România Liberă, noiembrie 1967 (Anul 25, nr. 7164-7189)

1967-11-22 / nr. 7182

Vă mulţumesc scrisorile de mulţumire ? P­rivită prin prisma calităţii producţiei, activitatea cu­noscutelor uzine bra­şovene „Rulmentul“ şi „Hi­dromecanica“, poate fi si­tuată la loc de cinste. Lipsa totală a reclamaţiilor de la beneficiari, scrisorile de mul­ţumire primite de la reputate firme din ţară şi de peste ho­tare, atestă preo­cuparea celor două colective de mun­că pentru apărarea prestigiului mărcii fabricii. Dar calitatea pro­duselor nu trebuie privită numai în afara întreprinde­rii ci şi în interio­rul ei; aşa de pil­dă, este interesant să se ştie cită pro­ducţie se realizea­ză în uzină, pentru asigurarea calită­ţii ireproşabile a produselor livra­,­te. Din acest punct de vedere, atît la „Rulmentul“ cît şi la „Hidromecani­ca“ există încă se­rioase rezerve. In primele trei trime­stre ale anului la uzina „Rulmentul“ s-au rebutat piese în valoare de 11 756 391 lei (!) iar la „Hidro­mecanica“ de peste 1 400 000 lei, fapt ce a impietat grav asu­pra rezultatelor economice ale întreprinderilor, prin depăşirea consumurilor specifice, în spe­cial a celui de metal, prin creşterea preţului de cost şi mic­şorarea productivităţii muncii. Cum se explică asemenea dis­tonanţe ? Răspunsul ne este dat de doi din reprezentanţii aces­tor întreprinderi : Ing. GHEORGHE BADEA, directorul general al uzinei Rul­mentul : „Dat fiind faptul că o mare parte din producţia uzinei se exportă, noi ne-am concen­trat eforturile spre stoparea, la poarta fabricii a oricărui pro­dus necorespunzător. Consider că am reuşit să realizăm ceea ce ne-am propus deşi, numărul mare de rebuturi înregistrate pînă astăzi în uzină ne îngri­jorează. Principala cauză rezidă în fluctuaţia mare de cadre. In nouă luni am angajat 1218 mun­citori şi au plecat 1109, aproa­pe un sfert din întreg efectivul. Cu acest procent mare de fluc­tuaţii este foarte greu să asi­guri o bună calificare a munci­torilor. Principalul motiv al marii fluctuaţii de cadre este datorat lipsei unor mijloace co­respunzătoare de transport în comun de la şi către uzină, de­oarece nici pînă astăzi, Sfatul popular orăşenesc n-a reuşit să prelungească linia, de trolei­buze, cu tot sprijinul acordat de noi“. Ing. CONSTANTIN BIRT, şeful serviciului C.T.C. de la Hidromecanica : „Dacă maiştrii şi celelalte cadre de conducere a proceselor de producţie ar respecta tehnologiile, mai ales cele de turnare, rebuturile s-ar fi putut reduce la jumătate. Tot la turnătorie uscarea miezuri­lor se face în mod necorespun­zător, din lipsa unei instalaţii adecvate“. La cele aflate de la interlocu­torii noştri se cer unele com­pletări. La uzina „Rulmentul“ ANTON DROST (Continuare în nou a 2-a) Secţia de montaj a uzinei „Rulmentul" Braşov Foto : AGERPRES Proletari din toate ţările, unîţi-v3$ ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA Anul XXV­ nr. 7182 Miercuri 22 noiembrie 1967 4 pagini 30 bani îmbinarea armonioasă a intereselor personale cu cele ale societăţii In ansamblul Proiectului Directivelor elaborate de Ple­nara C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1967, la un loc im­portant se situează îmbunătă­ţirea sistemului de cointere­sare materială. Aplicarea con­secventă a principiului coin­teresării materiale face posi­bilă asigurarea unităţii indi­solubile între recompensarea materială pentru rezultatele bune obţinute şi răspunderea materială pentru neîndepli­­nirea sarcinilor. Legarea mai strînsă a acestui principiu de ridicarea eficienţei economice face posibilă îmbinarea ar­monioasă a intereselor gene­rale ale societăţii cu intere­sele diverselor colective de muncă, conducînd la progre­sul continuu al economiei noastre. In uzina noastră numeroşi Ingineri chimişti proaspeţi absolvenţi, sunt repartizaţi să lucreze în producţie. După o perioadă de 3—5 ani, cînd reuşesc să acumuleze o serie de cunoştinţe specifice în do­meniul prelucrării maselor plastice, cunoştinţe ce nu pu­teau fi obţinute în facultate părăsesc întreprinderea anga­­jîndu-se în alte unităţi sau in­stitute de cercetare și proiecta­re, care în majoritate nu sunt în specialitatea în care s-au format, dar unde nivelele ta­rifare le acordă o salarizare mai mare. Aportul acestor ca­dre nu mai poate fi eficient la noul loc de muncă decît Ing. Mihai Lucaci director al Uzinei de prelucrare mase plastice Bucureşti după trecerea unei alte peri­oade de formare în noua spe­cialitate. Consider că este normal ca în asemenea ca­zuri, la schimbarea speciali­tăţii, cadrele respective să fie tratate ca şi proaspeţii absol­venţi din facultate, singurul aport efectiv al acestor ca­dre fiind numai experienţa generală de producţie. Pentru a întări această afirmaţie, putem aminti situaţia unui inginer chimist specializat în mase plastice şi care apoi trece în industria de coloranţi sau medicamente. Acordarea unui spor la sa­lariul tarifar pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi în­treprindere, va permite redu­cerea fluctuaţiei şi circulaţiei forţelor de muncă şi va con­duce la perfecţionarea ca­drelor pe locul de muncă, cît şi la creşterea productivităţii muncii. în uzina noastră, de exemplu, indicele de fluctua­ţie reprezintă circa 10,1 la sută, iar cel al circulaţiei forţei de muncă de 23,1 la sută pe an, influenţind pro­ductivitatea muncii cu circa 2 la sută pe întreprindere. Pe această linie considerăm că ar fi indicat să se analize­ze şi posibilitatea încheierii uno­r contracte pe mai mulţi ani între întreprinderi şi a­­numite cadre cu pregătire su­perioară, în care să se pre­vadă obligaţii cu sarcini re­ciproce. Se prevede de asemenea restrîngerea actualelor reţele şi nivele de salarizare, ceea ce va face posibilă atît cu­noaşterea precisă a salariului de către fiecare angajat, cît şi uşurarea muncii salariaţi­lor ce aplică sistemul de sala­rizare. In uzina noastră se aplică în prezent circa zece reţele şi nivele de salariza­re, necesitînd un mare vo­lum de muncă pentru cei în­sărcinaţi să le aplice, cît şi un volum mare de corespon­denţă cu organele centrale pentru interpretarea corectă a actelor normative existente cu privire la salarizare. Pen­tru simplificarea muncii în acest domeniu, după o anali­ză efectuată s-a tras conclu­zia că ln specificul uzinelor de prelucrare a maselor plas­tice, pot fi aplicate două re­ţele de bază şi două reţele de salarizare pentru activităţile auxiliare. Pe linia adîncirii şi lărgirii cointeresării materiale a mun­citorilor şi personalului teh­­nico-administrativ de creşte­re a eficienţei activităţii în­treprinderilor, se prevede a­­cordarea unor premii anuale (gratificaţii). Constituirea a­­cestui fond de premiere ca o cotă din beneficiu sau din beneficiu, peste plan al între­prinderii, va contribui efi­cient la mobilizarea salaria­ţilor şi la îmbinarea în mod armonios a intereselor perso­nale ale fiecărui om al mun­cii cu interesele generale ale statului nostru socialist. Con­siderăm că este foarte impor­tant ca această problemă să fie bine și clar reglementată pentru a nu da naștere la interpretări locale. Pentru a­­ceasta propunem ca din benefi­ciul peste plan, o cotă preci­să, stabilită pe ramuri indlus­(continuare in pag. a 2-a) In „Luna cadourilor este loc şi pentru fantezie Deşi nu este înscris astfel în nici un calendar, decembrie poartă şi o denumire mai nouă, ai căror „naşi“ sunt organiza­ţiile comerciale : luna cadouri­lor. Şi dacă în ultimii ani, gama mărfurilor oferite cumpărăto­rilor, ca şi calitatea lor, au în­­registrat sporuri substanţiale, în schimb latura de ordin emoţio­­nal-estetic, al ambianţei, al ca­drului, a cam fost neglijată. Ne gîndim la aspectul străzilor co­merciale şi al vitrinelor, la fee­ria de culori şi lumini, anexă de dorit a magazinelor, la modul de ambalare şi prezentare a mărfurilor. Se pare că — mai bine mai tîrziu decît niciodată — cei ce gospodăresc comerţul nostru şi-au dat seama, în sfîrşit, de această lacună. Cel puţin aşa se desprinde dintr-un substanţial plan de măsuri elaborat de cu­­rînd de către Ministerul Co­merţului Interior. Se preconi­zează, bunăoară, decorarea de sezon a unor străzi întregi cu tradiţie comercială, cum sunt Lipscanii Capitalei şi cei plo­­ieşteni, strada Republicii din Braşov, Lap­uşneanu din Iaşi, Horea din Cluj şi altele. Ni se promit cotloane multicolore, ghirlande de lumini. In plină efervescenţă par a fi şi vitri­­nierii care se vor întrece pen­tru a găsi soluţii cît mai origi­nale, mai puţin „bătute", pen­tru a oferi trecătorilor o ima­gine cît mai agreabilă a maga­zinelor. Pe străzile Capitalei am fost, de altfel, martori ai acestui e­­fort. Remarcabile, ni se par, bunăoară, vitrinele metamor­fozate ale magazinelor „Select“ şi „Adam“ din Piaţa Palatului“, „Eva“ de pe Bd. Magheru şi al­tele. Regretabil este însă faptul că, şi în acest an, „Luna ca­dourilor“ pare a veni doar în centru. Deşi noile cartiere bucureştene au căpătat în ulti­mii ani, magazine mari, fru­moase, ele continuă să aibă, din punct de vedere al aranjării vi­trinelor, rolul unor surori să­race ale celor centrale. Şi e pa­cat După cum e păcat că în a­­fară de ghirlandele anunţate, magazinele de pe Lipscani oferă aceleaşi vitrine modeste şi pu­ţin îmbietoare. In compensaţie poate, o seamă de unităţi comerciale ne anunţă unele surprize. Ast­fel, „Magazinul copiilor“ al I.C.S. Romarta se va transforma intr-un mare „Tîrg al jucării­lor“, la magazinele „Victoria“ „Bucureşti“. „Romarta“ se vor organiza expoziţii ale ultimelor noutăţi, la unităţile „Eva“, „A­­dam“ şi „Lux“ se va organiza o „decadă a eleganţei“ cu vînza­­rea unor noi articole vestimen­tare. Planul de măsuri elaborat SUCEAVA (coresp. B.I.) La Combinatul de celuloză şi hîr­ prevede şi o seamă de îmbună­tăţiri in domeniul ambalajului al prezentării mărfurilor. Am fost informaţi că „s-a asigurat PAUL MARIAN MIRCEA SCRIPCA (Continuare în pag. a 3-a) fie a intrat în funcţiune noua fabrică de celuloză, unul din obiectivele principale în acţi­unea de dublare a capacităţi­lor de producţie ale combina­tului. Fabrica este dotată cu utilaje şi instalaţii de cea mai înaltă tehnicitate, va produ­ce anual 60 000 tone celuloză şi la sfîrşitul anului viitor, va lucra conform proiectului, cu întreaga ei capacitate. O dată cu intrarea în pro­ducţie a noii fabrici, combina­tul va livra economiei naţio­nale aproape un sfert din pro­ducţia de celuloză. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Suceava Un nou obiectiv in funcţiune — 12 lei, 16 lei, 19,50 lei, 22 lei.. ■— Pepsi oare nu le place ?.„ Desen de MATTY Sosirea tovarăşului Luis Corvalan secretar general al C.C. al P.C. din Chile La invitaţia tovarăşului Ni­­colae Ceauşescu, secretar ge­neral al C.C. al P.C.R., marţi seara a sosit în Capitală tova­răşul Luis Corvalan, secretar general al C.C. al P.C. din Chile, împreună cu soţia, care va face o vizită în Republica Socialistă România. La aeroportul Băneasa, oas­petele a fost întîmpinat de to­varăşii Nicolae Ceauşescu, Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, Iori Stoian şi Vasile Vlad, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de ac­tivişti de partid. (Agerpres) In laboratoarele catedrei de tehnologia ţiţeiului de la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti s-a realizat de curînd, după o concepţie originală, o instalaţie-pilot de cracare catalitică. La această instalaţie cadrele didactice şi studenţii efectuează cercetări privind comportarea diverselor materii prime în procesul de cracare catalitică, rezultatele cercetărilor fiind publicate sau comunicate Rafinăriei Brazi. In clişeu : Vedere parţială a instalaţiei-pilot Foto : ION POPOVICI — Ai mai răpit aşadar o zi din calendar, dăruind-o îndelet­nicirii noastre. In breasla asta dezamăgirile sunt de foarte scurtă durată. Ai pierdut un peşte, ti-a scăpat cînd l-ai adus aproape şi l-ai şi văzut, se în­tâmplă, simţi atunci aşa, o clipi­tă o părere de rău, ca îndată să te cuprindă in braţele ei bune iluzia unei capturi şi mai valo­roase. Cleanul care a săgetat înapoi, liber, rămîne totuşi, printr-o ciudăţenie inexplica­bilă, mereu al tău, şi vei vorbi astfel despre el mereu, ca fiind al tău. Nu-i o formulare ce-mi aparţine. Despre asta a vorbit Sadoveanu. Prietenul meu de trecere de vreme, profesorul de limbă şi literatură română se bucura ca şi mine, săptămîna trecută, de fermecătoarea zi de noiembrie, o zi călduţă, senină, se oglindea ca şi mine în unda viorie a apei, simţind că frumuseţea acestor zile nu va ţine mult. Vin­ele şi ploile, trebuie să vină. Flecăream, glumind pe seama noastră şi-a altora ca noi, aş­teptând să dăm măcar de eleni de categoria amintită, adică din cei care fiind ai noştri, totuşi nu-i putem arăta nimănui, în­câlcită treabă, neînţeleasă decît de un pescar. Dar nici măcar eleni din această categorie nu voiau să apară. Profesorul imi arătă cu vîrful vergii în jos pe apă. — Vezi podul de piatră din josul satului. Ultima arcadă, nu­mai­ că restul i1 ascunde cotul apei. Fiindcă am amintit de Sa­doveanu, ingăduie-mi să leg cele ce urmează de o pagină dragă mie din cărţile sale, anu­me din cartea scrisă după în­toarcerea scriitorului din Olan­da. Vorbea acolo de un pod de lemn de peste apa Moldovei, pod pe care primăvara oamenii îl vedeau răpit de viituri, şi tîrît la vale şi de rămînerea în urmă a satului românesc, neschimbat nu fiindcă ţăranul ar fî prin natura sa refractar înnoirilor, ci din incum­a, ignoranţa, nepă­sarea oficialităţii din acel timp, faţă de problemele grave pe care le prezenta lumea de la ţară, aşezările rurale. Ca podul de peste apă, cîrpit în fiecare primăvară la loc, satul, uliţele, rîpele şi noroaiele, colbul şi casele, îşi peticea rupturile în­­făţişîndu-ni-se ochilor neschim­bat, încremenit în forme de vi­aţă vechi, setos însă de mari şi esenţiale metamorfoze. Se opri o clipă pentru a băga ata-n ac, în limbajul nostru în­­semnînd tragerea unei lipitori în cîrlig, lăsîndu-i doar cîţiva centimetri să se zbată şi să mo­mească astfel suveicile argintii din adine. — Cunoşti satul nostru, ai văzut că multe case mai vechi s-au renovat de nu le mai cu­noşti. Oamenii vor să aibă gea­muri mai mari, uşi duble, înal­ţă acoperişurile cu cîte un me­tru mai sus, ştiu să amestece cimentul, îşi zugrăvesc cu tapet odăile, caută sobari buni. Au clădit şi mai multe case noi, căci sînt foarte multe familii tinere, toate acestea parcă au strîns satul la un loc, că era destul de risipit şi cam anapo­da. De altfel oamenii şi-au dat seama de hiba asta cînd au plantat stâlpii pentru electrici­tate. Podul — că de la ei am pornit — e acum de piatră, trainic, nu-i duce apa, apoi sunt și altele răsărite între tâmp. Oamenii s-au obișnuit de-acum să fixeze repere de întâlnire la magazinul universal, la cămin, la restaurantul cooperativei. la fermă, copiii umblă într-o şcoa­lă curată, luminoasă, încălzită. Uliţele satului nu mai sînt chiar atît de noroioase cum te-am apucat eu. S-au săpat şanţuri de scurgere, două din străzi sunt pietruite, iar şoseaua asfaltată e aproape. Copiii nu mai vin desculţi la şcoală. Nu mai vezi catalige înşirate lingă pereţii şcolii. Vreau să spun că în cî­­ţiva ani, puţini dacă ne gîndim, s-a schimbat fata satului. Toate bune şî frumoase, bine gîndite, cu pricepere duse la bun sfîr­şit. Ca şi nu alte sate, că nu e a! nostru cu stea în frunte, îmi spuneai de sate şi comune mai de departe, cum ar fi cele din Banat, Ortişoara sau Periam, cum ar fi unele din părţile Ol­teniei, Ţinca, Dăbulenii, Poiana Mare, Girovul Neamţului, Ho­rezu sau satele din Bărăgan. Vor să-şi ridice complexe meş­teşugăreşti, brutării, au plantat pomi, au pus fiori pe marginea drumurilor, au parcuri cu bănci şi alei. Acest salt în zona civi­lizaţiei, metamorfoza aceasta în care şi aşezările rurale îşi au partea lor, a fost vi­sat, gîndit­ de conducerea parti­­dului şi statului. Acum se rea­(Continuare în pag. a 3-a) TOAMNĂ TIRZIE Ştefan Luca .ah. Copilul de lîngă tine Folclorul local al unuia dintre marile spitale bucureştene de copii revine povestea adevărată a formaţiei celui mai bun gipsar din secţia de ortopedie , abandonat aici definitiv, aproape ime­diat după naştere, de către o mamă autoscutindu-se de obligaţii materne faţă de pruncul născut cu unele neajunsuri trupeşti, copilul a fost îngrijit de întreg personalul spitalicesc, remodelat, chiar, cu delicată pricepere medicală, apoi promovat, treptat, în viaţă, după toate regulile unei autentice afecţiuni părinteşti. Gestul acesta de admirabil u­­manism, prin care nişte oameni au călăuzit evoluţia normală a unui destin ce ar fi putut lua cine ştie ce dramatice întorsă­turi, are o valoare simbolică : el e elocvent pentru altruismul, pentru afecţiunea pe care le poate dovedi o colectivitate de maturi în ocrotirea semenilor săi nevîrstnici. Dar de ce oare, în atîtea alte cazuri, copii cu antecedente biografice mult mai fericite decît cel semnalat, eşu­ează în contactul cu viaţa so­cială ? Alarmă in ceasul al doisprezecelea In ce o priveşte, biografia ele­vului Coriolan L„ dispunea de toate datele unei vieţi familiale optime : tatăl, cadru didactic, mama — şi ea intelectuală, o at­mosferă casnică mai mult decît agreabilă. Şi totuşi, într-o seară, pe cînd se afla în interiorul ma­gazinului „Unic“, junele e sur­prins, împreună cu un prieten de aceeaşi vîrstă, furînd două săpu­nuri şi o cutie cu suc de porto­cale. Cum era şi firesc, băieţii sînt încredinţaţi de vînzători u­­nui lucrător de miliţie, acesta în­cheie procesul verbal, procesul verbal soseşte la procuratura raională, procuratura raională începe investigaţiile, autoritatea tutelară face ancheta socială la şcoală, în cartier, în familie, procurorul convorbeşte cu făp­taşii şi cu părinţii lor, cu toţii îşi iau angajamente de îndrep­tare — mă rog, lucrurile îşi ur­mează cursul conform uzanţelor impuse de fapta cercetată. In cele din urmă, constatîndu-se că sunt la prima abatere antiso­cială, cei doi sunt trimişi acasă, la părinţi, şi am ferma convin­gere că, în perspectiva dezvol­tării sale ulterioare, Coriolan îşi va aminti cîndva de neplă­cuta faptă ca de un simplu ac­cident. Totuşi, în virtutea ace­leiaşi perspective onorabile ce l-o urez, îmi iau riscul să afirm că accidentul semnalat astăzi a fost, într-un anume sens, un accident bine venit. Pentru că observaţi veritabila „reacţie în lanţ“ pe care a provocat-o în cele mai diferite cercuri sociale, mărunta faptă comisă de cei doi băieţi. Miliţie, procuratură, sfat popular, şcoală, vecini din car­tier, familie s-au mobilizat pen­tru a descurca firele unei tinere vieţi, căutând să descopere în ce loc anume s-a produs ruptura care a favorizat căderea. Şi ce a dezvăluit ampla investigaţie ? Că, sub aparenţele unei relative cuminţenii, se ascundea un re­petent, unul dintre acei elevi care, deşi perfect dotaţi, frec­venta şcoala la libera inspiraţie făcîndu-şi temele tot aşa. Iar părinţii — ori că habar n-aveau despre „performanţele" şcolare ale urmaşului, ori că nu reali­zau urmările nefaste ale liber­tăţii pe care i-o încredinţau cu ambele mîini. Aşa că alarma venită din toate părţile, deopotrivă cu ruşinea ce-a însoţit-o, le-a scuturat Inerţia. Tatăl şi-a adus aminte că, prin însăşi formaţia sa d­e pedagog, mama i s-a alăturat cu sîrguinţă şi băiatul a devenit ceea ce trebuie să fie : unul dintre tinerii pe care se bizuie şcoala unde învaţă, aşa cum se vor bizui, probabil, cîndva şi viitorii săi tovarăşi de muncă. Ce face al treilea părinte ? Să nu uităm că, de la o anu­mită vîrstă înainte, copilul îşi petrece o bună parte a timpii­ GRAZIELA VTNTU (Continuare In pag. a 3-a) Alegerea noului director general al F.A.O. ROMA 21 (Agerpres).­­ De­semnat după cel de-al treilea tur de scrutin, ce a avut loc luni în cadrul Conferinţei ge­nerale de la Roma, noul di­rector general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru ali­mentaţie şi agricultură (F.A.O.), Addeke Hendrik Bo­­erma, a declarat că F.A.O. va trebui să desfăşoare în viitor o adevărată luptă contra foa­mei. Ales pe o perioadă de patru ani,­ Addeke Hendrik Boerma îşi va lua în primire noul său post la 1 ianuarie 1968. In şedinţa sa plenară de marţi, Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru ali­mentaţie şi Agricultură a ales Consiliul F.A.O., organ de conducere între conferinţe generale, care au loc din doi în doi ani. Din Consiliu fac parte 34 de state reprezentând toate continentele lumii. Pen­tru prima dată de cînd a de­venit membră a F.A.O. (1961), România a fost aleasă în Con­siliu, pe o perioadă de trei ani, adică pînă în noiembrie 1970. Comisia nr. 2 a Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricul­tură a adoptat programul or­ganizaţiei pe anul 1968—1969. Acest program care prevede un buget de 99 861 000 dolari, va fi supus spre aprobare şe­dinţei plenare a conferinţei. O piscină... decapotabilă a fost inaugurată recent pe bule­vardul Carnot din Paris. Piscina, denumită, de parizieni „cu geo­metrie variabilă", este acoperită de un soi de prelată fixată pe un catarg înălțat în mijlocul bazi­nului de înot. Ea poate fi întin­să, închizînd complet piscina sau strînsă pe catarg — în raport cu anotimpul şi temperatura aeru­lui de afară. Fotografia înfăţi­şează piscina în cursul opera­ţiunii de strîngere a capotei în jurul catargului. ANGLIA Primul succes al corului „Madrigal“ LONDRA 21.­­ Corespon­dentul Agerpres, Liviu Ro­­descu transmite : Corul de Cameră „Madrigal“ al Con­servatorului din Bucureşti, sub conducerea lui Marin Constantin, şi-a început tur­neul de două săptămîni în Marea Britanie. Primul con­cert a avut loc luni seara la Cardiff, în faţa unui public iubitor de muzică în rîndurile căreia se aflau A. Thomas, directorul Consiliului artelor din Wales, Roy Rohan, pre­şedintele Consiliului muzicii şi alte personalităţi ale vieţii culturale şi artistice din loca­litate. Formaţia corală româ­nă renumită prin stilul său şi prin perfecţiunea interpretă­rii, a cucerit asistenţa care i-a răsplătit pe artişti cu înde­lungi şi puternice aplauze. TELEGRAMĂ Excelenţei sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Liban, adresez Exce­lenţei Voastre felicitări călduroase, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală. Urez, de asemenea, poporu­lui libanez prieten pace şi bunăstare. Sunt încredinţat că relaţiile de colaborare şi prietenie dintre Liban şi Republica Socialistă România se vor dezvolta continuu, în folosul ambelor popoare şi al cauzei păcii în lume. CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next