Romînia Liberă, septembrie 1964 (Anul 22, nr. 6182-6207)

1964-09-16 / nr. 6195

I­V Proletari din toate ţările, uniţi-vă r­ omânia am ORCANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÍNA 4 pagini — 20 bani Miercuri 16 septembrie 1964 A . Expoziţia realizărilor economiei naţionale a R. P. R. SIDERURGIA O RAMURĂ I­N PLINĂ DEZVOLTARE In cadrul Expoziţiei economiei na­ţionale a R.P.R., standurile siderurgiei sunt vizitate zilnic, de numeroşi oameni. Cu ajutorul machetelor, graficelor, fo­tografiilor şi mostrelor de produse, vizitatorii trec în revistă realizările ob­ţinute de siderurgişti, iau cunoştinţă de dezvoltarea impetuoasă a acestei in­dustrii în anii puterii populare. La a­­ceste standuri l-am întâlnit pe tov. ing. ŞTEFAN CONSTANTINESCU, ad­junct al ministrului industriei metalur­gice, care ne-a răspuns la cîteva între­bări : — Pentru început, v-am ruga să ne vorbiţi despre tematica stan­dului siderurgiei. — Existenţa unei industrii side­rurgice proprii, care să satisfacă în mare parte, din punct de vedere ca­litativ şi cantitativ, necesităţile de oţel şi de laminate, asigură condi­ţiile de bază pentru dezvoltarea multilaterală a economiei naţionale. In anii puterii populare, în ţara noastră dezvoltarea industriei side­rurgice s-a concretizat prin sistema­tizarea şi extinderea uzinelor exis­tente, prin construirea de uzine noi, prin dotarea cu utilaje şi in­stalaţii moderne de mare capacitate. Tematica standului siderurgiei s-a axat tocmai pe aceste idei. S-a urmărit să prezentăm vizitatorilor drumul uriaş parcurs de această industrie în ultimii 20 de ani. Expo­natele : cocs şi derivate, diferite sorturi de fontă şi oţeluri, laminate, ţevi, produse abrazive, precum şi un bogat material documentar ilustra­tiv. Un mare interes pentru vizita­tori îl prezintă machetele oţelăriei Martin de la Hunedoara, furnalelor de 700 m­c de la Reşiţa, complexu­lui de laminoare Hunedoara, fabricii de ţevi Roman, precum şi harta re­partizării geografice a întreprinde­rilor metalurgice. — Pe ce căi s-a dezvoltat indu­stria siderurgică şi ce rezultate a determinat această dezvoltare? — Investiţiile alocate de stat in­dustriei siderurgice şi a materiale­lor refractare în perioada 1950— 1963 au permis reconstruirea agre­gatelor şi uzinelor vechi, construirea de agregate noi, îmbunătăţirea indi­cilor de utilizare a agregatelor în funcţiune, precum şi promovarea continuă a progresului tehnic, care au determinat sporirea producţiei siderurgice, aceasta fiind mai mare în 1963 de 14 ori la cocs metalur­gic, de aproape 13 ori la fontă, de peste 9,5 ori la oţel şi de peste 7,5 ori la laminate finite pline şi ţevi faţă de anul 1938. Ritmul mediu anual de creştere a producţiei side­rurgice în perioada 1951—1963 a fost de 13,7 la sută. In ultimii ani au in­trat în funcţiune fabrici de aglome­rare a minereurilor cu benzi de 75 şi 100 m­p, furnale de 450, 700 şi 1 000 m­c, cuptoare Martin cu ca­pacităţi pînă la 400 tone, construite după proiecte elaborate în institu­tele Ministerului Industriei Meta­lurgice şi cu utilaje executate în uzinele noastre constructoare de ma­şini, s-a construit, de asemenea, un complex modern de laminoare con­tinue, cu productivităţi mari, la Hu­nedoara etc. Nivelul tehnic ridicat la care au fost construite aceste o­­biective, capacităţile mari ale a­­cestora le situează în rîndul celor mai moderne unităţi similare pe plan mondial. Ca urmare, produsele siderurgice realizate de uzinele noa­stre acoperă circa 70 la sută din nevoile de metal ale ţării, într-o gamă largă de sortimente. A sporit numărul de mărci la fontele desti­nate turnătoriilor, la oţelurile spe­ciale, la laminate, în 1963, de pildă, producţia de oţeluri aliate a fost de trei ori mai mare faţă de 1959. Numărul mărcilor de oţel elaborate în anii şesenarului este de peste 400. în expoziţie sunt prezentate mostre de fontă, de oţeluri speciale, de ţevi şi laminate, printre ele remarcîn­­du-se oţelurile de rulmenţi, cele pentru sape cu role şi pentru ţevi. — Cum îşi realizează sarcinile de plan Ministerul Industriei Me­talurgice în acest an şi care este perspectiva dezvoltării siderur­giei romîneşti ? — Pînă în prezent, colectivele de muncă din întreprinderile siderur­gice şi-au îndeplinit planul la toţi indicatorii, dînd în 8 luni impor­tante cantităţi de produse peste plan : 63 000 tone de fontă, 111 000 tone de oţel şi 49 000 tone de lami­nate finite pline şi ţevi, precum şi importante economii. în acest an, se vor realiza două milioane tone de laminate finite pline şi peste 500 000 tone de ţevi din oţel, înde­­plinindu-se astfel sarcinile prevă­zute în Directivele celui de-al III-lea Congres al P.M.R. pentru anul 1965. Producţia de oţel va atinge 3 mi­lioane tone. Sunt create condiţiile pentru ca în anul viitor să se reali­zeze sarcinile din Directive de 3,3 milioane de tone de oţel. în acelaşi timp, atenţia siderurgiştilor este în­dreptată şi asupra îmbunătăţirii ca­lităţii produselor. Astfel, procentul produselor de calitatea 1 din to­talul produselor siderurgice a cres­cut în mod simţitor, reducîndu-se substanţial rebuturile, declasatele. Au scăzut consumurile specifice. în prezent, un accent deosebit se pune pe îmbunătăţirea continuă a calităţii oţelurilor superioare — aliate, slab aliate şi carbon de calitate , prin măsuri tehnice şi organizatorice pri­­......­vind respectarea cu stricteţe a dis­ciplinei tehnolo­gice, îmbunătăţi­rea organizării producţiei în oţe­­lării şi în ajusta­­jele laminoarelor şi, în special, la operaţiile de cu­răţire, şi de trata­mente termice. De asemenea, în sec­torul refractare se pune acccentul pe ridicarea dura­bilităţii produse­lor şi, în special, a oalelor de turnare şi a cilindrilor pen­tru bara dopului acestor oale. în viitor, pro­ducţia de oţel a ţării se va dez­volta în principal prin construirea Combinatului si­derurgic de la Galaţi, obiectiv in­dustrial de cea mai mare impor­tanţă pentru eco­nomia naţională. Acest combinat va produce 4 mili­oane tone de oţel lingou şi este pro­filat pe producţia de produse plate. Prin aplicarea la proiectare a celor mai moderne prin­cipii cunoscute în siderurgie şi prin dotarea cu instalaţii şi agregate la cel mai înalt nivel al tehnicii, com­binatul se va situa în rîndul celor mai mari şi mai moderne combinate siderurgice din lume. în prezent, lucrările de şantier se desfăşoară intr-un ritm intens. Paralel cu aceste lucrări de in­vestiţii, conducerea ministerului are în vedere modernizarea conti­nuă a procedeelor tehnologice, a agregatelor şi instalaţiilor aflate în funcţiune, pentru a ţine pasul cu cele mai noi cuceriri tehnice pe plan mondial. ANTON DROST =op= .Vizitatorii se opresc cu mult interes în faţa machetelor noilor obiective siderurgice Foto : I. POFOVICI Primul ministru al R.A.U. a făcut o escală la Bucureşti La 15 septembrie, primul minis­tru al Republicii Arabe Unite, Aly Sabry, însoţit de Abdel Mohsen Abu El Nor, vice-premier, a făcut o escală la Bucureşti, în drum spre Moscova. Cu acelaşi avion călăto­reşte ambasadorul U.R.S.S. la Cairo, V. Erofeev, înalţii oaspeţi au fost salutaţi la aeroport de Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Gaston Marin şi Gogu Ră­­dulescu, vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, Victor Ionescu, minis­trul comerţului exterior, Gheorghe Rădoi, ministrul industriei construc­ţiilor de maşini, Mircea Maliţa, ad­junct al ministrului afacerilor ex­terne, de membri ai conducerii unor ministere, precum şi de alte persoa­ne oficiale. * De la bordul avionului primul mi­nistru al Republicii Arabe Unite, Aly Sabry a adresat preşedintelui Consiliului de Miniştri al R. P. Ro­ Au fost, de asemenea, de faţă dr. Sedky Aziz, vicepremier al R.A.U., conducătorul delegaţiei guverna­mentale care s-a aflat într-o vizită în ţara noastră, precum şi Mohamed Fahmy Hamad, ambasadorul R.A.U. la Bucureşti, şi membri ai amba­sadei, între preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P.R., Ion Gheorghe Maurer şi primul ministru al R.A.U., Aly Sabry, a avut loc o convorbire care a decurs într-o atmosferă cor­dială. Cu acelaşi avion au plecat din ţara noastră şi membrii delegaţiei guvernamentale a R.A.U., care a în­cheiat acordul de colaborare econo­mică şi tehnică între R.P. Romînă şi R.A.U. (Agerpres). A­ mîne, Ion Gheorghe Maurer, o tele­gramă prin care exprimă călduroase mulţumiri pentru primirea cordială ce i s-a făcut cu prilejul trecerii sale prin ţara noastră. Pe traseele ■ w •• tarii * Oficial, Congresul internaţional de ştiinţa solului din Bucureşti şi-a­­ încheiat lucrările. In realitate, a­proape 350 de specialişti, în cea­­ g mai mare parte străini, dezbat în g 8 continuare problemele. De data g 8 aceasta, confruntarea de opinii^ de g 8 idei ştiinţifice, nu se face în sălile 8­8 de şedinţe, ci în condiţii în care g­­ majoritatea specialiştilor în ştiinţa g g solului îşi desfăşoară în mod g 8 obişnuit meseria. După cum este g g ştiut, înainte şi după congres s-au 8 8 organizat excursii ştiinţifice prin g 8 ţara noastră, pe trei trasee. g g Principalul obiectiv al tuturor 8 g specialiştilor îl constituie studiul 8 8 profilelor din diferite zone întîi­ g­e­nite pe traseu în preajma satelor g o Coşereni, Spătaru, Urleasca, Iveşti, g g Leţcani, unde s-au săpat din timp 8 8 gropi adinei şi lungi de 10 m„ 8 8 s-au luat probe de sol pentru exe- 8 8 cutarea analizelor, rezultatele fiind o incluse în ghidurile tipărite. La g g fiecare profil caravana se oprește g g îndelung, se face o prezentare, se 8 8 fotografiază profilul respectiv, se 8 8 recoltează probe din diferite ori­ jj g zonturi, se discută cu privire la g g geneza şi caracteristicile lor mor­ g 8 fogenetice şi agroproductive, asu- 8 8 pra posibilităţilor de ridicare a 8 o fertilităţii. g g Ştiinţa solului — ca şi alte ştiin­ g g ţe — are o strînsă legătură cu g 8 practica. Este deci cit se poate de 8 8 firesc ca prof. Nijensohn din Ar­­s­o­lentina să ceară lămuriri ing. Gh. 8 g Filipovici de la gospodăria colecti- g­i vă din Coşereni — Bucureşti, ing. g 8 Sandu Sindilă, directorul gospodă- 8 8 riei de stat Iveşti — Galaţi, prof. 8 o Vasile Juncu, directorul staţiunii 8 g experimentale hortiviticole din 1­ 8 Iaşi, despre modul în care se fo­ g 8 losesc îngrăşămintele chimice şi g 8 organice, despre rezultatele obţi- 8 g nute, ca dr. H. Holstener-Jörgensen 8 g din Danemarca să se intereseze de g 8 unele probleme dendrologi­ce. g 8 Excursiile organizate constituie 8 8 pentru specialiştii străini un pri- 8 p lej de a cunoaşte realizările ţării 8 8 noastre şi în alte domenii. Pînă g 8 acum oaspeţii au vizitat Combina- g 8 tul de celuloză şi hîrtie de la 8 8 Brăila, noile cartiere ale Galaţiu- 8 0 lui, Bacăului şi Iaşului, au apre- 8 g d­at ritmul construcţiilor de lo­­g g cuinţe la sate, frumuseţea folclo- g 8 rului romînesc. Oaspeţii mai au g § înainte zile de drum, prilej potri- 8 g vii pentru a cunoaşte noi aspecte 8 g din munca şi realizările poporului g 8 român, din frumuseţile patriei g § noastre. 8 1 TH. MARCAROV | tO OO OO OO OO OO OO CO OO OO OO OO OO OO OO OO OO 00 OO CC OO OO OO Oi, ţ» ~ 8 § 8 it Apó 000000000000000000000000000000000000000000000/ OBOSEŞTI LA VREMEA CULESULUI Ne-ar trebui, măcar pentru o cli­pă, imaginaţia enormă şi veselă a unui Rabelais, ca să ne putem în­chipui pămîntul ca pe un uriaş po­loboc rostogolit printre aştri. Un poloboc căruia trebuie să ştii unde să-i dai cep, pentru ca sucul lui cel mai subtil să ţîşnească. Mii şi mii de ani, pe toate meridianele polobo­cului, omul a pipăit locul tăinuit al izvorului. Aici, în punctul acesta geografic care e Romînia, pămîntu­­rile ei îmbelşugate au intrat în com­petiţia lumii din timpurile cele mai vechi, de pe timpul sciţilor, tracilor şi dacilor. De s-ar socoti tot vinul curs pe meleagurile astea dintre Dunăre şi Carpaţi, nu ne-ar ajunge nici o cifră care să-l încapă; ne-ar trebui poate, pentru ca să scăpăm de ispita sterilă a matematicii, să ne închipuim un fluviu , un fluviu, pe care, fireşte, ne vom feri de a-l asemui cu Nilul sau cu Gangele, măcar pentru a ne feri de păcatul fără de iertare de a amesteca vinul cu apa; dar în fine, un fluviu care de mii de ani nu contenește să umple oalele frămîntate din pămîn­tul rodnic al Daciei, amforele închi­puite după șoldurile legănate ale femeilor, cupele bătute în argint, ulcelele de lut, bărdacele impregna­te de arome, cofăielele îmbietoare, paharele limpezi de baccara şi tot neamul binecuvîntat al pocalelor. Negoţul cu vinuri trebuie să fi fost, prin părţile astea, tot atît de vechi cît cetăţile de pe malu­rile Mării Negre. Vinurilor aces­tora cărturari de seamă le-au în­chinat laude, călători de toată mîna le-au purtat faima prin lume. Şi dacă vinul de Cotnari, de mult ce­lebru pe timpul lui Ştefan cel Mare, stătea pe masa voevozilor şi-şi dis­puta întîietatea cu Tokay-ul ungu­resc sau cu Malaga spaniolă, vinul de Odobeşti, prin puterea şi aroma lui, se putea sfădi, ca să folosim expresia unui vechi autor, cu ori­care alte vinuri faimoase. Puterea păm­intului Odobeşti, Coteşti, Panciu, Nico­­reşti sunt, prin părţile Focşanilor, aşezări faimoase. Laolaltă fac cel mai mare bazin viticol al ţării, a­­proape 50 000 de hectare. Viile gos­podăriei de stat din Odobeşti le află la 11 km de Focşani, la poalele Mă­gurii, ultima ramificaţie a Munţilor Vrancei. Aceste podgorii care s-ar putea înscrie într-un cerc cu diametrul de 10—11 km sunt tăiate în două de apa Milcovului, o apă puţină, pe un pat de prund neobişnuit de larg. Pe aici, dealurile sînt dulci, verile lungi, secetoase, vînturile continui, lumina de culoarea mierei; şi toate intră, cu nu ştiu ce formulă magică, în compoziţia vinului. Prin ce chimie teribilă, din solul acesta de loes şi aluviuni, se rostu­­ieşte vinul, e o întrebare pe care nici o generaţie nu osteneşte să şi-o pună. Căci dintre toate înfăţişările subtile ale materiei, vinul pare că aminteşte cel mai puţin de pămînt. Şi totuşi aici, pe pămîntul acesta, în praful căruia piciorul nostru îşi lasă urma trecătoare, aici e uzina în care se fabrică flora ţinutului şi dulcele ei suc. Dar pentru ca vinul să gîlgîie în budane, cite metamorfoze nu sînt încă necesare ? Primăvara, pînd coardele se desfac din butuc, golaşe şi noduroase, s-ar zice că aici, cît ţine locul, e cimitirul vreunei uriaşe turme de cerbi, surprinsă de cine ştie ce cataclism geologic şi îngro­pată simetric pînă la rădăcina coar­nelor. Cînd, ceva mai tîrziu, coarde­le, întinse pe prima sîrmă a spalie­rului, par că-şi dau întîlnire pretu­tindeni, s-ar zice că aici e ceva din ţevăria infinit complicată a acelui fantastic alambic care, undeva în pîntecele pămîntului, distilează seve secrete, culori unice şi arome origi­nale. Un furtun încolăcit prin tot ţinutul, menit să sustragă pămîn­tului sîngele şi tăria lui. Dar vinul încă nu se vede. Cînd frunza abia înverzeşte locul, via are încă înfăţişarea domestică a unei grădini de zarzavat; dar cînd­ pe toate cele trei mii de parcele, via se înalţă pe spaliere şi frunzele în­desite se acopăr unele pe altele ca solzii unei armuri, atunci ai zice că aici, la apa Milcovului, de o parte şi de alta a apei, au tăbărît oşti înză­­uate, sprijinite în suliţe de fier şi în lănci de beton.il Şi vinul încă nu se vede. Dar într-o zi, iată strugurele! Mult timp nu-i decit un ciorchine de bile verzi. Rulmenţi pe spaliere! Ca şi tuturor celorlalte fructe, pămîntul ţine parcă să-i împrumute bobului ceva din măiastră lui rotunjime. Dar vine o clipă cînd, cine ştie cum — şlefuite se vede de vînturile neastîm-• părate ale ţinutului — bilele acestea îşi subţiază substanţa, îşi înnobi­lează culoarea, devin translucide, reflectă lumina soarelui. Dacă spargi una între dinţi, un parfum îţi inun­dă gura. Nu, nu e încă vinul. E nu­mai făgăduiala lui. Sînt aici aproape o mie cinci sute de hectare de vie pe rod şi două sute de hectare de vie tînără. N-au fost în 1948, la începuturile gospodăriei, decit patru sute de hectare şi vor fi ALEXANDRU SEVER (Continuare în pag. a 2-a) s:­:v ■■ :.A I f m'im Se strînge rodul bogat al viilor Foto : NICU VASILE Azi vă informăm despre: În ritm susţinut SLATINA (coresp. R. I.). — Combinatul de aluminiu de la Slatina, important o­­biectiv al metalurgiei neferoase, capătă cu fiecare zi contururi tot mai precise.Cu cî­­tăva vreme în urmă s-a încheiat aici mon­tajul podurilor rulan­te la secţia de elec­troliză şi a fermelor la hala de anot. Zile­le acestea s-a trecut de asemenea la efec­tuarea ultimelor lu­crări de finisaj la turnătorie, la halele şi cuptorul de coa­cere anozi. Avansate sunt lucrările privind montajul cuvelor şi al conductorilor de alu­miniu. Constructorii slăti­neni, desfăşurînd larg întrecerea socialistă, aplică cu succes me­todele noi de lucru. Bunăoară prin folosi­rea pe scară largă a prefabricatelor pre­­turnate pe şantier ei au scurtat execuţia lucrărilor cu 160 zile şi au economisit un volum de 4 000 m.c. material lemnos. Remorcă dormitor modernizată PIATRA NEAMŢ (Agerpres).­­ Co­lectivul uzinei metalurgice „Ceahlăul“ din Piatra Neamţ a realizat de cu­­rînd o remorcă dormitor moderniza­tă, cu 8 paturi, destinată mecaniza­torilor de pe ogoare sau altor mun­citori care lucrează pe diferite şan­tiere. Prin unele modificări interioa­re, remorca poate servi şi ca birou, bucătărie, cantină sau club. Perfecţionările aduse, au făcut ca noua remorcă să fie mai uşoară decit vechiul tip, cu aproximativ 1500 kg. De asemenea, ea poate fi repede de­plasată. Azi începe Campionatul balcanic de baschet masculin La numai cîteva zile, după Jocurile Balcanice de atletism, Bucureştiul este din nou gazda unei noi competi­ţii balcanice de mare amploare. In sala sporturilor Floreasca din Capitală începe astăzi cea de-a Vl-a ediţie a Campionatului balcanic de baschet masculin, la care participă reprezen­tativele R. P. Bulgaria, Greciei, R.S.P. Iugoslavia, Turciei şi R. P. Româno. In afară de concurs va evolua echipa secundă a ţării noastre. întrecerea reprezintă o dublă importanţă întru­­cît pe baza rezultatelor obţinute, două echipe se vor califica pentru campio­natul european masculin de baschet de la Moscova, alături de selecţiona­tele Iugoslaviei şi Bulgariei calificate în urma europenelor de la Wroclaw. Programul zilei de astăzi este urmă­torul : orele 16,00 — festivitate de des­chidere, orele 17,00 — R. P. Romînă A­­R. P. Romînă B, orele 18,30 Grecia- R.S.F. Iugoslavia, orele 20,00 — Tur­cia — R. P. Bulgaria. Instalaţie modernă de încleiere CLUJ (coresp. R.I.). Recent, la fa­brica de mobilă „Libertatea“ a fost pusă în funcţiune o instalaţie moder­nă de încleiere, cu ajutorul căreia timpul la respectiva operaţie se re­duce de la două ore la numai 6 mi­nute. Utilajul creat de fabricile „Me­canica" din Roman şi „Electronica“­­Bucureşti va duce la o simţitoare creştere a productivităţii şi a calită­ţilor operaţiilor. Emisiune filatelică Cu prilejul celui de al III-lea „Concurs şi Festival internaţional George Enescu 1964“, Direcţia gene­rală P.T.T.R. a emis o serie specială de mărci poştale în cinstea acestei însemnate manifestări muzicale mondiale. Această serie e formată din urmă­toarele patru valori : 10 bani, care înfăţişează afişul concursului ; 55 bani — Enescu la pian ; 1,60 lei — Medalia festivă şi 1,75 lei — Bustul lui George Enescu. Cum va fi vremea Pentru zilele de 17, 18 şi 19 sep­tembrie se anunţă următorul timp probabil : Vreme călduroasă şi rela­tiv frumoasă, cu cer variabil. înou­­rări mai accentuate se vor produce în vestul şi nord-vestul ţării, unde vor cădea ploi locale. Temperatura în scădere uşoară la sfîrşitul intervalu­lui. Minimele vor fi cuprinse între 7 la 17 grade, iar maximele între 21 la 31 grade. 2000 Învăţătoarea Demetra Gustea de la şcoala generală de 8 ani nr. 122, este întîmpinată de micii şcolari cu buchete de flori Elevii şcolii generale de 8 ani nr. 3 de pe Şos. Nicolae Titulescu şi-au început anul şcolar într-un local nou cu 15 săli de clasă Foto : I. POPOVICI Secţie nouă intrată în funcţiune La Fabrica de obiecte sanitare din porţelan din Capitală, a intrat în funcţiune secţia de placaje ceramice, cu o capacitate anuală de 385 000 m.p. Aici se produc plăcuţe ceramice smăl­ţuite, în forme şi culori diferite, care se folosesc în construcţiile de locuinţe şi industriale, atît în exterior, la faţade, cît şi în interior, în holuri, băi, bucătării etc. Datorită dimensiunilor mici, noile produse pot fi aplicate cu uşurinţă pe diferite profiluri de arhi­tectură. De asemenea, prin combinaţii coloristice, cu ele se pot obţine diverse mozaicuri şi desene. Procesul tehnologic este complet mecanizat și în parte automatizat. (Agerpres). SEPTEMBRIE 114 Au început şcolile — cu flori, cu zîmbete, cu urări — ca în fiecare sep­tembrie. S-au umplut clasele — cu copii, cu larmă, cu veselie — ca în fiecare septembrie. Şi totuşi, acest septembrie nu este ca oricare altul. Septembrie 1964 — este septembrie căruia anul îi dăruie o identitate şi o semnificaţie cu totul deosebită, în lungul şir de „septem­brie“ din viaţa şcolii romîneşti. Cro­nicarul poate consemna : septembrie 1964 devine aproape un nume. Nu­mele unui eveniment foarte impor­tant în istoria învăţămintului nostru , ca în puţine alte ţări ale lumii a fost generalizat invăţămîntul de 8 ani, du­rata şcolii de cultură generală pre­­lungindu-se totodată la 12 ani. Acesta este faptul­­ care cuprinde în el o sumedenie de alte fapte ilustratoare despre trecerea şcolii noastre pe o altă treaptă. Septembrie 1964 — ilustrează, de asemenea, o proporţie : aproape un sfert din populaţia ţării (peste 4 mi­lioane de tineri) este cuprins în în­­văţămînt. Aproape fiecare al patru­lea cetăţean al ţării este ori elev ori student ! Proporţie emoţionantă şi născătoare de mîndrie. Dar nu numai atît. Nu a mai fost de ajuns că oamenii acestei ţări înva­ţă, a devenit important şi cît învaţă. Adică la ce înălţime se ridică ştache­ta cunoştinţelor absolut obligatorii cu care trebuie să fie înarmat cel care are ...cea mai „puţină“ şcoală ! Şi sep­tembrie 1964 a dat răspunsul : opt clase, adică 8 ani trebuie să înveţe fiecare copil ca să poată merge mai departe. Şi 12 ani ca să poată intra la facultate. Iar durata şcolii, hotă­­rită de acest septembrie, a fost impu­să de acest 1961 ,­in care economia socialistă revendică oameni solid pre­gătiţi, in care tehnica modernă soli­cită cadre pricepute, în care cultura cere minţi luminate. Şi pentru asta, septembrie 1964 a inaugurat 4609 de săli noi de clasă, pentru a putea fi destul de încăpă­toare pentru toţi copiii ţării, de la băiatul pădurarului din munţii Rod­­nei şi pînă la feciorul pescarului din îndepărtatele Întinderi ale Deltei. Şi ca să nu-i lipsească nimănui nimic, septembrie 1964 a revărsat pe băncile şcolilor 20 800 000 de „geografii“, „arit­metici“, „fizici“ şi toate cele de care au nevoie copiii pentru cei 8 ani de şcoală. Manuale care costă statul peste 100 de milioane Iei, dar care pe niciunul din părinţi nu i-a costat ni­mic. Şi septembrie a adus planuri şi programe noi de învăţămînt , pe măsura cerinţelor actuale ale şcolii generale, şi a adus profesori noi ca să poată face faţă avalanşei celor 3 600 000 de elevi care au populat ieri şcolile, şi a înzestrat clasele şi labo­ratoarele cu mobilier şi material di­dactic nou reprezentînd 200 de mili­oane lei, şi a oferit copiilor noile uni­forme pe care le-au înnoit ieri. Dar mai presus de orice, a ridicat şcoala românească pe o nouă treaptă­­ a învăţămintului general de 8 ani. Iar asta înseamnă o nouă treaptă a culturii, urcată în acest septembrie 1964. PIA RADULESCU

Next