România Liberă, octombrie 1969 (Anul 27, nr. 7760-7786)

1969-10-18 / nr. 7775

România libera“90hr. 7775 — 18.X.1969 — pag. a 2-a Pentru producţie este, desigur, o mare pierdere de timp. In rîndul cooperatorilor din unităţile amintite munca orga­­nizatorică-politică este nesatis­făcătoare. Aşa se explică de ce şi acum o parte din membrii cooperatori îşi văd de treburi pe loturile personale, lăsînd pa un plan secundar treburile de interes obştesc. De notat că cei care sînt şi conductori de aţela­­ ­'je, foloxdss .abeste . mijloace de transport in interes personal, ■ în timp’ ce tuberculii recoltaţi '.de pe cîmpurile cooperativelor aşteaptă să le vină rîndul spre a­ fi duşi la locurile de depozi­tare. Alţi cooperatori, în plină campanie, pleacă după... cum­părături la Sf. Gheorghe sau în­ oraşele din împrejurimi, dar preşedinţii şi specialiştii agri­coli continuă să se vaite că... n-au suficientă forţă de muncă. . Direcţia agricolă şi­ uniunea judeţeană — delegaţii acestora — trebuie să pună capăt de ur­genţă tergiversărilor. Acolo unde se vădeşte încă neglijen­ţă să se ia măsuri de sancţio­nare materială a celor vinovaţi de întîrzierea inadmisibilă care s-a produs. (Urmare din pag. 1) Răspunsul consiliului Superior al Agriculturii DIRECŢIILE AGRICOLE AU FOST CHEMATE LA ORDINE Participând la teleconferinţa organizată pe data de 6 oc­tombrie a.c. de Consiliul Superior al Agriculturii cu direcţiile agricole privind desfăşurarea lucrărilor de sezon, redactori şi corespondenţi ai ziarului nostru au constatat că în unele ju­deţe această formă de lucru — care are fireşte importanţa sa în rezolvarea unor probleme curente legate de intensificarea ritmului — este privită ca o simplă formalitate, în grupajul publicat sub titlul : „CE NU S-A RELATAT LA ULTIMA TE­­LECONFERINŢA A CONSILIULUI SUPERIOR AL AGRI­CULTURII“, articole şi fotografii demonstrau că în informă­rile prezentate de directorii organelor judeţene se poleia reali­tatea, se escamota adevărul mare, şi se formulau angajamente for­ luînd în discuţie aspectele sesizate, conducerea Consiliu­lui­­Superior al Agriculturii ne comunică în răspunsul semnat de ing. PETRU MOLDOVAN, prim­f-vicepreşedinte al consi­liului următoarele : „Lucrările agricole se desfăşoară sub im­perativul respectării epocilor optime şi a asigurării unei ca­lităţi superioare, fapt care im­plică o mare concentrare de forţe şi o organizare perfectă a acestora. Pentru buna des­făşurare a lucrărilor agricole de sezon, Consiliul Superior al Agriculturii a organizat o în­drumare mai concretă a uni­tăţilor agricole, trimiţînd un număr mare de delegaţi la ju­deţe şi unităţi, cu sarcina de a asigura de la bun început un ritm mai intens şi o îndru­mare mai concretă, mai efi­cientă. Printre metodele folo­site în muncă se numără şi ţi­nerea teleconferinţelor săptă­­mînale, care aşa cum s-a ară­tat şi în amplul grupaj publi­cat recent în „ROMÂNIA LI­BERĂ“, constituie „O MODA­LITATE DE LUCRU CARE S-A DOVEDIT UTILA“. A­­cest mod direct de cu­noaştere a realităţilor de pe teritoriu permite rezolvarea operativă a majorităţii pro­blemelor ce se ridică. Este vorba în special de aprovizio­narea cu seminţe, îngrăşămin­te, piese de schimb, materiale, carburanţi, mişcări de tractoa­re şi maşini agricole, asigura­rea de fonduri, credite etc. In legătură cu aspectele ne­gative, sesizate de corespon­denţii ziarului „România li­beră“ este necesar să preci­zăm din capul locului că din partea organelor agricole ju­deţene se presupune seriozi­tate atunci cînd informează. Este regretabil faptul că unii directori ai direcţiilor agricole judeţene acoperă unele lipsuri care se manifestă şi pentru în­dreptarea cărora s-ar putea lua măsuri operative, atît pe plan judeţean, cit şi cu spriji­nul Consiliului Superior al Agriculturii. De asemenea, este de neadmis faptul că deşi la teleconferinţe participă­ în cadrul fiecărui judeţ delegaţii C.S.A. aceştia nu au intervenit atunci cînd au constatat că se acoperă lipsurile, nu au infor­mat conducerea consiliului a­­supra adevăratei stări de lu­cruri. Nu putem fi de acord cu formula „nimic deosebit“ a in­ginerului Toma Olaru, direc­torul direcţiei agricole jude­ţene Teleorman cînd, în rea­litate, în acest judeţ existau la data respectivă destule lu­cruri „deosebite“. Insuşindu-şi pe deplin criti­ca făcută de ziar, Consiliul Superior al Agriculturii a luat măsuri chiar la teleconferinţa următoare, asigurînd o efici­enţă sporită acestei metode de lucru care alături de alte ac­ţiuni întreprinse direct pe te­ren a contribuit în ultimul timp la intensificarea lucră­rilor agricole. Conducerea Consiliului Superior al Agri­culturii, în colaborare cu U.N.C.A.P., acţionează în conti­nuare cu hotărîre pentru a asi­gura succes deplin campaniei agricole de toamnă.“ La Vîlcea, epoca de semănat se poate cumva dilata ? Scadenţa pentru efectuarea însămînţărilor în judeţul Vîlcea a expirat. Iată însă că şi aici o serie de cooperative agricole nu s-au putut încadra în terme­nul stabilit. Mai grav este fap­tul că şi acum cînd este posibil să­ se recupereze din restanţe se acţionează tot lent. La C.A.P. AMARAŞTI, bunăoară, d­acă se va continua în ritmul de pînă acum, semănatul griu­lui se va termina... abia la sfîrşitul lunii viitoare. Pre­şedintele acestei cooperative, NICOLAE MERIŞESCU, se do­vedeşte incapabil să organizeze munca, dă dovadă de o crasă nepăsare. A fost necesar ca un instructor al Comitetului jude­ţean de partid să organizeze în locul lui eliberarea de coceni a unui teren ce urma să fie pregătit pentru semănat. In alte cooperative restanţiere, în loc ca inginerii să fie principa­lii factori de dinamizare a rit­mului lucrărilor, se dovedesc a nu fi totdeauna la post, în te­ren. Inginerului MIHAI MUN­­TEANU, de la C.A.P. PES­­CEANA, i s-a părut, într-o zi, mai important să se ocupe nu de semănat, ci de transportul balastului la... propria lui casă. Inginerul CONSTANTIN ZAM­FIR de la C.A.P. PRUNDENI şi-a permis să cheme din cîmp un tractorist pentru... a repara un autoturism etc., etc. Cu ce au­toritate morală mai pot aceşti specialişti în aranjamente per­sonale să ceară membrilor coo­peratori o prezenţă regulată şi activă la muncă ? Nici nu-i de mirare că tractoriştii lucrează fără prea mult spor. Oare în judeţul Vâlcea, epoca optimă poate fi dilatată după voinţă ? Cu viteza melcului ne apucă noiembrie preşedintele cooperativei din RAPOLT ne asigura că nu e­­xistă probleme deosebite în ce priveşte recoltatul porumbu­lui. In zece zile după contro­lul nostru abia s-au recoltat cîteva zeci de hectare de po­rumb. Dacă se va lucra tot în acest ritm, nici într-o lună nu se termină aici recoltatul po­rumbului. In ritm de melc se lucrea­ză şi în alte părţi. La C.A.P. BAIEŞTI, circa 6 ha de cartofi se află şi acum nerecoltate, deşi suprafaţa cultivată cu această plantă a fost destul de mică. Consiliul de­­conducere al coo­perativei nu s-a ocupat suficient de mobilizarea cooperatorilor la muncă, in cîmp. Nici mem­brii consiliului de conducere al cooperativei din ROMOSEL nu se grăbesc să ia măsurile necesa­re pentru impulsionarea recoltă­rilor. Slab s-a organizat recol­tarea cartofilor și la cooperati­vele din VÎLCELE, PANPOTOC etc. Se mizează oare pe sprijin din afară, în timp ce forţele pro­prii nu-s nici pe jumătate antre­nate în această bătălie ? Pînă la 20 octombrie mai sunt 2 zile. Au mai rămas însă de semănat circa 34 000 hectare la I.A.S. şi aproximativ 175 000 hectare la C.A.P. Mai sint, de asemenea, de recoltat mari suprafeţe cu sfeclă de zahăr, porumb, cartofi şi struguri. De­oarece timpul este extrem de înaintat, se impune ca în urmă­toarele cîteva zile, să se concentreze toate forţele pentru efec­tuarea însămînţărilor pe toate suprafeţele planificate. Termi­narea grabnică a însâmînţârilor impune masarea neintirziată a forţelor la unităţile restanţiere. Direcţiile agricole şi uniuni­le cooperatiste trebuie totodată să ia măsuri energice pentru impulsionarea transportării produselor de pe cîmp şi pentru onorarea integrală a obligaţiilor asumate prin contracte, de cooperativele agricole, faţă de stat. S. VASILE, GH. VINŢI, P. LAMPERT, I. COJOCARU­ Multe cooperative agricole de producţie din judeţul Hunedoa­­ra au terminat recoltările sau însămînţările. Iată însă că in timp ce unii raportează că au încheiat aceste operaţiuni alţii continuă cu... „bătuta pe loc“. Este drept, direcţia agricolă a luat o serie de măsuri dar în unele cazuri ele n-au avut, jos, ecoul cuvenit. Foarte slab se desfăşoară, bunăoară, însămînţările la coo­perativele din FOLT, ROŞ­­CANI, PEŞTIŞUL MIC şi altele, datorită faptului că nu s-a rea­lizat o cooperare rodnică între cooperatori şi mecanizatori. O serie de tractoare de la I.M.A. ORAŞTIE şi DOBRA pierd ore preţioase datorită unor defecţi­uni care nu-s remediate ope­rativ. Unele cooperative au terminat recoltatul dar în altele se lu­crează încă destul de anevoios. La C.A.P. din satul AUREL VLAICU, de pildă, nu s-a re­coltat nici 50 la sută din cul­tura de porumb. Slab se des­făşoară această lucrare şi la C.A.P. GEOAGIU, LESNIC şi altele. Cu cîtva timp în urmă, PREA MULJI SPECIALIŞTI AGRICOLI IN AFARA SFEREI PRODUCTIVE M­ăreţul program de edifica­re a României socialiste e­­laborat de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român prevede, printre obiec­tivele sale centrale de făurire a unei economii moderne, conti­nuarea într-un ritm susţinut a procesului de dezvoltare şi mo­dernizare a agriculturii socia­liste în scopul creării condiţii­lor necesare ca această impor­tantă ramură a economiei na­ţionale să-şi sporească contri­buţia sa la satisfacerea multi­plelor nevoi ale societăţii, la progresul economic al ţării. Potrivit Directivelor Congre­sului al X-lea al P.C.R., în ur­mătorii ani, agricultura va cu­noaşte o dinamică mereu ascen­dentă, pe calea dezvoltării in­tensive şi a modernizării. Mari­le eforturi materiale şi finan­ciare ce se fac pentru extinde­rea mecanizării, chimizării, iri­gării, vizează înflorirea conti­nuă a acestei ramuri, sporirea productivităţii muncii, obţinerea unor producţii superioare. A­­ceastă politică justă a partidu­lui şi statului nostru confirma­tă şi de rezultatele obţinute în agricultură creează pentru­.Spe­cialiştii agricoli un,, vast cîmpe de afirmare.­­• Practic, agricultura­ dispune­de un detaşament care cuprin­de aproape 30 000 de specialişti agricoli cu studii superioare şi medii. Un eşalon de oameni în care statul, societatea a inves­tit, pentru pregătirea lor, fon­duri importante, cu scopul foar­te precis de a deschide pîrtii tot mai largi progresului pe ogoa­re. Capacitatea lor creatoare este azi din plin solicitată pen­tru punerea cit mai deplină în valoare a marilor potenţialuri pe care le are agricultura noas­tră socialistă în plin avînt. Dragostea faţă de profesia a­­leasă, conştiinţa că s-au califi­cat pentru a servi activînd pe ogoare, acolo unde se decide soarta recoltei, i-au determinat pe foarte mulţi dintre aceşti specialişti care formează corpul agronomic să se integreze orga­nic în viaţa statului, a unită­ţilor agricole de stat sau coope­ratiste. Ei concep realizarea pro­fesională, satisfacţia în muncă, bucuria împlinirii personale ac­­t­irmînd­ in mod practic, ca pro­mpton ai noului pe ogoarele u­­nite ale patriei, ca forte motri­­ce capabile­, să realizeze legătu­rii dintre noutatea te-­inii,prstiin­­ţifică­ şi producţie,­­cu militanţi neobosiţi pentru materializarea cit mai rapidă a elementului modern în agricultură, pentru obţinerea unui rod cit mai îm­belşugat pe ogoare. Iată, de dîr­­dă, pe I. DRAGAN, inginer a­gronom la cooperativa agricolă de producţie din comuna­ Dor­u Mărunt din judeţul Ialomiţa. Este unul din multele mii de specialişti care se bucură de o înaltă preţuire din partea coo­peratorilor. Această preţuire a fost cîştigată nu prin vreo meş­teşugită oratorie, ci printr-o stăruitoare muncă plină de ab­negaţie. Mereu pe cîmp, în mijlocul celor ce făuresc pro­ducţia, el a cercetat cu atenţie calitatea lucrărilor, a îndreptat cu operativitate şi competenţă greşelile în aplicarea tehnologii­lor adaptate la situaţia din te­ren. Cele circa 4 000 kg grîu la hectar obţinute în acest an, pro­ducţiile mari realizate la po­rumb şi la alte culturi sunt o excelentă carte de vizită pentru acest destoinic agronom care se bu­cură de încrederea şi respec­tul deplin al cooperatorilor din Dor Mărunt. Mulţi n-au auzit de inginerul ALEXANDRU COCO­­ŞILA de la I.A.S. BORÂNEŞTI, astăzi director în această uni­tate, de ing. GHEORGHE STRA­­TAN de la C.A.P. BUCINIŞU, ,judeţul Olt, de ing. DUMITRU GREAMBAZU de la C.A.P BI­LED şi de alte mii şi mii de nume, care nu pot fi înserate aici, dar care toţi reprezintă oameni animaţi de cea mai înal­tă responsabilitate faţă de pro­fesia aleasă şi care fac o deo­sebită cinste detaşamentului de specialişti din agricultura noas­tră. Alţi specialişti agricoli însă se află în afara , sferei direct pro­ductive. Mulţi dintre ei lucrea­ză în domenii, care, cum se spu­ne, n-au nici în clin nici un mî­­necă cu agricultura. In locul ac­tivităţii practice pe ogoare, s-au cuibărit în birouri, tinzînd în fond, cu sau fără voie, spre. . . descalificare. ...I.L.F. BUCUREŞTI. Adică întreprinderea de valorificare a legumelor şi fructelor Bucu­reşti. O unitate pendinte de Mi­nisterul Comerţului Interior, a cărei menire este să comercia­lizeze producţia. Discutam cu şeful serviciului organizarea muncii, economistul G. FLO­­RICA. — Cîţi specialişti agricoli lu­crează in unitatea dv. ? — Să-i numărăm. Am făcut o mică statistică şi a rezultat că la această între­prindere funcţionează nu mai puţin de 12 specialişti agricoli. Ingineri ca : GH. ŞUBAN, IO­­NESCU CONSTANŢA, MITREA MARIA, ILIE MARIA, BĂNI­CĂ VERONICA, ROTARU EU­GEN (de fapt zootehnician !), LAMPEL RAISA, ARDELEA­­NU NICOLETA şi toţi ceilalţi care sunt salariaţi ai T.L.F. Bucureşti se ocupă, în fond, de probleme de valorificare, de preţuri, de litigii privind cali­tatea şi abia tangenţial de cele privind producţia propriu-zisă, pe scurt de­ comerţ. Dar nu sînt singurii. La cele 4 oficii din Ca­pitală apa­rţînînd aceleiaşi în­treprinderi, la cele 7 centre din judeţ şi la Centrul de semi­­industrializare din Bucureşti e­­xistă, de asemenea, citea 3—4 specialişti care sunt practic în afara sferei pentru care s-au pregătit. Cu treburi relativ asemănă­toare se ocupă de altfel foarte mulţi specialişti (după unele da­te furnizate de direcţia perso­nal din C.S.A. — circa 170) ac­tualmente angajaţi ai M.C.I., respectiv ai Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor din acest minister. Inginerul agronom OVIDIU COSTIN este salariat la... di­recţia transporturi, ing. VASI­LE POPESCU lucrează la ofi­­ciul de... informare operativa, ing. STEARINA GRIGORES­­CU la direcţia desfacere legu­­me-fructe etc., etc. Din specia­lişti pregătiţi pentru a lucra în producţie, pe ogoare, s-au trans­format, în virtutea unor necesi­tăţi nu îndeajuns de bine cîntă­­rite, în funcţionari, în scripto­­logi, în salariaţi a căror muncă abia dacă vine în atingere cu profilul specialităţii lor. Ne-am interesat la direcţia personal din C.S.A. cîţi specia­lişti agricoli lucrează efectiv în unităţi şi în afara agriculturii. Din informările primite de la tov. director SANDU ALE­XANDRU, a reieşit că este vor­ba de cîteva mii de oameni cu studii superioare care activea­ză în alte locuri decit pe ogoa­re. Dacă exceptăm pe­­cei din învăţămîntul agricol, rămîne to­tuşi un număr apreciabil de di­plomaţi care se ocupă, în gene­ral, de producţia agricolă, dar nu participă efectiv, adică di­rect, la realizarea ei. Ei sunt pe statele de salariu ale Ministe­rului Industriei Alimentare (vreo 620 la număr), la Ministe­rul Industriei Uşoare, la spaţii verzi (circa . 100 de specialişti) şi în multe alte ministere, institu­ţii centrale sau judeţene. Este clar, o serie de funcţiuni (pe care s-au angajat agronomi) au raţiunea lor. Dar nu este ab­solut necesar ca ele să fie pes­te tot încredinţate unor specia­lişti cu studii superioare. In condiţiile funcţionării ireproşa­bile a sistemului de contractare a producţiei agricole nu e ne­voie pentru îndrumarea la ge­neral de specialişti angajaţi a diferite ministere care preiau produsele agroalimentare, ci cel mult de­­nişte recepţioneri bine calificaţi şi de numai cîţiva spe­cialişti în l­itopatologie sau me­dicină veterinară. Chiar şi în reţeaua Consiliu­lui Superior al Agriculturii, dar mai ales a Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Pro­ducţie s-au îngrămădit, în de­cursul anilor, foarte mulţi spe­cialişti, a căror menire este de a face, în general, muncă de... teleconducere, activitate de bi­rou, informări şi rapoarte, si­tuaţii etc La unele uniuni co­operatiste judeţene — ARAD, CLUJ, CONSTANŢA, DOLJ, GALAŢI, ILFOV, TIMIŞ, sunt cite 10—12 specialişti, care fac „concurenţă“ la îndrumări ex­peditive celor de la direcţiile agricole sau se ocupă de valo­rificări, construcţii, probleme de preţuri, de rezolvarea unor li­tigii etc., etc. Aportul concret al acestor specialişti la conso­lidarea organizatorică economi­că a unităţilor slab dezvoltate este anemic, deoarece trecerea „ca valiza prin gară“ nu s-a do­vedit niciodată cit de cit efi­cienţă. Producţia are nevoie nu de îndemnuri şi de supraindemnuri de la judeţ, nu de sfaturi şi in­dicaţii generale care n-ajută nimănui, ci de prezenţa şi com­petenţa specialiştilor pe teren, in mijlocul celor care trebuie să sporească producţia şi pro­ductiv­itatea muncii în agricul­tură. Aceasta face necesară re­distribuirea cadrelor în raport de nevoile producţiei, priorita­te avind unităţile fără aseme­nea cadre. Fiindcă există ase­menea unităţi. După datele pe care le deţinem, 84 de coope­rative agricole erau pini nu de mult, fără agronomi sau cu spe­cialişti transferaţi temporar, iar peste 20 de circumscripţii vete­rinare n-au nici un fel de a­­sistenţă tehnică, au locuri va­, cante. Asta în timp ce unele co­operative — peste 600 — în spe­cial din raza oraşelor, au cite 4—5 specialişti, iar alte mii de specialişti activează, la centru sau la judeţe, în posturi care ii pun foarte puţin sau deloc in situaţia de a-şi valorifica efi­cient cunoştinţele, competenţa profesională. Agronomul este chemat să se ocupe de producţie, aceasta tre­buie să fie vocaţia sa. Dar nu toţi — ne referim acum la cei repartizaţi în producţie — se dovedesc la înălţimea misiunii încredinţate Ingineri ca: ANDREI VASILE, repartizat după absolvire în judeţul Vaslui, KAS­PER KONRADT, inginer mecanic, repartizat în ju­deţul Constanţa, K. KOLOMAN, repartizat în judeţul Suceava, nu s-au prezentat nici pînă acum la unităţi, deşi acestea au o deose­bită nevoie de sprijinul lor. Dezvoltarea intensivă, multi­laterală a agriculturii, introdu­cerea tehnologiilor moderne, in condiţiile profilării şi speciali­zării solicită mai mult decit o­­ricînd contribuţia deosebită a specialiştilor agricoli. Comple­xul program de adm­ei­re a me­canizării şi chimizării agricul­turii, acţiunea de anvergură de extindere a irigaţiilor stabilite prin Directivele Congresului al X-lea al P.C.R. solicită din plin capacitatea creatoare a ingine­rilor agronomi, horticultorilor, zooteh­nicienilor, medicilor vete­rinari, hidroamelioratorilor etc. Aceasta face necesară deplasa­rea centrului de activitate a specialiştilor agricoli din bi­rouri, de la centru sau de la judeţe, în unităţi, acolo unde se hotărăşte soarta­­ producţiei. „SE IMPUNE — sublinia tova­răşul NICOLAE CEAUŞESCU în cuvîntarea rostită de Ziua recoltei — SA ACTIONAM ŞI AICI CU MAI MULTA HOTA­­RIRE PENTRU A ASIGURA O SCHIMBARE RADICALA IN REPARTIZAREA SPECIALIŞ­TILOR . VA TREBUI CA MAI MULT DE 75—80 LA SUTA DIN SPECIALIŞTI SA FIE ÎN­CADRAŢI IN UNITĂŢILE A­­GRICOLE DE STAT ŞI COO­PERATISTE, ACOLO UNDE SE OBŢINE RECOLTA SI­­T IN BIROURI. AGRICULTURA NU SE FACE CU HIRTII. NU CU REFERATE PUTEM OBŢI­NE RECOLTELE DE CARE A­­VEM NEVOIE !“ Specialiştii trebuie să înţe­leagă că societatea nu poate ad­mite ca fondurile investite pen­tru pregătirea lor să nu fructi­fice, să se irosească. Alergarea după locuri călduţe, la oraş, nu intră în etica agronomică. Toţi specialiştii trebuie să lucrezi nemijlocit pe ogoare, să se do­vedească — aşa cum de altfel cei mai mulţi se dovedesc in practică — militanţi neobosiţi ,pentru în­făptuirea politicii partidului la sate, oameni animaţi de o înal­tă conştiinţă profesională, cetă­ţenească, de o înaltă probitate morală, promotori activi ai nou­tăţilor tehnico-ştiinţifice, forţe în stare să asigure realizarea u­­nui progres fundamental în a­­gricultura noastră progres in care este interesat întregul nos­tru popor. V. STANCU SPIORUSTII —'' in sicTOAMi A.IM m®mcţw MATgtlAtl Din amînare in aminare ,­­locul D 4 din str. Pri­­stlea Dornei (cartierul Titan) a fost dat in­­ folosinţă la începutul anului­­ 1968. Construcţia impună-­­ toare, pe zece nivele, cu intrări elegante şi holuri spa- j­ţioase, blocul a rămas insă pînă la ora actuală cu faţada netencuită. In iunie 1968, cu­­ prilejul unei şedinţe de car­tier, delegatul Consiliului­­ popular municipal Bucureşti ş - a informat locatarii că lucră-­­ rile de finisare sunt planifi-­­ cate pentru trimestrul IV.­­ Planificarea a rămas insă pe hirtie, iar aspectul blocului i — la fel de inestetic. Criticind nepăsarea si ires-­­ ponsabilitatea constructori-­­ lor, într-o scrisoare adre­sată ziarului in luna august, cititorul FLORIAN PARA-­­ MON, locatar al unui bloc -­ vecin, ne scria :­­ „Au trecut şi trimestrele I, II şi III ale anului în curs şi nu se observă nici cea mai vagă intenţie a executanţilor de a-şi duce la capăt munca. Balcoanele au o înfăţişare ; • deplorabilă : in locul diafra­gmelor din sticlă armată, oa-­­ menii au folosit la delimita­rea balcoanelor ceea ce au a­­vut la indemînă (seînduri,­­ saci, sau chiar clipe). Blocul fiind decofrat in fugă, au mai rămas si cîteva plăci care a-­­­meninţă... capul trecătorilor, în sfîrşit, această situaţie ne împiedică şi în amenajarea spaţiilor verzi". Ce credeţi că ne-a răspuns la acesta sesizare Direcţia generală de construcţii şi montaj ? „Vă facem cunoscut — ni s-a comunicat recent — că , din lipsă de forţă de muncă,­­ lucrarea urmează a se exe­cuta în anul 1970 Deci, o nouă amînare, dar de astă dată sinonimă cu „la calendele greceşti“. Pentru că anu-i mare şi mai suportă amînări. In­ asemenea condi­ţii, nu-i exclus să discutăm despre această problemă şi în octombrie 1970, în dispreţul bunului simţ Z­ilele trecute — ne scrie cititorul I. V­ASILESCU din Capitală — am fost martorul unei scene care, pur şi simplu m-a indignat. Pe str. Armenească, colţ cu b-dul Re­publicii, sub privirile deza­probatoare ale locatarilor imobilelor din jur şi ale tre­cătorilor, o bandă de vreo 15—20 de tineri au blocat stra­da cu cărămizi, transfor­­mînd-o într-un teren de fot­bal. Timp de patru ore, „pa­sionaţii“ fotbalişti au bătut mingea, într-o atmosferă de... entuziasm delirant: au răcnit ci­ i-a ţinut gura, s-au gratifi- t cat reciproc cu epitete dintre cele mai colorate. Au blocat, în acelaşi timp, circulaţia tre­cătorilor şi a maşinilor, res­­pingind orice observaţie cu răspunsuri insolente. Oare nu există ac de cojo­cul unor asemenea elemente? In articolul apărut recent in ziarul dv. sub titlul „Paraz­­­ zia“, semnatarul său, Mihnea­­ Gheorghiu, propunea Minis- | terelor Muncii, Invăţămintu- j lui, Justiţiei, şi Afacerilor In-­­ terne „să declare război pa-­­ razitismului"■ După părerea­­ mea, împotriva acestor ti-­­ neri, ei intrind in categoria | persoanelor vizate in articol,­­ ar trebui să se acţioneze în consecinţă.­­ E necesar, ca unor aseme­nea elemente cu manifestări huliganice, cărora nu le sînt suficiente mijloacele educa­tive obişnuite, să li se aplice măsuri mai drastice. Organe­le de miliţie au deci cuvîntull O discuţie pe Oraşul de oii şi ROBERT JOSEPH CROOKS directorul Centrului pentru locuinţe, construcţii şi sistematizare al Organizaţiei Naţiunilor Unite arh. WILSON GARCES şeful secţiei de sistematizare al Centrului pentru u­inţe, construcţii şi sistematizări O.N.U. dr. KHALID SHIBLI, şeful sectorului de sistematizare şi directorul proiectului sistematizării regionale şi urbane al secretariatului preşe­dintelui Pakistanului în Comisia naţională de sistemati­zare FRANCO ARCHIBUGI directorul Comisiei de sistematizare, Italia dr. arh. ALEXANDRU BUDIŞTEANU consilier tehnic in Centrul O.N.U. pentru locuinţe, cons­trucţii şi sistematizare prof. arh. GUSTAV GUSTI Conf. arh. TRAIAN CHIŢULESCU O­rganizaţia Naţiunilor Fi­nite şi guvernul român au organizat recent, la Bucu­reşti, un seminar privind sis­tematizarea în cadrul dezvoltă­rii urbane, regionale şi naţio­nale. Această acţiune ce se în­scrie în programul de ajutora­re a ţărilor în curs de dezvol­tare, a întrunit specialişti din 31 de ţări. — Ce a determinat ca semina­rul privind sistematizarea să aibă loc la Bucureşti ? — Alegerea sediului unde se desfăşoară o manifestare inter­naţională este întotdeauna mo­tivată. — ne răspunde doctor arhitect ALEXANDRU BUDIŞ­TEANU, consilier tehnic în Centrul O.N.U. pentru locuinţe, construcţii şi sistematizare. Aş sublinia în primul rând faptul că realizările româneşti în do­meniul sistematizării sunt bine cunoscute pe plan internaţional, apreciate de opinia publică mondială şi în cercurile de spe­cialişti. România a devenit una dintre ţările fruntaşe din lume in sistematizare şi oferă o ex­perienţă foarte utilă pentru ex­perţii ţărilor in curs de dezvol­tare. • Totodată s-a făcut remar­cată participarea activă a Ro­mâniei în organele de speciali­tate ale O.N.U., in Comitetul Naţiunilor Unite pentru locuin­ţe, construcţii şi sistematizare şi în cadrul celorlalte manifes­tări de pe lingă Comisia Euro­peană de la Geneva. — Se vorbeşte mult astăzi des­pre necesitatea creării unei am­bianţe urbane, de farmec şi vi­talitate, în vreme ce materialele moderne, se pretinde, imprimă o anumită stereotipie. Care este părerea dv. ? Ne-am adresat întrebarea directorului Centru­lui pentru locuinţe, construcţii şi sistematizare al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ROBERT JO­SEPH CROOKS. — Nu materialele sunt de vină, ci felul de a le utiliza, ne-a spus domnia sa. Dacă noi, constructorii de oraşe vom da mai multă dovadă de sensibi­litate, vom reuşi să imprimăm acea ambianţă urbană necesa­ră. Se pot da numeroase exem­ple în care s-au folosit metode moderne de construcţie şi re­zultatul a fost fericit. Fireşte, cunosc o serie de localităţi un­de aş prefera să-mi iau o casă în partea veche a oraşului ... Dar dacă planul este bun, ve­chiul şi noul pot fi juxtapuse­­ ca să ofere un ansamblu incin­­tător. — Noul începe însă să pre­domine. Nu numai prin cons­truirea de oraşe noi ci şi prin adăugirea unităţilor de locuit în jurul vechilor centre. Ce în­seamnă un plan bun ? — E greu să se dea un răspuns teoretic. Dar un lucru este cu siguranţă necesar : caracterul acestora trebuie hotărit în ur­ma unei analize atente a situa­ţiei in raport cu oraşul vechi. Şi aici aş dori să subliniez o problemă foarte importantă. Există o limită a adăugirilor de noi unităţi. Dacă o depăşim înă­buşim oraşul vechi. Este ex­trem de util să avem în vede­re acest lucru şi, în funcţie, de el, să hotărtm dacă este opor­tun să adăugăm unităţi de locu­it sau e de preferat să cons­truim un oraş cu totul nou. — Doar cu cîţiva ani în urmă discuţiile privind sistematizarea se purtau in jurul lui „dacă“. Astăzi nu se mai discută „dacă“ ci „cum“. Ce a determinat a­­ceastă schimbare importantă ? Ne-a răspuns dr. KHALID SHIBLI, şeful sectorului de sistematizare şi directorul pro­iectului sistematizării regiona­le şi urbane al secretariatului preşedintelui Pakistanului în Comisia naţională de sistemati­zare . — Lumea în curs de dezvol­tare a Asiei, Africii, Americii Latine, trece printr-o transfor­mare foarte semnificativă — planificată sau neplanificată — tinzînd să schimbe profilul e­­conomic al ţărilor lor. Efortul care se concentrează spre a a­­duce schimbări structurale în economiile naţionale respective a pus î­n mişcare un proces de urbanizare. Un mare număr de oameni migrează spre ariile ur­bane, în căutarea unor posibili­tăţi de lucru, de trai mai bun. Eforturile naţionale de planifi­care sunt limitate la planifica­rea strict economică şi ca ata­re fenomenul de urbanizare ge­nerează probleme serioase prin apariţia unor centre urbane suprapopulate, cu lipsuri în ce priveşte igiena, confortul minim şi locuinţele. Majoritatea celor ce se îndreaptă spre oraş, locu­iesc azi în mahalale sărăcă­cioase, cu construcţii improvi­zate, în condiţii subumane. Gu­vernele acestor ţări în curs de dezvoltare încearcă acum să integreze sistematizarea in e­­forturile lor de planificare a economiei naţionale cu scopul de a ataca această problemă se­rioasă la nivelul sistematizării. In acest efort, ele au mult de învăţat de la ţările avansate ale lumii. ★ Aglomerarea marilor oraşe constituie o preocupare impor­tantă şi pentru urbaniştii ţă­rilor avansate. In cuvîntul său, arh. WILSON GARCES, şeful secţiei de sistematizare al Cen­trului pentru locuinţe, cons­trucţii şi sistematizare O.N.U., ne-a spus printre altele . — Una dintre marile proble­me ce se cer rezolvate provine din faptul că oraşele s-au dez­voltat la întîmplare, ne­plani­ficat, trebuind să îndeplinească astăzi alte roluri decit cele din trecut. De aci, o seamă de fac­tori care produc reacţii negati­ve din partea populaţiei. Or, noi suntem­ convinşi că se pot rezolva toate aceste probleme printr-o planificare sistematică, inteli­gentă a teritoriului astfel ca să păstrăm şi calitatea mediului tema­ de mîine înconjurător — planul de siste­matizare trebuie corelat cu acesta — şi să se permită o coordonare a diferitelor activi­tăţi care fac posibilă viaţa omu­lui. Să nu uităm că oraşul are un rol dinamic, cel de a accele­ra transformările umane.­­ Vorbind despre sistemati­zarea teritorială trebuie să precizăm că aci, înţelegem no­ţiunea de „teritoriu“ în accep­ţiunea de cadru construit în ansamblu — subliniază prof. arh. GUSTAV GUSTI. Definiţia care i-a fost dată la ultima conferinţă naţională a arhitec­ţilor este aceea de mediu uman. Iată punctul de re­ferinţă. Revine ca un leit-mo­tiv ideea însingurării omului în marile metropole, în acele în­grămădiri amorfe. Este o pro­blemă care preocupă pe urba­nişti dar şi organizarea so­cială. Urbaniştii trebuie să gă­sească formula care să redea scara umanului: să proiecteze spaţii verzi, trasee urbane infi­nit mai bogate decit înstristă­­toarele străzi-coridor specifice vechilor oraşe, să prevadă do­tări care să răspundă unei vieţi intense, active, corespunzătoa­re epocii noastre. Mă refer în­deosebi la timpul liber, timp ce aparţine nu numai individului ci şi societăţii. Fiecare om simte şi trebuie să simtă necesi­tatea de a-şi îmbogăţi cunoştin­ţele, de a pătrunde în mai multe domenii de specialitate, de a participa la o gamă largă de activităţi în care să-şi poată afirma talentul, personalitatea. Dar pentru aceasta trebuie să creăm cadrul adecvat unde să se adune, să folosească orele de care dispune. E o sarcină ce le revine unităţilor de proiecta­re în care arhitecţii şi urbaniş­tii să conlucreze­ cu alţi specia­lişti : sociologi artişti plasti­ci, specialişti în circulaţie, geo­grafi, igienişti. FRANCO ARCHIBUGI, direc­torul Centrului de sistematiza­re, din Italia, se asociază aces­tui punct de vedere. — Cuvintul însuşi de „civi­lizaţie“ poartă in sine pe cel de oraş a civis. Am putea spune că ceea c­e-i este propriu oraşului este civilizaţia. Dar nu este suficient să con­struim case ca să ne închi­puim că am creat implicit o viaţă urbană, fericită. Oraşul este sediul unei vieţi culturale şi scopul pe care trebuie să-l urmărim este între altele de a îmbunătăţi nivelul cultural al citadinilor, de a înlesni contac­tele culturale la nivelul, şi la gradul de intensitate al necesi­tăţilor sporite de azi şi de mîi­ne. Conf. arh. TRAIAN CHIŢU­LESCU, s-a referit, între altele, la două preocupări esenţiale ale urbaniştilor : — Pentru a crea un ansamblu unitar, o impresie de continui­tate, trebuie să se ţină seama de condiţiile cadrului natural, de construcţiile existente, de tra­diţia locală, de obiceiurile oa­menilor, pentru că fiecare zonă are un specific aparte. Exemple frumoase în acest sens ni le o­­feră Braşovul, Sighişoara, sau de pildă Deva, unde dealul ce­tăţii monument istoric, arheo­logic, este integrat în cadrul zonei centrale a localităţii. Dar problema aspectului arhitectu­ral, urbanistic nu este numai o problemă a sistematizatorului. Oraşul este cartea de vizită a cetăţenilor. Incepînd cu fiecare cetăţean şi pînă la organele ad­ministraţiei locale toţi trebuie să contribuie direct la rezolva­rea tuturor problemelor ce pri­vesc oraşul lor. In ce priveşte sistematizarea, ea trebuie să aibă în vedere considerente e­­conomice, sociale, gîndite din punctul de vedere al edificării noastre socialiste. Utilizarea mai eficientă a terenului din interiorul orașului constituie, de pildă una dintre problemele importante care se ridică astăzi, spre o rezolvare optimă, în fața constructorilor orașelor. CATINCA MUSCAN ★ locu­

Next