România Liberă, august 1968 (Anul 26, nr. 7396-7422)

1968-08-04 / nr. 7399

Prole ţările, uniţi-vă! DE INFORMAŢIE, REPORTAJ ŞI COMENTARIU ADUNAREA GENERALĂ A SALARIAŢILOR COMBINATULUIHIMIC TG. MUREŞ RĂSPUNDEREA PENTRU REALIZAREA SARCINILOR D­acă îndeplinirea şi depăşirea planului d­e producţie a constituit obiectivul major al activităţii colectivului combinatului chimic din Tg. Mureş în perioada pri­mului semestru al anului 1968 (fapt exprimat şi de obţine­rea peste plan a unor produse în valoare de peste zece mi­lioane lei), nu-i mai puţin adevărat că aceiaşi perioadă a con­stituit pentru acelaşi colectiv, trecerea unui examen de matu­ritate profesională, pregătirea instalaţiilor din etapa a doua de dezvoltare a combinatului pentru intrarea lor în func­ţiune. Sfîrşitul lunii iulie a consemnat acest eveniment. Com­binatul chimic din Tg. Mureş şi-a triplat capacitatea. în acest context ni se pare firească prioritatea acordată recentei premiere industriale atît în informarea comitetului de direcţie prezentată de ing. Dorel Popa, director general, cit şi in luările de cuvînt ale participanţilor. Dincolo de mîndria pentru performanţa realizată s-a desprins răspun­derea pe care o implică darea în folosinţă a obiectivelor eta­pei a doua de dezvoltare în ceea ce priveşte atingerea în cel mai scurt timp a indicato­rilor tehnico-economici pro­iectaţi, asigurarea unei pro­ducţii sporite de îngrăşăminte atît pentru nevoile agricultu­rii noastre cît şi pentru ex­port, pregătirea corespunză­toare a cadrelor, în acest sens relatarea succintă a cîtorva luări de cuvînt ni se pare con­cludentă. Pentru prima oară, spunea I. DELEANU corespondentul ,,României libere" (Continuare in pag. a 2-a) % . - - ... mmmmssammsm*. Telegrama adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu După cum s-a anunţat, recent la Combina­tul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş au intrat în funcţiune instalaţiile din cea de a doua etapă de dezvoltare a Combinatului. Prin începerea producţiei fabricilor de amo­niac, acid azotic şi azotat de amoniu granu­lat, capacitatea Combinatului din Tg. Mureş se triplează. Raportînd acest important succes, adu­narea generală a reprezentanţilor salariaţi­lor Combinatului, a trimis Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, tovară­şului Nicolae Ceauşescu, o telegramă prin care îşi exprimă profunda recunoştinţă pen­tru sprijinul efectiv primit din partea con­ducerii superioare de partid şi de stat, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, cu ocazia vizitelor făcute în Combinatul de în­grăşăminte azotoase din Tg. Mureş. „Pre­ţioasele îndrumări primite în perioada reali­zării investiţiei au constituit pentru întreg colectivul nostru prilej de analiză şi mobilizare a energiilor în scopul recuperării întîrzierilor cauzate de nelivrarea în termen a unor utilaje din ţară — se spune în telegramă. Vă asigurăm tovarăşe secretar general că fructificînd din plin experienţa dobindită, mobilizind toate capacităţile colectivului nostru, muncind cu energie şi pasiune, vom realiza înainte de termen indicatorii tehnico­­economici proiectaţi şi vom îndeplini în mod exemplar sarcinile încredinţate de partid, contribuind în felul acesta la înfăptuirea pro­gramului suplimentar de creştere a produc­ţiei, asigurînd cantităţi sporite de îngră­şăminte azotoase de calitate superioară agri­culturii noastre şi pentru export. întregul colectiv este pregătit pentru noi sarcini in vederea dezvoltării în continuare a combinatului, a industriei noastre chimice“. Şi siderurgiştii hunedoreni au deb­ătut — în cadrul adunării gene­rale —■ problemele importante din procesul de producţie, precum şi sarcinile care le revin în perioada următoare. (în pag. a 2-a : Relatarea corespondentului nostru în legătură cu aceste dezbateri], în clişeu : Vedere de la furnalele 7 și 8 din cadrul Combinatului si­derurgic Hunedoara Foto : NICU VASILE Cine este interesat să nu se introducă noul? C­ibernetica, acest „miracol“ modern, cucereşte lumea. Aproape că nu există do­meniu al vieţii economice şi so­ciale în care să nu-şi dovedească superioritatea. In acest context, programarea matematică — în speţă cea lineară — pola­rizează atenţia specialiştilor din domeniu­ foarte variate de acti­vitate. Aliniindu-se acestor ten­dinţe moderne, doi matematici­eni, de la Centrul de calcul şi cibernetică economică din Bucu­reşti VINCENŢE DUMITRU şi VASILE IONESCU şi inginerul GHEORGHE BĂRBATU de la întreprinderea pentru condiţio­narea şi livrarea petrolului din Constanţa, au propus aplicarea programării lineare la optimi­zarea compoziţiei benzinelor şi motorinelor pentru export. Programarea matematică apli­cată în această ramură indus­trială este singurul mijloc, nu numai de a obţine cea mai a­­vantajoasă soluţie economică de amestec, dar de a dobîndi şi cea mai bună soluţie tehnică, dintr-o infinitate. Colectivul de inovaţii al în­treprinderii a apreciat propu­nerea ca „foarte interesantă", afirmînd că ea „ are aplicabi­litate atît în depozitele rafină­riilor cît şi la I.C.L.P.P. — Con­stanţa", — prin aplicarea ei „realizîndu-se economii pe plan naţional". Curios, însă, în ciuda acestor aprecieri, în loc să se treacă imediat la experimenta­rea şi aplicarea ei ,inovaţia a fost trimisă, „spre analizare“. Direcţiei tehnice din Ministerul Petrolului. De ce ? Să urmărim firul faptelor. Cu prefaţa elogioasă anunţa­tă mai sus, inovaţia celor trei specialişti a fost „pasată" apoi, timp de şapte luni, intre Direc­ţia generală de desfacere din Ministerul Petrolului, Institu­tul de Proiectări ( ? ! !) pentru industria petrolieră din Plo­ieşti, Institutul de Fizică Ato­mică şi Institutul de Cercetări pentru Prelucrarea Ţiţeiului din Ploieşti. In sfîrşit, după şap­te luni, I.C.P.T. Ploieşti şi-a a­­sumat răspunderea să aprecieze printre altele „că utilitatea ei pentru producţie este necontes­tabilă“. Se părea, deci, că pro­gramarea lineară va intra în activitatea cotidiană a I.C.L.P.P. — Constanţa. Aceasta era de altfel şi spiritul în care comi­sia de invenţii şi inovaţii a Ministerului Petrolului a ela­borat la sfîrşitul anului 1966 un program judicios şi complet de experimentare la Constanţa, program care poartă semnătura a doi adjuncţi ai ministrului pe­trolului. Ca urmare, în primele trei luni ale anului 1967, a avut loc experimentarea. Deşi condi­ţiile în care s-a făcut au fost vitrege, — nerespectîndu-se indicaţiile ministerului — to­tuşi, superioritatea reţetelor e­­laborate prin programarea line­ară, în comparaţie cu cele cla­sice, s-a exprimat concret prin economii în valoare de 114.973 lei la încărcarea cu motorină a patru nave. Se credea că, în sfîrşit, cibernetica a învins. Dar... reacţia conducerii I.C.L.P.P. — Constanţa după primele rezultate ale experi­mentării a fost ciudată. Ea a comunicat ministerului că respinge inovaţia ca „­neapli­cabilă“ ( ! ?) , a „omis“ însă să comunice acest lucru şi autorilor. Respingerea ei, des­pre care au aflat pe căi lătu­ralnice, nu i-a descurajat însă. ’•Cont­estaţia Iar, adresată Minis­terului Petrolului, a declanşat un nou schimb de adrese între Direcţia tehnică şi Direcţia ge­nerală de desfacere. S-a cerut D.G.D., ca for tutelor, să ana­lizeze pînă la data de 15 sep­tembrie (a anului trecut !) con­testaţia şi să comunice „de ur­genţă“ hotărîrea sa autorilor. Rezultatul ? Nici pînă la data actuală soarta acestei impor­tante propuneri de inovaţie n-a fost încă elucidată. — M-am opus aplicării aces- ŞTEFANIA GRUIA (Continuare In pag. a 2-a) UN LOC PLĂCUT LA ŞEDERE• •• P­rivitor la fundarea unor oraşe s-au creat le­gende atît de fermecă­toare şi uneori cu un carac­ter atît de senzaţional sub aspectul imaginaţiei, încît ele au uzurpat şi pulverizat chiar şi cele mai evidente documente istorice. T­roia, Cartagina şi Roma sînt nu­mai cîteva oraşe din această categorie, dar, în lista, de­sigur nesfîrşită a oraşelor cu incerte origini legendare în­găduit să-mi fie a pune şi modestul orăşel al copilăriei mele: Caransebeşul. Se ştie precis că el era un opidum în epoca daco-romană, se cunosc documente scrise pri­vind existenţa oraşului încă de prin 1289, cînd regele La­­dislau Cumanul a petrecut aci cîtva timp, sau din 1432 cînd Vlad Dracul, voievodul Munteniei, a luptat pe aceste meleaguri de străveche va­tră românească. Insă dintre toate ecourile şi menţiunile, cea mai frumoa­să plăcere mi-o face legenda niţel aforistică, după care nu ştiu care împărat roman trecînd pe valea unde se u­­nesc Sebeşul şi Timişul, stră­juite de monumentala spina­re de piatră a Muntelui Mic, Petru Vintilă ar fi exclamat la vederea a­­cestor minunate locuri : „CA­UA MIHI SEDES", adică, în­­tr-o traducere destul de a­­proximativă „drag îmi este să stau aici“. Cu inima împăcată pot re­lua această exclamaţie, de­oarece în acest oraş am co­pilărit, îi cunosc fiecare pia­tră, fiecare străduţă şi le evoc mereu ca pe imaginile strălucitor colorate ale unei dragi şi bogate colecţii de cărţi poşta­le ilustrate. Pe aceste ulicioare au tre­cut cîndva, unii copii şi ado­lescenţi localnici, alţii năs­cuţi prin satele din jur dar veniţi aci la şcoală, eroul de la Jiu şi Lainici, generalul Ion Dragalina, prozatorul Ion Popovici-Bănăţeanul, ge­neralul Traian Doda, care a fost într-o vreme coman­dant militar al cetăţii vene­­ţiene, Mihail Halici — auto­rul primei ode în metru an­tic scrisă în româneşte, Ano­nymus caransebes­iens — au­torul celui mai vechi dicţio­nar românesc şi Ştefan Fo­garaşi, primul traducător al psalmilor lui David în ro­mâneşte. Se ştie, cel puţin doi din cei patru traducători ai „Paliei de la Orăştie", şi anume Ştefan Herce şi Efrem Zăcan, au fost „das­căli de dăscălie" la Caran­sebeş şi asta înainte de 1587 ! După ce decenii întregi orăşelul stagnase într-o lîn­­cezeală ce părea iremedia­bilă, cu o populaţie care nu înceta la fiecare recensă­­mînt să rămînă mereu sub zece mii de locuitori, cu sol­­stiţiile şi echinocţiile tulbu­rate numai de mişcarea pi­torească şi repede trecătoa­re a tîrgurilor de ţară, Ca­ransebeşul a fost în anii noştri chemat să trăiască vîrsta întineririi şi a unei rapide dezvoltări economice şi edilitare. Vechea fabricuţă de scaune curbate a devenit un impunător combinat de industrializare a lemnului, loc unde se produc astăzi unele din cele mai frumoase furnire din ţară. S-a cons­truit o fabrică de pîine, iar în locul arhaicului atelier de (Continuare în pag. a 2-a) Anul XXVI­ nr. 7 399 • Duminica 4 august 1968 • 6 pagini 30 bani O nouă dovadă a grijii partidului şi statului pentru ridicarea nivelului de trai Telegrama adresata C. C. al P. C. R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu de câtre colectivul de muncă al uzinei Mai“ din Baia Mare Oamenii muncii continuă să-şi exprime sa­tisfacţia faţă de măsurile adoptate de condu­cerea de partid şi de stat în vederea intensi­ficării construcţiilor de locuinţe, într-o telegramă adresată Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, tova­răşului Nicolae Ceauşescu de către co­lectivul de muncă al Uzinei chimico-metalur­­gice „1 Mai" din Baia Mare, se arată . „Aprobăm din toată inima măsurile stabi­lite, care reprezintă o nouă dovadă a grijii permanente a partidului şi statului nostru pentru ridicarea nivelului de trai al poporu­lui, pentru a da vieţii oamenilor muncii un cadru corespunzător exigenţelor civilizaţiei socialiste. Am fost şi suntem­ martorii transformărilor uriaşe pe care oraşele şi satele patriei noastre le-au cunoscut în privinţa asigurării condi­ţiilor de locuit, a dotărilor social-culturale şi edilitar-gospodăreşti. Noile cartiere de locuinţe cuprinzînd aproape 7 000 apartamen­te, numeroasele edificii social-culturale con­struite în ultimii ani dau străvechiului nos­tru oraş înfăţişare tinerească, de nerecunos­cut. Suntem­ conştienţi — se arată în telegramă — de faptul că creşterea numărului locui­torilor din mediul urban ridică încă proble­me serioase în ceea ce priveşte asigurarea u­­nor condiţii ideale de locuit pentru întreaga populaţie. Dar în acelaşi timp, avem ferma convingere că noile măsuri adoptate privind lărgirea gamei de tipuri de apartamente, re­ducerea preţului la unele categorii creează posibilităţi mult mai largi în vederea asigu­rării într-un timp mai redus a unui număr sporit de locuinţe, care să satisfacă cerinţele diferitelor categorii de oameni ai muncii. Ne exprimăm recunoştinţa fierbinte şi a­­taşamentul nostru neclintit faţă de Comite­tul Central al partidului, faţă de dumnea­voastră personal, scumpe tovarăşe Ceauşescu, pentru politica înţeleaptă promovată de par­tidul şi statul nostru atît pe plan intern cit şi pe plan extern, politică ce asigură avîntul neîntrerupt al patriei noastre pe drumul de­­săvîrşirii construcţiei socialiste şi contribuie la întărirea forţelor păcii şi progresului în lume“. AZI, ZIUA MARINEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BIOGRAFII MARINĂREŞTI Ni­orii groşi şi grei, vălătuci de vată şi de pîslă, au alunecat în lături, ca o cortină, şi pe neaşteptate, în faţă, la numai cîteva mile s-a ivit ţărmul învăluit şi el în pîclă ca într-o pelerină. Era şi timpul. Căpitanul de rangul 2, Marin Mitrică, a trans­mis prin porta voce ordinul pentru manevra de anco­rare în radă. Vasele, siluete sprintene de pescăruşi, luau din mers formaţia pentru aco­stare la chei. Comandantul le urmărea solitar mişcarea, în­cepu să plouă din nou şi stropii mari îngreuiau vederea. Unde­va bubui răzleţ un tunet. Zgo­motele făcute de ploaia care bătea nervos darabana pe pun­te se amestecau cu comenzile scurte, ale gradaţilor, cu vue­­tul egal, neîntrerupt, al mo­toarelor. Unitatea intră în radă. Rînd pe rînd, dragoarele­­se desprindeau din şir, se a­­propiau de uscat şi lansau cu scrîşnet surd de lanţuri, anco­rele. Un ceas mai tîrziu, ma­rinarii se aflau aliniaţi pe chei iar comandantul lor ra­porta, punînd în glas siguranţa lui dintotdeauna. — Misiunea a fost îndepli­nită ! Două zile şi două nopţi nu cunoscuseră odihna. Ordinul suna limpede: într-un raion anume (desemnat de eşalonul superior) s-au semnalat masive plantări de mine. Misiunea dragonilor era de a stabili, pe baza coordonatelor indicate, perimetrul afectat şi de a-l curăţa pentru ca navigaţia să se desfăşoare în condiţii nor­male. Dificultatea consta nu numai în caracterul misiu­nii, ci şi în faptul că întrea­ga operaţie trebuia executată rapid şi pe o mare agitată. In ordin se specificase în mod expres că nu e voie să se utilizeze aparatura de speciali­tate. Aceasta făcea ca îndepli­nirea sarcinii de luptă să devi­nă extrem de anevoioasă. O­­rientîndu-se în funcţie de si­tuaţia dată, comandantul a gă­sit însă o soluţie ingenioasă, şi a trecut neîntîrziat la aplicarea ei. In termenul prescris, toate minele au fost identificate şi dezamorsate. Apele au devenit, astfel, libere pentru unitatea de nave pornită să înfrunte duşmanul. Aplicaţia, ca atîtea alte exer- ION PAVELESCU (Continuare in pag. a 5-a) Foto : C. MIHĂIŢA PIELEA MAI APROAPE DECIT CĂMAŞA... .sau cum se îngrijesc întreprinderile comerciale interjudetene cu sediul in Piteşti de aprovizionarea judeţului Vilcea E­ste cunoscut că în fostele regiuni se manifestă, pe alocuri, tendinţa de con­centrare a potenţialului econo­mic şi comercial la centru, ne­glijîndu-se în bună parte ce­lelalte localităţi. Această ten­dinţă se face simţită, din pă­cate, şi în tutelarea comercială a judeţelor nou create de către forur­ cu sediul în vechiul cen­tru regional. Printre judeţele acestea este şi Vilcea. O bună parte a co­merţului său — şi anume pro­dusele alimentare, combustibi­lul, librăriile, farmaciile şi va­lorificarea ambalajelor — este intermediat de instituţii piteş­­tene. Cea mai mare pondere o are întreprinderea pentru co­merţul cu ridicata a produselor alimentare, în aprovizionarea cu carne, de pildă, abatorul este în Vîlcea, unităţile de a­­limentaţie publică şi de desfa­cere tot aici, dar formalităţile (contracte, evidenţe, note de li­vrări, minute etc.) trec prin sediul din Piteşti. La fel se întîmplă şi cu băuturile, cu care alimentaţia publică vîl­­ceană se aprovizionează de la Vinalcool-ul din Piteşti, pre­cum şi cu alte produse, între­prinderile interjudeţene inter­vin activ în comerţul judeţean mai ales pentru... crearea de di­ficultăţi. Desigur că aceste nea­junsuri nu sunt premeditate, nu credem că are nimeni in­tenţii şicanatorii. Dar ele apar din faptul că organele din cen­trul unui judeţ nu pot cu­noaşte realitatea şi deci inter­veni operativ în localităţile ce­luilalt judeţ, mai ales cînd e­­xistă dorinţa subiectivă — de MARIN IONIŢA corespondentul ,,României libere" (Continuare in pag. a 3-a) In aceste zile, trenurile duc spre litoral, spre caba­nele munţilor, mii şi mii de călători. Printre aceştia se află numeroşi oameni ai muncii plecaţi să-şi petreacă un binemeritat concediu, studenţi din di­ferite centre precum şi elevi şi pionieri ce se îndrea­ptă spre vilele şi taberele din diferite locuri pito­reşti ale ţârii. In clişeu : Pleacă un nou tren din Gara de Nord... Foto : MIHAI POPESCU O nouă staţiune­­ balneo­climaterică , Nunta şi Cercetările întreprinse în ulti­ma vreme de specialişti, au condus la descoperirea unei noi rezervaţii balneare în Do­­brogea, întreaga extremitate sudică a complexului de lacuri Razelm — Sinoe, ce conţine o salinitate de peste 15 grame la litru de apă, cu ape puţin adînci şi condiţii avantajoase ale regimului helioterm, repre­zintă un loc indicat de trata­ment în afecţiunile reumatis­male, maladii ale sistemului locomotor. De asemenea, aici se găsesc nămoluri minerali­zate, sulfuroase, cu reale valori terapeutice, identice cu cele ale nămolului de la Techir­­ghiol. Aceste însuşiri deosebite au dus la înfiinţarea unei staţiuni balneo-climaterice : Nuntaşi — după numele frumosului lac pe malurile căruia staţiunea a şi început să prindă contururi. Astfel, într-un pitoresc cadru natural a fost amenajată pe cîţiva kilometri, o atrăgătoare plajă, cu un nisip fin, asemă­nător celui de la Mamaia, şi s-a organizat un camping. Pentru viitor, planul de ac­tivitate al Oficiului Naţional de Turism prevede o serie de acţiuni pentru amenajarea mo­dernă şi exploatarea complexă a acestei noi stațiuni balneare.

Next