România Liberă, octombrie 1968 (Anul 26, nr. 7448-7474)

1968-10-19 / nr. 7464

,Románia liberál nr. 7464 — w.x.ms — pag. a 2-% JALOANE PE DRUMUL CRISTALIZĂRII UNUI STIL DE PROPRIU Pînă acum cîteva luni, în afara atributelor sale de cea mai mare şi modernă unitate a industriei materialelor de construcţie, nimic nu atrăgea în mod special atenţia asupra fabricii de ciment din Tg. Jiu,de altfel impropriu denumită aşa, ea fiind în fapt un autentic complex industrial. Se aştepta acel salt calitativ care să-i scoată activitatea din orbita unor rezultate economice şi de producţie submediocre ce, la mai bine de doi ani şi jumătate de la intrarea primei linii tehnologice în producţie, se perpetuau. Această veste întîrzia însă. Dar, iată, revirimentul s-a produs. Rezultatele dobîndite începînd cu trimestrul II — şi continuate în prezent — mărturisesc prin glasul multor cifre o viguroasă angajare pe un nou făgaş. Atributele sale esenţiale? Creşterea productivităţii muncii, a eficienţei economice. Faţă de cel ce l-a precedat, trimestrul XI a însemnat atingerea şi depăşirea parametrilor proiectaţi cu 11,6 la sută la clincher şi 16,9 la sută la ciment. Productivitatea muncii a crescut cu 52,5 la sută, depăşind cu mult nivelul atins în cele mai bune fabrici din ţară, iar cheltuielile la 1000 lei producţie au fost reduse cu aproape 329 lei. Fără îndoială, nu este vorba aici de o metamorfozare bruscă. Tot ce s-a obţinut este rod al muncii intense desfăşurate de-a lungul timpului, prin strădania întregului colectiv, înfiinţarea comitetului de direcţie a constituit, în acest sens, un eveniment deosebit, menit să potenţeze eforturile pentru depăşirea situaţiei existente, să catalizeze operativ declanşarea iniţiativei, transpunerea ei în acţiuni eficiente. Sunt multe exemplele ce ilustrează că aici, la Bîrseşti — Tg. Jiu, constituirea comitetului de direcţie nu a rămas un act pur administrativ, ci a însemnat în fapt un salt calitativ în munca de conducere. După cum ne spunea directorul fabricii, ing. GH. VASILESCU, cheia succeselor obţinute constă într-o riguroasă selecţie a problemelor de atacat, în căutarea perseverentă a acelor căi de acţiune, cele mai adecvate faţă de condiţiile concrete, capabile să asigure un înalt randament tehnic şi economic. „Multă vreme — preciza interlocutorul nostru — am fost tributari unei orientări, numai pe jumătate îndreptăţită, şi anume că nu problemele organizatorice şi de disciplină sunt grupa sindicală. Tot pe planul muncii educative o altă iniţiativă a comitetului de direcţie de aici se impune atenţiei. In cursul şedinţelor de lucru amintite, participanţii se pot urmări în plină activitate sau... dimpotrivă, prin intermediul filmului. Faţă de investiţia necesară — minimă, rolul educativ al indiscretului „Aspectomat“ — atît în sensul disciplinei propriuzise cit şi al celei profesionale — este considerabil. „Poate cea mai mare realizare a noastră — ne spune inginerul şef, ION TOMESCU — este tocmai crearea unei puternice opinii a colectivului faţă de problemele producţiei. In acest sens ne-am folosit şi de unele formule organizatorice noi, ca de pildă înfiinţarea unei secţii speciale pentru gospodărirea făinei şi alimentarea cuptoarelor, Secţie care nu se întîlneşte în alte fabrici similare dar care, în condiţiile de la noi este deosebit de eficientă”. Competenţă, receptivitate, mobilitate, un sever spirit al răspunderii. Iată pe scurt atributele unui stil de muncă propriu, cu o eficienţă practic verificată. Făgaşul pe care s-a angajat comitetul de direcţie al Fabricii de ciment din Tg. Jiu, întregul ei colectiv, se află evident sub semnul bunului augur. FL. RADULESCU-ROTICA Din activitatea comitetului de direcţie al Fabricii de ciment Tg. Jiu hotărîtoare în această etapă, ci, dimpotrivă, cele tehnice“. Schimbarea acestei viziuni însoţită de măsuri eficiente, s-a dovedit salutară. Elaborarea şi introducerea sistemului de plată după „regie normă plan“ — conform căruia neîndeplinirea sau depăşirea sarcinilor stabilite se răsfrînge corespunzător asupra remunerării — a creat baza materială pentru realizarea unei cointeresări superioare, în consecinţă productivitatea orară a muncii, dar, mai ales, gradul de ocupare al utilajelor au sporit simţitor. Influenţa acestui reviriment pe planul producţiei — izvorît în ultima instanţă din eradicarea carenţelor disciplinare — s-a resimţit imediat asupra veniturilor muncitorilor (cîştigul mediu a sporit cu 14,5 la sută), dar şi asupra fluctuaţiei (dacă în trimestrul I a.c. au părăsit fabrica peste 250 de salariaţi în prezent cifra este pur simbolică). Sunt toate acestea argumente ce recomandă de la sine studierea sistemului de plată amintit şi de celelalte întreprinderi din sector. Aplicarea acestor măsuri organizatorice au avut loc pe fundalul unei intense munci pentru crearea unei active opinii colective faţă de problemele producţiei, în scurte şedinţe de lucru, ori de cite ori situaţia o cere, colectivele din secţii îşi spun părerea în legătură cu ceea ce trebuie întreprins pentru realizarea planului, delegaţii comitetului avînd obligaţia să comunice operativ de ce a fost aleasă o variantă sau alta. Sancţionarea manifestărilor de indisciplină este la fel de operativă fiind dată de chiar tovarăşii de muncă ai celui vinovat, respectiv de Utilajele de tot mai înaltă tehnicitate formează zestrea de mijloace fixe moderne, proprii nu numai uzinelor noi, ci şi a celor aflate într-o consecventă acţiune de înnoire a forţelor de producţie, pentru obţinerea unei productivităţi mereu mai ridicate, în clişeu : Frezorul Gheorghe Gheorghiu, de la uzina „Hidromecanica" din Braşov, executînd, la maşina de precizie, strunjirea unei piese în condiţii calitative superioare Trenul" recoltelor bogate/ nu aşteaptă pe cei intîrziaţi (Urmare din pag. 1) nici însămînţatul. La C.A.P. Viaţă Nouă, vecină cu C.A.P. Nazna, la data de 16 octombrie, cartofii fuseseră recoltaţi pe o suprafaţă de numai ... 2 hectare, iar din suprafaţa de 100 hectare planificată a fi însămînţată cu grîu nu era însămînţată nici o parcelă. Inginera Fekete Adela încerca să ne convingă că nu s-a putut lucra în cîmp. Asta după 4 zile în care n-a căzut un strop de ploaie, iar temperatura aerului a urcat pînă la 24 grade ! Evident, cu astfel de „argumente" folosite nu numai aici, ci şi la C.A.P. Vinători, C.A.P. Saschiz etc., se va ajunge, probabil, ca însămînţarea griului să se facă ... în mustul zăpezii ! O asemenea „inovaţie“ contravine însă agrotehnicii avansate, pentru care specialiştii respectivi şi conducerile cooperativelor agricole vizate poartă principala răspundere. Motivaţia „pluvială“ este pe alocuri folosită şi în judeţul Bacău, unde realizările sînt mult inferioare celor din judeţul vecin — Neamţ. — Dacă plouă, ce putem face ? spun tovarăşii din conducerea C.A.P. Ungureni, unde s-a însămînţat cu grîu, doar 15 la sută din suprafaţa prevăzută. Dar la Ţibucani, în judeţul Neamţ sau la Iteşti şi Bereşti-Bistriţa în judeţul Bacău n-a plouat ? Şi totuşi mecanizatorii, cooperatorii din aceste unităţi au reuşit să încheie această lucrare încă de la începutul săptăminii. Din cauze similare, cooperativele agricole din Răchitoasa, Motoşeni, Filipeni, Dealul Morii şi altele, au înscris pe grafice, pînă acum, „miniprocente“ în timp ce în unităţile vecine, cu condiţii naturale asemănătoare, ritmul de lucru este accelerat, lucrările apropiindu-se de sfîrşit. Nu peste tot s-a înţeles deci necesitatea folosirii din plin a pauzelor dintre ploi. La cooperativa agricolă din Traian, mecanizatorii au lucrat la semănat doar trei zile, deoarece nu au avut teren eliberat. De altminteri, aceasta nu e singura unitate unde ritmul extrem de lent în care se desfăşoară recoltarea culturilor tîrzii şi eliberarea terenurilor stînjeneşte munca tractoriştilor. Pînă pe ziua de 14 octombrie, bunăoară, la cooperativa agricolă din Solont se recoltase porumbul de pe numai 13 hectare, la cea din Poduri de pe 35 hectare, iar la Cleja şi Valea Seacă (Sascut) această lucrare nici nu începuse măcar ! Să le placă cooperatorilor de aici culesul pe brumă şi zăpadă ? Greu de crezut! mecanizatori sau de indisciplina unora dintre tractorişti care au lăsat lucrul baltă şi au plecat la... meci (cazul mecanizatorilor Gh. Dovlete şi Constantin Udrescu din brigada de la Corneşti). Recoltele bogate au fost dintotdeauna apanajul celor care au respectat cu stricteţe cerinţele agrotehnicii avansate, care au pus, din toamnă, temelii solide producţiilor viitoare, care au strîns cu operativitate rodul muncii de peste an. Timpul este înaintat. Vine vremea ploioasă, friguroasă, cînd lucrările se desfăşoară anevoios. Evitarea pierderilor de recoltă implică din partea Direcţiilor agricole judeţene şi a uniunilor cooperatiste desfăşurarea cu toată răspunderea a unei munci perseverente de sprijinire cu precădere a unităţilor rămase în urmă cu recoltările şi semănatul. Este un imperativ major la îndeplinirea căruia trebuie să-şi aducă din plin contribuţia toţi mecanizatorii, toţi cooperatorii, toţi specialiştii agricoli. Ing. V. STANCU cu concursul corespondenţilor I. DELEANU, C. AZOIŢII, I. MEDOIA, I. BECHERU ★ Unde duce „logica" abuzului (Urmare din pas. I) o aprobare pentru efectuarea unor reparaţii şi amenajări a căror valoare se ridică la aproape 20 000 lei. Mai relevam, de asemenea, că Gheorghe Preda deţinea în raza oraşului Piteşti un imobil propriu, pe care l-a vîndut. Cam acestea erau faptele pe care le încriminam, pornind de la premisa că nimănui nu-i este îngăduit, să folosească în scopuri de căpătuială funcţia pe care o ocupă la un moment dat. Nu vom intra în detalii privind cercetările pe care le-am întreprins. De ajuns să arătăm că toate, dar absolut toate faptele s-au adeverit, ca să spunem aşa, nu numai în litera ci şi în spiritul lor. Au ieşit însă la iveală şi numeroase alte aspecte care ne permit să alcătuim o schiţă de portret mai completă a directorului direcţiei judeţene de industrie locală. In 1962, aflat în aceeaşi funcţie pe care o ocupă şi azi, s-a hotărît să comande într-una din întreprinderile pe care le tutela, şi anume la unitatea industriei locale din Găeşti, mobilă. Chiar şi ideea de a recurge la asemenea fapte, ni se pare semnificativă pentru a ilustra concepţiile sale. Dar nu s-a limitat numai la atît. Mobila pe care a comandat-o, în loc s-o plătească drept nouă, cum şi era, a trecut-o la capitolul reparaţii, fccturînd-o cam cu a şasea parte din preţul ei. Descoperit şi tras la răspundere şi pe linie de partid, şi-a motivat matrapazlîcul într-un mod cit se poate de abil. Ar fi fost — pretinde ■— victima unei încercări de inducere în eroare. I-a convenit să mimeze naivitatea. In episodul cu schimbarea apartamentului, se impun unele completări. Casa pe care o deţinea Gheorghe Preda — ne referim la cea în care locuia iniţial şi nu la cea pe care a vîndut-o — nu era cîtuşi de puţin de lepădat de vreme ce în acest spaţiu, devenit liber, s-au putut muta două familii. De altfel, şi la amenajarea vechii locuinţe se cheltuise cu amenajările o sumă destul de mare şi tot din bugetul statului. Revenind la conduita sa abuzivă, trebuie să accentuăm că acest comportament a ajuns atît de înrădăcinat incit i se pare cit se poate de firesc să-şi plaseze în unităţile de care răspunde şi un cumnat de-al său, — Gheorghe Tonca, — individ cu cazier încărcat, care are la activ cîteva condamnări şi care, graţie protecţiei revărsate asupră-şi, de fiecare dată cînd iese din închisoare primeşte răspunderea cîte unei gestiuni. N-am vrea să fim maliţioşi dar, vorba proverbului, „spune-mi cu cine te-ntîlneşti“... Am căutat să vedem care anume calităţi îl fac pe Gheorghe Preda atît de invulnerabil încît i se tolerează toate abuzurile pe care el şi le permite. Tovarăşul prim vicepreşedinte al consiliului popular judeţean, (care consiliu, nu s-a învrednicit pînă acum să cerceteze temeinic fondul problemelor ridicate de noi), motiva încrederea pe care forul judeţean i-o acordă, printr-o formulă foarte lapidară : „Este un om competent“. Cerînd explicaţii însă asupra pregătirii şi priceperii lui Gheorghe Preda, ni s-a dat un răspuns de-a dreptul paradoxal, ca să nu spunem mai mult : „Este singurul director de direcţie judeţeană de industrie locală care n-are studii superioare". Orice s-ar spune, ne vine greu să înţelegem raţionamentul după care un om rămas la un stadiu rudimentar de pregătire, poate fi considerat o competentă. Dacă cumva se invocă în sprijinul acestei aprecieri rezultatele obţinute de industria locală argeşeană — rezultate întrutotul remarcabile — faptul ni se pare el însuşi abuziv. în cadrul întreprinderilor locale din acest judeţ lucrează colective puternice, cu spirit întreprinzător şi este nedrept ca meritele lor să fie puse în seama unui singur om. Mult mai aproape de realitate ni se pare aprecierea pe care a formulat-o tovarăşul Gh. Urechianu, preşedintele colegiului judeţean Argeş al P.C.R. : „Este un om rămas în urmă a arăta. Ceea ce-l salvează sunt relaţiile“. Cit de puternice şi de întinse sunt aceste relaţii ne-am putut convinge noi înşine. Discutînd cu tov. Ion Iacomi, vicepreşedinte al Consiliului popular judeţean, acesta, după ce l-a prezentat într-un mod aproape ditirambic pe Gheorghe Preda, a încercat să-i justifice şi comportarea. Chiar şi întîmplarea cu casa el găseşte că se încadrează în limitele legii. Destul de elastice şi de încăpătoare aceste limite, în concepţia tov, lacomi, după cum se vede. De la această poziţie, pînă la încercarea de a contesta valabilitatea criticii aduse de ziarul nostru, n-a fost decit un pas. Mari şi importante sunt obligaţiile care revin oamenilor investiţi cu funcţii publice într-un domeniu sau altul de activitate. Asupra lor se îndreaptă toate privirile, de la ei se aşteaptă răspunsuri, rezolvări la problemele pe care le ridică viaţa, îndeplinirea sarcinilor care le revin cere din partea acestora un devotament fără margini faţă de interesele poporului, cere ca întreaga lor activitate să fie călăuzită de linia partidului. Ei, aceşti oameni, activişti conştiincioşi şi oneşti fac din slujirea treburilor obşteşti un adevărat crez ; în condiţii adeseori extrem de dificile muncesc şi duc la îndeplinire cuvîntul partidului, contribuie la realizarea marilor comandamente ce stau în faţa poporului nostru. Dar iată că mai apar uneori inşi puşi pe chiverniseală, avizi de căpătuială şi de trai bun dobîndit cu mijloace ilicite. Comportarea lor poate avea loc numai acolo unde se creează un climat de toleranţă faţă de lipsuri, un climat de acoperire reciprocă, numai acolo unde nu se iau măsuri hotărîte de tragere la răspundere a tuturor încercărilor de ocolire sau de eludare a legalităţii. A scoate la iveală caracterul nefast al unei asemenea conduite ni se pare o îndatorire esenţială, un act de adevărată profilaxie socială. Miercurea-Ciuc, ca toate oraşele ţării, cunoaşte „febra" construcţiilor edilitare. In clişeu : Siluetele noilor blocuri ridicate pe una din arterele urbei Foto : ION POPOVICI Succesul este asigurat de organizare Faptele de pe teren confirmă că rămînerea în urmă la recoltare şi semănat nu poate fi pusă nicidecum numai pe seama cauzelor obiective. Ele vin să infirme părerile „plîngăreţilor" care au statin expectativă, demonstrează că ritmul anevoios de lucru se datoreşte, în bună măsură, deficienţelor în organizarea muncii. In ziua raidului nostru, bunăoară, cooperatorii din Craiovăţ, judeţul Timiş, nu începuseră încă semănatul, deşi au planificată o suprafaţă de 300 hectare. Motive serioase nu există, pretexte cate vrei s că nu intră zilele în sac, zic ei. Inginerul agronom Mihai Lalescu, în loc să fie pe ogoare, „vîntură“ vremea cu te miri ce treburi prin Timişoara. In acest climat de „relache“ tractoarele stau şi ele, care pe unde apucă. Acelaşi ritm de lucru l-am întîlnit şi în alte cooperative deservite de I.M.A. Fibiş, Bethausen, Topolovăț, unde zilele favorabile nu-s îndeajuns preţuite. Mecanizatorii de la I.M.A. Remetea (director, Ioan Achimescu), de pildă, în patru zile excelente de lucru au realizat doar ... 9 la sută din plan ! In ziua raidului, la I.M.A. Ciacova se „odihneau“ în voie 29 de tractoare iar la Deta 33. In întreg judeţul Timiş doar 396 tractoare lucrează în schimburi prelungite şi acestea mai toate în zona Sînnicolaului Mare unde însămînţările se apropie cu paşi repezi de finiş. Insuficient spirit gospodăresc există şi într-o serie de unităţi din judeţul Gorj. In condiţii prielnice pentru lucrările agricole de toamnă, timpul şi maşinile nu sunt peste tot folosite raţional, deoarece nu se acordă suficientă atenţie eliberării terenului de culturile tîrzii, in vederea pregătirii lui pentru insăminţări. Aşa stau lucrurile la cooperativele agricole din Batoşani, Dănciuleşti, Hurezani, Olimpeşti şi altele. Chiar şi în cooperativele în care recoltatul porumbului a fost terminat, ca, de pildă la Ploştina, nu s-au luat din timp măsuri de eliberare şi pregătirea terenului pentru însămînţări, unitatea menţinînduse printre ultimele din judeţ, alături de cele de la Groşerea, Menţi, Poiana şi Tirgul Logreşti. Neeliberarea terenului în vederea pregătirii pentru semănat ţine tractoarele şi semănătorile pe loc şi la Valea cu Apă şi la Corneşti şi în alte cooperative agricole. Unele întîrzieri au fost provocate, pe alocuri, (la Valea cu Apă, de pildă) de lipsa continuităţii în aprovizionarea cu carburanţi, cauciucuri etc. a brigăzilor de // Familia Electronica De şapte ani, de cînd a început producţia primelor televizoare româneşti, familia Electronica se poate mîndri cu... tele-odraslele sale, al căror nume de botez Naţional, E 47, Dacia, a devenit repede cunoscut în căminele oamenilor. Dintre toate, cea mai tînără, „Dacia“, s-a dovedit a fi şi cea mai viguroasă, crescînd mult în... diagonală faţă de fraţii mai vîrstnici. In zilele noastre televiziunea tinde să devină una dintre principalele prietene ale omului, aducînd informaţie şi cultură, pînă în cele mai îndepărtate şi mai greu accesibile colţuri de ţară. Interesului pe care cetăţenii îl manifestă pentru televizor i se răspunde pe mai multe planuri. Pe de o parte televiziunea îşi perfecţionează şi îşi îmbunătăţeşte programele — cantitativ şi calitativ —, iar pe de altă parte producătorii televizoarelor se străduiesc să perfecţioneze necontenit fabricaţia, în vederea asigurării unor vizionări cit mai aproape de perfecţiune, îndeplinirea celui de-al doilea deziderat revine colectivului uzinelor „Electronica”. Şi noutăţile pe plan tehnic, despre care ne-a informat tovarăşul ALEXE MIHAI, directorul general al uzinelor, confirmă linia ascendentă pe care o urmează producţia de televizoare româneşti. Una din cele mai recente a fost înlocuirea kinescopului cu geam de protecţie trecîndu-se la fabricarea kinescopului autoprotejat. Dacă pentru nespecialişti acest lucru nu spune prea mult, cunoscătorii apreciază din plin acest progres tehnic care a dus la înlăturarea refracţiei provocată de geamul protector şi de mediul de aer dintre acest geam şi kinescopul propriu-zis, şi deci la o imagine îmbunătăţită. După cum trecerea la fabricarea unor subansamble pe noi linii tehnologice, situate la nivelul cel mai ridicat al tehnicii mondiale, şi-a spus, de asemenea, cuvîntul asupra calităţii televizoarelor. Este vorba de difuzoare, de selectorul de canale, de mijloacele de deflexie, piese de mare importanţă pentru asigurarea unei vizionări şi audiţii plăcute. In prezent se pregăteşte şi trecerea fabricării potenţiometrelor şi kinescoapelor pe asemenea linii moderne. Una dintre cele mai recente realizări ale uzinei, menită să asigure o calitate impecabilă televizoarelor, este introducerea unor standuri de încercare pentru verificarea unui nou parametru: siguranţa în funcţionare. Aparatele sunt supus* probei de funcţionare în condiţii deosebit de dure: 1 000 de ore de funcţionare continuă la o tensiune superioară celei din reţea. Trecerea acestei probe de rezistenţă asigură „cale liberă“ loturilor noi spre reţeaua comercială. De menţionat că, în urma acestei probe, a reieşit că la aparatele româneşti coeficientul de funcţionare este superior celui indicat pe plan internaţional. Şi acum cîteva noutăţi. Date fiind marile cerinţe ale pieţei interne şi interesului ce a început să se manifeste pentru televizoarele româneşti şi peste hotare sunt în pregătire lucrări pentru extinderea capacităţii de montaj. In semestrul II al anului viitor această capacitate va spori simţitor, determinînd acoperirea tuturor solicitărilor. în acest scop, la Pipera se construieşte o hală nouă destinată montajului, liniile tehnologice respective construindu-se, prin autoutilare, în întreprindere. PAUL MARIAN V AS Televizoare pe banda de montaj Foto : NICU VASILE INDUSTRIA LOCALĂ 1969 (Urmare din pag. 1) care se dovedesc rentabile în alte judeţe şi nu de a răspunde unor nevoi ale propriului judeţ. In prezent la aproximativ 30 de articole cererea nu este acoperită iar rezolvarea decalajului dintre cerere şi ofertă necesită măsuri urgente pentru dezvoltarea unor capacităţi de producţie. Noutăţile oferite de industria locală pentru 1969 sunt puţine — doar 164 de produse noi — în timp ce numărul celor care au dispărut este mult mai mare. De pildă, la articolele pentru copii s-au adus 50 de creaţii noi şi s-au scos 154 din cele vechi. Cît priveşte mostrele preluate pentru asimilare din 170 s-au prezentat ca omologate doar 77. — Ce se prevede pentru redresare în următoarele luni care ne mai despart de 1969 ? — Intenţionăm să organizăm o expoziţie volantă cu produsele la care cererea nu este încă acoperită şi cu articole care ar putea fi asimilate fără să necesite scule deosebite, tehnologii pretenţioase, materii prime greu de aprovizionat, care să constituie o bază concretă pentru rediscutarea ofertei întreprinderilor de industrie locală şi ridicarea acesteia cît mai aproape de nivelul cererii. De asemenea, ne-am propus ca în luna noiembrie să organizăm şi la Cluj o expoziţie cu articole de gablone şi bijuterii în cadrul căreia să purtăm discuţii cu furnizorii din toată ţara şi să semnăm noi contracte. De asemenea, ne-am înţeles cu unele întreprinderi de industrie locală să organizeze, în magazine, demonstraţii în faţa cumpărătorilor asupra funcţionării diferitelor instrumente şi articole de uz gospodăresc. Cauza principală care determină comandarea unor cantităţi mici de asemenea articole (şi în consecinţă preţuri mai mari) este aceea că articolele respective nu sunt bine cunoscute de gospodine, stau în rafturi şi vitrine, nu sunt prezentate cu căldură de vînzători. Este necesar ca direcţiile comerciale judeţene să acorde tot sprijinul acestor acţiuni. — Diversificarea rămtne, aşadar, in continuare o sarcină de căpetenie de care industria locală nu s-a achitat pînă in prezent, în măsură suficientă. La Mangalia, însă, mai ales la articolele mărunte de uz casnic şi gospodăresc industria locală a fost nevoită să încheie şi contracte „condiţionate" de asigurarea cu materii prime. In aceste zile au loc la C.S.P. şedinţe de analiză cu fiecare judeţ în parte şi cu reprezentanţii comerţului. Sîntem convinşi că forul nostru de planificare va sprijini industria locală să obţină materiile prime necesare mai ales la produsele unde există capacităţi de producţie disponibile. De asemenea, cred că, acest sprijin se va materializa şi în dotarea cu unele utilaje de care este, în acest sector, mare nevoie. Insist, însă, asupra propriilor rezerve. Industria locală are mari posibilităţi de a se adapta uşor la variaţiile de cereri. Ne aşteptam, de aceea, ca la Mangalia judeţele, avînd în vedere condiţiile create, să dovedească mai multă solicitudine faţă de nevoile locale. Lucru care nu s-a întîmplat fiind nevoiţi să menţinem încă ridicat volumul de transporturi din alte judeţe. * Aşadar, la Mangalia, cu toată pregătirea prealabilă, contractarea nu s-a soldat, în totalitate, cu semnarea unor contracte ferme. In afară de neechilibrarea cantitativă se semnalează, o slabă diversificare a sortimentului. In domeniul articolelor de uz casnic menite să ușureze munca gospodinelor nu au apărut produse deosebite, majoritatea noutăţilor constînd în variante cu modificări neesenţiale ale unor articole existente. Dar nici în grupa articolelor de sport şi turism sau a celor destinate să trezească gustul tineretului pentru tehnică, progresele nu-s vizibile Care este, atunci, raţiunea de a fi a industriei locale, dacă nu aceea de a realiza o producţie destinată aprovizionării populaţiei ? Situaţia impune Comitetului pentru problemele administraţiei locale un studiu mai profund, cu termene precise, pentru clarificarea acestui semn de întrebare, încă în cursul actualului cincinal. La Brăila şi Luduş se construiesc fabrici de lapte praf la Brăila şi Luduş se află într-un stadiu avansat construcţia unor fabrici de lapte praf. Pînă în prezent constructorii au executat fundaţiile, majoritatea lucrărilor de zidărie, precum şi reţelele electrice, de alimentare cu apă şi drumurile de acces, în principalele secţii de fabricaţie, cele de recepţie a produselor lactate, pasteurizare, concentrare şi uscare a început montarea utilajelor şi instalaţiilor. Procesele tehnologice ale noilor fabrici vor fi în majoritate mecanizate şi automatizate. Cele două unităţi urmează să fie date în funcţiune în cursul anului viitor. (Agerpres)