România Liberă, septembrie 1967 (Anul 25, nr. 7112-7137)
1967-09-17 / nr. 7126
„Románia libera"nr. 7126 — 17.IX.1967 — pag. a 2-a MIHAIL KOGALNICEANU ŞI MARILE REFORME CE AU URMAT UNIRII Mihail Kogălniceanu a fost principalul om de stat român la începutul perioadei moderne a istoriei noastre. El a întruchipat progresul social şi politic al poporului român care se dezvoltă atunci ca un organism nou, cu aspiraţii noi şi personifică, prin lupta lui şi prin reformele dirijate şi sprijinite de dînsul, formarea naţiunii politice româneşti. Fireşte că nu el, nici domnitorul Alexandru Cuza, nici alţii n-au fost creatorii reformelor şi nici ai luptei naţionale şi democratice de atunci ; acestea sunt rezultatul progresului economic şi social al vremii, dar el apare ca doctrinar, luptător şi conducător politic de cite ori se pune problema reformelor politice şi sociale. In revoluţia de la 1848, în lupta pentru Unirea Principatelor, la secularizarea, moşiilor mînăstirilor închinate, la desfiinţarea iobăgiei, şi la împroprietărirea ţăranilor, el a fost întotdeauna prezent. Curînd după Unirea Principatelor, Kogălniceanu ajunge în situaţia de a conduce destinele politice ale ţării : el este numit în 1860 prim ministru al Moldovei (pînă în 1862 cele două principate unite sub acelaşi domn păstrează guverne separate), apoi între 1863 (octombrie) şi 1865 (ianuarie), al întregii Românii. Programul politic enunţat de dînsul cuprinde trei puncte: reforma electorală, adică lărgirea corpului electoral în aşa fel ca boierii să nu mai dispună de majoritatea mandatelor, secularizarea moşiilor mînăstirilor închinate, eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor. Preocupările de politică externă se îmbină strîns cu cele interne, scopul înalt — progresul socialeconomic şi politic al ţării — cu argumentul politic eficace : el declară în parlament că pacea în Orient este nesigură şi plină de primejdii şi aceasta justifică împroprietărirea ţăranilor, căci altfel „ţăranii, greul poporului, nu vor avea interese vitale, materiale, pentru a P. P. Panaitescu sări şi a-şi apăra moşia în contra străinilor năvălitori. Două mii de boieri nu face o naţie“. Prima reformă a guvernului Kogălniceanu din 1863 a fost secularizarea averilor mînăstirilor închinate, a moşiilor dăruite de domnii şi boierii români, precum şi a însăşi mînăstirilor din ţară, cedate celor de la Muntele Athos, patriarhiilor ortodoxe şi comunităţilor religioase din Serbia, Grecia şi Bulgaria. Guvernele care au precedat ministerului lui Kogălniceanu luaseră măsuri preliminare, dar secularizarea totală se datoreşte lui Kogălniceanu prin decretul din 13 decembrie 1863. El punea astfel capăt unei instituţii medievale şi feudale. In toată Europa, sub diferite forme, se ajunge în secolul XIX la formareastatului laic, la desfiinţarea monopolului bisericii asupra culturii, a învăţămîntului şi asupra actelor de stare civilă. Reforma românească prezidată de Kogălniceanu stă în cadrul marilor reforme de laicizare a statului. Principala reformă care rămîne legată de numele lui Kogălniceanu a fost dezrobirea şi împroprietărirea ţăranilor. Chestiunea ţărănească apare ca un fir roşu ce se poate urmări în întreaga noastră istorie medievală, caracterizată prin dependenţa ţăranilor de pe moşiile boierilor şi mînăstirilor. Ţăranii (rumîni şi vecini) erau legaţi de glie şi obligaţi să presteze munci agricole şi domestice la bunul plac al stăpînilor feudali, în schimbul dreptului de folosinţă a unei părţi a moşiei cultivate de dînşii şi pentru care plăteau dijma din produse. Reformele din epoca fanarioţilor desfiinţaseră o parte din servituţile ţărăneşti : numărul zilelor de muncă gratuită (claca) urmează să fie fixate de către stat. Dar la mijlocul secolului XIX situaţia economică a ţăranilor se înrăutăţise din nou ca urmare a pătrunderii capitalismului în agricultură. Producţia agricolă devenise marfă de export şi preţul griului crescuse vertiginos. Acesta va urmări o constrîngere mai mare impusă ţăranilor pentru a se dobîndi supraproducţia necesară exportului grînelor. Soluţia lui Kogălniceanu este principial aceeaşi ca cea propusă de Nicolae Bălcescu în timpul revoluţiei de la 1848 prin „Comisia proprietăţii“ : ţăranii aveau dreptul să răscumpere cu bani loturile de moşie folosite de ei în dijmă. Aceste loturi le reveneau lor în deplină proprietate, desfiinţîndu-se obligaţiile feudale : claca şi dijma. Legea rurală propusă de aripa democratică a parlamentului încă de la 1862, fusese respinsă de camera deputaţilor, în care majoritatea, ca urmare a sistemului electoral cenzitar, o aveau boierii. In aceste condiţii Cuza şi ministrul său Kogălniceanu fură siliţi să recurgă la o lovitură de stat, supunînd legea rurală unui plebiscit, după modelul celor folosite în Franţa. O mare majoritate populară aprobă acest act, în acelaşi timp şi prin acelaşi plebiscit se schimbă sistemul electoral care favoriza pe boieri, stabilindu-se votul universal. Noua constituţie desfiinţa indicaţiile constituţionale cuprinse în convenţiunea alcătuită de marile puteri la Paris în 1858, înlocuindu-le cu un sistem mai modern şi mai democratic, rezervînd totuşi domnului drepturi destul de mari, care puteau duce la dictatură domnească. încă o dată, Kogălniceanu a ştiut să lucreze paralel atît pe plan intern cît şi pe cel extern. Reformarea convenţiei de la Paris şi înlocuirea ei cu o nouă constituţie n-a putut stîrni o acţiune a marilor puteri împotriva loviturii de stat din 1864, deoarece ea corespundea cu stadiul de dezvoltare de atunci al Europei, în Rusia ţaristă, cu doi ani înainte, silit de împrejurări interne, ţarul Alexandru II se văzuse în Situaţia de a acorda ţăranilor libertate personală. Rusia nu putea deci interveni — aşa cum cereau boierii— împotriva împroprietăririi ţăranilor români, de vreme ce o reformă asemănătoare avusese loc în această ţară. „Coaliţia monstruoasă“ a boierilor cu liberalii burghezi, cu interese comune, izbuti în scurt timp să înlăture de la putere pe Kogălniceanu, apoi şi pe Alexandru Cuza, dar reformele lui Kogălniceanu rămaseră neclintite, dovadă a organicităţii lor în stadiul de dezvoltare a societăţii româneşti. Kogălniceanu a fost o personalitate multilaterală , om de stat, scriitor, istoric, ziarist, dar totuşi a rămas o figură unitară. Baza întregii sale acţiuni a fost patriotismul său luminat, dragostea pentru ţară şi pentru poporul român. Democrat convins, el a pregătit in scris ideologia democratică românească, pe care a avut prilejul, ca om de stat, s-o aplice în marile reforme înfăptuite atunci. i Iiif ■■ ii im Sillti "Iii M , I » 1 kt si JiW *'■ vii jţiijj. »firi Nea Dobre şi... cei şapte pitici Nu va fi vorba în cele ce urmează de o nouă variantă a cunoscutului basm al lui Perrault. Povestea noastră nu este o poveste modernă, ci mai degrabă un anacronism contemporan cu epoca în care şi-a compus scriitorul francez frumoasa lui poveste, şi nu cu vremea noastră. Şi totuşi ea este din nefericire, adevărată ! In această poveste, Albă ca Zăpada nu e o graţioasă prinţesă ci... un antreprenor de panorame de bilet. Ii cheamă Voicilă Dragnea, zis Nea Dobre, care n-are comun cu Albă ca Zăpada decit... piticii. De 40 de ani, consecvent cu sine însuşi are omul o singură şi statornică pasiune: fiinţele acelea mititele al căror proces de creştere nu s-a mai desfăşurat normal, aşa incit au rămas neîmplinite la statură. Dacă ar fi vorba de o persoană mai puţin zveltă şi nu atît de corpolentă ca Nea Dobre (128 kg.), ai zice că asta e o... slăbiciune. Dar nu e decit o... vocaţie. Nea Dobre înfiază pitici. O să întrebaţi : de ce ? Nea Dobre e un milos. Ii e mai ales milă de banii lui. Aşa incit e mai comod pentru el să-şi împrumute numele unui pitic ca lui Iliuţă, de pildă, făcîndu-l „fiul“ său adoptiv — decit să-i plătească un salariu. De multă vreme cum dădea peste vreun pitic, „domnu’ Voicilă“, om milos, îi spune că-l ia ca să-l înfieze. Acolo, la oraş, are să se bucure şi bietul suflet de o viaţă ca lumea. Numai că la oraş „domnu’ Voicilă“ îşi băga pensionarii în fabrică. In fabrica lui, sui generis, care se cheamă „Pavilionul piticilor“. N-are nici un haz să exhibezi doar nişte fenomene, nişte biete curiozităţi ale naturii ! Dar sa le dresezi, să faci din ele acrobaţi, de pildă, e ceva, a socotit Nea Dobre ! Vă închipuiţi, deci, ce tortura să-i înveţi să facă salturi mortale, inedite, înainte şi înapoi, prestidigitaţie cu degetele lor scurte şi alte numere aşa zis „artistice“ ! Ce să-i faci? S-a străduit omnul, dar merită. A făcut avere de pe urma lor , trei lei intrarea, 8—10 spectacole pe zi, în faţa a 70—80 de spectatori, asta ajunge la un cîştig de 1 500 de lei zilnic ! Se lăuda că la Buzău, la Drăgaică, în nouă zile ar fi rămas cu un cîştig de cincizeci şi trei de mii. Il cred ! In astfel de situaţii, Nea Dobre nu minte ! Cu „Circul de pitici“, aşa se numeşte ultima variantă a întreprinderii, a bătut Nea Dobre toate bîlciurile şi iarmaroacele ţării, exhibînd peste tot jalnicul spectacol al unor oameni tremurind de frică, terorizaţi de „patron“. Apărînd cu „trupa“ pe litoral, Nea Dobre a fost teribil de contrariat cînd Sfatul popular Constanţa i-a interzis să dea reprezentaţii. Dar, întreprinzător cum e, nu s-a lăsat cu una cu două. Şi-a răspândit pensionarii prin localuri. Cum sunt mititei de statură, se strecurau uşor printre picioarele chelnerilor, printre mese şi scaune, şi-şi prezentau „programul“ pe apucate , un salt mortal, un echilibru pe minuţe, o apariţie dintr-o cutie cu fundul dublu şi apoi, aşa cum au fost învăţaţi, repede cu cheia pe la mese. In seara zilei de 29 iulie, Nea Dobre a intrat la restaurantul „Briza Mării“ din Eforie Sud de mină cu Iliuţă. „Tatăl, însoţit de fiul“ (adoptiv), s-au aşezat la masă ca un manager ce se respectă şi mai ales care se ştie cu bani în buzunar, apoi i-a făcut discret un semn „fiului“. Acesta şi-a început în grabă „programul“ trecind apoi la chetă — parte din „reprezentaţie“ care i-a suscitat „tăticului“ cea mai mare atenţie. Recolta chetei, aproape două sute de lei a dispărut repede în buzunarul lui Nea Dobre. Cînd să-şi înceapă programul şi în cantină, responsabilul localului Ion Ionescu nu l-a mai lăsat însă pe Iliuţă să-şi desfăşoare talentele. Contrariat, acesta a făcut uz de una din metodele „pedagogice“ pe care le-a învăţat pe pielea lui , a pus mina pe o bucăţică de fier ce se găsea întimplător lîngă perete şi l-a lovit pe responsabil peste genunchi. Pină acolo ajungea bietul Iliuţă care n-are decit un metru înălţime, că dacă ar fi fost mai înalt, l-ar fi lovit pe responsabil în cap ! Şi aşa a fost sfirşitul biletului lui Nea Dobre de pe litoral. Mai există oare panorame de pitici şi prin alte locuri ? Dacă nu există, Nea Dobre îşi va exhiba panorama sa, poate chiar la Bucureşti, dacă nu in altă parte, cine ştie, sau în cel mai rău caz, se va „reprofila“ ştiindu-se în posesia unui atestat de artist „liber profesionist“ pentru specialităţile: prezentator de circ şi... scamator (?!) (atestat eliberat de Consiliul Teatrelor). Sperăm însă că se va găsi ac de cojocul lui Nea Dobre pentru ca să nu i se mai îngăduie să-şi prezinte pensionarii în public, socotind că un asemenea spectacol e o ruşine şi că e intolerabilă exploatarea suferinţei şi mizeriei omeneşti. A. I05EFINI máim •teatre Apus de soare : Teatrul național ,,I. L. Caragiale" sala Comedia (14 71 71), ora 19,30 ; Sînge vienez Teatrul de opereta (14 30 11), ora 19,30 ; Neîncredere în foişor : teatrul Giuleşti în sala Teatrului de Comedie ora 19,30 ; Scandal la Boema Teatrul ,,C. Tănase" la grădina ,,Boema" ora 20 ; Un şirag de perie Teatrul evreiesc (21 36 71), ora 20 Orchestra simfonică a Radioteleviziuni! ; Dirijor : Iosif Cotita ; Sala mare a Palatului ora 21 ; Recitaluri şi concerte de muzică de cameră ; Sala mică a Palatului ora 18 ; Ora spaniolă : Opera Ropiână, ora 20, cinematografe SELECTIA NOASTRA 9 0 0 - filme foarte bune • • - filme hurie • - filme mediocre Pâră doi 6 notați* — film slab • 9 9 Agonie și extaz : Patria (11 86 25). orele • - 12 - 15 - 18 - 21 * • RS Meandre : Luceafărul (15 87 67) orele : 10 — 12 — M — 16.30— 18 30 - 20.30. • Tarat general Capitol (16 29 17). orele: 9 15 - 11.30 — 13.45 — 16 — 18.15 * Capitol-grădină orele i 20,30 » ^ 0 Surcout, tîgrul celor ? mări : București (15 61 54) orele : 8.45 — 11.15 - 13.30 - 16.15 ~ 18.45 — 21 15 » Modern (23 71 Mj. orele» : 9.30 — 11.45 - 14 - 16.15 — 18.30 — 20.45 Doina-grădină orele i 19,30 , Tomis (21 46 49 orele i 8.30 - 10.45 — 13 - 15 15 - 17.30. • • Castelanii , Republica itt 03 72). Preia » 9.30 - 11.45 - 14 — 16,45 — 1 9 — 21.15 I Circul de stat (11 01 20), orele « 18 - 20.30 . • • Singur pe lamp Festival (15 63 84) — orele 8.45 — 11,15 ~ 13.30 - 16 - 18.30 - 21 , Grivița (17 08 58) orele . 9 - 11.15 - 13 30 -15.30 - 18 - 20 30 , Melodia (12 08 88), oreiei 9 - \\ 45 - 15.15 — 18 - 21 j Festival-gradina orele i 19.30 j Stadionul Dinamo (NI 03 72), orele i 19 15 » 9 0 Cum §8 turt an milîoa i Victoria (16 28 79), orele 9.30 — 12.30 — 15.30 - 18.30 — 21.45 , Gioria (22 44 01) orele: 9 — 11.15 - 13.45 — 16 15 - 18.30 — 20.45 , Aurora (35 04 66), orele 8.30 — 11.30 — 14.30 — 17.30 - 20.15 | Floroasca (12 28 30) orele 10.30 — 13.45 — 16 — 18.30 — 21 | Flamura (23 07 40), orele 9 — 11.45 - 14.45 - 17.45 - 20.45 , Aurora grădină, orele 19.15 , Progresul- Parc orele 19,30. • • Procesul de la Verona : Central (14 12 24) orele 9.30 - 12,15 — 15 - 18 - 20,45. • Femeia necunoscută : Union (13 49 04) orele 10,30 — 15,30 — 18 — 20,30. 9 Banda de lași : Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 — 16 — 18 30 - 20,45 , Filme documentare : Timpuri Noi (15 61 54), orele 9 — 20 In continuare » • • • Spartacus » Pitovlai (16 22 73) orele 8,30 - 12 - 15,30 - 19 i Bxcelsioi (18 10 88), orale 9.45 — 13.15 - 16.45 - 20,15 * • • Inspectorul si noaptea înfrățirea (17 31 64), orele 10 — 12 16 — 18,15 — 20,30 ; • Pantera neagră * Dacia (16 26 10), orele 7,45 —■ 21 In continuare » • Prizoniera din Caucaz Buzești (15 62 79), orele 15,30 — 18 » Buzești-grădină orele 20.30 f 9 • French-Cancan Paeea (13 32 52). orele 15.45 - 18 - 20.15 • Să-mi faceți una ca asta ! J Bucegi (17 05 47). orele 16 - 18.15 -20.30 i Bucegi-grădină orele 19.30 ; • • Lady Macbeth din Siberia: Unirea (17 10 21), orele 11 — 18 — 18.15 i • linde este al itl-léa rege? : Tomis 21 49 46 orele : — 20,30 ; Tonois-qrédiná otéle 19,30 i • Printre vulturi : Flacăra (21 35 40) orele 15,30 - 18 - 20,30 i • Eroul de la Cong Ly Vistan (2139 82). Orele 15,30 - 18 , 0 Cu bărbații e o altă poveste : Miorița 114 27 14), orele 14,30 - 16,30 - 18 30 - 20,30 , Volga (11 91 26), orele 10 — 16 — 18,15 — 20.30 ; • • Jandarmul la New-York Popular (35 15 17), orele 10,30 — 15,30 — 18 — 20,30 • • Căutătorii de aur din Arkansas : Arta (21 31 86) orele 10,30 — 15,30 - 18 - 20.30 ; Arta-grădină orele 19,30 i m 0 Compartimentul ucigașilor : Munca (21 50 97), orele 10 - '16 - 18 20 ; Vitán grâdinâ orele 19,30 j O Un hectar de cer : Moșilor (12 52 931 orele 15,30 - 18, Moșilor* grâdina orele 19,30 j • • p Viață la caste) : Cosmos (35 19 15) orele 11 — 15 30 — 18 — 20.30 , 9 Crăciun tnsîngerat : Viitorul (11 48 031 orele 15,30 — 18 — 20.30 , • 9 Clochila Colentina (35 07 09), orele 16 — 18,15 , Colentina-grădina orele 20,30 • Comisarul X , Rahova (23 91 001 orele 15,30 - 18 , Rahovagrădină orele 20 , Lumina (16 23 35} orele 1 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 — 18,30 - 20,45 , © & Călătorie fantastică : Progresul (23 94 10 orele 20,15 , • 8 Zodia fecioarei i Progresul (23 04 10) orele 15.30 — 18 ; Cotroceni (13 82 561 orele 15.30 - 18 - 20.30 , • Don Gahriel Lira |31 ? 1 7)1 orele 15.30 — 18 , ® Dragostea mea : Druga Sării (31 28 13), orele 11 — 15 - 17,30 — 20 ; Lira (31 71 71), orele 20,30 . 0 9 Momentul adevărului : Cringaşi (17 38 811 orele 15.30 -18 — 20.30 , • • Canaliile Giuleşti (17 55 47). orele 15.30 — 18 - 20.80 , 9 Şapte băieţi şi o ştrengăriţă : Unirea oiddană (17 10 21). orele 20 , Ferentari (23 17 50) orele 15.30 — 18 - 20.30 , • D ale carnavalului Expoziţia (18 10 88) orele 19 30, • Angelica şi regele : Parcul Herăstrău (16 22 73). orele 19 30, Memento Marile magazine, concepute la dimensiunile fluxului intens de cumpărători, îşi propun să ofere acestora o varietate de mărfuri, etalate în standuri specializate. Clişeul nostru vă înfăţişează una dintre noile construcţii de acest gen — supermagazinul din oraşul Bacău. Foto AGERPRES Săptămina Crucii Roşii Intre 17 şi 23 septembrie a.c. se desfăşoară în întreaga ţară „Săptămina Crucii Roşii“. Această săptămînă, devenită tradiţională, are menirea de a antrena şi mai mult toate forţele activiştilor voluntari, membri ai Crucii Roşii, în sprijinirea organelor sanitare, pentru realizarea cu succes a măsurilor profilactice şi a altor acţiuni sanitare de masă, răspunzînd prin aceasta sarcinilor statutare ale Crucii Roşii, conforme cu principiile sale fundamentale. Prin participarea la acţiunile de propagandă şi educaţie sanitară organizate de către organele medico-sanitare, prin mobilizarea populaţiei la înfăptuirea măsurilor sanitare, prin întregul său activ voluntar instruit de medici în cadrul cursurilor sanitare, Crucea Roşie , participă la asigurarea bazei de masă a acţiunilor curativo-profilactice în domeniul ocrotiriisănătăţii populaţiei. Toate acţiunile sanitare importante din viaţa unei colectivităţi cum sunt : imunizarea populaţiei prin vaccinări, depistarea cazurilor de îmbolnăviri, examenele medicale periodice, aplicarea măsurilor prevăzute în programul naţional de profilaxia şi combaterea tuberculozei, acţiunile de ocrotire a mamei şi copilului, recoltarea sângelui necesar transfuziei, igienizarea şi înfrumuseţarea centrelor populate şi altele, beneficiază, de sprijinul activiştilor benevoli ai Crucii Roşii. In „Săptămina Crucii Roşii“, aceste activităţi vor căpăta un nou impuls. Prin reeditarea tuturor sarcinilor şi dinamizarea tuturor activităţilor, se va stimula elanul celor ce s-au devotat muncii de Cruce Roşie, prin acţiuni scurte, cu efect imediat, a căror reuşită să recompenseze lungile eforturi din restul anului. Sarcinile actuale, cer activiştilor sanitari voluntari o pregătire igienico-sanitară serioasă, o atitudine morală şi socială deosebită, o dăruire desăvîrşită şi dorinţa de a se angaja, fără reticenţe, într-o muncă care necesită răbdare, perseverenţă şi devotament. Activitatea lor umanitară presupune un angajament pentru o cauză care nu poate fi apreciată cu valorile obişnuite, care se realizează, de cele mai multe ori, în anonimat şi pre care încă mulţi oameni nu o preţuiesc îndeajuns. De aici şi valoarea ei morală de netăgăduit. Munca lor plină de frumuseţe, prin ceea ce are ea mai preţios, dezinteresul, şi eficace prin legătura directă de la om la om, în afara oricărei obligaţii, nu poate fi înlocuită cu nimic. Obiectivele pe care Comisiile de Cruţe Roşie şi neobosiţii activişti voluntari, membri ai Crucii Roşii, le urmăresc in „Săptămîna Crucii Roşii“ ca şi în tot restul anului, constituie, în fapt, transpunerea pe plan actual a visului acelui vizionar avîntat care a fost Henry Dunant şi ale cărui idei au susţinut Crimea Roşie de-a lungul a peste 100 de ani. Ele realizează totodată convergenţa a două tendinţe fundamentale, a două concepţii, care se îmbină armonios una cu alta : generozitatea pusă în serviciul vieţii, reprezentând ideea de umanitate şi concepţia despre rollul omului sănătos în apărarea acestui patrimoniu nepreţuit al omenirii, care este sănătatea. Ambele, dau curs unei aspiraţii dintotdeauna a tuturor celor ce au dreptul de a se numi oameni şi anume : dorinţa de a fi folositor ; ambele descătuşează forţe latente şi virtuţi care nu vor dispare niciodată. Dr. LAURENŢIU FOTESCU secretar general al Consiliului Naţional al Societăţii de Cruce Roşie 44 // Teatrul Naţional „I. L. Caragiale APUS DE SOARE Credincios, măcar el, tradiţiei care a situat sărbătoarea deschiderii stagiunii la cumpăna lui septembrie, tradiţie pe care, de altfel, el a statornicit-o şi a străjuit-o de-a lungul multor decenii, Teatrul Naţional ne-a poftit aseară la primul său spectacol. Bucuria reîntilnirii e vie, ca întotdeauna, e cu atît mai vie anul acesta, cu cît, înaintind pe un drum pe care l-a reluat cu fermitate şi consecvenţă, de vreo doi, trei ani încoace, Teatrul Naţional a anunţat, pentru actuala stagiune, un repertoriu bogat şi interesant, bine chibzuit în raport cu misiunea sa culturală deosebită, misiune care îi impune, deopotrivă, propagarea valorilor naţionale şi a celor universale, straja operelor tradiţionale şi descoperirea îndrăzneaţă a operelor noi ale dramaturgiei româneşti : repertoriul Teatrului Naţional trebuie să fie o orgă vastă, cu acorduri totdeauna majore, şi cu o dominantă viguroasă a literaturii româneşti. Iată de ce vedem un semn CU totul îmbucurător pentru actuala stagiune, în faptul că Naţionalul pregăteşte un considerabil număr de opere dramatice originale și noi, a căror reprezentare va continua în serie, începînd chiar din primele săptămini de activitate ; indiferent de ceea ce va dovedi, sub raportul valorii, fiecare dintre aceste opere, nu încape îndoială că prezența lor masivă în repertoriu va constitui elementul cel mai pozitiv, mai demn de reţinut, din bilanţul de peste zece luni al stagiunii Naţionalului. Aceasta, o putem spune de pe acum... Credincios, de asemenea, unei alte tradiţii a sa, Naţionalul îşi începe activitatea cu o operă a marelui clasicism naţional, şi cu un spectacol nou, exemplu pe care, din păcate, celelalte teatre nu vor să-l urmeze, ele deschizîndu-şi stagiunea cu spectacole ale trecutei stagiuni, în fond, continuu, pur şi simplu, ca restaurantele care, după o „închidere pentru renovare“, îşi reiau, şi ele, activitatea, cu aceeaşi listă de bucate. Acestea fiind zise, desigur că o mare dramă clasică nu mai poate fi nouă, este oricînd o reluare. In cazul dramei lui Delavrancea, este aproape o continuare, căci Apus de..Soare s-a reprezentat şi in stagiunea trecută, ca şi în precedentele vreo şapte, opt, în virtutea unui excepţional succes de „şerif“. Fapt care dovedeşte că publicul nostru o iubeşte nespus, şi că n-ar fi, deci, nici un motiv pentru a fi pusă la o parte, pentru mai tirziu, în favoarea unei reluări mai noi. Dar, considerînd, cu luciditate, că publicul iubeşte mai ales drama. Naţionalul a flies buna soluţie de a înnoi spectacolul, ceea ce răspunde, între altele, şi datoriei sale, şi necesităţii de a exercita mereu, noi serii de interpreţi în stilurile dramaturgiei clasice. De la regie pină la decor, spectacolul este nou, chiar dacă în centrul lui îl regăsim pe Calboreanu, aşa cum îl regăsim pe însuşi Ştefan cel Mare. Cînd rolul acesta va trece asupra unui alt interpret, atunci vom fi trecut nu de la un spectacol la altul, ci de la o epocă la alta. Toate acestea, pentru a reaminti numai, că Apus de Soare trebuie înţeles şi ascultat ca lin poem, şi poate ca un oratoriu al patriotismului moldovean, cu un fond coral pe care se sprijină uşor şi de departe, marele recitativ al lui Ştefan cel Mare, simbol al patriotismului românesc tradiţional. Problemele şi ambiţiile lui Delavrancea au fost mai mult ale unui scriitor, şi mai ales unui poet, decit ale unui dramaturg, probleme şi ambiţii nu rareori ciudate, dar pe care el le-a învins şi rezolvat — împotriva multor artificialităţi de formă — prin vigoarea sentimentului fundamental, care constituie materia primă şi cea mai durabilă a monumentului, şi datorită căruia, în noi cei de ieri, de azi sau de mîine, tot sentimentul e pus in mişcare, Radu Popescu patriotismul românesc nepieritor, la coarda lui cea mai sigură, ia vibraţia lui cea mai puternică. Despre spectacol se poate spune însă că e nou, cu atît mai nou cu cit drama e mai bătrînă şi cu cit a fost mai nufi jucată. După atîtea viziuni regizorale, în general remarcabile, numai Sică Alexandrescu putea incerca o nouă punere în scenă, de a vedea splendid, şi de a o realiza, cu o siguranţă, cu un meşteşug, care cer scoaterea urgentă şi pînă la pămînt a pălăriei, din partea tuturor, inclusiv a tuturor regizorilor. Prima calitate a spectacolului este introducerea, în decorativismul ei structural şi în oratoria poetică a stilului, a unui izbitor conţinut de umanitate, căreia i se datoreşte o şi mai mare, încă, apropiere de public : viaţă, omenie, spontaneitate, sinceritate, încălzesc poema şi muzica delavranciană, atît de artificioase uneori, incit prima reacţie pe care ne-a dat-o acest monument cioplit într-o marmură rece, a fost de a exclama banal : parcă mişcă, parcă e viu ! A doua calitate este ritmul, care, fără retezări de text, devine prin el însuşi o soluţie de dramatism, într-o operă care, aşa cum am spus, are o altă structură, fiind totuşi destinată scenei. Nu ştiu cum a procedat regizorul (cu toate că uneori s-au simţit unele precipitări ale tiradelor), care fără să renunţe nici la plastică, nici la claritatea şi ritmul propriu, specific, al fiecărui episod, a făcut ca întreaga dramă să dureze două ore jumătate , e aci o limită a puterilor de explicaţie raţională, e zona în care trebuie să simţim, cu admiraţie, acel mister care se numeşte „mina“ excelentului şi talentatului meşteşugar. Ca şi despre dramă, nu e cazul a mai vorbi, adică a ne repeta, despre creaţia prea bine de B. Delavrancea cunoscută a lui G. Calboreanu, în monumentalul rol al lui Ştefan cel Mare ; de altfel, regizorul însuşi a construit oarecum în jurul creaţiei, mai vechi, a lui Calboreanu, pe care a păstrat-o în centru, neatinsă, ca pe o coloană imposibil de înlocuit. In aceasta constă elogiul cel mai deplin meritat de interpret, care ne dă senzaţia creaţiei neîncetate, a prospeţimii absolute, intr-un rol jucat de atîtea ori, şi egalat, în epoca noastră, numai de el însuşi, în rolul Doamnei Maria, a intrat, pentru această nouă versiune a dramei, Carmen Stănescu, care trecind la o depărtare enormă de genul obişnuitelor sale roluri de tumult temperamental, a fost plină de o discretă căldură, animată de o melancolică nobleţe sufletească, intr-un echilibru păstrat fără efect. Marcel Enescu, Mihai Fotino şi Alfred Demetriu au dat exact relieful necesar faimosului trio cosmopolit al medicilor lui Ştefan Vodă. Din numerosul grup al boierilor, remarcăm pe N. Brancomir, Ion Henter, Al. Demetriad, Matei Alexandru, N. Gr. Bălănescu (luptînd din greu, şi nu totdeauna învingător, cu amintirea încă atît de recentă a lui Al. Giugaru), Emil Liptac, Gh. Cozorici, dar numai pentru că au replici mai multe, nu pentru că ceilalţi nu ar fi la fel de excelenţi. Simona Bondoc şi Adela Mărculescu, şi-au făcut conştiincios datoria de „saivante“, cu maramă şi ie decorativă. Smulgîndu-se pentru o clipă, nenumăratelor şi enormelor sale solicitări de mare vedetă a filmelor de o săptămînă şi a coproducţiilor de obscuritate mondială, Ilinca Tomoroveanu a dăruit o seară autohtonului Delavrancea şi bietului Teatru Naţional, în rolul Oanei, plăcută foarte dinamică, şi profund sinceră în toate vibraţiile ei micuţe, în prea binecunoscutul travesti al lui Ţuguiea Moghilă, Valeria Seciu a fost cu totul la locul ei, cu totul Convingătoare, urmînd să lupte pentru renunțarea la un surîs ambiguu şi încremenit, care amenință să se transforme în rictus. 0 întimplare la „Eva (Urmare din pag. 1) mai sus, care s-ar fi putut petrece aidoma şi in altă unitate decit în cea de confecţii de pe Bd. Magheru, scoate in lumină o tară încă existentă in comerţul nostru. Vinzătoarea de la „Eva" era sincer indignată de „neobrăzarea“ cumpărătoarei şi poate nu pe ea se cuvine să o învinuim în primul rînd de cele intimplate. Realitatea este că ea — şi altele — nu au fost învăţate, nu au fost educate, cum trebuie să se comporte faţă de cumpărători, că in multe unităţi comerciale s-a instalat in rindul vinzătorilor o ciudată mentalitate care întoarce lucrurile pe dos : el — vinzătorul e cel care face o favoare, care fericeşte pe cetăţean atunci cînd catadixeşte să-şi ofere serviciile Povestea cineva, de curînd întors de peste hotare, că a intrat intr-un magazin de încălţăminte dintr-un oraş oarecare, ca să vadă cam ce fel de pantofi se găsesc. Un vînzător l-a asaltat de la uşă şi nu s-a lăsat pină nu i-a probat o jumătate de duzină de pantofi. Omul nostru a rezistat insă tentaţiei fiindcă, repet, n-avea nevoie de încălţăminte La plecare, vinzătorul l-a salutat respectuos şi i-a mulţumit că a 44 onorat cu Vizita sa prăvălia. Politețe exagerată ? Nicidecum. Pur și simplu spirit comercial. Fiindcă un om atent servit se întoarce a doua oară tot acolo■ Fiindcă un om care nu a cumpărat azi, poate va cumpăra mîine, sau poate va povesti unui prieten că la magazinul X servirea e impecabilă. De ce în multe magazine de-ale noastre lucrurile nu se petrec la fel ? Printre altele, fiindcă vinzătorului îi este indiferent dacă cineva cumpără sau nu. Venitul său nu e indisolubil legat de faptul că a reuşit să ciştige un cumpărător in plus. Cu atît, mai puţin un cumpărător eventual şi viitor. S-au făcut, fireşte, unele lucruri in direcţia cointeresării vinzătorilor la sporirea volumului desfacerilor. Se vădeşte insă, chiar în magazinele reprezentative, că ceea ce s-a făcut, e insuficient. O muncă răbdătoare, continuă, de instruire şi educare a lucrătorilor din comerţ se cuvine dublată de căutarea unor noi forme, mai eficiente, de cointeresare materială Căci, din acest punct de vedere, al deservirii, în multe unităţi comerciale nu s-a depăşit faza adolescenţei. PAUL MARIAN cum va fi vremea. Pentru zilele de 18, 1920 se anunţă următorul timp probabil : Vremea schimbătoare cu Cerul temporar noros. Vor cădea ploi locale. Vint potrivit. Temperaturile minime vor fi între 6—16 grade, iar maximele între 16—20 grade. La mare . Vremea uşor instabil mai ales la începutul intervalulii. Cerul va fi variabil favorabil ploilor de scurtă durată Vînt slab pînă la potrivit. Temperatura staţionară. La munte- Vremea schimbătoare cu cerul temporar noros. Vor cade ploi locale. Vînt potrivit. Temperatura uşor variabilă, slab pină la televiziune Ce-am văzut Evident, ca aproape în toate serile din ultima săptămînă partea cea mai bună a programului a reprezentat-o retransmisia Concertului din cadrul Festivalului și Concursului , ,George Enescu". I-a precedat o ,,Teleencicllopedie" ca întotdeauna pasionantă prin .lîversitatea trupelor Şi realizarea lor pe periculă. Mai puţin pasionantă, tot ca întotdeauna, ni s-a părut emisiunea pentru femei ,,Vă aşteptăm In ora fi\ Căci, în ciuda faptului că nu mai este foarte tînără, această emisiune nu reuşeşte să ajungă la maturitate, ocupîndu-se de lucruri care ies din cadrul specificului ei (Harta sinoptica) orbcitînd însă să se ocupe tocmai de ceea ce ar interesa mai mult pe telespectatoare. Şi deşi moda este desigur ultimul lucru de care o femeie s-ar putea dezinteresa, totuşi, nu numai moda le interesează Le-ar interesa credem un reportaj despre felul în care îşi împart timpul femei care muncesc, o discuţie amplă despre educaţie, prezentarea unor femei celebre, oameni de ştiinţă, actriţe, scriitoare etc., etc. Dar cine nu le-ar interesa, dacă realizatorii emisiuni rr mă aşteptăm la ora 6", ar depune un efort de imaginaţie şi de unfoc mai strips cu telespectatoarele. Ce vom vedea Dincolo de duminica lul ,Spojdl" *, evident „Magazinul 111", o emisiun de „Teatru în Studio"* — ,,Cocoşul cu doua treste“ de Gh Vlad. In plus un scurt metraj al celebrului regizo francez Yves Jamiague si o emisiun de muzică uşoară 9,02 Gimnastica de ingidatie in Pentru copii si tineritul scolar 10,00 —• Emisiuihea pentru sate.ii,2 Al IV-lea Concurs si Festival International „George Enescu". 14 15 : Sport 18,15 ; Magazin 111 , 19,30 : Telejurnalul de seară; 19,50: Interpretul preferat. 20 10; Teatru în studio Cocoşul cu două creste — comedie de Gh. Vlad 21,20 : Varietăţi pe... 16 mm 21,30 ; ..Escală obligatore" de Yves Jamiaque (film artistic de scurt metraj) 22,00 ; ..Cind felinarele se aprind" Emisiune muzicală de Ştefania Dorian. 22,30 Telejurnalul de noapte 22.40 Telesport.