România Liberă, noiembrie 1967 (Anul 25, nr. 7164-7189)
1967-11-22 / nr. 7182
Vă mulţumesc scrisorile de mulţumire ? Privită prin prisma calităţii producţiei, activitatea cunoscutelor uzine braşovene „Rulmentul“ şi „Hidromecanica“, poate fi situată la loc de cinste. Lipsa totală a reclamaţiilor de la beneficiari, scrisorile de mulţumire primite de la reputate firme din ţară şi de peste hotare, atestă preocuparea celor două colective de muncă pentru apărarea prestigiului mărcii fabricii. Dar calitatea produselor nu trebuie privită numai în afara întreprinderii ci şi în interiorul ei; aşa de pildă, este interesant să se ştie cită producţie se realizează în uzină, pentru asigurarea calităţii ireproşabile a produselor livra,te. Din acest punct de vedere, atît la „Rulmentul“ cît şi la „Hidromecanica“ există încă serioase rezerve. In primele trei trimestre ale anului la uzina „Rulmentul“ s-au rebutat piese în valoare de 11 756 391 lei (!) iar la „Hidromecanica“ de peste 1 400 000 lei, fapt ce a impietat grav asupra rezultatelor economice ale întreprinderilor, prin depăşirea consumurilor specifice, în special a celui de metal, prin creşterea preţului de cost şi micşorarea productivităţii muncii. Cum se explică asemenea distonanţe ? Răspunsul ne este dat de doi din reprezentanţii acestor întreprinderi : Ing. GHEORGHE BADEA, directorul general al uzinei Rulmentul : „Dat fiind faptul că o mare parte din producţia uzinei se exportă, noi ne-am concentrat eforturile spre stoparea, la poarta fabricii a oricărui produs necorespunzător. Consider că am reuşit să realizăm ceea ce ne-am propus deşi, numărul mare de rebuturi înregistrate pînă astăzi în uzină ne îngrijorează. Principala cauză rezidă în fluctuaţia mare de cadre. In nouă luni am angajat 1218 muncitori şi au plecat 1109, aproape un sfert din întreg efectivul. Cu acest procent mare de fluctuaţii este foarte greu să asiguri o bună calificare a muncitorilor. Principalul motiv al marii fluctuaţii de cadre este datorat lipsei unor mijloace corespunzătoare de transport în comun de la şi către uzină, deoarece nici pînă astăzi, Sfatul popular orăşenesc n-a reuşit să prelungească linia, de troleibuze, cu tot sprijinul acordat de noi“. Ing. CONSTANTIN BIRT, şeful serviciului C.T.C. de la Hidromecanica : „Dacă maiştrii şi celelalte cadre de conducere a proceselor de producţie ar respecta tehnologiile, mai ales cele de turnare, rebuturile s-ar fi putut reduce la jumătate. Tot la turnătorie uscarea miezurilor se face în mod necorespunzător, din lipsa unei instalaţii adecvate“. La cele aflate de la interlocutorii noştri se cer unele completări. La uzina „Rulmentul“ ANTON DROST (Continuare în nou a 2-a) Secţia de montaj a uzinei „Rulmentul" Braşov Foto : AGERPRES Proletari din toate ţările, unîţi-v3$ ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA Anul XXV nr. 7182 Miercuri 22 noiembrie 1967 4 pagini 30 bani îmbinarea armonioasă a intereselor personale cu cele ale societăţii In ansamblul Proiectului Directivelor elaborate de Plenara C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1967, la un loc important se situează îmbunătăţirea sistemului de cointeresare materială. Aplicarea consecventă a principiului cointeresării materiale face posibilă asigurarea unităţii indisolubile între recompensarea materială pentru rezultatele bune obţinute şi răspunderea materială pentru neîndeplinirea sarcinilor. Legarea mai strînsă a acestui principiu de ridicarea eficienţei economice face posibilă îmbinarea armonioasă a intereselor generale ale societăţii cu interesele diverselor colective de muncă, conducînd la progresul continuu al economiei noastre. In uzina noastră numeroşi Ingineri chimişti proaspeţi absolvenţi, sunt repartizaţi să lucreze în producţie. După o perioadă de 3—5 ani, cînd reuşesc să acumuleze o serie de cunoştinţe specifice în domeniul prelucrării maselor plastice, cunoştinţe ce nu puteau fi obţinute în facultate părăsesc întreprinderea angajîndu-se în alte unităţi sau institute de cercetare și proiectare, care în majoritate nu sunt în specialitatea în care s-au format, dar unde nivelele tarifare le acordă o salarizare mai mare. Aportul acestor cadre nu mai poate fi eficient la noul loc de muncă decît Ing. Mihai Lucaci director al Uzinei de prelucrare mase plastice Bucureşti după trecerea unei alte perioade de formare în noua specialitate. Consider că este normal ca în asemenea cazuri, la schimbarea specialităţii, cadrele respective să fie tratate ca şi proaspeţii absolvenţi din facultate, singurul aport efectiv al acestor cadre fiind numai experienţa generală de producţie. Pentru a întări această afirmaţie, putem aminti situaţia unui inginer chimist specializat în mase plastice şi care apoi trece în industria de coloranţi sau medicamente. Acordarea unui spor la salariul tarifar pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi întreprindere, va permite reducerea fluctuaţiei şi circulaţiei forţelor de muncă şi va conduce la perfecţionarea cadrelor pe locul de muncă, cît şi la creşterea productivităţii muncii. în uzina noastră, de exemplu, indicele de fluctuaţie reprezintă circa 10,1 la sută, iar cel al circulaţiei forţei de muncă de 23,1 la sută pe an, influenţind productivitatea muncii cu circa 2 la sută pe întreprindere. Pe această linie considerăm că ar fi indicat să se analizeze şi posibilitatea încheierii unor contracte pe mai mulţi ani între întreprinderi şi anumite cadre cu pregătire superioară, în care să se prevadă obligaţii cu sarcini reciproce. Se prevede de asemenea restrîngerea actualelor reţele şi nivele de salarizare, ceea ce va face posibilă atît cunoaşterea precisă a salariului de către fiecare angajat, cît şi uşurarea muncii salariaţilor ce aplică sistemul de salarizare. In uzina noastră se aplică în prezent circa zece reţele şi nivele de salarizare, necesitînd un mare volum de muncă pentru cei însărcinaţi să le aplice, cît şi un volum mare de corespondenţă cu organele centrale pentru interpretarea corectă a actelor normative existente cu privire la salarizare. Pentru simplificarea muncii în acest domeniu, după o analiză efectuată s-a tras concluzia că ln specificul uzinelor de prelucrare a maselor plastice, pot fi aplicate două reţele de bază şi două reţele de salarizare pentru activităţile auxiliare. Pe linia adîncirii şi lărgirii cointeresării materiale a muncitorilor şi personalului tehnico-administrativ de creştere a eficienţei activităţii întreprinderilor, se prevede acordarea unor premii anuale (gratificaţii). Constituirea acestui fond de premiere ca o cotă din beneficiu sau din beneficiu, peste plan al întreprinderii, va contribui eficient la mobilizarea salariaţilor şi la îmbinarea în mod armonios a intereselor personale ale fiecărui om al muncii cu interesele generale ale statului nostru socialist. Considerăm că este foarte important ca această problemă să fie bine și clar reglementată pentru a nu da naștere la interpretări locale. Pentru aceasta propunem ca din beneficiul peste plan, o cotă precisă, stabilită pe ramuri indlus(continuare in pag. a 2-a) In „Luna cadourilor este loc şi pentru fantezie Deşi nu este înscris astfel în nici un calendar, decembrie poartă şi o denumire mai nouă, ai căror „naşi“ sunt organizaţiile comerciale : luna cadourilor. Şi dacă în ultimii ani, gama mărfurilor oferite cumpărătorilor, ca şi calitatea lor, au înregistrat sporuri substanţiale, în schimb latura de ordin emoţional-estetic, al ambianţei, al cadrului, a cam fost neglijată. Ne gîndim la aspectul străzilor comerciale şi al vitrinelor, la feeria de culori şi lumini, anexă de dorit a magazinelor, la modul de ambalare şi prezentare a mărfurilor. Se pare că — mai bine mai tîrziu decît niciodată — cei ce gospodăresc comerţul nostru şi-au dat seama, în sfîrşit, de această lacună. Cel puţin aşa se desprinde dintr-un substanţial plan de măsuri elaborat de curînd de către Ministerul Comerţului Interior. Se preconizează, bunăoară, decorarea de sezon a unor străzi întregi cu tradiţie comercială, cum sunt Lipscanii Capitalei şi cei ploieşteni, strada Republicii din Braşov, Lapuşneanu din Iaşi, Horea din Cluj şi altele. Ni se promit cotloane multicolore, ghirlande de lumini. In plină efervescenţă par a fi şi vitrinierii care se vor întrece pentru a găsi soluţii cît mai originale, mai puţin „bătute", pentru a oferi trecătorilor o imagine cît mai agreabilă a magazinelor. Pe străzile Capitalei am fost, de altfel, martori ai acestui efort. Remarcabile, ni se par, bunăoară, vitrinele metamorfozate ale magazinelor „Select“ şi „Adam“ din Piaţa Palatului“, „Eva“ de pe Bd. Magheru şi altele. Regretabil este însă faptul că, şi în acest an, „Luna cadourilor“ pare a veni doar în centru. Deşi noile cartiere bucureştene au căpătat în ultimii ani, magazine mari, frumoase, ele continuă să aibă, din punct de vedere al aranjării vitrinelor, rolul unor surori sărace ale celor centrale. Şi e pacat După cum e păcat că în afară de ghirlandele anunţate, magazinele de pe Lipscani oferă aceleaşi vitrine modeste şi puţin îmbietoare. In compensaţie poate, o seamă de unităţi comerciale ne anunţă unele surprize. Astfel, „Magazinul copiilor“ al I.C.S. Romarta se va transforma intr-un mare „Tîrg al jucăriilor“, la magazinele „Victoria“ „Bucureşti“. „Romarta“ se vor organiza expoziţii ale ultimelor noutăţi, la unităţile „Eva“, „Adam“ şi „Lux“ se va organiza o „decadă a eleganţei“ cu vînzarea unor noi articole vestimentare. Planul de măsuri elaborat SUCEAVA (coresp. B.I.) La Combinatul de celuloză şi hîr prevede şi o seamă de îmbunătăţiri in domeniul ambalajului al prezentării mărfurilor. Am fost informaţi că „s-a asigurat PAUL MARIAN MIRCEA SCRIPCA (Continuare în pag. a 3-a) fie a intrat în funcţiune noua fabrică de celuloză, unul din obiectivele principale în acţiunea de dublare a capacităţilor de producţie ale combinatului. Fabrica este dotată cu utilaje şi instalaţii de cea mai înaltă tehnicitate, va produce anual 60 000 tone celuloză şi la sfîrşitul anului viitor, va lucra conform proiectului, cu întreaga ei capacitate. O dată cu intrarea în producţie a noii fabrici, combinatul va livra economiei naţionale aproape un sfert din producţia de celuloză. La Combinatul de celuloză şi hîrtie din Suceava Un nou obiectiv in funcţiune — 12 lei, 16 lei, 19,50 lei, 22 lei.. ■— Pepsi oare nu le place ?.„ Desen de MATTY Sosirea tovarăşului Luis Corvalan secretar general al C.C. al P.C. din Chile La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., marţi seara a sosit în Capitală tovarăşul Luis Corvalan, secretar general al C.C. al P.C. din Chile, împreună cu soţia, care va face o vizită în Republica Socialistă România. La aeroportul Băneasa, oaspetele a fost întîmpinat de tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, Iori Stoian şi Vasile Vlad, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., de activişti de partid. (Agerpres) In laboratoarele catedrei de tehnologia ţiţeiului de la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti s-a realizat de curînd, după o concepţie originală, o instalaţie-pilot de cracare catalitică. La această instalaţie cadrele didactice şi studenţii efectuează cercetări privind comportarea diverselor materii prime în procesul de cracare catalitică, rezultatele cercetărilor fiind publicate sau comunicate Rafinăriei Brazi. In clişeu : Vedere parţială a instalaţiei-pilot Foto : ION POPOVICI — Ai mai răpit aşadar o zi din calendar, dăruind-o îndeletnicirii noastre. In breasla asta dezamăgirile sunt de foarte scurtă durată. Ai pierdut un peşte, ti-a scăpat cînd l-ai adus aproape şi l-ai şi văzut, se întâmplă, simţi atunci aşa, o clipită o părere de rău, ca îndată să te cuprindă in braţele ei bune iluzia unei capturi şi mai valoroase. Cleanul care a săgetat înapoi, liber, rămîne totuşi, printr-o ciudăţenie inexplicabilă, mereu al tău, şi vei vorbi astfel despre el mereu, ca fiind al tău. Nu-i o formulare ce-mi aparţine. Despre asta a vorbit Sadoveanu. Prietenul meu de trecere de vreme, profesorul de limbă şi literatură română se bucura ca şi mine, săptămîna trecută, de fermecătoarea zi de noiembrie, o zi călduţă, senină, se oglindea ca şi mine în unda viorie a apei, simţind că frumuseţea acestor zile nu va ţine mult. Vinele şi ploile, trebuie să vină. Flecăream, glumind pe seama noastră şi-a altora ca noi, aşteptând să dăm măcar de eleni de categoria amintită, adică din cei care fiind ai noştri, totuşi nu-i putem arăta nimănui, încâlcită treabă, neînţeleasă decît de un pescar. Dar nici măcar eleni din această categorie nu voiau să apară. Profesorul imi arătă cu vîrful vergii în jos pe apă. — Vezi podul de piatră din josul satului. Ultima arcadă, numai că restul i1 ascunde cotul apei. Fiindcă am amintit de Sadoveanu, ingăduie-mi să leg cele ce urmează de o pagină dragă mie din cărţile sale, anume din cartea scrisă după întoarcerea scriitorului din Olanda. Vorbea acolo de un pod de lemn de peste apa Moldovei, pod pe care primăvara oamenii îl vedeau răpit de viituri, şi tîrît la vale şi de rămînerea în urmă a satului românesc, neschimbat nu fiindcă ţăranul ar fî prin natura sa refractar înnoirilor, ci din incuma, ignoranţa, nepăsarea oficialităţii din acel timp, faţă de problemele grave pe care le prezenta lumea de la ţară, aşezările rurale. Ca podul de peste apă, cîrpit în fiecare primăvară la loc, satul, uliţele, rîpele şi noroaiele, colbul şi casele, îşi peticea rupturile înfăţişîndu-ni-se ochilor neschimbat, încremenit în forme de viaţă vechi, setos însă de mari şi esenţiale metamorfoze. Se opri o clipă pentru a băga ata-n ac, în limbajul nostru însemnînd tragerea unei lipitori în cîrlig, lăsîndu-i doar cîţiva centimetri să se zbată şi să momească astfel suveicile argintii din adine. — Cunoşti satul nostru, ai văzut că multe case mai vechi s-au renovat de nu le mai cunoşti. Oamenii vor să aibă geamuri mai mari, uşi duble, înalţă acoperişurile cu cîte un metru mai sus, ştiu să amestece cimentul, îşi zugrăvesc cu tapet odăile, caută sobari buni. Au clădit şi mai multe case noi, căci sînt foarte multe familii tinere, toate acestea parcă au strîns satul la un loc, că era destul de risipit şi cam anapoda. De altfel oamenii şi-au dat seama de hiba asta cînd au plantat stâlpii pentru electricitate. Podul — că de la ei am pornit — e acum de piatră, trainic, nu-i duce apa, apoi sunt și altele răsărite între tâmp. Oamenii s-au obișnuit de-acum să fixeze repere de întâlnire la magazinul universal, la cămin, la restaurantul cooperativei. la fermă, copiii umblă într-o şcoală curată, luminoasă, încălzită. Uliţele satului nu mai sînt chiar atît de noroioase cum te-am apucat eu. S-au săpat şanţuri de scurgere, două din străzi sunt pietruite, iar şoseaua asfaltată e aproape. Copiii nu mai vin desculţi la şcoală. Nu mai vezi catalige înşirate lingă pereţii şcolii. Vreau să spun că în cîţiva ani, puţini dacă ne gîndim, s-a schimbat fata satului. Toate bune şî frumoase, bine gîndite, cu pricepere duse la bun sfîrşit. Ca şi nu alte sate, că nu e a! nostru cu stea în frunte, îmi spuneai de sate şi comune mai de departe, cum ar fi cele din Banat, Ortişoara sau Periam, cum ar fi unele din părţile Olteniei, Ţinca, Dăbulenii, Poiana Mare, Girovul Neamţului, Horezu sau satele din Bărăgan. Vor să-şi ridice complexe meşteşugăreşti, brutării, au plantat pomi, au pus fiori pe marginea drumurilor, au parcuri cu bănci şi alei. Acest salt în zona civilizaţiei, metamorfoza aceasta în care şi aşezările rurale îşi au partea lor, a fost visat, gîndit de conducerea partidului şi statului. Acum se rea(Continuare în pag. a 3-a) TOAMNĂ TIRZIE Ştefan Luca .ah. Copilul de lîngă tine Folclorul local al unuia dintre marile spitale bucureştene de copii revine povestea adevărată a formaţiei celui mai bun gipsar din secţia de ortopedie , abandonat aici definitiv, aproape imediat după naştere, de către o mamă autoscutindu-se de obligaţii materne faţă de pruncul născut cu unele neajunsuri trupeşti, copilul a fost îngrijit de întreg personalul spitalicesc, remodelat, chiar, cu delicată pricepere medicală, apoi promovat, treptat, în viaţă, după toate regulile unei autentice afecţiuni părinteşti. Gestul acesta de admirabil umanism, prin care nişte oameni au călăuzit evoluţia normală a unui destin ce ar fi putut lua cine ştie ce dramatice întorsături, are o valoare simbolică : el e elocvent pentru altruismul, pentru afecţiunea pe care le poate dovedi o colectivitate de maturi în ocrotirea semenilor săi nevîrstnici. Dar de ce oare, în atîtea alte cazuri, copii cu antecedente biografice mult mai fericite decît cel semnalat, eşuează în contactul cu viaţa socială ? Alarmă in ceasul al doisprezecelea In ce o priveşte, biografia elevului Coriolan L„ dispunea de toate datele unei vieţi familiale optime : tatăl, cadru didactic, mama — şi ea intelectuală, o atmosferă casnică mai mult decît agreabilă. Şi totuşi, într-o seară, pe cînd se afla în interiorul magazinului „Unic“, junele e surprins, împreună cu un prieten de aceeaşi vîrstă, furînd două săpunuri şi o cutie cu suc de portocale. Cum era şi firesc, băieţii sînt încredinţaţi de vînzători unui lucrător de miliţie, acesta încheie procesul verbal, procesul verbal soseşte la procuratura raională, procuratura raională începe investigaţiile, autoritatea tutelară face ancheta socială la şcoală, în cartier, în familie, procurorul convorbeşte cu făptaşii şi cu părinţii lor, cu toţii îşi iau angajamente de îndreptare — mă rog, lucrurile îşi urmează cursul conform uzanţelor impuse de fapta cercetată. In cele din urmă, constatîndu-se că sunt la prima abatere antisocială, cei doi sunt trimişi acasă, la părinţi, şi am ferma convingere că, în perspectiva dezvoltării sale ulterioare, Coriolan îşi va aminti cîndva de neplăcuta faptă ca de un simplu accident. Totuşi, în virtutea aceleiaşi perspective onorabile ce l-o urez, îmi iau riscul să afirm că accidentul semnalat astăzi a fost, într-un anume sens, un accident bine venit. Pentru că observaţi veritabila „reacţie în lanţ“ pe care a provocat-o în cele mai diferite cercuri sociale, mărunta faptă comisă de cei doi băieţi. Miliţie, procuratură, sfat popular, şcoală, vecini din cartier, familie s-au mobilizat pentru a descurca firele unei tinere vieţi, căutând să descopere în ce loc anume s-a produs ruptura care a favorizat căderea. Şi ce a dezvăluit ampla investigaţie ? Că, sub aparenţele unei relative cuminţenii, se ascundea un repetent, unul dintre acei elevi care, deşi perfect dotaţi, frecventa şcoala la libera inspiraţie făcîndu-şi temele tot aşa. Iar părinţii — ori că habar n-aveau despre „performanţele" şcolare ale urmaşului, ori că nu realizau urmările nefaste ale libertăţii pe care i-o încredinţau cu ambele mîini. Aşa că alarma venită din toate părţile, deopotrivă cu ruşinea ce-a însoţit-o, le-a scuturat Inerţia. Tatăl şi-a adus aminte că, prin însăşi formaţia sa de pedagog, mama i s-a alăturat cu sîrguinţă şi băiatul a devenit ceea ce trebuie să fie : unul dintre tinerii pe care se bizuie şcoala unde învaţă, aşa cum se vor bizui, probabil, cîndva şi viitorii săi tovarăşi de muncă. Ce face al treilea părinte ? Să nu uităm că, de la o anumită vîrstă înainte, copilul îşi petrece o bună parte a timpii GRAZIELA VTNTU (Continuare In pag. a 3-a) Alegerea noului director general al F.A.O. ROMA 21 (Agerpres). Desemnat după cel de-al treilea tur de scrutin, ce a avut loc luni în cadrul Conferinţei generale de la Roma, noul director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură (F.A.O.), Addeke Hendrik Boerma, a declarat că F.A.O. va trebui să desfăşoare în viitor o adevărată luptă contra foamei. Ales pe o perioadă de patru ani, Addeke Hendrik Boerma îşi va lua în primire noul său post la 1 ianuarie 1968. In şedinţa sa plenară de marţi, Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi Agricultură a ales Consiliul F.A.O., organ de conducere între conferinţe generale, care au loc din doi în doi ani. Din Consiliu fac parte 34 de state reprezentând toate continentele lumii. Pentru prima dată de cînd a devenit membră a F.A.O. (1961), România a fost aleasă în Consiliu, pe o perioadă de trei ani, adică pînă în noiembrie 1970. Comisia nr. 2 a Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură a adoptat programul organizaţiei pe anul 1968—1969. Acest program care prevede un buget de 99 861 000 dolari, va fi supus spre aprobare şedinţei plenare a conferinţei. O piscină... decapotabilă a fost inaugurată recent pe bulevardul Carnot din Paris. Piscina, denumită, de parizieni „cu geometrie variabilă", este acoperită de un soi de prelată fixată pe un catarg înălțat în mijlocul bazinului de înot. Ea poate fi întinsă, închizînd complet piscina sau strînsă pe catarg — în raport cu anotimpul şi temperatura aerului de afară. Fotografia înfăţişează piscina în cursul operaţiunii de strîngere a capotei în jurul catargului. ANGLIA Primul succes al corului „Madrigal“ LONDRA 21. Corespondentul Agerpres, Liviu Rodescu transmite : Corul de Cameră „Madrigal“ al Conservatorului din Bucureşti, sub conducerea lui Marin Constantin, şi-a început turneul de două săptămîni în Marea Britanie. Primul concert a avut loc luni seara la Cardiff, în faţa unui public iubitor de muzică în rîndurile căreia se aflau A. Thomas, directorul Consiliului artelor din Wales, Roy Rohan, preşedintele Consiliului muzicii şi alte personalităţi ale vieţii culturale şi artistice din localitate. Formaţia corală română renumită prin stilul său şi prin perfecţiunea interpretării, a cucerit asistenţa care i-a răsplătit pe artişti cu îndelungi şi puternice aplauze. TELEGRAMĂ Excelenţei sale Domnului CHARLES HELOU Preşedintele Republicii Liban BEIRUT Cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Liban, adresez Excelenţei Voastre felicitări călduroase, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală. Urez, de asemenea, poporului libanez prieten pace şi bunăstare. Sunt încredinţat că relaţiile de colaborare şi prietenie dintre Liban şi Republica Socialistă România se vor dezvolta continuu, în folosul ambelor popoare şi al cauzei păcii în lume. CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România