România Liberă, octombrie 1969 (Anul 27, nr. 7760-7786)
1969-10-10 / nr. 7768
SPRE O EFICIENŢĂ SPORITĂ A CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE Activizarea ştiinţei româneşti, valorificarea potenţialului de care dispunem în acest domeniu devine — în lumina documentelor Congresului al X-lea al partidului — o sarcină pe cît de importantă, pe atît de urgentă. In îndeplinirea ei, consider că trebuie să pornim de la analiza temeinică a cauzelor care au generat o eficienţă redusă a activităţii ştiinţifice. Voi aborda acest subiect prezentînd cîteva păreri personale, observaţii şi propuneri. Factorii care influenţează direct activitatea ştiinţifică se grupează în două categorii : subiectivi şi obiectivi. Mă voi referi în primul rînd la unele aspecte legate de acţiunea factorilor subiectivi. In unele unităţi de cercetare ca şi în cadrul colectivelor didactice din învăţămîntul superior, tematica de cercetare s-a profilat fie pe lucrări de doctorat fie pe anumite subiecte în care personalităţi ştiinţifice au urmărit să-şi creeze o platformă internă sau chiar internaţională, fără să se preocupe de efectul practic al acestor lucrări. Aceste lucrări „finalizate“ prin articole şi comunicări prezentate în ţară şi peste hotare au adus uneori un anumit prestigiu autorilor şi prin aceasta şi ştiinţei româneşti Aceasta este latura pozitivă. Latura negativă, constă în faptul că un important potenţial uman — adesea foarte valoros — contribuie prea puţin la rezolvarea marilor probleme ştiinţifice, tehnice şi tehnologice pe care le ridică economia noastră în plină dezvoltare şi, ca urmare, sîntem nevoiţi să cumpărăm licenţe şi să plătim inteligenţă străină în timp ce dispunem de suficiente resurse pentru a rezolva noi înşine parte din probleme. Esenţial este ca efortul să-l facem pentru rezolvarea unor probleme majore, comunicările şi articolele puţind să apară în mod firesc ca rezultat al cercetărilor şi rezolvărilor obţinute pentru problemele producţiei şi nu ca un scop în sine. Desigur că o corectare a acestor stări de lucruri stă în primul rînd în puterea cercetătorului însuşi care trebuie să-şi caute subiectele temelor de cercetare în nevoile concrete de dezvoltare tehnologică a producţiei din fabrici, uzine, institute de proiectare etc. Numai astfel vor reuşi toţi oamenii de ştiinţă să se prezinte — aşa cum a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu — cu fruntea sus, în faţa poporului. Numai orientîndu-se astfel vor încerca deplina satisfacţie, atît aceea a utilităţii cît şi — experienţa mondială o arată — aceea a contribuţiei teoretice la dezvoltarea ştiinţei. Pentru realizarea acestui scop, prevederile noului sistem de finanţare pe bază de contracte creează cadrul adecvat, motiv pentru care consider că aceste prevederi trebuie să fie însuşite cît mai repede de către toate conducerile institutelor. Criteriile după care unii cercetători îşi selectează şi propun temele de cercetare, evidenţiază o diminuare a valorii tematice a planurilor, cu întreg şirul de consecinţe negative care-i urmează. Astfel, în general se trec în planul de stat teme care îşi au asigurate condiţiile de rezolvare, în timp ce adesea teme foarte importante, dar care cer eforturi proprii mari în rezolvare, se trec în planul departamental, la care se pot obţine mai uşor decalări de termene în caz de nerealizare. în acest mod, unitatea de cercetare „previne“ riscurile nerealizărilor unor teme din planul de stat, dar acest procedeu diminuează valoarea tematică a planurilor, influenţînd negativ orientarea prioritară a forţelor şi mijloacelor spre rezolvarea celor mai importante probleme. Această situaţie este favorizată şi de lipsa de interes, lipsa de orientare, îndrumare şi control a unităţilor de cercetare din partea cadrelor de conducere din ministere sau centrale industriale. Copleşiţi de problemele complexe ale realizării planurilor de producţie, cadrele de conducere din eşaloanele superioare pierd adesea din vedere acţiunile de orientare, îndrumare îşi control ale cercetării proprii, preocupările pentru rezolvările de perspectivă. Această lipsă se întoarce şi loveşte ca un bumerang, căci neprevăzînd greutăţile economice, tehnice şi tehnologice care pot să apară şi nedînd sarcină unităţilor de cercetare să le prevină prin rezolvări ştiinţifice, apar noi şi noi greutăţi în realizarea planurilor de producţie la toţi indicatorii: calitate, productivitate etc. Factorii citaţi pot să acţioneze în sens pozitiv sau negativ într-o unitate sau o ramură în funcţie de calităţile, dorinţele sau intenţiile cadrelor cu munci de răspundere îi constituie pîrghii importante de ordin local, prin care organizaţiile de partid, consiliile ştiinţifice, conducerile administrative ale institutelor, comisiile centrale de coordonare a cercetării ştiinţifice din diferite ramuri pot influenţa :tematica, ritmul şi conţinutul activităţii de cercetare, finalizarea acestora. Organele citate — ajutate de organizaţiile sindicale şi ale U.T.C. — trebuie să mobilizeze personalul unităţilor de cercetare şi să ia toate măsurile pentru a crea un climat de muncă propice cercetării. Factorii subiectivi sunt în strînsă dependenţă şi de unii factori obiectivi. Voi face în continuare cîteva consideraţii asupra acţiunii factorilor obiectivi. Ţara noastră dispune de un potenţial uman valoros. Inteligenţa, inventivitatea, entuziasmul sunt calităţi larg răspîndite care uşurează recrutarea şi formarea personalului de cercetare necesar. Cred că în prezent în majoritatea domeniilor dispunem de suficiente cadre cu studii superioare. In unele domenii, ca de exemplu în cercetarea afectată industriei electronice, se resimte lipsa unor cadre cu experienţă de producţie. Există şi o oarecare lipsă de tehnicieni şi proiectanţi de înaltă calificare specializaţi în montaj electronic şi electrotehnie, în mecanică fină etc. Putem trage concluzia că, deşi există unele greutăţi, potenţialul uman, ca factor obiectiv, acţionează în sens pozitiv şi nu constituie astăzi o cauză principală a nerealizărilor Existenţa unei baze materiale corespunzătoare uşurează mult materializarea cercetării sub formă de modele, aparate, tehnologii etc. In ţara noastră, conform planului de investiţii, baza materială se dezvoltă în mod continuu. Deşi sunt şi unele cazuri în care dotările sunt încă insuficiente, socotim că nici acest factor nu poartă o răspundere deosebită. Un coleg întors de la o specializare de un an în străinătate îmi declara textual : „Colectivele lor sînt mai slabe decît cele existente în laboratoarele noastre, baza materială este în linii mari comparabilă și, cu toate acestea, ei rezolvă probleme importante mai repede și mai bine decît noi, valorificîndu-le fie intern, fie extern.“ Cum se explică diferenţa de eficienţă ? Analiza făcută atent în Institutul de Cercetări Electronice, ne-a condus la concluzia că diferenţa rezultă din acţiunea unor factori cum sunt condiţiile de muncă, metodologiile, formele existente în cercetare. Aceşti factori acţionează frînant, deoarece nu stimulează la obţinerea de rezultate concrete, creează forme necorespunzătoare conţinutului specific al activităţii de cercetare şi nu permit desfăşurarea operativă a activităţii. Pentru a demonstra cele afirmate, voi analiza cîteva exemple. Caracterul nestimulator al sistemului premial actual se deduce lesne din situaţia desemnată de următorul exemplu : Doi cercetători cu aceeaşi vechime şi acelaşi salariu — de exemplu 2 000 lei — sunt angajaţi în cercetarea a două teme diferite. Unul răspunde de un studiu tehnico-economic care trebuie predat în şase luni, iar celălalt de un model experimental care, de asemenea, este planificat să se încheie în şase luni. Să admitem că primul întocmeşte studiul, îl predă după şase luni, iar după avizare acesta este predat beneficiarului. Conform legislaţiei în vigoare, el va primi ca primă stimulatoare o sumă egală cu 10 pînă la 20 la sută calculată în raport cu fondul de salarii realizat de 12 000 lei, deci în cazul citat prima va fi cuprinsă între 1200 şi 2400 lei. Prevederile legale interzic depăşirea într-un sens sau altul a acestor limite. Să admitem că celălalt cercetător, mobilizîndu-se la maximum, lucrînd cu pasiune şi pricepere, prezintă lucrarea încheiată în două luni. El predă uzinei beneficiare modelul solicitat care scuteşte un import de licenţă cu eficienţă economică evidentă. El va primi o primă cuprinsă între 400 și 800 lei reprezentînd 10 —20 la sută în raport cu fondul de salarii de două luni. Este evident că sistemul premiat actual comodizează pe cercetător „invitîndu-1“ din punct de vedere pecuniar, către teme uşoare și diluate în timp, deoarece acestea nu-i dau bătaie de cap, oferindu-i în schimb o primă mai mare. Remedierea acestei situaţii constă în crearea unui sistem în care, pe lîngă salariu, — care în general nu trebuie să difere de al unei persoane echivalente din producţie — să se acorde două surplusuri calculate nu , în funcţie de salariul realizat, ci în funcţie de valoarea contractului şi de eficienţa lucrării executate, astfel : unul la recepţia lucrării de către beneficiar (anumite procente din valoarea contractului) şi al doilea la finalizare, după un an, în producţie, în funcţie de reducerea importului, economii, valoarea producţiei, etc. La această ultimă cotă ar trebui să participe întregul colectiv care a contribuit la realizare : cercetători, proiectanţi, şi executanţi. Un astfel de sistem creeaz* condiţii de cointeresare reală pentru scurtarea ciclului cercetare-proiectare-producţie, interesînd toţi factorii — pe de o parte — şi abordarea unor probleme concrete, cu posibilităţi de finalizare, solicitate de economie — pe de altă parte. Prima premiere se poate realiza pe baza actualului fond premiat, iar ultima pe baza unei părţi din efectele economice ale valorificării cercetării în producţie. Acţiunea frenantă a neconcordanţei între forma şi conţinutul activităţii de cercetare poate fi ilustrată şi de alte exemple. Stabilirea Indicatorilor economici în unităţi de cercetare se face acum după „tiparele“ producţiei. Unitatea etalon este — în cazul cercetării, — ora medie convenţională, capacitatea unităţii , un anumit număr de ore, apoi beneficii planificate, cheltuieli la 1 000 lei producţie, se stabilesc după criterii folosite obişnuit în unităţile productive. De aici rezultă următorul paradox : la contractarea unei lucrări, unitatea de cercetare tinde să o evalueze la cît mai multe ore medii pentru că astfel îşi sporeşte indicatorii economici, deşi viaţa reclamă efectuarea lucrării în ore cît mai puţine. Unitatea de cercetare caută lucrări simple cu consum de materiale cît mai mic, pentru că astfel se obţine reducerea cheltuielilor la 1 000 lei producţie şi creşte beneficiul deşi viaţa cere realizarea de instalaţii şi tehnologii complexe cu utilizare de materiale scumpe. Fixarea indicatorilor economici creează în mod evident tendinţe inverse celor cerute de viaţă. Uitînd că ştiinţa este o forţă de producţie iar personalul din cercetare este personal productiv, în nomenclatoarele actuale, personalul de cercetare este considerat ca personal tehnicoadministrativ şi ca atare în acest domeniu se impun automat toate restricţiile corespunzătoare. Este paradoxal că unităţilor de cercetare nou formate, care prin S.T.E. aprobat prin H.C.M. trebuie să atingă un anumit potenţial în anul în curs, li se încorsetează planul forţelor de muncă pe criteriul lipsei de posturi la personalul tehnico-administrativ, împiedicînd astfel realizarea capacităţii aprobate. Este neraţional ca pentru un plan de cercetare aprobat să înceapă la 1 ianuarie — presupunînd deci asigurarea din timp a unor forţe suplimentare — să se permită angajarea personalului necesar numai după 1 ianuarie, cînd se ştie că pentru aceasta e necesară scoaterea posturilor la concurs, publicarea cu o lună înainte şi cînd se ştie că cercetarea nu începe ca intr-un proces de producţie, din ziua cînd omul se prezintă la locul de muncă. Este neînţeles, de asemenea, de ce lucrările de cercetare trebuie încadrate în astfel de unităţi de timp cum sunt trimes ,trele, semestrele şi anul şi că ele au faze scadente numai la terminarea lor, cu tot angrenajul de consecinţe financiare- contabile. De obicei, în lunile decembrie şi ianuarie nu se lucrează pentru că se fac inventare, evidenţe contabile, procese-verbale de avizări indiferent dacă lucrarea are fază scadentă finală sau parţială. ■ Şirul exemplelor poate con- tinua. Ele exprimă o anumită contradicţie evidentă între conţinutul şi scopul activităţii de cercetare, pe de o parte, şi for-mele, metodele, aş adăuga chiar concepţiile, despre modul cum trebuie planificată, organizată şi condusă ca pe de altă parte. Soluţionarea acestei contradicţii nu este o sarcină uşoară Căutarea unor soluţii viabile, eficiente trebuie să constituie după părerea mea una din preocupările majore ale Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice în colaborare cu Ministerul Muncii, Ministerul de Finanţe şi a C.S.P şi a comisiilor centrale de ramură. Sugerez ca o cale experimentală creşterea compe- I tenţei şi a capacităţii juridice de decizie acordată Consiliilor Şti- j inţifice din unităţi de cercetare singurele în măsură să adopte metodologii şi sisteme corespun- j zătoare adecvate obiectului. După un anumit stagiu, experienţele pozitive şi care au caracter de generalitate s-ar putea întări sau generaliza, prin legi și acte normative. Consider ca foarte utilă dezbaterea acestor probleme în presă, în special în perioada de pregătire a Plenarei C.N.C.S. deoarece ar activiza preocupările pentru desprinderea soluţiilor concrete ale acestor probleme esenţiale pentru dezvoltarea cercetării noastre ştiinţifice pe o linie de maximă eficienţă socială. Dr. ing. D. Buznea vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice PUNCTE DE VEDERE V,VmVIIi UNA PE ZI t~~r-T-r-T11 \------r~~ r C ^— CIV CV de MATTY — E simplu : treci pe lingă taraba unde n-au cartofi, ajungi la cea unde ar trebui să aibă zarzavat, ocoleşti pe aia care a terminat strugurii, o iei la stingă pe lingă aia care tocmai descarcă, şi imediat la dreapta ceri roşii pentru salată ca să le capeți de bulion... Constructorii aşteaptă (Urmare din pag. 1) pentru că pe şantierele unor obiective importante din planul de investiţii pe anul în curs — Fabrica de produse lactate Craiova, Fabrica de brînzeturi Dorohoi — se duce „dorul“ unor materiale de construcţii şi instalaţii ca : pompe, confecţii metalice, cabluri şi respectiv carton asfaltat, bitum, polistiren expandat. De aici evident, adăugîndu-se altor cauze, apar rămînerile în urmă ale lucrărilor, de aici evident incertitudinea care domneşte asupra termenului de punere în funcţiune. Fapt pe deplin valabil şi pentru şantierul dezvoltării întreprinderii „6 Martie“ — Timişoara unde sunt aşteptate „cu sufletul la gură“ 2 pompe, 1 km ţeavă şi 2,6 km cabluri şi conductori electrici. Asemenea aspecte se întîlnesc şi pe şantierele construcţiilor de locuinţe. Direcţia Generală de Construcţii Montaj din cadrul C.P.M.B. nu are asigurate încă la această oră o seamă de materiale. Astfel, întreprinderea materialelor de izolaţii Turda datorează din I trimestrul trecut, 54 000 mp , covor PVC, iar fabrica Chi- Imica Orăşlie, se prezintă la data de 30 septembrie a.c, cu o restanţă de 6 300 bucăţi piese P.V.C. — ramificaţii, reducţii etc. — toate necesare predării apartamentelor planificate pe acest an. Adresăm pe această cale şi o întrebare conducerii întreprinderii locale Balş: ce credeţi tovarăşi, se mai poate repara presa pentru confecţionarea celor 10 000 sifoane de plumb necesare punerii în funcţiune a unor blocuri din Capitală sau rămîn nepredate apartamentele respective ? Situaţii identice se întîlnesc şi pe şantierele trusturilor judeţene de construcţii. Veştile sosite din ţară sunt edificatoare în acest sens. T.C.J. Hunedoara nu are asigurate repartiţii pentru 35 pompe ceni trifuge necesare centralelor termice, iar T.C.J. Iaşi pentru circa 45 tone ţevi instalaţii pe care Ministerul Industriei Metalurgice nu i le-a repartizat. „ In schimb acelaşi minister dă repartiţii aceluiaşi trust pentru 68 tone ţevi instalaţii zincate Şi tablă neagră de 2,3“ la Uzina metalurgică Iaşi care nu produce aceste sortimente... Şi pe cînd unii au prea pu-ţin altora le prisoseşte. La Trustul de construcţii Bacău !a planul de aprovizionare pe 1 anul 1969 s-a întocmit pe baza I materiale unui plan de producţie de 343 milioane lei care ulterior s-a redus la 215 milioane lei. Să ne mai mirăm că materialele în plus solicitate formează astăzi stocuri supranormative de peste 5 milioane lei ? Aceleaşi stocuri supranormative se înregistrează la multe unităţi care „uitînd“ că o serie de obiective planificate iniţial pe acest an au fost decalate pentru anul următor continuă să deschidă larg uşile depozitelor pentru materiale aşteptate în alte colţuri ale ţării. Deh, „de ce să alergăm la anul după ele...“ ? Sîntem de părere că acum mai mult ca oricînd, sectorul aprovizionării simte nevoia unor intervenţii urgente. Se impune un control exigent al modului cum se respectă clauzele contractuale, însoţite de penalizări pentru orice nerespectare a lor. Cele două semnături nu se aştern pe un simplu petec de hîrtie, ele incumbă obligaţii în cadrul logii. Este motivul pentru care nu trebuie admisă nici o abatere de la angajamentele asumate, iar pentru întîrzierea lucrărilor constructorului, acolo unde este cazul, va trebui să răspundă şi cel vinovat de neasigurarea materialelor In termen. * In cartierul Tiglina din oraşul Galaţi a fost inaugurată acum cîteva zile Casa de cultură a sindicatelor din localitate. Clădirea cuprinde o elegantă sală de cinematograf cu 700 de locuri, săli de conferinţe, un studiou de teatru pentru amatori, săli de repetiţie. Un clişeu : Vederea Casei de cultură a Sindicatelor din Galati. Foto : NICU VASILE Prozatorul şi eroii săl I ntr-o vreme cînd alţi confraţi au renunţat să se mai refere la sugestiile provenite din experienţă, din observarea nemediată a vieţii, acreditînd primatului fanteziei pure, Eugen Barbu ne aduce aminte prin ceea ce singur măr- turiseşte, dar argumentînd implicit cu experienţa sa literară, vitalitatea scrisului care se inspiră din realitate. Astfel, „O meserie ca oricare alta“, nuvelă inclusă în „Martiriul Sfîntului Sebastian“, cartea care face obiectul rîndurilor de faţă, este, după spusele autorului, „o patetică mărturie personală; scurta bucată care împrumută titlul volumului scrutează „o situaţie trăită“ . „Soarta unui om“, una din ineditele selecţiei, este o „poveste adevărată, auzită din gura unui amic“, în timp ce „Pe ploaie“, halucinanta întîmplare cu ţăranii loviţi de trăsnet pe cîmp, est£ zguduitoare — mărturisi- | ște’ prozatorul — pentru că a pornit de la „un fapt adevărat“. Sîntem, mi se pare, în fața unui veritabil program estetic, chemat să reamintească întrucâtva ceea ce s-a numit, cu un termen consacrat, modalitatea prerafaelită în artă, respectiv calificarea acesteia în funcţie decondiţia sufletească a autorului şi, în primul rînd, de sinceritate, afirmarea manifestă a unei credinţe susţinută cu ardoare, identificarea adevărului vieţii cu adevărul artistic. „Martiriul Sfîntului Sebastian“, volum care preia din cărţile precedente nuvelele „Munca de jos“, „Oaie şi ai săi“, „Patru peşti“, „O canistră de apă“, „Prînzul de duminică", şi altele, adăugîndu-şi cîteva inedite („Ziua unui pierde vară“, „Soarta unui om“, nuvela titulară) oferă putinţa verificării acestei aserţii prin raportare la întreaga producţie nuvelistică a lui Eugen Barbu. Predilecţia manifestată „întimplărilor adevărate“, luate din viaţă, ne îndeamnă să ne întrebăm spre care categorie de fapte se îndreaptă scriitorul, răspunsul, reconfirmat şi de acest volum, arătîndu-ne că el este solicitat cu precădere de situaţiile limită, excepţionale, ingăduind desfăşurarea naraţiunii la acea temperatură patetic-sentimentală, (sentimentală în accepţia nepeiorativă a cuvîntului), căreia îi convin atît de bine stilul metaforic, suculenţa şi culoarea. In „Pe ploaie“, bucata pe care am mai amintit-o considerată de Eugen Barbu „cel mai bun produs literar“ al său dintre lucrările apărute, trei ţărani tineri, trei fraţi prinşi la coasă *) EUGEN BARBU : Martiriul Sfîntului Sebastian, E.P.L. de o ploaie torenţială, sînt atinşi de trăsnet şi li se aplică o străveche terapie populară : îngropaţi pînă la subsuori, ei aşteaptă să-i vindice pămîntul , doi mor curînd, în timp ce al treilea, cel mai tenace în zbaterea disperată de a supravieţui catastrofei, pentru că în cîteva zile urmează să-şi serbeze nunta, agonizează lent. Ceremonialul nupţial se va desfăşura totuşi acolo în cîmp, la cererea muribundului, dînd loc unui spectacol de o terifiantă măreţie. „Soarta unui om“, nuvelă reamintind atmosfera „Baltagului“, dar care ar putea fi şi pandantul cunoscutei proze omonime, relatează, de asemenea, o întîmplare ieşită din comun : un om care se reîntoarce acasă după peregrinări îndelungate pe meleaguri străine invită o cunoştinţă vagă la nunta fiicei sale, despre care aflase atunci că urmează să aibă loc în ziua următoare. Venind la nuntă, cel pe care fostul pribeag îl chemase în ajun constată că acesta n-a ajuns încă acasă, familia fiind convinsă, ca şi mai înainte, că bărbatul a murit în război. Pînă la urmă se descoperă că dispărutul care avusese norocul să treacă cu bine prin încercările teribile ale vieţii fusese omorît, stupid, din orgoliu. Atunci cînd faptul înfăţişat nu este excepţional prin el însuşi ca în bucăţile amintite sau ca în cunoscuta nuvelă de război „O canistră cu apă“, prozatorul îl creează deliberat, prrintr-o savantă tehnică de transfigurare a comunului. Eugen Barbu detestă stilul neutru, obiectivarea distantă ; el nu se sfieşte să-şi definească — uneori la modul ostentativ — atitudinea faţă de lucrurile despre care scrie — personaje, situaţii, — apelînd, aşa cum am văzut, la întîmplări limită, sau folosind procedeul complex al înnobilării cazurilor comune printr-o amplă proiecţie metaforică, prin accente frapante, prin pete de culoare aplicate în maniera unor tuşe energice. Nuvela titulară porneşte de la un caz reprobabil de denigrare publică petrecut mai demult, „la începutul lui iulie a acelui an cu soţ“, din categoria celor ce au făcut în ultima vreme obiectul unor pagini din romanele lui Al Ivasiuc : in ceea ce-l priveşte pe Eugen Barbu optica sa literară — evident una polemică, faţă de o situaţie revolută — este prin excelenţă subiectivă, demarcată identificare sentimentală (din nou într-un sens nepeiorativ !) cu avatarurile eroului, mergînd pină la derivarea din acest episod, dramatic, dar într-un fel prozaic, a unei tulburătoare hiperbole : lapidarea, „lapidarea cu idei“, cum spune prozatorul. Şi mai directă este senzaţia de participare efectivă în „O meserie ca alta“, bucată definită chiar de autor drept „povestire polemică“, atitudinea lipsită de echivoc faţă de personajele ale căror frunţi pot fi luminate, fără disimulare, de o aureolă, sau maculate de un stigmat, fiind o constantă a tuturor prozelor sale. Eugen Barbu este un mare colorist, un adept fervent al scrisului „frumos“, un viguros poet al epicii de mare şi de mică amplitudine (de altfel, autorul ,,Martiriului Sfîntului Sebastian“ scrie şi versuri), un orgolios şi mărturisit calofil. ...Să ne amintim imaginea, întotdeauna alta, a toamnelor acestui prozator, în ale cărui pagini spiritul polemic se logodeşte cu melancolia : „Ziua de sfîrşit de august murea, undeva, dincolo de faleză. Marea cea verde sticlea. Pe plajă nu mai rămăsese nimeni Rar, treceau pescăruşii, într-un zbor amorţit“. Sau : „Cerul era albastru cu mari clădiri de abur alb, prăbuşindu-se în metamorfoze lente. Toată ziua strălucitoare de septembrie striga de durere şi melancolie ceva se pierdea în jurul nostru şi cred că simţeam cum pămîntul, el însuşi un animal sensibil, absorbea acea căldură a soarelui cu ea.Ce se împodobea ca şi cînd ar fi vrut s-o reţină multă vreme“. Sau recitiţi elogiul muncii tipografilor în acest poem autentic : „Acum auzi, distinct, bătaia groasă a rolelor. Vezi, Antonică, asta-i revoluţia culturală ! Uite, aici începe revoluţia culturală ! Ce-ar face zgîriehîrtie ăia fără noi, tipografii ? Aici să vie cititorii cărţilor, Antonică, să vadă degetele linotîpiştilor care culeg sute de mii de litere într-o singură noapte. S-audă cum cad matriţele în cutia lor, camerele coapte într-o grădină S-audă tăietura galionului de strîns rînduri, zgomotul acesta, care te adoarme, al rotii ciudate al maşinilor, să simtă în nări aburii fierbinţi ai plumbului topit, să-şi frigă degetele, trăgînd cutia cu pene de spaţiu, să li se-nchidă pleoapele şi să nu mai vadă nimic. Asta-i muncă, Antonică !“ , BORIS BUZILA .................... .......1 "MWKWWWţ (Urmare din pag. I) de fiecare dată să-i acordăm un înalt înţeles. Deci, o anumită ţinută care se numeşte igiena meseriei, mai importantă decît factorii externi ai sănătăţii noastre, deci o rigoare a gesturilor noastre interioare, să avem impresia certă că îndeplinim un rit pe carel-am preferat sau care ne-a ales după mărimea capului nostru. Se spune atît de frumos : meseria e brăţară de aur. Erau doi termeni diferiţi ai comparaţiei; unul abstract, o acţiune nedeterminată, şi celălalt atît de concret incit copil fiind şi auzind în casă această expresie îmi venea să strig: vrem şi noi să avem meserie ca să căpătăm brăţara de aur ! Dar o brăţară de aur pe cît e de scumpă, pe atît e de greu de purtat. Dacă ai brăţară, poart-o, numai dacă pofi, dacă ai mina pe care s-o pui, mină frumoasă, energică. Cui n-am văzut, care şi-au trădat brăţara ? Nenumăraţi. E medic de profesie, dar pînă una, alta, e funcţionar; e profesor de fapt, dar deocamdată nu e nimic; este inginer, are şi diplomă dar, din cele opt ore ale muncii sale, dacă o oră este cu adevărat inginer, este soră medicală cu har, dar face pe plasatoarea de bilete la cinema s.a.m.d. Pînă unde ? Pină undeva, în locul unde se află depusă brăţara care, nepurtată, se îngroaşă, se face mai strălucitoare şi creşte în aşa hal în greutate incit nu le mai cuprinde şi trebuie neapărat s-o dai la strîmtat. Cu brăţara strîmtată, cine te mai recunoaşte ? Trebuie s-o iei de la început pină cînd ajungi să te potriveşti cu brăţara care se poartă in clipa de faţă. Dar cum pentru secolul nostru e prea gogonată povestea cu brăţara de aur, atunci se poate înlocui cu colanul de diplome, care are aceeaşi greutate ca aurul şi aceeaşi strălucire. Meseriaşul îşi cucereşte cea mai înaltă stimă cină se fereşte să fie tinut în afara atotputerniciei meseriei lui. El mizează pe ceea ce cu pasionată voinţă a făcut toată viaţa şi pentru el nu există alt sfat mai bun decît acela să fie el însuşi cel mai bun. Unii şoptesc poate că aleargă prea iute, alţii ii impută că aleargă singur, pînă cînd se pomenesc şi ceilalţi alergind în grupuri sau pe lină, urmărindu-l. Se mai zice că în meserie nu e normal să se aplice clasamente ca la fotbal Poate. Sigur este insă că trebuie să apară distinctă şi neconfundabilă existenta fiecărui ins pasionat cu adevărat de profesiunea sa. I Meseria, brăţară de aur nr. 7763 — 10.X.1969 — pag. a 3-a „Románia //térő" Alizona (premieră) : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" sala Comedia (14 7171) ora 20 . Părinţii teribili : Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ sala Studio (15 15 53) ora 20. Viteazul : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 00; ora 20 . Sfîntul Mitică Blajinii : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; Nicnic : Teatrul de Comedie (16 64 60) ora 20, Iertarea : Teatrul .Mic (15 65 88) ora 20 ; Vijelie în crengile de sassafras : Teatrul ,C.I. Nottara“ sala din bd. Magheru 20 (15 93 02) ora 19,30 ; Enigmatica doamnă „M“ : Teatrul ,,C.L Nottara" sala Studio ora 20 : Visul unei nopţi de iarnă : Teatrul Giuleşti (18 04 85) ora 19.00 : Elefănţelul curios : Teatrul „Ţăndărică“ sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77) ora 17 : Cafeaua cu lapte de adio : Teatrul ,,C. Tănase" sala Savov (15 56 78) ora 19.30 : Femei, femei femei : Teatrul ,,C. Tănase" sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18) ora 10,30. [CINEMATOGRAFE CORABIA NEBUNILOR | Patria (11 86 25) orele: 9 — 12— 15 — 18 — 21. Sala Palatului orele 17 — 20,30. LA NORD PRIN NORD-VEST ! Festival (15 63 84) orele : 8,30 — 11,30 — 14,30 — 17,30 — 20.30. LUPII ALBI: Republica (11 03 72), orele : 8,15 — 10,45 — 13,15 — 16 — 18,45 — 21,15. PARIA : Luceafărul (15 87 67) orele 9 — (1 15 — 13,30 - 16 - 18,30 -- 21 t București (15 61 541 orele t , 30 — 11 — 13,30 - 16 - 18,30 — 21 t Favorit (Drumul Taberul orele t io — 13 — 15,30 — 18 — 20,30 t OMUL CARE VALORA MILIARDE Victoria (16 28 79) orele: 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45 : Grivita (17 08 58) orele: 9 — 1115 — 13 30 — 16 - 18.15 — 20 30 : Melodia (12 06 88) orele : 9 — 11.15 - 13.30 — 16 — 18 30 — 20.45 : Flamura (23 07 40) orele: 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. MY FAIR LADY: Central ( 12 24) orele : 9.30 — 13 — 16.30 — 20. TIGRUL : Lumina (16 23 35) orele 1 9 30—16 — In continuare : 18.30 — 20.45 . Drumul Sării (3128 13) orele: 15 — 17.30 — 20. ARUNCAȚI BANCA ÎN AER : Doina (16 35 38) orele: 11.30 — 13.45 — 16 - 18 15 20.30. ULTIMA LUNA DE TOAMNĂ ! Union (13 49 04) orele : 20 30. A TRĂI PENTRU A TRĂI : Union lirele : 15.30 — 18. MONDOCANE : Timbril Noi (15 61 10) orele 9.15 — 12.30 — 16 — 10.30 : ANGELICA SI SULTANUL : Feroviar (16 22 73, orele: 8.30 — II — 13.30 - 16 - 18.30 —21 . Excelsior (18 10 881 orele: 9.45 - 12.15 — 14.45 - 17.15 — 20 : Floreasca (33 29 711 orele: 9 - 11.16 - 13.30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Gloria (22 44 01) orele: 9 — 1115 - 13,30 — 16 - 18,15 - 20,30 ; Tomis (21 49 46) orele: 9 — 11,15 ,15.45 — 18.15 - 20,30. COMISARUl X SI BANDA „TREI CÎINI VERZI: înfrățirea (17 31 64 orele • 1.6 — 17.45 — 20 . Progresul (23 94 10) orele 15.30 — 18. LOVITURA PUTERNICĂ : Progresul orele • 20 30. MARATON: Buzesti (15 62 791 orele : 15.30 — 18 — 20 30. VIRSTA INGRATA : Darie (16 26.101 orele • 8.30—20.4.6 In continuare : Lira (31 71 711 orele : 15.30 - 18 -20 15. UN GLONTE PENTRU GENERAL : Buregi (17 05 471 orele: 9 - 11.15 — 13.30 - 15.45 - 18.15 - 20 16 . Mioriţa (14 27 14) orele: 9.30 - 12 — 15.30 - 18 - 20.30 . Aria (21 31 861 Orele ■ 9—15.45 In continuare 18 — 20 30 DRAGOSTE LA IAS VEGAS : Unirea (17 10 211 orele: 18 — 20.15, Flacăra (21 35 40) orele: 18 — 20.30. ICONOSTAS: Unirea orele: 16 30. ARMATA „CODOBATURILOR DIN NOU IN LUPTA ; Flacăra orele : 15.30. SOARELE VAGABONZILOR : Ciulesti (17 5.6 461 orele - 15,30 — 18 — 21.30. Votaa (1191261 orele: 9 16- 16 In continuare : 18,15 — 20,30. MEMENTO : Cotroceni (13 62 56) orele 20 30 O CHESTIUNE DE ONOARE ! Cotrocofii orele • 13 30 — 18. ADIO, GRINGO!: Ciloosil (17 38 81) orele* 13 30 - 18 - 20 15. TINERETE FARA BATRÎNETE ! Viitoru! (11 48 03) orele : 15.30. Cosmos (35 19 15) orele 15 30 - 18 — 20 15 O CHESTIUNE DE ONOARE : Viitorul orele : 18 — 20.30. CONTESA COSEI : Mosilor (12 52 93) orele 15.30 - 19. OMUI CU ORDIN DE REPARTITIE : Popular (35 15 17) orele: 20 30. SHERLOCK HOLMES : Popular orele : 15.30 - 18. O NOAPTE FURTUNOASA : Munca (21 50 97) orele : 20. CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACĂRA : Munca orele : 16 — 13 . Rahova (23 91 00) orele : 15.30 - 18. GIOCONDA FARA SURÎS : Rahova orele 20.30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETA ! Aurora (35 04 66) orele: 9 — 11,15 — 13.30 - 16 — 18.15 - 20 30 I Modern (23 71 01) orele : 10 — 13 — 16 — 10 15 - 20.30. OMUL MOMENTULUI Vitan (21 39 82) orele *. 15.30 — 13 . Pacea (31 32 52) orele : 15.45 - 13 - 20.15 CAVALERII AERULUI : Ferentari (23 17 501 orele: 15 30 — 13 - 20.15. l'J..'ea ti dori să tevedeti? Teieenciclopedia; 18. Buletin de ştiri; 18.05 Studioul şcolarilor • Inscripţii bihorene ; 18.30 Muzică populară ; 13 45 Criterii. Arte frumoase : 10 Teleuniversitateai Ciclulîn umeri atomului": 19,30: Teleturnalul de seară ; 20,00 Actualitatea economică ; 20,20: Film artistic . Nu se ştie niciodată" : 21,55: Reflector ? 22,15: Mult e dulce şi frumoasă ; 22,30: Varietăţi pe peliculă ; 22,55: Telejurnalul de noapte. Pentru zilele de 11, 12 şi 13 octombrie se anunţă următorul timp probabil : vremea se menţine în general frumoasă cerul va fi variabil mai mult senin la începutuloi slabe locale spre sfirşitul intervalului. Vînt slab pînă la potrivit. Temperaturile minime vor fi cuprinse intre 2 şi 12 grade iar maximele între 12 şi 22 grade. Ceată slabă La munte şi la mare , vreme în general frumoasă, cu cerul variabil, mai mult senin la începutul intervalului. Ploi slabe izolate. Vînt slabi pînă la potrivit. Temperatura ușor variabilă. C