România Liberă, septembrie 1949 (Anul 7, Nr. 1543-1568)

1949-09-06 / nr. 1547

CĂRȚI VECHI de JOACHIM BOTEZ E­ste o gânganie, mai degrabă un vierme, care trăește ca orice parazit rozând în taină și pe îndelete scoarța și filele cărților vechi. E un fel de cariu, mai mic decât cel care roade lemnul. Ce l-ați aflat poate prin cotoarele tomurilor pră­fuite, căruia nemții îi spun pădu­chele cărților (Buecherlaus). Cam așa înțelegeau să trăiască, până mai o­­dinioară, unii autori ai didacticei burgheze din așa zisele ediții, revă­zute și complectate ale manualelor de școală. Nu făceau niscaiva schim­bări fundamentale în esența și felul de tratare a materiei din programa oficială, ci mai scoteau ori mai a­­dăugau ici-colo câteva rânduri ori o poză, mai scriau o prefață și mai ales, la cărțile de literatură, schim­bau șirul textelor și cifrele din col­țul paginilor. Astfel revăzute și com­plectate, manualele nu mai erau de folos în anul ce urma. Școlarii tre­buiau să cumpere altele noi, iar pe cele vechi să le arunce la lada cu gunoi. Așa se întâmpla adesea sub cârmuirile dăscăliei trecute, când u­­neori câte cinci autori în cap cu un inspector școlar, se grămădeau pe coperta unei cărți de citire ori de socoteli ce trebuia să aducă câștig sigur și gras. Ei socoteau cartea o marfă ca brânza de oi ori ceapa de arpagic, un os cu măduvă pentru dânșii, nu un prinos smerit pe jert­felnicul luminării celor mulți și ne­căjiți. Așa a făcut avere multă un fost ministru al învățăturii care, după ce a vândut sute de tone de geografii, s’a gândit că n’ar fi rău să facă și o carte de religie pentru uzul claselor secundare. Asemenea negoțuri în numele zei­ței cu ochi albaștri și scut de argint, care purta pe umăr o bufniță blajină, nu un berete, nu mai merg acum. Mai mult, în vederea anului școlar care se pornește, Ministerul învățământului Public din Republica celor care ago­nisesc banul în sudoarea frunții, a hotărât ca elevii să folosească ma­nualele vechi, afară de cele de limba română cu totul modificate. Toate porțile uzate, dar fără foi lipsă, spune dispoziția ministerială, vor putea fi va­­lorificata cu 50 la sută din prețul actual al manualelor. Stocurile de (Continuare în pag. 2 col. 4) à ANUL Vii Nr. 1547 C."T­­axa de francare plătită In numerar 8 PAGINI 4 LEI conf. aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. 108.828, 16 Marți 6 Septembrie 1949 Ulii i iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii AUTORITĂȚII BRITANICE LIVREAZĂ BOMBE INCENDIARE MONARHO-FASCIȘTILOR GRECI LONDRA 5 (Agerpres) — TASS transmite: Corespondentul din Atena al ziarului SUNDAY CHRONICLE arată că Ma­rea Britanie și Statele Unite se folosesc de războiul împotriva Greciei democra­te pentru a încerca noui arme. Armata și aviația monarho-fascistă au fost a­­provizionate din plin de către Marea Britanie și Statele Unite, în ultimile lup­te de pe muntele Grammos. Coresponden­tul scrie că bombe incendiare britanice aruncate de 50 de avioane britanice SPITFIRE au fost încercate împreună cu o nouă armă americană. T­I VN­N­E­R­E­T FRUNTER­UL SOVIETIC MANIFESTĂRILOR FESTIVALULUI DE LA BUDAPESTA — ÎNTÂLNIREA dintre delegația comsomolului și tinerii din r.p.r. — — DE LA T­RIMISUL NOSTRU AL. N. TRESTIENI E­ra una din serile de mare săr­bătoare din­­ decursul celor două săptămâni câ­t a durat neuitatul Festival Mondial al Tine­retului Democrat. Aveau loc simul­tan manifestări artistice și cultura­le ale delegațiilor de tineret, la Tea­trul Edosz, la Teatrul Național, Tea­­trul Municipal, la Operă, pe stadioa­­ne, pe muntele Gellert, pe insula Margareta. Și pretutindeni în Buda­pesta, grupuri mari de tineri apar­ținând zecilor de țări, cântau, dan­sau. Așa era în fiecare zi și în fie­care seară, până târziu, după orele 12. „Ca Operă, balet sovietic. Sala grandioasă cu ornamentație bogată, sclipind feeric în bătaia puternică a luminii becurilor electrice și a re­flectoarelor, era plină până la ulti­mul loc. La ora 8,30 punct, cortina grea se ridică. Masa numeroasă a spectatorilor scoate exclamații de admirație. Vederea decorurilor de o frumusețe nemai­­întâlnită a produs multă uimire. Scena reda cadrul de basm, în care echipa de balet avea să execute vestitul dans al lebedelor. Totul părea în relief lipsit de orice artificiu, într’o perfectă armonie de culori. Fiecare umbră, fiecare amă­nunt, dovedea înaltul talent artistic al decoratorilor sovietici și grija lor atât pentru unitatea­­ ansamblului cât și pentru amănuntul cel mai mic. Prinse pe o pânză fină care nu se deosebea de culoarea aerului, frun­zele sălciilor păreau reale. Pe fon­dul pictat în culoarea valurilor um­brite de seară, un admirabil joc de lumină, dădea impresia de mișcare. In acest cadru s’a desfășurat minu­natul dans al lebedelor. Grația miș­cărilor, îndrăzneala concepției, au impresionat profund pe spectatori.­­Am mai văzut și înainte spectacole de balet sovietic. Și atunci am soco­tit că realizările lor reprezintă o Culme care nu poate fi depășită. Spectacolul de astăzi dovedește­­ că nu există limită pe care tineretul Patriei Socialiste, marile sale ta­lente, să nu o poată depăși”. Așa discutau sutele de spectatori în scurta pauză în care decorurile se schimbau cu o rapiditate extra­ordinară, pentru dansurile următoa­re. Echipa Teatrului Mare din Mos­cova a repurtat cu fiecare număr prezentat un imens succes. Ropotele de aplauze care cereau cu insisten­ță repetarea fiecărei scene de balet, atenția și însuflețirea cu care parti­cipau, urmărind fiecare mișcare a artiștilor, dovedeau impresia puter­nică pe care o produceau asupra lor, această arta de factură nouă, îndrăz­neață și plină de conținut. S’au exe­cutat apoi numeroase alte bucăți du­pă muzică de Ceaikovskî, Glinka și numeroși compozitori sovietici. In execuția dansurilor fiecare notă co­respundea cu mișcarea respectivă, u­­nitară în ansamblul dansului. A­­veau loc simultan două simfonii pu­ternice, una de sunete, alta de miș­cări. Toate reprezentând sufletul artistic al omului sovietic, speranțe­le, năzuințele sale, adâncile sale sentimente, dragostea sa de viață. Rezulta specificul vieții omului so­vietic în condițiile socialismului vic­torios, om care iubește oamenii, care are încredere în forțele sale crea­­toare. „Dansul păpușii”, care a adus pe scenă atmosfera minunată a bas­mului senin al copilăriei fericite, sau „Taras-Bulba”, dans în care ar­tistul a apărut din culise direct în mijlocul scenei printr-un salt extra­ordinar, au impresionat puternic prin grația lor, prin modul cum ar­tiștii și-au îmbinat sensul mișcări­lor cu sensul adânc al muzicii după (Continuare in pag. 2 col. 2—3—4) ARD PĂDURILE F­R­A­N­Ț­E­I UN NOU MIJLOC DE MARSHALLIZARE B­inefăcătorii­ americani ai Europei Occidentale au elaborat un vast sistem de marshallizare compus din multe și variate mijloace: amenin­țări, presiuni economice, „croaziere” ale navelor militare americane în ape străi­ne, conferințe oficiale precum și trata­tive în dosul culiselor, biciul sau zăhă­relul. Toate acestea se aplică de la caz la caz uneori mai multe împreună. Totuși, incendiile de păduri, o altă armă din a­­cest arsenal bogat se întrebuințează acum pentru prima oară. Sud Estul Franței, orașul Bordeaux, regiuni renumite pentru pădurile lor seculare, toate sunt înecate într’o mare de fum negru și înăbușitor. Ard pădurile Franței. De mai bine de o lună, flăcări și vâlvătăi uriașe mistuesc întinderi largi de păduri, înghițind în para focului lor bogății nenumărate. .. Ziarele franceze anunță că până in prezent au ars peste 2­00.000 ha. pădure și peste o sută de oameni și-au găsit moartea din cauza focului. Printre jert­fele omenești n­u sunt numai locuitorii de prin împrejurimi, dar și soldați ai armatei franceze care au venit să stingă focul, folosind o „tehnică superioară”, — crengi muiate in apă. Membrii comuniști ai Adunării Națio­nale franceze, deputați ai departamente­lor din Sud Vestul țării, au cerut guver­nului să ia cele mai grabnice și catego­rice măsuri pentru lichidarea neîntârziată a incendiului pustiitor. Abia după o lună de la isbucnirea focului, când guvernanții nu­ au putut să se mai eschiveze de la a­­ceste cerințe repetate și insistente, Mi­nisterul afacerilor interne a trimis în regiunile incendiate 3000 soldați și două avioane adică mai puțini oameni și mai puține mijloace tehnice decât a trimis „monsieur Moch" împotriva greviștilor de la uzinele de aviație „Snekma”. Iar Ramadier, ministrul Apărării a refuzat să participe la lupta împotriva incendiilor, declarând că aceasta nu intră în atribu­ția ministerului pe care-l conduce. Timp îndelungat, presa franceză reac­ționară a trecut sub tăcere proporțiile dezastrului. Iar când n’a m­i fost posi­bil ca să tacă, a luat o atitudine prin care nu obliga cu nimic guvernul, indi­ferent față de acest dezastru. Dar au fost oare într’adevăr, cercurile conducătoare atât de indiferente față de aceste incendii? Activitatea crescândă a societăților chimice americane din Franța, precum și manifestările vădit însuflețite din ul­tima vreme ale complotiștilor lui de Gaulle ne ajută să putem găsi un răs­puns la această întrebare. Până la războiul trecut Franța ocupa al doilea loc din lume, in ce privește producția de terebentină. Cele mai mari cantități erau obținute din vestitele pă­duri ale Gasconiei, în regiunile de Sud Vest ale republicii. Această situație nu prea convenea trusturilor chimice ame­ricane, care demult urzeau planul să cucerească piața franceză. Și iată cum, reușind cu ajutorul cercurilor guverna­mentale, — care fac astfel pe placul mo­­nopoliștilor — să înăbușe industria a­­viatică franceză, afaceriștii de peste o­­cean au dat lovitura împotriva industriei chimico-forestiere, „aranjând” incendii. Intenția ațâțătorilor era nu numai de a distruge pădurile Franței prin foc; ele trebuiau să constitue și un nou prilej de a persecuta organizațiile democratice, în primul rând pe comuniștii francezi, un pretext de a justifica teroarea poli­țistă ce crește din zi în zi, și in sfârșit incendiile trebuiau să pregătească tere­nul pentru instalarea dictaturii militare fasciste. Ziarul lui de Gaulle „l’Aurore”­ destăinuește aceste intenții (despre care s’a aflat acum doi ani, cu ocazia desvă­­luirii Planului Albastru), căutând să asi­gure pe francezi că singura cale pe lichidarea incendiilor este predarea pu­terii in mâinile lui de Gaulle. Deși primul țel, nimicirea pădurilor Franței a fost în bună parte ajuns, in­dustria chimico-forestieră suferind ți ea ! (Continuare în pag. 2 col. 4) / I Duminică 4 Septembrie a. c. a avut loc inaugurarea altor trei Gospodarii Agricole Colective. In comuna Bălța și Iași s-a inau­gurat intr'un cadru sărbătoresc Gospodăria Agricolă Colectivă „Ilie Pintilie” în comuna Castranova- Romanați, gospodăria ,,16 Februarie 1933", iar în Muncelul de Sus- Ro­man, a luat ființă Gospodăria Agri­colă Colectivă „Victoria“. Urmând îndemnul și învățăturile Partidului nostru și pilda țăranilor săraci și mijlocași care au luat de croiască o viitor mai curând calea bunei stări, ale sute de țărani muncitori au porni­t Du­minică înfrățiți, să-și viață mai bună, un fericit. Pășind pe acest drum, țăranii muncitori intrați in Gospodăriile Agricole Colective, au avut perma­nent în față bogata experiență a Uniunii Sovietice și rezultatele strălucite obținute de țărănimea colhoznică. Ajungând la convingerea că nu­mai munca în colectiv îi poate scăpa definitiv de sărăcie și exploa­tare, țăranii săraci și mijlocași din cele trei comune amintite au rupt cu trecutul de lipsuri și au trecut la înființarea Gospodăriilor Agri­cole Colective. Drumul ales de ță­ranii noștri muncitori, este drumul unei vieți noi, e drumul bunei stări. Partidul și Guvernul țării sprijină primele gospodării pioniere, pentru ca ele să devină cu adevărat pilde vii în lupta pentru transfor­marea socialistă a agriculturii. Cadrul sărbătoresc în care a avut loc inaugurarea noilor Gospodării Agricole Colective și entuziasmul de nedescris cu care au participat la constituire, muncitorii și țăranii muncitori din centrele și comunele vecine, dovedesc încă odată cât de puternică este înfrățirea dintre clasa muncitoare și țărănimea mun­citoare, dovedesc hotărârea de ne­­sdruncinat a țărănimei muncitoare de a merge înainte sub îndrumarea Partidului. Inițiativa țăranilor săraci și mij­locași care au pornit la constituirea primelor Gospodării Agricole Colec­tive, încrederea în Partid și Gu­vernul Țării și în propriile lor forțe, trebue să fie o călăuză și un îndemn pentru întreaga noastră țărănime muncitoare. Să sprijinim dar din toate forțele aceste gospo­­dării care reprezintă o contribuție de mare importanță în lupta pen­tru construirea socialismului în Republica Populară Română. DUMINICĂ A AVUT LOC iaugurarea altor trei Gospodării Agricole Colective ) DESCHIDEREA TÂRGULUI INDUSTRIAL INTERNATIONAL DE LA PLOVDIV SOFIA, 5 (Agerpres).­­ După cum transmite TASS, la 4 Septem­brie s-a deschis la Plovdiv cel de-al 18-lea târg industrial internațio­nal la care participă 13 țări, printre care URSS, Republica Polonă, Republica Cehoslovacă, Republica Populară Română și alte țări. La festivitatea deschiderii Târgu­lui au fost prezenți membrii gu­vernului Republicii Populare Bul­garia, ambasadorul sovietic în R.P. Bulgaria, Bodrov, șefii ambasade­lor și legațiilor străine precum și reprezentanți ai organizațiilor po­litice și economice. Centrul de atracție al Târgului este pavilionul sovietic care pre­zintă la expoziție material adus di­n Uniunea Sovietică în 300 de autocamioane. Examen de admit­er­e la Facultăți și Institutele din învățământul superior Ieri au început examenele de admitere la toate Facultățile și In­stitutele din învățământul supe­­­­rior. Numărul mare al candidaților oglindește apriga dorință de a se instrui a unui tineret pe care zeci și zeci de ani, vechile regimuri s’au străduit să-l țină departe de carte, de bucuria și de forța cu­­noașterii. ...La Facultatea de Filologie a Universității din București, s’au dat subiectele primului examen scris. Chipurile tinere sunt concen­trate, dar multe condeie aleargă deja sprintene pe coala albă. TREI ȚESĂTOARE DELA „SARCIT“-DELEA VECHE LUCIEAZA IA CATE ȘASE RĂZBOAIE SIMPLE Pifííiti’o bună organizare a muncii s'a obținut reducerea prețului de cost cu 11,6 la­­ sută.­Introducerea unor gistrice de control a permis îmbunătățirea calității cu 12 la sută F­abrica textilă ,,Sarcit‘‘-Delea Ver­ehe are un utilaj vechi, pe care foștii patroni capitaliști nu numai că nu l-au înlocuit la timp, dar I-au uzat la maximum și lau ținut în­tr’o stare de neîngrijire totală. După naționalizare muncitorii au repa­rat treptat și readus în stare de func­ționare toate războaiele, astfel încât azi ei se pot mândri cu producția lor și cu calitatea produselor. Fabrica nu posedă decât războaie sim­ple care ce­r de la țesătoare o atenție per­manentă, întrucât­ războiul este oprit în medie la fiecare trei minute, iar slivelca schimbată. Pe de altă parte, dacă se ru­pe un fir de urzeală și muncitoarea nu intervine imediat, alte­l­e se rup la rân­dul lor, în pânză apar defecte a căror înlăturare cere mult timp, iar calitatea pânzei suferă. Este deci o mare deosebire între aces­te războaie și cele cu lame unde ruperea unui fir antrenează oprirea războiului. In aceste condițiuni, o muncitoare de­servește în mod normal un război mare sau două războaie mici. Datorită însă muncii de lămurire dusă de organizația de Partid și de comitetul sindical, încă din 1948 mai mult­e mun­citoare au trecut să lucreze la patru răz­boaie mici. Anul acesta in cinstea zilei de 1 Mai, două muncitoare fruntașe în producție, Mătușa Elena și Lazăr Ale­xandrina au trecut la câte cinci războaie. Chiar din primele zile ele au depășit nor­mele, întrecându'se una pe cealaltă. Or­­ganizându-și mai bine munca, cele două muncitoare au înregistrat depășiri tot mai mari. Intre 1 — 15 Iulie, Mătușa Ele­na atinsese 27 la sută peste normă, iar Lazăr Alexandrina 26 la sută depășire medie la toate cele cinci războaie. Condițiile prielnice pentru munca la șase războaie fuseseră astfel create.. Munca la 6 războaie nești, trimisă de C. G. M., și deabea de câteva zile mi-am reluat munca. Tova­rășele­ mele și cu mine ne vom strădui să arătăm prin realizările noastre recunoș­tința ce avem față de Partidul clasei muncitoare pentru grija ce ne-o poartă Rezultatele m­ai nic­ii de lămurire și reorganiză­rii lucrului Elanul nestăvilit, noua atitudine față de muncă a țesătoarelor care lucrează în șase războaie simple reprezintă rezulta­tul intensei munci de mobilizare și îndru­mare dusă de organizația de Partid pre­cum și al eforturilor­ colective ale mun­­citorilor și tehnicienilor de la fabrica ,,Sarcit“-De­ea Veche. Intr’adevăr, in urma unei munci sus­ținute de organizare, muncitorii de la „Sarcit“ au câștigat ambele etape ale întrecerii ce au dus-o in lunile Aprilie­­iusr cu tovarășii lor de la fabrica „Rom­i­­tex“ din Timișoara. Randamentul războaielor a crescut, de pildă, de la 59,75 la sută la 65 la sută, productivitatea muncii a trecut de la 5799 la 5821 bătăi pe o m/oră, calculată la to­ La 16 Iulie tov. Lazăr Alexandrina cere si obține datorită sprijinului acor­dat de organizația de Partid să treacă la 6 războaie. „M-am gândit că în cinstea zilei de zi August fiecare muncitor trebue să înfăp­tuiască ceva mai mult decât până acum pentru a-și dovedi dragostea față de Pa­trie”, — ne spune tov. Lazăr Alexan­drina. In sala de alături, tov. Mătușa Elena, o femeie vioaie cu ochi ageri se învârte ca o sfârlează printre războaie. „Când am auzit că tov. Alexandrina lucrează la 6 războaie, n’­am­ avut răgaz până nu am obținut și eu acelaș lucru. Dar între i­­_.... timp am plecat în concediu la Călimă­ I 1 are____ÎS_El_ E. Palade •5 col. 1—2—31 CÂȘTIGĂTORII TURULUI POLONIEI Echipaje ciclism a R. P. R- câștigătoarea „Turului PolOniei” (de la stânga la dreapta): C. Ciohodaru, E. Norhadian, Gh. Negoescu, M. Niculescu, C. Șandru, V. Naidin, Gh. Dumitrescu, N. Chicomban, Echipa de ciclism a Republicii Populare Române a câștigat „Turul Poloniei“ Comportarea exemplară a reprezentanților noștri este un exemplu viu pentru toți sportivii țării Turul ciclist al Poloniei sia terminat Duminică seara, cu o spldmida victo­rie a echipei RPR. Dovedim­, dealun­gul celor 12 etape atât de grele, frumoasă valoare sportivă, un minunat spirit de echipă, un nețărmurit devo­tament și o caldă dragoste pentru cu­lorile Patriei, cei opt cicliști români au ieșit biruitori într-o întrecere sporti­vă la care luau parte reprezentanții sportului din zece țări,­­ cu toții ci­cliști încercați in mari concursuri in­ternaționale și cu un ridicat nivel teh­nic. Este, aceasta, o dovadă că echipa cicliștilor români a știut să dea viață îndrumărilor pentru crearea unui sport superior, unui sport înaintat, pe care le cuprindea hotărîrea Biroului Politic al C. C. al P. M. R, asupra problemei stimulării și desvoltării continue a cul­turii fizice și a sportului în Republica Populară Română. Este o dovadă că atunci când se muncește cu seriozitate și cu râvnă, când se acordă întreaga atenție pregă­tirii morale și fizice, când efortul fizic este însoțit de o puternică voin­ă de luptă, de un cald patriotism, victoriile nu se lasă așteptate. Având întreg sprijinul Partidului și al Guvernului, care le asigură ceea ce niciodată vreun regim nu s-ar fi gândit la noi in țară să le pună la dispoziție,­­ având asigurate materialele tehnice cele mai bune, admirabile condiții de cantonament pentru pregătirea lor fi­zică și morală, sportivii noștri de frun­te din toate ramurile de activitate spor­tivă trebuie să folosească exemplul strălucit pe care îl oferă echipa națio­nală de ciclism, prin frumoasa ei com­­portare in Turul Poloniei. VARȘOVIA.­­ Zeci de mii de spor­tivi au umplut Duminică tribunele sta­dionului, in așteptarea Caravanei cicli­ste care sosea în etapa ultimă a Turu­lui Poloniei. După ce au parcurs în ritm potolit— grijulii la rezervele de energie și la starea materialului tehnic — trei sfer­turi din distanța care-i apropia de Var­șovia, cicliștii au început să manifeste stare de agitație specifică înaintea e­­fortului final, pe măsură ce pietrele de kilometraj indicau vecinătatea Capita­lei poloneze. Primul care atacă este Marin Nicu­lescu, pe care-l urmează Olsen. Cei doi reușesc să se distanțeze circa 300 metri de restul plutonului, în mijlocul căruia pedalau italienii, în frunte cu Loca­telli. Un efort al francezilor și fugarii sunt prinși din urmă. Intrarea în stadion se face greu, pe o porțiune îngustă, — ceea ce provoacă o busculadă. Doi polonezi cad împreu­(Continuare în pagină de sport) j Telegrama trimisă cicliștilor români de către Secția de cultură fizică și sport a C. G. M. In urma marei victorii și a excep­ționalei performanțe realizate de că­tre echipa de ciclism a R. P. R î­­n Turul Poloniei, secția de cultură fi­zică și sport a Confederației Gene­rale a Muncii a trimis următoarea telegramă de felicitare la Varșovia: ECHIPEI DE CICLISM A RP R VARȘOVIA LEGAȚIA R. P. R. . «In numele zecilor de mii de spor­tivi din Sindicate, felicităm călduros întreaga echipă de ciclism a R.P.R și în special pe tov. Marin Niculescu, pentru excepționala victorie obținută în T­urul Poloniei. Comportarea voastră exemplară, spiritul de echipă și dârzenia c­u care ați apărat culo­rile Republicii noastre scumpe, do­vedesc patriotismul și devotamentul vostru față de clasa muncitoare Fe­lul strălucit cum ați știut să aplicați în practică linia trasata in Partidul Muncitoresc Român, in vederea sti­mulării și desvoltării continue a cul­turii fizice și a sportului în R.P.R., va servi ca exemplu tuturor sporti­vilor noștri". C. G. M. SECȚIA CULTURĂ FIZICA ȘI SPORT

Next