! Prăpăd mare! Când veneau ploile inundau mai mult de jumătate din comună. Și apoi,­­ săptămâni întregi, trebuia să ne descălțăm ca să putem pătrunde prin mocirlă până la case­­le noastre". ..Ce?? ci am auzit ca se instale­ază și își com­una noiastră C3st*îîet Provizo­riu, Bunit iii­nei bucurat 55 De străzile și locuitorii comunei Co­ ienîlna, nu s'a îngrijit nimeni până la ansturarea regimului nostru. Primele străduințe pentru scoaterea la lumină a ulițelor sale, au fost făcute de Comite­­tul Gospodăresc, din primăvara anului trecut. Arăind­ au început căruțele și carmoa­nele să care moloz și tot atunci au apă­rut primele maldăre de pietre, pentru construirea trotuarelor. Gropile de pe străzile Major Băci la Valea Jiului, Sălciilor, Dropiilor, Lu­­peni, au dispărut iar în locul lor au apă­rut trotuare pietruite. In acelaș timp s’au construit și două podețe peste Co­­lentina, s'au săpat șanțuri de scurgere pe străzile Bogdan Spătarul, Neagu Ni­­colae, Drumul Gării, Porțile de £ w, s’a ridicat școala Ion Creangă. Numeroși cetățeni au m­uncit pentru construirea primului solar din comuna lor și pentru plantarea câtorva mii de poeți care vor umbrii și înfrumuseța peste câtăva vreme străduințele lor de care niciodată Negroponții și Vlădoienii care stăpâneau moșiile de dincolo de li­nia de centură, nu s’au îngrijit. — „Doar șoseaua aceasta, pe care o vedeți, au ridicat-o prin 1930, ca să-și facă drum că me conace și ferme, — spune Stana Achim, potrivindu-și bas­maua pe cap. Nu mai sunt tânără, dar când am­ auzit că se instalează și în co­muna noastră un Comitet Provizoriu, mult m’am bucurat. Am fost la instala­rea lui, am aplaudat până mi s’au înro­șit palmele. Nu ne-au făpaduit marea cu­ sarea, ca alții­ Ne-au cerut să-i aju­tăm și s’au angajat în fața noastră să muncească cu toate puterile”. Prima zi de activitate, priminit contact cu pe­ljJ­iații iwiiseitoare Dela Cioară Toma, delegatul stră­zii “Bogd­ari ’"Spătarul, — un om voi­nic­ și plin de voie bună — aflăm că încă din primele zile ale activității sale Comitetul­ provizoriu­ a dovedit că e hotărît să-și țină cu sfințenie angajamentul luat. Intr’adevăr, membrii Comitetului Provizoriu al comunei Colentina, toți oameni ai muncii, au pornit la treabă, chiar din prima­ zi a instală­rii lor. — „Plouase câteva zile la rând — spune tov. Călcescu președintele Comitetului Provizoriu. — pe străzi­le mai joase ale comunei, apa era de trei palme și pătrunsese și in casele oamenilor. Când am văzut asta ne-am dus imediat la fabrica „Vasile Roaită” și am adus două pompe de acolo. Apoi am mobilizat cetățenii la muncă. Am lucrat cu ei la un loc, o zi și o noapte continuu. Ne-au ajutat și copiii de școală și pompierii din Băneasa. A doua zi am făcut raport către Comitetul Provizoriu al Capi­talei cerând să ne aprobe material pentru pavarea și ridicarea străzilor inundabile. Au sosit deocamdată 200 vagoane piatră cu care trebue să pornim de­grabă la muncă. Suntem în pragul toamnei. Trebue să reparăm cât pu­tem mai multe străzi, în timpul cel mai scurt. De aceea, astă seară am și convocat o ședință cu toți delegații de stradă în vederea mobilizării oa­menilor la muncă voluntară’’­­. În­cheie tov. Călcescu. Apoi continuă studierea actelor, certificatelor și cererilor care-și aș­teaptă rezolvarea. „Assisim svam © casă lumi­­noasă și saitätecsg” — ,.Ei, cum stați? Sunteți mu­lțu­miți de casă?” — întreabă pe un tâ­năr, vice-președintele Comitetului, — „Tare mulțumiți. Am vorbit cu nevasta să ne aducem și copilul aca­să. Destul l-am ținut la țară fiindcă în magazia aceea dărăpănată nu-l puteam ține. Acum, cu sprijinul dvs, avem o casă luminoasă și sănătoa­să’’ — spune Stanciu Mihail. A fost mutat la propunerea Com­i­tetului provizoriu împreună cu alte 12 familii de muncitori. Până săptămâna aceasta locuiseră în diverse magazii de paiantă, in­ghesuiți câta 5—6, sau chiar mai mulți, într’o cameră. De la înființa­rea oficiilor de închiriere, o bună parte din muncitorii care locuiau în asemenea condiții, au fost mutați în case sănătoase și încăpătoare. La Centrul de Conser­vare a Alim­e Bitelon. Continuăm drumul către Centrul de Con­ervare a Alimentelor, pus în func­țiune tot cu sprijinul Comite­tului Pro­vizoriu. Centrul a instalat info încă­pere mare din spatele școalei Colentina. Responsabili Centrului și alte câteva femei pregătesc prin muncă voluntară niște conserve pentru copiii greci. Le­gumele au fost colectate de către dele­gații de stradă. In fața unui cazan mare cu bulion, o femeie își șterge fruntea cu mâneca și mestecă de zor. Este Iordana Spireanu din Intrarea Ciuceanu Nr. 1. A venit să-și facă bulionul la centru. — „Mai bine se lucrează aici. Avem îndrumătoare pricepute. Comitetul Pro­vizoriu cum s’a instalat a și luat mă­suri să se aducă semnele necesare. Cen­trul acesta e un mare sprijin pentru noi femeile muncitoare’’. Comitetul Provizoriu al comunei Co­lentina se vede că s’a apucat vârtos de treabă. Președintele întocmește o schiță de plan de muncă, pe care o va sup­une spre discutare chiar azi membrilor Comitetu­lui. Unul dintre membri e plecat pe te­ren să vadă unde se vor putea înmaga­zina cartofii și ceapa ce urmează să fie aduși pentru aprovizionarea populației muncitoare. Secretarul este pe arie unde urmărește desfășurarea muncilor agrico­le. Cetățenii din suburbana Colentina do­vedesc că sunt gata să sprijine orice ac­țiune a Comitetului Provizoriu, fiind convinși că acesta lucrează numai pen­tru apărarea intereselor masselor mun­citoare. Membrii Comitetului Provizoriu, tre­bue să-și întărească și mai puternic le­gătura cu massele, astfel încât să se a­­rate vrednici de încrederea și sprijinul populației muncitoare. Gina Petrăchescu ..Grâul pe care-l dăm se va întoarce tot la noi în trac­toare și mașini multe" 31 August 1943. In comuna Coșove­­nii de SUS tîin Județul Dolj treera­­tul se apropie de sfârșit. La ultima arie se muncește de zor, pentru ca lu­crul să poată fi terminat până după amiază la ora cinci, așa cum țăranii muncitori și-au luat angajamentul în fața Comitetului provizoriu al plășii. Carele stau aliniate pe două rân­duri, unele spre a-și descărca sno­pii în gura batozei. Altele pline până peste margini de rodul bogat al grâului, se îndreaptă spre centrul de colectare „Comcereal“. In jurul batozei e mare forfotă. Unii ridică sacii plini cu grâu, alții cară paiele și-o alimentează mereu cu snopi. Sus pe batoză, un steag roșu ca sângele, fâlfâie în bătaia vântului. Președintele Comitetului provizoriu al comunei nădușit, negru de praf, strigi cât poate, pentru a acoperi zgomotul motorului: — „Tovarăși­ să facem un ultim efort“. Lucrul se întețește din Ce în ce mai mult. Mecanicul mașinei și paznicii ariei sunt cu ochii în patru ca nu cumva batoza să se defecteze. Cântarul se găsește ceva mai la o parte. In jurul lui s’au strâns țăranii care au de predat cotele de colec­tare. Apoi, țăranii muncitori au în­ceput să discute cu vioiciune despre colectare. — „Ați văzut fraților, — spune un țăran înalt cu brazde adânci pe o­­braz, că nu este așa cum st­onisesc chiabură, că ne ia totul ? Fiecare om dat după cât am produs, iar cei săraci sunt scutiți“. In timpul acesta se apropie de pre­ședintele comitetului provizoriu al comunei, țăranul sărac, Ștefan Gheor­­ghe, un om mărunțel, negricios, care spune: „Tovarășe președinte, în pro­­cesul-verbal scrie că­­rul scutit de predare. Cu toate acestea dau și eu o baniță de grâu. O dau cu dragă inimă pentru că știu că grâul se va întoarce tot la noi în tractoare și mașini-unelte, care ne vor ajuta să scoatem un rod cât mai bogat“. In cuvintele lui, se simte bucuria și fericirea de a putea da și el, din puținul lui pentru țară. Gestul țăranului Ștefan Gheorghe arată dragostea fierbinte pe care o au țăranii săraci și mijlocași pentru­ patria lor, pentru clasa muncitoare. Ștefan Gheorghe este urmat de cimpoacă Niculae, țăran sărac, scu­tit și el să predea cota de colectare, care dă totuși 30 kgr. grân. Apoi văduva Vlad Maria pune pe cântar un sac cu grâu spunând: „Ni dau pentru țară, pentru frații noștrii muncitori, că și ei ne-au ajutat pe noi la repararea uneltelor agricole în primăvară“. Cântarul arată 26 kgr. Atât a dat Vlad Maria cu toate că este țărancă săracă. In timpul acesta stogulrile scad mereu. Mașina suflă greoaie și svârle afară boabele pline și galbene ale orzului, care a mai rămas in ultimul stog. Nu este Încă ora cinci și ultimul snop dispare în coșul batozei. Și Cep«»iu 4 „ROMANIA LIBERA” ȚĂRANCA MUNCITOARE NELA BOTEZ A INVITAT SA CONDUCĂ TRACTORUL (Urmare din pagina l-a) www )"-"an.sin>- enaita — „Și unde lucrează acum? — „La orezăria Sculeni. — „Bine... declară mulțumit direc­torul. Am să merg acolo să vorbesc cu ea. ” Era seară. După o zi de muncă Neta Botez se odihnea împreună cu tova­rășele ei, când a intrat în ogradă, directorul Gospodăriei din Popricani. A dat binețe și i-a spus dea dreptul, t­ră ocolișuri, pentru ce a venit. — „Să vii la noi și dorința ta se va face faptă, întâi îi lucra pe lângă mecanicii cei mai bătrâni și pe urmă vei avea tractorul tău pe care să-l conduci cu drag pe ogoare”. Așa i-a spus tovarășul director și Nelu Botez a simțit în cuvintele lui atâta căldură încât iar i s’au umezit ochii de bucurie. — „De mâine viu!” — atât a șoptit fata și a fugit repede acasă. A doua zi, în faptul dimineții, a venit la Go­spodărie. A Întâmpinat-o un uruit prelung de motoare. Mecani­cii roboteau de zor pe lângă tractoare și se pregăteau pentru marea bătălie a muncilor de vară. Au primit-o cu drag tovarășii mecanici și i-au arătat pe îndelete toate mașinăriile. Zilele au trecut pe nes­­ițite și fata lui Vagn­e Botez a Început să înțelea­gă alcătuirea de mașinării a tractoru­lui. S’a apropiat ziua de sărbătoare a oamenilor muncii din țară noastră, ziua eliberării de sub jugul fascist. Fierbințeala întrecerilor i-a cuprins pe toți muncitorii din Gospodărie. In curtea largă a Gospodăriei din Popri­cani, Neîa Botez făcea pr”m a tractoru­lui reparat de mâinile ei. A întors frumos pe lângă gardul curții și a tras lângă clădirea Gospodăriei. Di­rectorul tocmai cobo­a treptele. — „Noroc bun, tovarășă Botez!" — „Noroc și sănătate!” — răspunse fata. Mi-am văzut visul cu ochii, știu de acum­ să conduc tractorul tot așa de bine ca și tovarășii mei de muncă”. Și b­. obrajii arși de soare bucuria înflori bujori. EXCURSIILE PROGRAMATE DE C.G.M. PENTRU SĂPTĂMÂNA IN CURS Sâmbătă 10 Septembrie 1949: Caba­nele din regiunea Brașov și Cabanele din Bucegi, Duminică 11 Septembrie 1949: Man­galia, Cheia și Srnagov. IN COM­UNA CASTR­ANOVA-RO­MAN­AȚI NĂZUINȚELE DIN 1921 ȘI 1932 ALE ȚĂRANILOR MUNCITORI S’AU ÎMPLINIT (Urmare din pagina I-a), sărăcia, — ne spune Marin D­ Antonie. Insă planul n’a putut fi pus in apli­care. Nu se știe cum, jandarmii au aflat. Cei ce trebuiau să plece au fost ares­tați. A venit aprobarea Par­tidului Când glorioasele Armate Sovietice au eliberat țara noastră de sub jugul fas­cist, mai vârtos a încolțit în mintea celor ce formau vechiul nucleu­ de par­tid din comuna Castranova, gândul că numai­ muncind , in colectiv, vor­ putea scăpa de exploatare, de sărăcie. Refor­ma agrară a fost un pas, un pos­ mare pe­ drum­ul ac­ fesia. Dar, cei ca­re încă din 193­3 doriseră să­­ cunoască realitățile Uniunii Sovietice, priveau mai departe decât reforma agrară. Stăteau de­ vorbă, cea­suri întregi,pe prispele caselor, căutând­ să le scoată din cap toate cele câte le spuseseră dușmanii. Oamenii stăteau, chibzuiau. Până­ la urmă­­ vedeau că unifica în colectiv este singura cale pentru a duce,un traiu omenesc. In 1946 un grup de țărani săraci și mijlocași,­ în frunte cu Constantin Ba­dea, Marin și Ștefan Antonie, Alexan­dru Vicșoreanu, Ilie Radomireanu și al­ții, au vrut să pună la un loc vițeji», u­­neltele lor și să-și lucreze in colectiv pământurile. Iar când în Martie, 1949, a venit Rezoluția Partidului, țăranii muncitori din Castranova au înțeles că ziua pe care o doreau atât de mult, de ani și ani de zile, se apropia cu pași repezi. Au înaintat o cerere Partidului ca să li se aprobe formarea unei Gos­podării Colective. Aprobarea a venit­ — „Dacă nu venea în ajutorul nostru Partidul ajungeau blestemații de chia­buri să ne pună și la jug. Că nu le mai ajungea cât storceau din noi”. Sunt cu­vintele lui Gheorghe Căldăraru, în vâr­stă de 70 de ani, care nici nu mai ține bine minte de când tot trudește pe mo­șiile bogătanilor.­­ ■­­ ■IgZeci­tia Bîrsâi its­i trudeau pentru bogătan . Dar ca să­ ajungă să muncească pă­mântul în colectiv, țăranii m­­uncitori din Castranova știau că mai întâi tre­bue să lupte împotriva chiaburilor. Georgescu sau Ninoiu erau cei pe pă­mânturile cărora întreg satul de aproa­­pe 600 de familii muncea pe nimica toată. —­ „Cum să nu fi huzurit ei, bogătanii dacă zeci și zeci de mâini trudeau pen­tru ei? Noi n’aveam­ nici după ce bea apa și dacă vreodată ne împrumutam, ne lua de trei ori mai mult decât ne in­­țele­seserăm” — spune:, Ștefan M. Mi­­trică,’ țăran sărac, puțin tel la trup, cu chipul palid,­­înfășurându-și cu necaz scurteica peticită toată . Intrând in vorbă, Ioana Protopo­­pescu povestește despre felul în care se muncea pe moșiile chiaburilor. Fața l u­­milioasă", cu­­ trasaturile regulate, se înăsprește. Ochii capătă luciri triste. Prin fața ei se perindă nesfârșitele Veri când se scula de cu noapte pe la trei și pleca spre Apele Vii, Zănoaga sau­ Albota, ca să ajungă acolo odată cu răsăritul soarelui. Muncea toată ziua și nu putea să plece nici măcar p­e clipa sa-și vadă pruncul lăsat la um­bra unui copac. Umbra trecea, copilul rămânea în soare. Abea la nămiaza, când trebuia să pună de masă, putea­ să-l îngrijească. — „Simțeam cum mi se urcă sângele în gât de năcaz văzând cum sta băia­tul, dar n’aveam ce face. Cu biciul mă întorcea­m­apoi pe arie, vătaful. Munceam până în amurgul zilei, în chindii. Insă când să plecăm, Dumitru Ninoiu își scotea căciula și o arunca pe miriște cât putea de departe... Zicea că după ce terminăm seceratul pană acolo, numai atunci plecăm. Și după ce ter­minam, cu un rânjet, mai arunca odată căciula și așa de trei-patru ori până nu mai vedeam nimic în jurul nostru. Ajungeam înapoi in sat la miezul nopții. Nici nu ne mai simțeam oasele de oboseală. Mulți își luau­­ lumea în cap și nu se mai duceau la lucru. De­aceea, în toiul muncilor, seara, ne lua chiaburul și ne închidea în grajd ca să fie sigur că o să-i strângem a doua ■ zi gr­ânele”. * — „Erau mari familiile chiaburilor. Le mergea bine și se înmulțeau... — spune Pucă Petre. Ulițe întregi erau ale lor. Unul din familia Minoiu era notar, iar unul dintre Georgești era perceptor. Pen­tru un pogon lua de trei ori și patru ori dări. Cu banii noștri și-au făcut case". Sunt nori aducători de rod bogat Ziua de 4 Septembrie 1949 este o zi hotar în viața țăranilor muncitori care formează Gospodăria Agricolă Colec­tivă din Castranova. Ea desparte lu­mea veche a exploatării și a sărăciei de lumea cea nouă, luminoasă, aducătoare de belșug. In această zi, freamăt de bucurie a cuprins odată cu răsăritul soarelui, în­tregul sat. Dintr’un capăt la celălalt, în straie de sărbătoare, se îndreaptă fe­mei, bărbați și copii spre căminul cultu­ral, unde se va ține ședința de consti­­tuire a Gospodăriei Colective. Peste tot e numai cânt și veselie. Afară, în curtea căminului, tinerii, au prins­­ în horă fetele și plini de viață joacă bă­tuta. Doar e sărbătoare în satul lor! La orele 10, în sala pavoazată mai frumos ca oricând, începe ședința. Fe­mei și bărbați cu fețele brăzdate de trudă ascultă cu toții cuvântul de des­­­ch­idere al președintelui Comitetului de organizare al Gospodăriei. Vorbește apoi tovarășul Al. Buican, ministru adjunct al învățământului Public, care comu­nică aprobarea dată de Partid pentru constituirea Gospodăriei Colective „16 Februarie 1933“. , Apoi, rând pe rând, cu pas hotărît ță­ranii muncitori semnează actul de con­­stituire al Gospodăriei. Odată cu aceas­ta ei pun stavilă unei vieți trudite: " ... Soarele începe din ce în ce mai mult să dogorească. Dinspre Zănoaga și Apele Vii, nori cenușii împânzesc cerul. Sunt nori aducători de rod bo­gat. MARIA SEBASTIANU și GH. CALINESCU Bătrânul luptător Marin Tobă semnează actul de constituire M mersul unor trenuri Cu, i­nceper­e ds­ veni.—6-Sept.--a.c., tre­nurile rapide automotoare M. 85, M. 86 și trenurile accelerate abur nr. 803, 802 dintre București Nor­d- Constan­ța-Mangalia se limitează la Constanța. Prima plecare a trenului 803 din București Nord cu destinația Con­stanța a fost în ziua de Marți 6/9 a. c. iar prima plecare a trenului ac­­celerat 802 din Constanța va fi azi. Miercuri 7.9 crt. Locurile din trenul autorapid Nr. 86 repartizate stațiilor Mangalia, Vasile Roaită și Eforie rămân și mai departe la dispoziția acestor stații pentru a fi vândute călătorilor care­­doresc ca de la Constanța să-și con­tinue drumul la București cu trenul M. 86. Trenurile accelerate M. 801, 804, precum și trenurile de persoane nr. 8001, 8002, 8003, 8004, 8005 și 8006 vor continua să circule până la Manga­lia, în fiecare zi. Pentru asigurarea legăturilor în Constanța de la și la tr. autorapide M. 85 și M. 86 se­ modif­ică parțial și total, următoarele trenuri de per­soane: Nr. 8001 tren de persoane jșrteacă din Constanța la ora 14, 04 și so­sește la V. Roaită la ora 14,43, tr. nr. 8155 tren automotor de persoane pleacă­ din Constanța la ora 16,26 și sosește la Mangalia la ora 17,54. tr. nr. 8158 tren automotor de persoane pleacă din Mangalia la ora 18,15 și sosește la Constanța la 19.38. Tr. nr. 8193 tren automotor de persoane pleacă din Eforie la ora 17,30 și sosește la Techirghiol la 17.37. Tr. nr. 8194 tren automotor de persoane pleacă din Tekirghiol la ora 16,33 și sosește la ora 17,40; tr. nr. 8198 tren automotor de persoane pleacă din Tekirghiol la ora 17,53 și sosește la Eforie la ora 18.00. Tr. 8197 tren automotor de per­soane pleacă din Eforie la ora 19,30 și sosește la Tekirghiol la ora 19,37. Tr. nr. 8200 tren automotor de persoane pleacă din Tekirghiol la ora 20,43 și sosește la ora 20,50. Siguranța contra supramcarcarii și ruperii burghielor de ghivent Ia tăerea ghiventului cu mașina, se ivesc greutăți în special când bur­­ghiul de ghivent trebue să ridice șpan abundent, care din cauza greu­taților de evacuare blochează și supra-încarcă burghiul de ghivent, rupândul. Pentru a tăia de exemplu ghivent, trapezoidal la piulițe, este necesara o strângere perfectă a piuliței și o ungere bogată în cursul lucrului. Pentru a evita însă ruperea burr­ghiului de ghivent s-a realizat dispo­­­zitivului de siguranță din figură. Dispozitivul se compune din jumă­tățile de acuplaj a și b, dintre care a se fixează în suport și b se poate roti în jurul lui a. Burghiul de ghi­vent se fixează în locașul pătrat c și în bucșa de conducere d. Pentru a împiedica în cursul tăerii ghiven­tului, rotirea jumătății de acuplaj b se introduce știftril­e în ambele ju­mătăți, la­­ locul indicat în schiță ,și se începe tăerea ghiventului. Dacă în cursul lucrului survine o încărcare neperm­isă a burghiului, știftul e, al cărui diametru a fost ales pentru încărcarea maximă ad­misibilă, se taie prin forfecare. Ju­mătatea b a acupla­j­ului execută acum o rotație mică, dar antrenează în acelaș timp pârghia­­ și prin cu­rent electric de sens contrar, ma­șina se oprește instantaneu. Se­­ e­vită ruperea burghiului și acum se poate cerceta și Înlătura­ defectul. Deoarece la tăierea ghiventului oțel, în general nu se trece de teza de tăiere de 6 până la 10 metri pe minut, oprirea bruscă nu cau­zează desavantaje în angrenaj. Pentru a obține­ un ghivent irepro­șabil este avantajos ca burghiul de ghivent Nr. 1 și 2 să lucreze cu șurub iar burghiul de ghivent de fi­nisare (Nr. 3) să taie fără antrenarea suportului, cu condiția unei bune alegeri a materialului de prelucrat, a unei ungeri bune și a unui unghi de tăiere bine șlefuit al burghiului de ghident se vor obține totdeauna filetări bune și curate. Prin întrebuințarea acestui dispo­zitiv simplu se ajunge la scurtarea timpului de execuție și la o înbună­­tățire a calității, in acelaș tim­p se face și o importantă economie de scule scumpe și grele de aprovizio­nat. Ing.PAPP ITALIU Din D. Cimp Poșta noastră TOV. GH. MATEI — coresp. Alba­­lulte. — Corespondența Dvs. este foarte interesantă, însă dispozitivul descris este incomplet și fără posiblitate de a­­daptare pe scară întinsă. Vă rugăm să ne faceți schița și textul în așa fel, in­cât să poată fi înțeles cu ușurință, îmbunătățirea tov. Nick­­i' Petri, ar fi interesantă, și pentru alte repere, zi reprezintă un sistem de presare, di­n chiar piesa respectivă. Vă rugăm deci să o descrieți mai clar și cu o schiță mai complectă. TOV. C. R. SAVU — Metrom.Bra­șov. — Dispozitivul tov. Pop Nicolae este folositor, însă lipsa schițelor face­ ca să nu se înțeleagă prea bine sistemul de lucru. Vă rugăm să refaceți textul, dând a­­mănunte tehnice mai clare și să ne tri­­­miteți spre publicare, și o schiță — un desen tehnic — după care cititorii noștri să se poată orienta și ajuta în munca lor din uzină, —­­. „, ROLUL CONTABILULUI IM INTREPRINDERILE INDUSTRIALE procesul de producție, oglindind va­loric fazele împlinirii și depășirii planului. Iar în întrecerea pentru mărirea vitezei de circulație a mij­loacelor de rulment în întreprinderi, muncitorii contabili și planificatorii financiari, sunt angajați cot la cot cu muncitorii din ateliere. Tocmai pentru a putea face față în bune condițiuni acestor sarcini, elementele contabile trebue spriji­nite și ajutate. Directorii de întreprinderi, cei din­tâi, trebue să creeze organelor conta­bile, condițiuni de muncă prielnice și să urmărească, prin înregistrările și dările de seamă contabile, desfă­șurarea activității gospodărești a în­treprinderii. Directorii trebuie să-și însușească suficiente cunoștințe contabile și fi­­nanciare, pentru­ a putea descifra și analiza încheierile contabile perio­dice. Nu este îngăduit ca acest domeniu să rămână străin conducătorilor de întreprinderi. V. Molotov, în raportul economic la al XVIII-lea Congres al Partidului Comunist (b) arăta că dau dovadă de analfabetism economic și de o peri­culoasă neglijență acei „conducători de întreprinderi cari găsesc inutil să se uite în bilanț, să studieze deconturile contabile și să se pre­ocupe de calculele economice”. Organele de Partid și cele sindi­cale, din întreprinderi trebue să in­­drumeze și să sprijine­ze muncitorii contabili, p­entru ca­ aceștia să-și în­­devlinească sarcina de a t’ne o zi și în mod corect eviden’ele 'n’re­­pr’nderilor, de a­­ întocmi și îi vin’a la timp d*r;le de seamă contabile, țoie statn-ice de executarea *planului și toate Utcr*r­le c­re, ‘ralizate, meni s’ m­a‘e în cifre. Par» fidelul st­âm­prrvdic, cum se dpsfă­­șoară munc­a de î­ntinire a Planului de Stat în industrie. Contabili* d'n între­­țin ’eri tre' ve să fie pătrunși de importarea rolu­lui lor în economia national-, să le­pede întreg balastul de menigstăți și practici vechi, să devină oamenii noi ai economiei, socialiste, să­ fie cu adevărat gospodari ai bunurilor po­porului muncitor și sprijinitorii e­­fortului uriaș pe care-l depun oame­nii muncii din țara noastră, pentru îndeplinirea și depășirea Planului de Stat. (Urm­are din pagina I-a) registrele sale reflectă o tendință de irosire sau depășire. Contabilul are vigilență îndreptată spre consumuri­le de materiale, a căror evidență o ține și a căror chibzuită întrebuin­țare o îndrumează. Tot el are sarci­na și răspunderea calculației prețu­lui de cost. O justă repartizare a costurilor de producție, constitue un îndreptar pentru muncitorii antre­nați în munca de reducere a prețu­lui de cost, care le arată în ce direc­ție trebuie să-și îndrepte efortul. Contabilitatea urmărește pas cu pas ii

Next