România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)

1969-11-21 / nr. 7804

· Proletari din toate ţările, uniţi-vă l A 4' « ^ ^=X^£i=J W/Λ •M mg° \t: 11^A1 COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Anul XXVII nr. 7 804 Vineri 21 noiembrie 1969 6 pagini 30 bani Cele circa şase săptămîni, cîte au mai rămas pînă la sfîrşi­­tul acestui an, au o mare însemnătate în activitatea ce se desfăşoară pentru îndeplinirea integrală a indicatorilor pla­nificaţi. Completarea şi îmbunătăţirea realizărilor obţinute în unităţile productive, recuperarea rămînerilor în urmă, acolo unde astfel de fenomene negative s-au făcut observate, constituie principala preocupare a colectivelor de muncă din­­ întreprinderile situate în toate judeţele ţârii, a organelor lo­cale de partid şi de stat. La solicitarea ziarului nostru, tovarăşii ing. ION IOSEFIDE şi SZASZ DOMOKOS, secretari ai comitetelor judeţene Ga­laţi şi Covasna ale P.C.R., ne informează asupra stadiului îndeplinirii sarcinilor de plan în industria judeţelor respec­tive, asupra principalelor preocupări existente pe plan local în această importantă sferă de activitate. (IN PAGINA A 3-A) Pe toate şantierele de irigaţii , comtin la T­U­­SMUR PLANIFICATE E­xtinderea continuă a suprafeţelor amenajate pentru irigaţii este o premisă majoră, indispensabilă obţi­nerii unor recolte mari, sigure, indiferent de capri­ciile naturii. Iată de ce conducerea de partid şi de stat acor­dă îndeplinirii acestui obiectiv o deosebită atenţie. După cum este cunoscut, pînă la finele anului următor, suprafaţa amenajată pentru irigaţii trebuie să ajungă la circa 1 milion hectare. O importantă parte din această suprafaţă se reali­zează în sisteme mari, moderne. Cu forţe proprii şi cu cre­dite de la stat, cooperativele agricole trebuie să amenajeze, potrivit prevederilor, în actualul cincinal, 300 000 hectare. Sunt însă posibilităţi reale ca această sarcină să fie simţi­tor depăşită. In anul curent cooperativele agricole de producţie şi-au a­­sumat sarcina să amenajeze 55 900 hectare. La 10 noiem­brie se realizase din această suprafaţă 33 325 hectare, în curs de execuţie aflîndu-se peste 13 170 hectare .De la acea dată pînă astăzi, situaţia s-a modificat relativ puţin, schim­bările nefiind de natură să micşoreze o cerinţă de strin­gentă actualitate, aceea de a se acţiona energic pentru accele­rarea serioasă a ritmului de e­xecuţie pe şantierele de iriga­ţii, în vederea realizării inte­grale a suprafeţelor prevăzute. Experienţa a demonstrat că atunci cînd unităţile coopera­tiste alocă fondurile necesare, folosesc judicios creditele acor­date de stat şi distribuie forţe suficiente pentru înfăptuirea amenajărilor se obţin rezultate bune. Preocuparea direcţiilor agricole şi uniunilor coopera­tiste pentru mobilizarea posi­bilităţilor locale şi îndeosebi intercooperarea au permis ca în decursul anilor, începînd din 1966, să se dea în funcţiu d­e o serie de sisteme mari, cu efi­­cenţă economică mai ridicată, între acestea se numără cel de la Nămoloasa-Măicăneşti (2 021 hectare) Hînguleşti-Vulturul- Gologanul (2 164 ha­) din jude­ţul Vrancea, Gîngiova-Măcieşt (3 500 ha.) din judeţul Dolj, Gorganu din judeţul Teleor­man şi Malu Roşu din judeţul Ilfov. In acest an s-au obţinut, de asemenea, în multe judeţe, realizări notabile. In judeţul ARAD, cooperatorii au ame­najat, încă din octombrie, toate cele 1 670 hectare prevăzute, în judeţul BUZĂU, pînă la 10 noiembrie, au fost pregătite 1 210 ha. faţă de 1 180 cate s-au planificat. In judeţul PRAHO­VA s-au realizat amenajările pe toate cele 1 400 hectare sta­bilite. Aici se află în faza fina­lizării sau în plină execuţie alte 860 de hectare. Au fost, de asemenea ,realizate integral sarcinile de plan pe 1969 în ju­deţele COVASNA, CARAŞ­­SEVERIN, BIHOR şi altele.­­ Acum, ne spunea ing. ŞTEF NICOLAE din cadrul Direcţiei agricole judeţene Bi­hor, ne preocupăm stăruitor de pregătirea condiţiilor pentru realizarea unor lucrări noi, Ing. V. STANCU I. BECHERU­ VIRGIL LAZAR Pornind de la o fotografie Frumuseţea adevăratelor idealuri a­m in faţă fotografia unei care pune probleme. A proceda A fete de 17 ani care a­re­ astfel în plină tinereţe înseamnă curs la un act disperat, a nu avea nici un suport mo- Fotografia a sosit la redacţie rar. Dar ce fel de suport moral împreună cu o scrisoare trimisă poţi găsi în mediul înconjurător, de un cititor. Un tragic fapt din care, intr-o clipă grea, nu uni­vers, veţi spune, şi cu aceasta mai că nu te sprijină, dar nici episodul ar putea fi conside- măcar nu te lasă în pace, ci te rai sfîrşit. Există, totuşi, fapte chinuieşte cu reproşuri şi ame­­diverse asupra cărora merită să nunţăm­, aşa cum am aflat că stăruim, pentru că ele dezvăluie s-au petrecut lucrurile ? Asta alte fapte, diverse şi ele, pînă explică şi lipsa de pregătire ce ajungem la unele întrebări pentru viaţă, care a făcut-o să de importanţă mult mai mare, cadă victima primului venit. Fata care a făcut acest pas Asta acuză o anumită mentali­­fusese rănită in ceea ce i se pă­­tate strimbă in unele şcoli şi fa­­riise mai frumos. Iubise aşa cum milii, în­ care sunt cultivate pu­­numai la 17 ani se poate iubi, ţine năzuinţe, şi acelea de esen­­ciar tînărul căruia-i dăruise sen­­ţă individualistă, timentele şi nu numai senti- Vorbeam de suport moral, mentele, şi-a strîns într-o zi ca- Acesta trebuie să se bazeze pe trafusele şi a dispărut din lo-­c marile idealuri de viaţă, pe care calitate, ca cel mai vulgar don­ societatea noastră contemporană Juan de mahala­ socialistă le ridică cu o mare Cu toate acestea, nu împreju­­dărnicie în faţa maturilor şi u­­­rarea că a fost părăsită a dus-o nerilor deopotrivă. Clădim o către gestul amintit, ci cu to­ lume nouă, pretutindeni, to­tui altceva. Din ziua cind tină- multul construcţiei sună ca o­mul ei iubit a plecat, fata n-a simfonie uriaşă, entuziasmantă, mai avut linişte, devenind ţinta Toată această efervescenţă crea­­batjocurii colegelor şi victima toare implică răspunderi de a­­unui moralism îngust şi inutil npare atît faţă de societate, cit practicat cu consecvenţă de una şi faţă de tine însuţi, ca unul din profesoarele sale. Şi, nemai- ce contrijuie în prezent sau va PUpfLtTpokfp^ea'-melo- contribui în viitor la dezvolta­­dramatică şi nu am intenţia să rea neîntreruptă a patriei. Dar intru in detalii. Totuşi, fotogra- undeva, irA’-un oraş nici prea fia pe care o am în faţa rep­re- AL. CORNESCU zintă o realitate, şi anume o___„ realitate care ridică întrebări. (Gonti­nuare în pag. a 5-a) (Continuare în pag. a 3-a) I­ată o cifră care valorează cu­ o bibliotecă de aforis­me despre căsnicie : după modificarea Codului Familiei, petrecută acum trei ani, numă­rul acţiunilor de divorţ intro­duse la judecătoriile Capitalei a scăzut cu peste 75 la sută faţă de perioada precedentă. Princi­piile umaniste pe care e clădită justiţia noastră socialistă şi-au vădit, aşadar, din plin efectul, într unul din cele mai impor­tante domenii ale vieţii sociale: mai mult ca oricînd, familia tinde să devină la noi acea le­gătură între oameni în care prietenia, afecţiunea, respectul, sprijinul moral şi material din­tre parteneri acţionează bine­făcător pentru dezvoltarea armo­nioasă a societăţii. Totuşi, oare ce necazuri, dureri, suferinţe mai macină căsniciile oamenilor care vor să se despartă? Să cercetăm cîteva ipostaze tipice, întîlnite recent prin ju­decătoriile bucureştene , nişte oameni, care, la căsătoria din 1963 n-au „observat“ colosala diferenţă de vîrstă ce-i despar­te (vreo două decenii), îşi apre­ciază, acum, căsnicia, la jude­cătoria sectorului 1, drept insu­portabilă, afirmind că, de fapt, nici n-au convieţuit vreodată ; la judecătoria sectorului 6, un soţ cere despărţirea de soţie a­­rătînd că aceasta a părăsit do­miciliul conjugal la numai trei săptămîni după nuntă. Jignită, ultragiată, lovită, o soţie care se prezintă la judecătoria secto­rului 1 probează firea brutală şi egoistă a soţului său, care a a­­jutat-o destul de repede să în­ţeleagă că familia reprezintă pentru el o exclusivă sursă de venituri; un personaj similar apare in procesul judecătoriei sectorului 2 — de data aceasta, „afacerea“ matrimonială repre­zenta pentru soţ obţinerea bule­tinului de Bucureşti. Dintr-un dosar al judecătoriei sectorului 6 aflăm că un medic şi un ingi­ner se despart din pricina lovi­rilor, ameninţărilor, infidelităţii; la judecătoria sectorului 2, un funcţionar reclamă infidelităţile repetate ale soţiei sale, o ar­hitectă. Şi aşa mai departe, do­sarele slujesc, unul după celă­lalt, constatării generale că uşurinţa, lipsa de răspundere, neseriozitatea unora în contrac­tarea unui act de o atît de mare responsabilitate socială cum este căsnicia nu sînt în nici un caz de bun augur pentru consolida­rea ei. Ştiaţi că 15 la sută din persoanele prezente la procesele de divorţ de prin instanţe, nu şi-au sărbătorit nici măcar anul de la nuntă ? Evident că, luate în sine, fie­care din aceste cazuri repre­zintă acum o dramă, necesitînd o soluție. Să fim de acord, deci, că judecătorul pus să hotărască drept în toate aceste împreju­rări are o misiune socială din­tre cele mai dificile. Să acorde divorţul ? Să nu-l acorde ? De­cretul privind modificarea Co­dului Familiei după care se călăuzeşte, notează textual : di­vorţul se poate acorda doar a­­tunci cînd „datorită unor mo­tive temeinice, raporturile din­tre soţi sînt atît de grav şi ire­mediabil vătămate, incit conti­nuarea căsătoriei este vădit im­posibilă pentru cel care cere desfacerea căsătoriei“. Cînd, aşa cum am aflat din sălile judecăto­riei că s-ar fi constatat un caz, un soţ a atentat la însăşi viaţa soţiei sale, normal că acesta nu poate continua să-i fie partener in căsnicie , sentinţa de divorţ apare, aici, fireşte, mai uşor de pronunţat. Cum, desigur, este incomparabil mai dificil de a aprecia corect textul de lege, cu toată răspunderea socială cu­venită, atunci cînd nici moartea, nici boala incurabilă, nici vre­un alt cutremur moral sau social de proporţii, nu zdruncină ca un cataclism căsnicia, obligînd la măsuri justiţiare imediate. Cu toate acestea, există tot­deauna posibilitatea de a evalua corect dreptatea făcută de un judecător printr-o sentinţă de divorţ. Ea rezidă în însuşi sen­sul moral al familiei în socia­lism. Poate fi socotită dreaptă acea decizie judecătorească ce contribuie, ea însăşi, la destră­marea prieteniei, afecţiunii, res­pectului, sprijinului moral şi material dintre oameni ? înte­meiată ni s-a părut, de aceea, decizia secţiei a 4-a a Tribu­nalului municipiului Bucureşti, care a respins o acţiune de di­vorţ anterior admisă de către GRAZIELA VÂNTU (Continuare in pag. a 2-a) SENSUL NORM­A BANILIEI SI RĂSPUNDEREA APĂRĂRII EI La Hunedoara Din iniţiativa ziarului „România liberă", în colaborare cu centrala industrială Hune­doara, în aceste zile are loc la Hunedoara întîlnirea siderurgiştilor cu principalii lor beneficiari, constructorii de maşini. HUNEDOARA (de la trimi­sul nostru Tudor Gheorghiu): Cu începere de ieri dimineaţă Centrala industrială Hunedoa­ra găzduieşte o importantă consfătuire. Iniţiată de redac­ţia ziarului nostru, cu sprijinul Ministerului Industriei Meta­lurgice, consfătuirea are ca temă de bază mai buna gospo­dărire a metalului pe filiera producător-consumator. In a­­ceastă lumină, lucrările cons­fătuirii, care se bucură de o largă participare a reprezen­tanţilor principalilor consu­matori de metal, prilejuiesc o dezbatere deschisă şi construc­tivă atît a relaţiilor dintre furnizori şi beneficiari, cit şi a raporturilor acestora cu orga­nele centrale care coordonează activitatea de aprovizionare şi desfacere, în scopul eliminării deficienţelor care provoacă perturbaţii în procesul de cir­culaţie a metalului. Urmărind întărirea pe toate treptele a disciplinei contrac­tuale, participanţii la consfă­tuire au abordat problemele dintr-un unghi mai larg, apro­­fundîndu-le atît în rapoartele prezentate în şedinţa plenară, cit şi în discuţiile din cele trei grupe de lucru. Practic, discu­ţiile şi propunerile făcute ţin-ţesc spre perfecţionarea circui­telor de încheiere, urmărire şi executare a contractelor, astfel incit să satisfacă exigenţele beneficiarului şi furnizorului în condiţiile unei eficienţe eco­nomice sporite. In acelaşi timp dezbaterea este îndreptată spre îmbunătă­ţirea activităţii de programare a producţiei, spre intensifica­rea acţiunilor de ridicare a ca­lităţii metalului şi a condiţiilor tehnice de livrare. întîlnirea de lucru de la Hu­nedoara dintre siderurgişti şi constructori de maşini, produ­cători şi consumatori de metal îşi continuă lucrările şi vineri, zi rezervată dezbaterilor în şe­dinţă plenară şi stabilirii planurilor comune de acţiune. În pag. a 3-a : Buna gospo­dărire a metalului, sarcină de plan, nu preocupare faculta­tivă ! Siderurgiştii hunedoreni şi-au îndeplinit angajamentul anual 25 000 tone de oţel peste sarcinile de plan La Combinatul siderurgic Hunedoara s-au produs pînă joi dimi­neaţa 25 000 tone de oțoi peste sarcinile de plan. Cifra are o semni­ficaţie deosebită, ea consemnează îndeplinirea angajamentului a­­nual asumat în întrecerea socialistă. Sporul de metal, care consti­tuie un aport preţios al oţelarilor la dezvoltarea economiei naţionale, s-a obţinut îndeosebi prin utilizarea mai productivă a capacităţilor de producţie. La oţelăria electrică, de pildă, s-a elaborat în luna aceasta, în medie zilnic, cîte 40 de tone de oţel aliat peste prevede­rile de plan. Concomitent cu creşterea producţiei de metal a sporit şi gama sortimentelor, în perioada care a trecut de la începutul anului, spe­cialiştii combinatului siderurgic Hunedoara au asimilat 11 mărci noi de otel cu caracteristici calitative superioare. I Reînnoirea milenare î­ n biografia colectivă a celor mai tin­ere centre administrative ale ţării, Alba lulia îşi defineşte un loc aparte,, original prin istoria tre­cutului, dinamic prin înfăptui­rile prezentului. Alba lulia — ca atîtea alte oraşe — a pornit să-şi împrospăteze aspectul de tîrg de odinioară cu elemente de civilizaţie moderne. Este lucru de care te convingi încă de la primul contact cu oraşul. Procesul de industrializare la care este supus imprimă între­gii aşezări o configuraţie nouă, un ritm inedit de viaţă, încă la poarta municipiului, silueta modernă a unor con­strucţii industriale se profilează pe fundalul munţilor din apro­piere. Fabrica de produse refrac­tare cea mai mare din oraş — deocamdată, — cu o producţie anuală de 153 milioane lei, con­centrează cîteva sute de munci­tori şi tehnicieni. în această parte, noua unitate este o pre­zenţă singulară — nocivităţile pe care le degajă neperm­iţînd polarizarea în jurul ei a unui complex industrial. Adevărata zonă industrială a oraşului va fi situată în partea sa de sud­­vest. „Zonă industrială“ — no­ţiune foarte nouă pentru Alba lulia conţine în ea adevărata dimensiune economică a viito­rului oraş. Pentru că, Alba lulia, spre deosebire de oraşul de acum cinci ani care avea doar o modestă fabrică de încăl­ţăminte şi cîteva întreprinderi de industrie locală, va dispune în cîţiva ani de o puternică bază industrială, începuturile se şi conturează.. Anul acesta s-a pus temelia noii fabrici de por­ţelan care va produce obiecte casnice şi care va intra parţial în funcţiune in ultimul trimes­tru al anului viitor. Tot aici, a fost amplasată fabrica de pro­duse unicate şi utilaje de con­strucţii care va începe să pro­ducă în 1971. In zona industrială va mai fi amplasată o fabrică de geamuri şi fibre de sticlă, o turnătorie de fontă cu o pro­ducţie de 10 000 tone anual, o fabrică de pîine cu o capacitate de 40 de tone pe zi. Concomitent cu construcţia unor obiective industriale şi cu prefigurarea altora, sunt în curs de înnoire şi modernizare ve­chile unităţi, potrivit cu gradul de solicitare actual Una din­tre acestea, întreprinderea de produse alimentare a lansat anul acesta în competiţie cu alte mărci de renume, un produs nou, sinteză parfumată a licorii viilor din jurul oraşului — prima şarjă de „Şampanie de Alba lulia“.­­ ..Structurarea riguroasă a oraşului pe zone funcţionale, ne spunea tov. NICOLAE ROŞU, primarul municipiului Alba lulia, a impus amplasarea noi­lor cartiere de locuinţe in partea cetăţii, pe platoul roma­nilor, un teren generos, lumi­nat de soare, situat la cea mai înaltă cotă topografică“. Este curioasă şi în acelaşi timp nu lipsită de farmec, îngemănarea celor mai noi elemente ale ci­vilizaţiei umane cu cele ale u­­nor civilizaţii apuse. Aici pe pla­toul romanilor, unde fiecare scurmătură în pămînt readuce la lumina peste veacuri vestigii felurite de cultură materială, se durează cartierele noi. Ceta­tea socialistă, cea de-a şasea in ordinea în care locuitorii aces­tor meleaguri şi-au rostuit aşe­zările, a început să se înfiripe în anul 1965 prin construcţia cîtorva blocuri. Unui ritm de 40 de aparta­mente construite anual îi co­respunde azi unul de zece ori mai mare. De la cîteva zeci de familii care populau în urmă cu cîţiva ani cetatea, astăzi locu­iesc în blocurile noi peste 4 000 de persoane. Intenţia edililor oraşului este de a completa cu noi clădiri prevăzute la parter cu spaţii comerciale şi de altă utilitate, părţile laterale ale imensului parc existent în mij­locul platoului. Prin modul în care este concepută şi ordonată oarecum izolată de centru, dar nu lipsi­tă de dotările necesare, întreaga această zonă, va constitui o adevărată oază de linişte şi recreere, în care senzaţia de lărgime şi aerisire este deplină. Din planurile de restructurare a oraşului nu lipseşte desigur, partea de jos, de la poalele ce­tăţii, care va primi şi ea infuzia noului. In primul rînd, actualul centru se va recompune din blocuri noi de locuit şi spaţii comerciale. Va urma partea si­tuată între centru şi gară, unde se vor construi blocuri cu zece nivele şi unde vor fi create uni­tăţi sociale, culturale şi admi­nistrative. Un nou hotel şi un IOANA PATRAŞCU (Continuare in pag. a 5-a) unei aşezări -Alba lulia­ ­ Cel mai important obiectiv industrial al oraşului Alba lulia : fabrica de produse refractare Foto : NICU VASILE Oţetăria electrică de la com­binatul siderurgic hunedorean este al treilea mare obiectiv energetic dat în exploatare în actualul cincinal, după furna­lul nr. 8 de 1 000 mc și lamino­rul Bluming de 1 300 mm. In clişeu : Aspect din cadrul halei de turnare — turnarea în lingouri. Foto : AGERPRES Funcţionarea caselor de cultură şi cluburilor culturale studenţeşti M­inisterul învăţămintului şi Uniunea Asociaţiilor stu­denţeşti din România au elaborat regulamentul de orga­nizare şi funcţionare a caselor de cultură şi cluburilor cultu­rale studenţeşti. Regulamentul prevede că pentru desfăşurarea activităţilor educative, în cen­trele universitare în care exis­tă mai multe instituţii de învă­­ţămînt superior, vor funcţiona case de cultură care au de în­deplinit sarcini importante pri­vind educarea studenţilor ca intelectuali comunişti, cu un larg orizont politic şi ideolo­gic, militanţi pentru înfăptuirea politicii partidului şi statului, în spiritul dragostei şi devota­mentului faţă de patrie, par­tid şi popor, al internaţionalis­mului socialist. Aceste case sunt în acelaşi timp centre metodice pentru îndrumarea de specialitate a în­tregii activităţi cultural-artis­­tice, oferind posibilitatea pro­movării celor mai bune mani­festări culturale şi artistice. In conducerea caselor de cul­tură este numit de către Mi­­nisterul învăţămintului şi Co­mitetul executiv al U.A.S.R., un director care trebuie să fie cadrul didactic universitar cu o vechime de cel puţin trei ani în activitatea didactică, remar­cat în activitatea educativă cu studenţii sau un alt specialist, cu aceleaşi calităţi. Ca organe obşteşti consulta­tive sunt Sfatul casei de cultură şi consiliile artistice pe genuri de activități. Statul este alcă­tuit din prorectori, cadre di­dactice de prestigiu, reprezen­(Continuare în pag. a 2-a) în pag. a 6-a. ACTUALITATEA , • LA O.N.U., au continuat dezbaterile din Co­mitetul politic privind problema dezarmării.­­ Conferinţa cvadripartită de la Paris în pro­blema vietnameză. Şeful delegaţiei S.U.A. şi-a pre­zentat demisia. « MISIUNEA „APOLLO-12“: Evoluţia sele­­nanţilor în cea de-a doua zi. Modulul de comandă a părăsit suprafaţa Lunii şi a realizat joncţiunea cu cabina-mamă. immmmmtk

Next