România Liberă, octombrie 1969 (Anul 27, nr. 7760-7786)

1969-10-10 / nr. 7768

SPRE O EFICIENŢĂ SPORITĂ A CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE A­ctivizarea ştiinţei româ­neşti, valorificarea poten­ţialului de care dispu­nem în acest domeniu devine — în lumina documentelor Con­gresului al X-lea al partidului — o sarcină pe cît de impor­tantă, pe atît de urgentă. In îndeplinirea ei, consider că tre­buie să pornim de la analiza temeinică a cauzelor care au generat o eficienţă redusă a ac­tivităţii ştiinţifice. Voi aborda acest subiect prezentînd cîteva păreri personale, observaţii şi propuneri. Factorii care influenţează di­rect activitatea ştiinţifică se grupează în două categorii : su­biectivi şi obiectivi. Mă voi referi în primul rînd la unele aspecte legate de ac­ţiunea factorilor subiectivi. In unele unităţi de cercetare ca şi în cadrul colectivelor di­dactice din învăţămîntul supe­rior, tematica de cercetare s-a profilat fie pe lucrări de doc­torat fie pe anumite subiecte în care personalităţi ştiinţifice au urmărit să-şi creeze o plat­formă internă sau chiar inter­naţională, fără să se preocupe de efectul practic al acestor lu­crări. Aceste lucrări „finalizate“ prin articole şi comunicări pre­zentate în ţară şi peste hotare au adus uneori un anumit pres­tigiu autorilor şi prin aceasta şi ştiinţei româneşti Aceasta este latura pozitivă. Latura ne­gativă, constă în faptul că un im­portant potenţial uman — adesea foarte valoros — contribuie prea puţin la rezolvarea marilor pro­bleme ştiinţifice, tehnice şi teh­nologice pe care le ridică eco­nomia noastră în plină dezvol­tare şi, ca urmare, sîntem ne­voiţi să cumpărăm licenţe şi să plătim inteligenţă străină în timp ce dispunem de suficiente resurse pentru a rezolva noi înşine parte din probleme. Esenţial este ca efortul să-l facem pentru rezolvarea unor probleme majore, comunicările şi articolele puţind să apară în mod firesc ca rezultat al cerce­tărilor şi rezolvărilor obţinute pentru problemele producţiei şi nu ca un scop în sine. Desigur că o corectare a aces­tor stări de lucruri stă în pri­mul rînd în puterea cercetăto­rului însuşi care trebuie să-şi caute subiectele temelor de cer­cetare în nevoile concrete de dezvoltare tehnologică a pro­ducţiei din fabrici, uzine, insti­tute de proiectare etc. Numai astfel vor reuşi toţi oamenii de ştiinţă să se prezinte — aşa cum a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu — cu fruntea sus, în faţa poporului. Numai orientîn­­du-se astfel vor încerca deplina satisfacţie, atît aceea a utilităţii cît şi — experienţa mondială o arată — aceea a contribuţiei teoretice la dezvoltarea ştiinţei. Pentru realizarea acestui scop, prevederile noului sistem de fi­nanţare pe bază de contracte creează cadrul adecvat, motiv pentru care consider că aceste prevederi trebuie să fie însuşite cît mai repede de către toate conducerile institutelor. Criteriile după care unii cer­cetători îşi selectează şi propun temele de cercetare, evidenţiază o diminuare a valorii tematice a planurilor, cu întreg şirul de consecinţe negative care-i ur­mează. Astfel, în general se trec în planul de stat teme care îşi au asigurate condiţiile de re­zolvare, în timp ce adesea teme foarte importante, dar care cer eforturi proprii mari în rezol­vare, se trec în planul departa­mental, la care se pot obţine mai uşor decalări de termene în caz de nerealizare. în acest mod, unitatea de cercetare „previne“ riscurile nerealizărilor unor te­me din planul de stat, dar acest procedeu diminuează valoarea tematică a planurilor, influen­­ţînd negativ orientarea priorita­ră a forţelor şi mijloacelor spre rezolvarea celor mai importante probleme. Această situaţie este favorizată şi de lipsa de interes, lipsa de orientare, îndrumare şi control a unităţilor de cercetare din partea cadrelor de condu­cere din ministere sau centrale industriale. Copleşiţi de proble­mele complexe ale realizării pla­nurilor de producţie, cadrele de conducere din eşaloanele supe­rioare pierd adesea din vedere acţiunile de orientare, îndru­mare îşi control ale cercetării proprii, preocupările pentru re­zolvările de perspectivă. Această lipsă se întoarce şi loveşte ca un bumerang, căci neprevăzînd greutăţile economice, tehnice şi tehnologice care pot să apară şi nedînd sarcină unităţilor de cer­cetare să le prevină prin rezol­vări ştiinţifice, apar noi şi noi greutăţi în realizarea planurilor de producţie la toţi indicatorii: calitate, productivitate etc. Factorii citaţi pot să acţioneze în sens pozitiv sau negativ în­­tr-o unitate sau o ramură în funcţie de calităţile, dorinţele sau intenţiile cadrelor cu munci de răspundere îi constituie pîr­­ghii importante de ordin local, prin care organizaţiile de partid, consiliile ştiinţifice, conducerile administrative ale institutelor, comisiile centrale de coordo­nare a cercetării ştiinţifice din diferite ramuri pot influenţa :te­matica, ritmul şi conţinutul ac­tivităţii de cercetare, finalizarea acestora. Organele citate — aju­tate de organizaţiile sindicale şi ale U.T.C. — trebuie să mobili­zeze personalul unităţilor de cercetare şi să ia toate măsu­rile pentru a crea un climat de muncă propice cercetării. Factorii subiectivi sunt în strînsă dependenţă şi de unii factori obiectivi. Voi face în continuare cîteva consideraţii a­­supra acţiunii factorilor obiec­tivi. Ţara noastră dispune de­ un potenţial uman valoros. Inteli­genţa, inventivitatea, entuzias­mul sunt calităţi larg răspîn­­dite care uşurează recrutarea şi formarea personalului de cer­cetare necesar.­ Cred că în pre­zent în majoritatea domeniilor dispunem de suficiente cadre cu studii superioare. In unele do­menii, ca de exemplu în cerce­tarea afectată industriei elec­tronice, se resimte lipsa unor cadre cu experienţă de produc­ţie. Există şi o oarecare lipsă de tehnicieni şi proiectanţi de înaltă calificare specializaţi în montaj electronic şi electroteh­nie, în mecanică fină etc. Pu­tem trage concluzia că, deşi există unele greutăţi, potenţia­lul uman, ca factor obiectiv, ac­ţionează în sens pozitiv şi nu constituie astăzi o cauză prin­cipală a nerealizărilor Existenţa unei baze materiale corespunzătoare uşurează mult materializarea cercetării sub for­mă de modele, aparate, tehnologii etc. In ţara noastră, conform planului de investiţii, baza ma­terială se dezvoltă în mod con­tinuu. Deşi sunt şi unele cazuri în care dotările sunt încă insu­ficiente, socotim că nici acest factor nu poartă o răspundere deosebită. Un coleg întors de la o specializare de un an în străinătate îmi declara textual : „Colectivele lor sînt mai slabe decît cele existente în labora­toarele noastre, baza materială este în linii mari comparabilă și, cu toate acestea, ei rezolvă probleme importante mai re­pede și mai bine decît noi, va­­lorificîndu-le fie intern, fie ex­tern.“ Cum se explică diferenţa de eficienţă ? Analiza făcută atent în Ins­titutul de Cercetări Electronice, ne-a condus la concluzia că di­ferenţa rezultă din acţiunea unor factori cum sunt condi­ţiile de muncă, metodologiile, formele existente în cerce­tare. Aceşti factori acţio­nează frînant, deoarece nu sti­mulează la obţinerea de rezul­tate concrete, creează forme ne­­corespunzătoare conţinutului specific al activităţii de cerce­tare şi nu permit desfăşurarea operativă a activităţii. Pentru a demonstra cele afir­mate, voi analiza cîteva exem­ple. Caracterul nestimulator al sistemului premial actual se de­duce lesne din situaţia desem­nată de următorul exemplu : Doi cercetători cu aceeaşi ve­chime şi acelaşi salariu — de exemplu 2 000 lei — sunt anga­jaţi în cercetarea a două teme diferite. Unul răspunde de un studiu tehnico-economic care trebuie predat în şase luni, iar celălalt de un model experimen­tal care, de asemenea, este pla­nificat să se încheie în şase luni. Să admitem că primul în­tocmeşte studiul, îl predă după şase luni, iar după avizare acesta este predat beneficiaru­lui. Conform legislaţiei în vi­goare, el va primi ca primă sti­mulatoare o sumă egală cu 10 pînă la 20 la sută calculată în ra­port cu fondul de salarii realizat de 12 000 lei, deci în cazul citat prima va fi cuprinsă între 1200 şi 2400 lei. Prevederile legale interzic depăşirea într-un sens sau altul a acestor limite. Să admitem că celălalt cer­cetător, mobilizîndu-se la maxi­mum, lucrînd cu pasiune şi pricepere, prezintă lucrarea în­­cheiată în două luni. El predă uzinei beneficiare modelul soli­citat care scuteşte un import de licenţă cu eficienţă economică evidentă. El va primi o primă cuprinsă între 400 și 800 lei re­prezentînd 10 —20 la sută în raport cu fondul de salarii de două luni. Este evident că sis­temul premiat actual comodi­­zează pe cercetător „invitîn­­du-1“ din punct de vedere pe­cuniar, către teme uşoare și diluate în timp, deoarece aces­tea nu-i dau bătaie de cap, ofe­­rindu-i în schimb o primă mai mare. Remedierea acestei situaţii constă în crearea unui sistem în care, pe lîngă salariu, — care în general nu trebuie să difere de al unei persoane echi­valente din producţie — să se acorde două surplusuri calcu­late nu , în funcţie de salariul realizat, ci în funcţie de valoa­rea contractului şi de eficienţa lucrării executate, astfel : unul la recepţia lucrării de către beneficiar (anumite procente din valoarea contractului) şi al doilea la finalizare, după un an, în producţie, în funcţie de re­ducerea importului, economii, valoarea producţiei, etc. La această ultimă cotă ar trebui să participe întregul colectiv care a contribuit la realizare : cer­cetători, proiectanţi, şi execu­tanţi. Un astfel de sistem creeaz* condiţii de cointeresare reală pentru scurtarea ciclului cerce­­tare-proiectare-producţie, inte­­resînd toţi factorii — pe de o parte — şi abordarea unor pro­bleme concrete, cu posibilităţi de finalizare, solicitate de eco­nomie — pe de altă parte. Prima premiere se poate realiza pe baza actualului fond premiat, iar ultima pe baza unei părţi din efectele economice ale va­lorificării cercetării în produc­ţie. Acţiunea frenantă a neconcor­­danţei între forma şi conţinutul activităţii de cercetare poate fi ilustrată şi de alte exemple. Stabilirea Indicatorilor econo­mici în unităţi de cercetare se face acum după „tiparele“ pro­ducţiei. Unitatea etalon este — în cazul cercetării, — ora me­die convenţională, capacitatea unităţii , un anumit număr de ore, apoi beneficii planificate, cheltuieli la 1 000 lei producţie, se stabilesc după criterii folo­site obişnuit în unităţile pro­ductive. De aici rezultă urmă­torul paradox : la contractarea unei lucrări, unitatea de cerce­tare tinde să o evalueze la cît mai multe ore medii pentru că astfel îşi sporeşte indicatorii eco­nomici, deşi viaţa reclamă efec­tuarea lucrării în ore cît mai puţine. Unitatea de cercetare­­ caută lucrări simple cu consum de materiale cît mai mic, pen­tru că astfel se obţine reduce­rea cheltuielilor la 1 000 lei pro­­­­ducţie şi creşte beneficiul deşi viaţa cere realizarea de insta­laţii şi tehnologii complexe cu utilizare de materiale scumpe. Fixarea indicatorilor economici creează în mod evident tendinţe inverse celor cerute de viaţă. Uitînd că ştiinţa este o forţă de producţie iar personalul din cercetare este personal produc­tiv, în nomenclatoarele actuale, personalul de cercetare este considerat ca personal tehnico­­administrativ şi ca atare în acest domeniu se impun auto­mat toate restricţiile corespun­zătoare. Este paradoxal că uni­tăţilor de cercetare nou for­mate, care prin S.T.E. aprobat prin H.C.M. trebuie să atingă un anumit potenţial în anul în curs, li se încorsetează planul forţelor de muncă pe criteriul lipsei de posturi la personalul tehnico-administrativ, împiedi­­cînd astfel realizarea capacită­ţii aprobate. Este neraţional ca pentru un plan de cercetare a­­probat să înceapă la 1 ianuarie — presupunînd deci asigurarea din timp a unor forţe supli­mentare — să se permită anga­jarea personalului necesar nu­mai după 1 ianuarie, cînd se ştie că pentru aceasta e nece­sară scoaterea posturilor la con­curs, publicarea cu o lună înainte şi cînd­ se ştie că cer­cetarea nu începe ca intr-un proces de producţie, din ziua­­ cînd omul se prezintă la locul­­ de muncă. Este neînţeles, de asemenea, de ce lucrările de cercetare tre­buie încadrate în astfel de uni­tăţi de timp cum sunt trimes­ ,­trele, semestrele şi anul şi că ele au faze scadente numai la terminarea lor, cu tot angre­najul de consecinţe financiare-­­ contabile. De obicei, în lunile­­ decembrie şi ianuarie nu se lu­crează pentru că se fac inven­tare, evidenţe contabile, pro­­cese-verbale de avizări indife­rent dacă lucrarea are fază scadentă finală sau parţială. ■ Şirul exemplelor poate con-­­ tinua. Ele exprimă o anumită contradicţie evidentă între con­ţinutul şi­­ scopul activităţii de cercetare, pe de o parte, şi for-­­­mele, metodele, aş adăuga chiar­­ concepţiile, despre modul cum trebuie planificată, organizată şi condusă ca pe de altă parte. Soluţionarea acestei contra­dicţii nu este o sarcină uşoară Căutarea unor soluţii viabile, eficiente trebuie să constituie după părerea mea una din pre­ocupările majore ale Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţi­fice în colaborare cu Ministerul Muncii, Ministerul de Finanţe şi a C.S.P şi a comisiilor centrale de ramură. Sugerez ca o cale ex­perimentală creşterea compe- I tenţei şi a capacităţii juridice de decizie acordată Consiliilor Şti- j inţifice din­ unităţi de cercetare­­ singurele în măsură să adopte metodologii şi sisteme corespun- j zătoare adecvate obiectului. După un anumit stagiu, expe­rienţele pozitive şi care au ca­­­­racter de generalitate s-ar pu­tea întări sau generaliza, prin­­ legi și acte normative. Consider ca foarte utilă dez­baterea acestor probleme în­­ presă, în special în perioada de pregătire a Plenarei C.N.C.S. deoarece ar activiza preocupă­rile pentru desprinderea soluţi­ilor concrete ale acestor pro­bleme esenţiale pentru dezvol­tarea cercetării noastre ştiinţi­fice pe o linie de maximă efi­cienţă socială. Dr. ing. D. Buznea vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice PUNCTE DE VEDERE V,VmV­I­Ii UNA PE ZI t~~r-T-r-T11 \------r~~ r C­ ^— CIV CV de MATTY — E simplu : treci pe lingă taraba unde n-au cartofi, ajungi la cea unde ar trebui să aibă zarzavat, ocoleşti pe aia care a terminat strugurii, o iei la stingă pe lingă aia care tocmai descarcă, şi imediat la dreapta ceri roşii pentru salată ca să le capeți de bulion... Constructorii aşteaptă (Urmare din pag. 1) pentru că pe şantierele unor obiective importante din pla­­­­nul de investiţii pe anul în curs — Fabrica de produse lactate Craiova, Fabrica de brînzeturi Dorohoi — se duce „dorul“ unor materiale de construcţii şi instalaţii ca : pompe, confecţii metalice, ca­bluri şi respectiv carton asfal­tat, bitum, polistiren expan­dat. De aici evident, adăugîn­­du-se altor cauze, apar rămî­­nerile în urmă ale lucrărilor, de aici evident incertitudinea care domneşte asupra terme­nului de punere în funcţiune. Fapt pe deplin valabil şi pen­tru şantierul dezvoltării în­treprinderii „6 Martie“ — Ti­mişoara unde sunt aşteptate „cu sufletul la gură“ 2 pompe, 1 km ţeavă şi 2,6 km cabluri şi conductori electrici. Asemenea aspecte se întîl­­nesc şi pe şantierele construc­ţiilor de locuinţe. Direcţia Ge­nerală de Construcţii Montaj din cadrul C.P.M.B. nu are asigurate încă la această oră o seamă de materiale. Astfel, întreprinderea materialelor de­­ izolaţii Turda datorează din I trimestrul trecut, 54 000 mp , covor PVC, iar fabrica Chi- I­mica Orăşlie, se prezintă la­­ data de 30 septembrie a.c, cu o restanţă de 6 300 bucăţi­­ piese P.V.C. — ramificaţii, reducţii etc. — toate necesare predării apartamentelor plani­ficate pe acest an. Adre­săm pe această cale şi o între­bare conducerii întreprinderii locale Balş: ce credeţi to­varăşi, se mai poate repara presa pentru confecţionarea celor 10 000 sifoane de plumb necesare punerii în funcţiune a unor blocuri din Capitală sau rămîn nepredate aparta­mentele respective ? Situaţii identice se întîlnesc şi pe şantierele trusturilor ju­deţene de construcţii. Veştile sosite din ţară sunt edifica­toare în acest sens. T.C.J. Hu­­­­nedoara nu are asigurate re­partiţii pentru 35 pompe cen­­i trifuge necesare centralelor­­ termice, iar T.C.J. Iaşi pentru­­ circa 45 tone ţevi instalaţii pe­­ care Ministerul Industriei Me­­­­talurgice nu i le-a repartizat. „ In schimb acelaşi minister dă­­ repartiţii aceluiaşi trust pentru 68 tone ţevi instalaţii zincate Şi tablă neagră de 2,3“ la Uzina metalurgică Iaşi care nu­­ produce aceste sortimente... Şi pe cînd unii au prea pu-­­­ţin altora le prisoseşte. La­­ Trustul de construcţii Bacău !­a planul de aprovizionare pe­­ 1 anul 1969 s-a întocmit pe baza I materiale unui plan de producţie de 343 milioane lei care ulterior s-a redus la 215 milioane lei. Să ne mai mirăm că materialele în plus solicitate formează as­tăzi stocuri supranormative de peste 5 milioane lei ? Ace­leaşi stocuri supranormative se înregistrează la multe uni­tăţi care „uitînd“ că o serie de obiective planificate iniţial pe acest an au fost decalate pen­tru anul următor continuă să deschidă larg uşile depozitelor pentru materiale aşteptate în alte colţuri ale ţării. Deh, „de ce să alergăm la anul după ele...“ ? Sîntem de părere că acum mai mult ca oricînd, sectorul aprovizionării simte nevoia unor intervenţii ur­gente. Se impune un control exigent al modului cum se respectă clauzele contractuale, însoţite de penalizări pentru orice nerespectare a lor. Cele două semnături nu se aştern pe un simplu petec de hîrtie, ele incumbă obligaţii în ca­drul logii. Este motivul pentru care nu trebuie admisă nici o abatere de la angajamentele asumate, iar pentru întîrzierea lucrărilor constructorului, a­­colo unde este cazul, va tre­bui să răspundă şi cel vinovat de neasigurarea materialelor In termen. * In cartierul Tiglina din oraşul Galaţi a fost inaugurată acum cîteva zile Casa de cultură a sindicatelor din localitate. Clădirea cuprinde o elegantă sală de ci­nematograf cu 700 de locuri, săli de con­ferinţe, un studiou de teatru pentru amatori, săli de repetiţie. Un clişeu : Vedere­a Casei de cultură a Sindicatelor din Galati. Foto : NICU VASILE Prozatorul şi eroii săl I ntr-o vreme cînd alţi con­fraţi au renunţat să se­­ mai refere la sugestiile provenite din experienţă, din observarea nemediată a vieţii, acreditînd primatului fanteziei pure, Eugen Barbu ne aduce a­­minte prin ceea ce singur măr-­­ turiseşte, dar argumentînd im­plicit cu experienţa sa literară, vitalitatea scrisului care se in­spiră d­in realitate. Astfel, „O meserie ca oricare alta“, nuvelă inclusă în „Marti­riul Sfîntului Sebastian“, cartea care face obiectul rîndurilo­r de faţă, este, după spusele autoru­lui, „o patetică mărturie perso­nal­­ă; scurta bucată care îm­prumută titlul volumului scru­tează „o situaţie trăită“ . „Soar­ta unui om“, una din ineditele selecţiei, este o „poveste adevă­rată, auzită din gura unui a­­mic“, în timp ce „Pe ploaie“, halucinanta întîmplare cu ţăra­nii loviţi de trăsnet pe cîmp,­­ est£ zguduitoare — mărturisi- | ște’ prozatorul — pentru că a pornit de la „un fapt adevă­rat“. Sîntem, mi se pare, în fața­­ unui veritabil program estetic, chemat să reamintească întru­câtva ceea ce s-a numit, cu un termen consacrat, modalitatea prerafaelită în artă, respectiv calificarea acesteia în funcţie de­­condiţia sufletească a auto­rului şi, în primul rînd, de sin­ceritate, afirmarea manifestă a unei credinţe susţinută cu ar­doare, identificarea adevărului vieţii cu adevărul artistic. „Martiriul Sfîntului Sebasti­an“, volum care preia din căr­ţile precedente nuvelele „Mun­ca de jos“, „Oaie şi ai săi“, „Patru peşti“, „O canistră de apă“, „Prînzul de duminică", şi altele, adăugîndu-şi cîteva ine­dite („Ziua unui pierde vară“, „Soarta unui om“, nuvela titu­lară) oferă putinţa verificării acestei aserţii prin raportare la întreaga producţie nuvelistică a lui Eugen Barbu. Predilecţia manifestată „în­­timplărilor adevărate“, luate din viaţă, ne îndeamnă să ne întrebăm spre care categorie de fapte se îndreaptă scriitorul, răspunsul, reconfirmat şi de a­­cest volum, arătîndu-ne că el este solicitat cu precădere de situaţiile limită, excepţionale, ingăd­uind desfăşurarea nara­ţiunii la acea temperatură pa­­tetic-sentim­entală, (sentimentală în accepţia nepeiorativă a cuvîntului), căreia îi convin atît de bine stilul metaforic, sucu­lenţa şi culoarea. In „Pe ploaie“, bucata pe care am mai amintit-o conside­rată de Eugen Barbu „cel mai bun produs literar“ al său dintre lucrările apărute, trei ţărani ti­neri,­ trei fraţi prinşi la coasă *) EUGEN BARBU : Martiriul Sfîntului Sebastian, E.P.L. de o ploaie torenţială, sînt atinşi de trăsnet şi li se aplică o străveche terapie populară : îngropaţi pînă la subsuori, ei aşteaptă să-i vindice pămîntul , doi mor curînd, în timp ce al treilea, cel mai tenace în zba­terea disperată de a supravieţui catastrofei, pentru că în cîteva zile urmează să-şi serbeze nun­ta, agonizează lent. Ceremonia­lul nupţial se va desfăşura to­tuşi acolo în cîmp, la cererea muribundului, dînd loc unui spectacol de o terifiantă mă­reţie. „Soarta unui om“, nuve­lă reamintind atmosfera „Bal­tagului“, dar care ar putea fi şi pandantul cunoscutei pro­ze omonime, relatează, de ase­menea, o întîmplare ieşită din comun : un om care se reîn­toarce acasă după peregrinări îndelungate pe meleaguri stră­ine invită o cunoştinţă vagă la nunta fiicei sale, despre care aflase atunci că urmea­ză să aibă loc în ziua urmă­toare. Venind la nuntă, cel pe care fostul pribeag îl che­mase în ajun constată că acesta­­ n-a ajuns încă acasă, familia fiind convinsă, ca şi mai înainte, că bărbatul a murit în război. Pînă la urmă se descoperă că dispărutul care avusese norocul să treacă cu bine prin încercă­rile teribile ale vieţii fusese o­­morît, stupid, din orgoliu. Atunci cînd faptul înfăţişat nu este excepţional prin el în­suşi ca în bucăţile amintite sau ca în cunoscuta nuvelă de răz­boi „O canistră cu apă“, proza­torul îl creează deliberat, prrin­­tr-o savantă tehnică de transfi­gurare a comunului. Eugen Bar­bu detestă stilul neutru, obiec­tivarea distantă ; el nu se sfieş­­te să-şi definească — uneori la modul ostentativ — atitudinea faţă de lucrurile despre care scrie — personaje, situaţii, — apelînd, aşa cum am văzut, la întîmplări limită, sau folosind proced­eul complex al înnobilă­rii cazurilor comune printr-o amplă proiecţie metaforică, prin accente frapante, prin­­ pete de culoare aplicate în ma­niera unor tuşe energice. Nuvela titulară porneşte de la un caz reprobabil de deni­grare publică petrecut mai de­mult, „la începutul lui iulie a acelui an cu soţ“, din categoria celor ce au făcut în ultima vre­me obiectul unor pagini din­­ romanele lui Al Ivasiuc : in­­ ceea ce-l priveşte pe Eugen Barbu optica sa literară — evi­dent una polemică, faţă de o situaţie revolută — este prin excelenţă subiectivă, demarcată identificare sentimentală (din nou într-un sens nepeiorativ !) cu avatarurile eroului, mergînd pină la derivarea din acest epi­sod, dramatic, dar într-un fel prozaic, a unei tulburătoare hi­perbole : lapidarea, „lapidarea cu idei“, cum spune prozatorul. Şi mai directă este senzaţia de participare efectivă în „O meserie ca alta“, bucată defini­tă chiar de autor drept „poves­tire polemică“, atitudinea lipsi­tă de echivoc faţă de persona­jele ale căror frunţi pot fi lu­minate, fără disimulare, de o aureolă, sau maculate de un stigmat, fiind o constantă a tuturor prozelor sale. Eugen Barbu este un mare colorist, un adept fervent al scrisului „frumos“, un viguros poet al epicii de mare şi de mică amplitudine (de altfel, au­torul ,,Martiriului Sfîntului Se­bastian“ scrie şi versuri), un or­golios şi mărturisit calofil. ...Să ne amintim imaginea, întotdeauna alta, a toamnelor acestui prozator, în ale cărui pagini spiritul polemic­ se logo­deşte cu melancolia : „Ziua de sfîrşit de august murea, undeva, dincolo de faleză. Marea cea verde sticlea. Pe plajă nu mai rămăsese nimeni Rar, treceau pescăruşii, într-un zbor amor­ţit“. Sau : „Cerul era albastru cu mari clădiri de abur alb, prăbuşindu-se în metamorfoze lente. Toată ziua strălucitoare de septembrie striga de durere şi melancolie ceva se pierdea în jurul nostru şi cred că sim­ţeam cum pămîntul, el însuşi un animal sensibil, absorbea acea căldură a soarelui cu ea.Ce se împodobea ca şi cînd ar fi vrut s-o reţină multă vreme“. Sau recitiţi elogiul muncii ti­pografilor în acest poem au­tentic : „Acum auzi, distinct, bătaia groasă a rolelor. Vezi, Antonică, asta-i revoluţia cul­turală ! Uite, aici începe revolu­ţia culturală ! Ce-ar face zgîrie­­h­îrtie ăia fără noi, tipografii ? Aici să vie cititorii cărţilor, An­tonică, să vadă degetele linotî­­piştilor care culeg sute de mii de litere într-o singură noapte. S-audă cum cad matriţele în cutia lor, ca­merele coapte în­tr-o grădină S-au­dă tăietura galionului de strîns rînduri, zgomotul acesta, care te adoar­me, al rotii ciudate al maşinilor, să simtă în nări aburii fierbinţi­­ ai plumbului topit, să-şi frigă degetele, trăgînd cutia cu pene de spaţiu, să li se-nchidă pleoa­pele şi să nu mai vadă nimic. Asta-i muncă, Antonică !“ , BORIS BUZILA .................... .......1 "MWKWWWţ (Urmare din pag. I) de fiecare dată să-i acordăm un înalt înţeles. Deci, o anumită ţinută care se numeşte igiena meseriei, mai importantă decît fac­torii externi ai sănătăţii noastre, deci o rigoare a gesturilor noastre interioare, să avem impresia certă că îndeplinim un rit pe care­­l-am preferat sau care ne-a ales după mărimea capului nostru. Se spune atît de frumos : meseria e brăţară de aur. Erau doi termeni diferiţi ai comparaţiei; unul abstract, o acţiune nedeterminată, şi ce­lălalt atît de concret incit copil fiind şi auzind în casă această expresie îmi venea să strig: vrem şi noi să avem meserie ca să căpătăm brăţara de aur ! Dar o bră­ţară de aur pe cît e de scumpă, pe atît e de greu de purtat. Dacă ai brăţară, poart-o, numai dacă pofi, dacă ai mina pe care s-o pui, mină frumoasă, energică. Cu­i n-am văzut, care şi-au trădat brăţara ? Nenumăraţi. E medic de profesie, dar pînă una, alta, e funcţionar; e profesor de fapt, dar deo­camdată nu e nimic; este inginer, are şi diplomă dar, din cele opt ore ale muncii sale, dacă o oră este cu ade­vărat inginer, este soră me­dicală cu har, dar face pe plasatoarea de bilete la ci­nema s.a.m.d. Pînă unde ? Pină undeva, în locul unde se află depusă brăţara care, nepurtată, se îngroaşă, se face mai strălucitoare şi creşte în aşa hal în greutate incit nu le mai cuprinde şi trebuie neapărat s-o dai la strîmtat. Cu brăţara strîmtată, cine te mai recunoaşte ? Trebuie s-o iei de la început pină cînd ajungi să te potriveşti cu brăţara care se poartă in clipa de faţă. Dar cum pentru secolul nostru e prea gogonată po­vestea cu brăţara de aur, atunci se poate înlocui cu colanul de diplome, care are aceeaşi greutate ca aurul şi aceeaşi strălucire. Meseriaşul îşi cucereşte cea mai înaltă stimă cină se fereşte să fie tinut în afara atotputerniciei meseriei lui. El mizează pe ceea ce cu pasionată voinţă a făcut toată viaţa şi pentru el nu există alt sfat mai bun decît acela să fie el însuşi cel mai bun. Unii şoptesc poate că aleargă prea iute, alţii­ ii impută că aleargă singur, pînă cînd se pome­nesc şi ceilalţi alergind în grupuri sau pe lină, urmă­­rindu-l. Se mai zice că în meserie nu e normal să se aplice clasamente ca la fotbal Poate. Sigur este insă că tre­buie să apară distinctă şi neconfundabilă existenta fie­cărui ins pasionat cu adevă­rat de profesiunea sa. I Meseria, brăţară de aur nr. 7763 — 10.X.1969 — pag. a 3-a „Románia //térő" Alizona (premieră) : Teatrul Na­ţional „I. L. Caragiale" sala Comedia (14 7171) ora 20 . Pă­rinţii teribili : Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ sala Studio (15 15 53) ora 20­­. Viteazul : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala din bd. Schitu Măgureanu­­ (14 60 00; ora 20 . Sfîn­­tul Mitică Blajinii : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; Nicnic : Teatrul de Comedie (16 64 60) ora 20­­, Ier­tarea : Teatrul .Mic (15 65 88) ora 20 ; Vijelie în crengile de sassafras : Tea­trul ,C.I. Nottara“ sala din bd. Ma­­gheru 20 (15 93 02) ora 19,30 ; Enig­matica doamnă „M“ : Teatrul ,,C.L Nottara" sala Studio ora 20 : Visul unei nopţi de iarnă : Teatrul Giuleşti (18 04 85) ora 19.00 : Elefănţelul cu­rios : Teatrul „Ţăndărică“ sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77) ora 17 : Cafeaua cu lapte de adio : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savov (15 56 78) ora 19.30 : Femei, femei femei : Teatrul ,,C. Tănase" sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18) ora 10,30. [CINEMATOGRAFE CORABIA NEBUNILOR | Patria (11 86 25) orele: 9 — 12— 15 — 18 — 21. Sala Palatului orele 17 — 20,30. LA NORD PRIN NORD-VEST ! Festival (15 63 84) orele : 8,30 — 11,30 — 14,30 — 17,30 — 20.30. LUPII ALBI: Republica (11 03 72), orele : 8,15 — 10,45 — 13,15 — 16 — 18,45 — 21,15. PARIA : Luceafărul (15 87 67) ore­le­­ 9 — (1 15 — 13,30 - 16 - 18,30 -- 21 t București (15 61 541 orele t , 30 — 11 — 13,30 - 16 - 18,30 — 21 t Favorit (Drumul Taberu­l orele t io — 13 — 1­5,30 — 18 — 20,30 t OMUL CARE VALORA MILIARDE­­ Victoria (16 28 79) orele: 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45 : Gri­vita (17 08 58) orele: 9 — 1115 — 13 30 — 16 - 18.15 — 20 30 : Melodia (12 06 88) orele : 9 — 11.15 - 13.30 — 16 — 18 30 — 20.45 : Flamura (23 07 40) orele: 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. MY FAIR LADY: Central (­ 12 24) orele : 9.30 — 13 — 16.30 — 20. TIGRUL : Lumina (16 23 35) orele 1 9 30—16 — In continuare : 18.30 — 20.45 . Drumul Sării (3128 13) orele­: 15 — 17.30 — 20. ARUNCAȚI BANCA ÎN AER : Doi­na (16 35 38) orele: 11.30 — 13.45 — 16 - 18 15­­ 20.30. ULTIMA LUNA DE TOAMNĂ ! Union (13 49 04) orele : 20 30. A TRĂI PENTRU A TRĂI : Union li­rele : 15.30 — 18. MONDO­CANE : Timbril Noi (15 61 10) orele 9.15 — 12.30 — 16 — 10.30 : ANGELICA SI SULTANUL : Fero­viar (16 22 73, orele: 8.30 — II — 13.30 - 16 - 18.30 —21 . Excelsior (18 10 881 orele: 9.45 - 12.15 — 14.45 - 17.15 — 20 : Floreasca (33 29 711 orele: 9 - 11.1­6 - 13.30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Gloria (22 44 01) orele: 9 — 1115 - 13,30 — 16 - 18,15 - 20,30 ; Tomis (21 49 46) orele: 9 — 11,15­­ ,15.45 — 18.15 - 20,30. COMISARUl X SI BANDA „TREI CÎINI VERZI: înfrățirea (17 31 64­ o­­rele • 1.6 — 17.45 — 20 . Progresul (23 94 10) orele­­ 15.30 — 18. LOVITURA PUTERNICĂ : Progresul orele • 20 30. MARATON: Buzesti (15 62 791 ore­le : 15.30 — 18 — 20 30. VIRSTA INGRATA : Darie (16 26.101 orele • 8.30—20.4.6 In continuare : Lira (31 71 711 orele : 15.30 - 18 -20 15. UN GLONTE PENTRU GENERAL : Buregi (17 05 471 orele: 9 - 11.15 — 13.30 - 15.45 - 18.15 - 20 16 . Mio­riţa (14 27 14) orele: 9.30 - 12 — 15.30 - 18 - 20.30 . Aria (21 31 861 O­rele ■ 9—15.45 In continuare­­ 18 — 20 30 DRAGOSTE LA IAS VEGAS : Uni­­rea (17 10 211 orele: 18 — 20.15, Fla­căra (21 35 40) orele: 18 — 20.30. ICONOSTAS: Unirea orele: 16 30. ARMATA „CODOBATURILOR­ DIN NOU IN LUPTA ; Flacăra orele : 15.30. SOARELE VAGABONZILOR : Ciu­lesti (17 5.6 461 orele - 15,30 — 18 — 2­1.30. Votaa (1191261 orele: 9 16- 16 In continuare : 18,15 — 20,30. MEMENTO : Cotroceni (13 62 56) orele 20 30 O CHESTIUNE DE ONOARE ! Co­trocofii orele • 13 30 — 18. ADIO, GRINGO!: Ciloosil (17 38 81) orele* 13 30 - 18 - 20 15. TINERETE FARA BATRÎNETE ! Viitoru! (11 48 03) orele­ : 15.30. Cos­mos (35 19 15) orele­­ 15 30 - 18 — 20 15 O CHESTIUNE DE ONOARE : Vii­torul orele : 18 — 20.30. CONTESA COSEI­ : Mosilor (12 52 93) orele 15.30 - 19. OM­UI CU ORDIN DE REPARTI­TIE : Popular (35 15 17) orele: 20 30. SHERLOCK HOLMES : Popular o­­rele : 15.30 - 18. O NOAPTE FURTUNOASA : Mun­ca (21 50 97) orele : 20. CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLA­CĂRA : Munca orele : 16 — 13 . Ra­hova (23 91 00) orele : 15.30 - 18. GIOCONDA FARA SURÎS : Raho­va orele­­ 20.30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETA ! Aurora (35 04 66) orele: 9 — 11,15 — 13.30 - 16 — 18.15 - 20 30 I Modern (23 71 01) orele : 10 — 13 — 16 — 10 15 - 20.30. OMUL MOMENTULUI­­ Vitan (21 39 82)­­ orele *. 15.30 — 13 . Pa­cea (31 32 52) orele : 15.45 - 13 - 20.15 CAVALERII AERULUI : Ferentari (23 17 501 orele: 15 30 — 13 - 20.15. l'J­­..'ea ti dori să tevedeti? Teie­­enciclopedia; 18. Buletin de ştiri; 18.05 Studioul şcolarilor • Inscripţii bihorene ; 18.30 Muzică populară ; 13 45 Criterii. Arte frumoase : 10 Teleu­niversitateai Ciclul­­în umeri atomului": 19,30: Teletur­na­lul de seară ; 20,00 Actualitatea eco­nomică ; 20,20: Film artistic . Nu se ştie niciodată" : 21,55: Reflector ? 22,15: Mult e dulce şi frumoasă ; 22,30: Varietăţi pe peliculă ; 22,55: Telejurnalul de noapte. Pentru zilele de 11, 12 şi 13 oc­tombrie se anunţă următorul timp pro­­babil : vremea se menţine în general frumoasă cerul va fi variabil mai mult senin la în­­ceput­uloi slabe locale spre­­ sfirşitul inter­valului. Vînt­ slab pînă la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre 2 şi 12 grade iar maximele între 12 şi 22 grade. Ceată slabă La munte şi la mare , vreme în general frumoasă, cu cerul variabil, mai mult senin la începutul interva­lului. Ploi slabe izolate. Vînt slabi pînă la potrivit. Temperatura ușor variabilă. C

Next