România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)
1969-11-21 / nr. 7804
· Proletari din toate ţările, uniţi-vă l A 4' « ^ ^=X^£i=J W/Λ •M mg° \t: 11^A1 COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Anul XXVII nr. 7 804 Vineri 21 noiembrie 1969 6 pagini 30 bani Cele circa şase săptămîni, cîte au mai rămas pînă la sfîrşitul acestui an, au o mare însemnătate în activitatea ce se desfăşoară pentru îndeplinirea integrală a indicatorilor planificaţi. Completarea şi îmbunătăţirea realizărilor obţinute în unităţile productive, recuperarea rămînerilor în urmă, acolo unde astfel de fenomene negative s-au făcut observate, constituie principala preocupare a colectivelor de muncă din întreprinderile situate în toate judeţele ţârii, a organelor locale de partid şi de stat. La solicitarea ziarului nostru, tovarăşii ing. ION IOSEFIDE şi SZASZ DOMOKOS, secretari ai comitetelor judeţene Galaţi şi Covasna ale P.C.R., ne informează asupra stadiului îndeplinirii sarcinilor de plan în industria judeţelor respective, asupra principalelor preocupări existente pe plan local în această importantă sferă de activitate. (IN PAGINA A 3-A) Pe toate şantierele de irigaţii , comtin la TUSMUR PLANIFICATE Extinderea continuă a suprafeţelor amenajate pentru irigaţii este o premisă majoră, indispensabilă obţinerii unor recolte mari, sigure, indiferent de capriciile naturii. Iată de ce conducerea de partid şi de stat acordă îndeplinirii acestui obiectiv o deosebită atenţie. După cum este cunoscut, pînă la finele anului următor, suprafaţa amenajată pentru irigaţii trebuie să ajungă la circa 1 milion hectare. O importantă parte din această suprafaţă se realizează în sisteme mari, moderne. Cu forţe proprii şi cu credite de la stat, cooperativele agricole trebuie să amenajeze, potrivit prevederilor, în actualul cincinal, 300 000 hectare. Sunt însă posibilităţi reale ca această sarcină să fie simţitor depăşită. In anul curent cooperativele agricole de producţie şi-au asumat sarcina să amenajeze 55 900 hectare. La 10 noiembrie se realizase din această suprafaţă 33 325 hectare, în curs de execuţie aflîndu-se peste 13 170 hectare .De la acea dată pînă astăzi, situaţia s-a modificat relativ puţin, schimbările nefiind de natură să micşoreze o cerinţă de stringentă actualitate, aceea de a se acţiona energic pentru accelerarea serioasă a ritmului de execuţie pe şantierele de irigaţii, în vederea realizării integrale a suprafeţelor prevăzute. Experienţa a demonstrat că atunci cînd unităţile cooperatiste alocă fondurile necesare, folosesc judicios creditele acordate de stat şi distribuie forţe suficiente pentru înfăptuirea amenajărilor se obţin rezultate bune. Preocuparea direcţiilor agricole şi uniunilor cooperatiste pentru mobilizarea posibilităţilor locale şi îndeosebi intercooperarea au permis ca în decursul anilor, începînd din 1966, să se dea în funcţiu de o serie de sisteme mari, cu eficenţă economică mai ridicată, între acestea se numără cel de la Nămoloasa-Măicăneşti (2 021 hectare) Hînguleşti-Vulturul- Gologanul (2 164 ha) din judeţul Vrancea, Gîngiova-Măcieşt (3 500 ha.) din judeţul Dolj, Gorganu din judeţul Teleorman şi Malu Roşu din judeţul Ilfov. In acest an s-au obţinut, de asemenea, în multe judeţe, realizări notabile. In judeţul ARAD, cooperatorii au amenajat, încă din octombrie, toate cele 1 670 hectare prevăzute, în judeţul BUZĂU, pînă la 10 noiembrie, au fost pregătite 1 210 ha. faţă de 1 180 cate s-au planificat. In judeţul PRAHOVA s-au realizat amenajările pe toate cele 1 400 hectare stabilite. Aici se află în faza finalizării sau în plină execuţie alte 860 de hectare. Au fost, de asemenea ,realizate integral sarcinile de plan pe 1969 în judeţele COVASNA, CARAŞSEVERIN, BIHOR şi altele. Acum, ne spunea ing. ŞTEF NICOLAE din cadrul Direcţiei agricole judeţene Bihor, ne preocupăm stăruitor de pregătirea condiţiilor pentru realizarea unor lucrări noi, Ing. V. STANCU I. BECHERU VIRGIL LAZAR Pornind de la o fotografie Frumuseţea adevăratelor idealuri am in faţă fotografia unei care pune probleme. A proceda A fete de 17 ani care are astfel în plină tinereţe înseamnă curs la un act disperat, a nu avea nici un suport mo- Fotografia a sosit la redacţie rar. Dar ce fel de suport moral împreună cu o scrisoare trimisă poţi găsi în mediul înconjurător, de un cititor. Un tragic fapt din care, intr-o clipă grea, nu univers, veţi spune, şi cu aceasta mai că nu te sprijină, dar nici episodul ar putea fi conside- măcar nu te lasă în pace, ci te rai sfîrşit. Există, totuşi, fapte chinuieşte cu reproşuri şi amediverse asupra cărora merită să nunţăm, aşa cum am aflat că stăruim, pentru că ele dezvăluie s-au petrecut lucrurile ? Asta alte fapte, diverse şi ele, pînă explică şi lipsa de pregătire ce ajungem la unele întrebări pentru viaţă, care a făcut-o să de importanţă mult mai mare, cadă victima primului venit. Fata care a făcut acest pas Asta acuză o anumită mentalifusese rănită in ceea ce i se pătate strimbă in unele şcoli şi fariise mai frumos. Iubise aşa cum milii, în care sunt cultivate punumai la 17 ani se poate iubi, ţine năzuinţe, şi acelea de esenciar tînărul căruia-i dăruise senţă individualistă, timentele şi nu numai senti- Vorbeam de suport moral, mentele, şi-a strîns într-o zi ca- Acesta trebuie să se bazeze pe trafusele şi a dispărut din lo-c marile idealuri de viaţă, pe care calitate, ca cel mai vulgar don societatea noastră contemporană Juan de mahala socialistă le ridică cu o mare Cu toate acestea, nu împrejudărnicie în faţa maturilor şi urarea că a fost părăsită a dus-o nerilor deopotrivă. Clădim o către gestul amintit, ci cu to lume nouă, pretutindeni, totui altceva. Din ziua cind tină- multul construcţiei sună ca omul ei iubit a plecat, fata n-a simfonie uriaşă, entuziasmantă, mai avut linişte, devenind ţinta Toată această efervescenţă creabatjocurii colegelor şi victima toare implică răspunderi de aunui moralism îngust şi inutil npare atît faţă de societate, cit practicat cu consecvenţă de una şi faţă de tine însuţi, ca unul din profesoarele sale. Şi, nemai- ce contrijuie în prezent sau va PUpfLtTpokfp^ea'-melo- contribui în viitor la dezvoltadramatică şi nu am intenţia să rea neîntreruptă a patriei. Dar intru in detalii. Totuşi, fotogra- undeva, irA’-un oraş nici prea fia pe care o am în faţa repre- AL. CORNESCU zintă o realitate, şi anume o___„ realitate care ridică întrebări. (Gontinuare în pag. a 5-a) (Continuare în pag. a 3-a) Iată o cifră care valorează cu o bibliotecă de aforisme despre căsnicie : după modificarea Codului Familiei, petrecută acum trei ani, numărul acţiunilor de divorţ introduse la judecătoriile Capitalei a scăzut cu peste 75 la sută faţă de perioada precedentă. Principiile umaniste pe care e clădită justiţia noastră socialistă şi-au vădit, aşadar, din plin efectul, într unul din cele mai importante domenii ale vieţii sociale: mai mult ca oricînd, familia tinde să devină la noi acea legătură între oameni în care prietenia, afecţiunea, respectul, sprijinul moral şi material dintre parteneri acţionează binefăcător pentru dezvoltarea armonioasă a societăţii. Totuşi, oare ce necazuri, dureri, suferinţe mai macină căsniciile oamenilor care vor să se despartă? Să cercetăm cîteva ipostaze tipice, întîlnite recent prin judecătoriile bucureştene , nişte oameni, care, la căsătoria din 1963 n-au „observat“ colosala diferenţă de vîrstă ce-i desparte (vreo două decenii), îşi apreciază, acum, căsnicia, la judecătoria sectorului 1, drept insuportabilă, afirmind că, de fapt, nici n-au convieţuit vreodată ; la judecătoria sectorului 6, un soţ cere despărţirea de soţie arătînd că aceasta a părăsit domiciliul conjugal la numai trei săptămîni după nuntă. Jignită, ultragiată, lovită, o soţie care se prezintă la judecătoria sectorului 1 probează firea brutală şi egoistă a soţului său, care a ajutat-o destul de repede să înţeleagă că familia reprezintă pentru el o exclusivă sursă de venituri; un personaj similar apare in procesul judecătoriei sectorului 2 — de data aceasta, „afacerea“ matrimonială reprezenta pentru soţ obţinerea buletinului de Bucureşti. Dintr-un dosar al judecătoriei sectorului 6 aflăm că un medic şi un inginer se despart din pricina lovirilor, ameninţărilor, infidelităţii; la judecătoria sectorului 2, un funcţionar reclamă infidelităţile repetate ale soţiei sale, o arhitectă. Şi aşa mai departe, dosarele slujesc, unul după celălalt, constatării generale că uşurinţa, lipsa de răspundere, neseriozitatea unora în contractarea unui act de o atît de mare responsabilitate socială cum este căsnicia nu sînt în nici un caz de bun augur pentru consolidarea ei. Ştiaţi că 15 la sută din persoanele prezente la procesele de divorţ de prin instanţe, nu şi-au sărbătorit nici măcar anul de la nuntă ? Evident că, luate în sine, fiecare din aceste cazuri reprezintă acum o dramă, necesitînd o soluție. Să fim de acord, deci, că judecătorul pus să hotărască drept în toate aceste împrejurări are o misiune socială dintre cele mai dificile. Să acorde divorţul ? Să nu-l acorde ? Decretul privind modificarea Codului Familiei după care se călăuzeşte, notează textual : divorţul se poate acorda doar atunci cînd „datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sînt atît de grav şi iremediabil vătămate, incit continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea căsătoriei“. Cînd, aşa cum am aflat din sălile judecătoriei că s-ar fi constatat un caz, un soţ a atentat la însăşi viaţa soţiei sale, normal că acesta nu poate continua să-i fie partener in căsnicie , sentinţa de divorţ apare, aici, fireşte, mai uşor de pronunţat. Cum, desigur, este incomparabil mai dificil de a aprecia corect textul de lege, cu toată răspunderea socială cuvenită, atunci cînd nici moartea, nici boala incurabilă, nici vreun alt cutremur moral sau social de proporţii, nu zdruncină ca un cataclism căsnicia, obligînd la măsuri justiţiare imediate. Cu toate acestea, există totdeauna posibilitatea de a evalua corect dreptatea făcută de un judecător printr-o sentinţă de divorţ. Ea rezidă în însuşi sensul moral al familiei în socialism. Poate fi socotită dreaptă acea decizie judecătorească ce contribuie, ea însăşi, la destrămarea prieteniei, afecţiunii, respectului, sprijinului moral şi material dintre oameni ? întemeiată ni s-a părut, de aceea, decizia secţiei a 4-a a Tribunalului municipiului Bucureşti, care a respins o acţiune de divorţ anterior admisă de către GRAZIELA VÂNTU (Continuare in pag. a 2-a) SENSUL NORMA BANILIEI SI RĂSPUNDEREA APĂRĂRII EI La Hunedoara Din iniţiativa ziarului „România liberă", în colaborare cu centrala industrială Hunedoara, în aceste zile are loc la Hunedoara întîlnirea siderurgiştilor cu principalii lor beneficiari, constructorii de maşini. HUNEDOARA (de la trimisul nostru Tudor Gheorghiu): Cu începere de ieri dimineaţă Centrala industrială Hunedoara găzduieşte o importantă consfătuire. Iniţiată de redacţia ziarului nostru, cu sprijinul Ministerului Industriei Metalurgice, consfătuirea are ca temă de bază mai buna gospodărire a metalului pe filiera producător-consumator. In această lumină, lucrările consfătuirii, care se bucură de o largă participare a reprezentanţilor principalilor consumatori de metal, prilejuiesc o dezbatere deschisă şi constructivă atît a relaţiilor dintre furnizori şi beneficiari, cit şi a raporturilor acestora cu organele centrale care coordonează activitatea de aprovizionare şi desfacere, în scopul eliminării deficienţelor care provoacă perturbaţii în procesul de circulaţie a metalului. Urmărind întărirea pe toate treptele a disciplinei contractuale, participanţii la consfătuire au abordat problemele dintr-un unghi mai larg, aprofundîndu-le atît în rapoartele prezentate în şedinţa plenară, cit şi în discuţiile din cele trei grupe de lucru. Practic, discuţiile şi propunerile făcute ţin-ţesc spre perfecţionarea circuitelor de încheiere, urmărire şi executare a contractelor, astfel incit să satisfacă exigenţele beneficiarului şi furnizorului în condiţiile unei eficienţe economice sporite. In acelaşi timp dezbaterea este îndreptată spre îmbunătăţirea activităţii de programare a producţiei, spre intensificarea acţiunilor de ridicare a calităţii metalului şi a condiţiilor tehnice de livrare. întîlnirea de lucru de la Hunedoara dintre siderurgişti şi constructori de maşini, producători şi consumatori de metal îşi continuă lucrările şi vineri, zi rezervată dezbaterilor în şedinţă plenară şi stabilirii planurilor comune de acţiune. În pag. a 3-a : Buna gospodărire a metalului, sarcină de plan, nu preocupare facultativă ! Siderurgiştii hunedoreni şi-au îndeplinit angajamentul anual 25 000 tone de oţel peste sarcinile de plan La Combinatul siderurgic Hunedoara s-au produs pînă joi dimineaţa 25 000 tone de oțoi peste sarcinile de plan. Cifra are o semnificaţie deosebită, ea consemnează îndeplinirea angajamentului anual asumat în întrecerea socialistă. Sporul de metal, care constituie un aport preţios al oţelarilor la dezvoltarea economiei naţionale, s-a obţinut îndeosebi prin utilizarea mai productivă a capacităţilor de producţie. La oţelăria electrică, de pildă, s-a elaborat în luna aceasta, în medie zilnic, cîte 40 de tone de oţel aliat peste prevederile de plan. Concomitent cu creşterea producţiei de metal a sporit şi gama sortimentelor, în perioada care a trecut de la începutul anului, specialiştii combinatului siderurgic Hunedoara au asimilat 11 mărci noi de otel cu caracteristici calitative superioare. I Reînnoirea milenare î n biografia colectivă a celor mai tinere centre administrative ale ţării, Alba lulia îşi defineşte un loc aparte,, original prin istoria trecutului, dinamic prin înfăptuirile prezentului. Alba lulia — ca atîtea alte oraşe — a pornit să-şi împrospăteze aspectul de tîrg de odinioară cu elemente de civilizaţie moderne. Este lucru de care te convingi încă de la primul contact cu oraşul. Procesul de industrializare la care este supus imprimă întregii aşezări o configuraţie nouă, un ritm inedit de viaţă, încă la poarta municipiului, silueta modernă a unor construcţii industriale se profilează pe fundalul munţilor din apropiere. Fabrica de produse refractare cea mai mare din oraş — deocamdată, — cu o producţie anuală de 153 milioane lei, concentrează cîteva sute de muncitori şi tehnicieni. în această parte, noua unitate este o prezenţă singulară — nocivităţile pe care le degajă nepermiţînd polarizarea în jurul ei a unui complex industrial. Adevărata zonă industrială a oraşului va fi situată în partea sa de sudvest. „Zonă industrială“ — noţiune foarte nouă pentru Alba lulia conţine în ea adevărata dimensiune economică a viitorului oraş. Pentru că, Alba lulia, spre deosebire de oraşul de acum cinci ani care avea doar o modestă fabrică de încălţăminte şi cîteva întreprinderi de industrie locală, va dispune în cîţiva ani de o puternică bază industrială, începuturile se şi conturează.. Anul acesta s-a pus temelia noii fabrici de porţelan care va produce obiecte casnice şi care va intra parţial în funcţiune in ultimul trimestru al anului viitor. Tot aici, a fost amplasată fabrica de produse unicate şi utilaje de construcţii care va începe să producă în 1971. In zona industrială va mai fi amplasată o fabrică de geamuri şi fibre de sticlă, o turnătorie de fontă cu o producţie de 10 000 tone anual, o fabrică de pîine cu o capacitate de 40 de tone pe zi. Concomitent cu construcţia unor obiective industriale şi cu prefigurarea altora, sunt în curs de înnoire şi modernizare vechile unităţi, potrivit cu gradul de solicitare actual Una dintre acestea, întreprinderea de produse alimentare a lansat anul acesta în competiţie cu alte mărci de renume, un produs nou, sinteză parfumată a licorii viilor din jurul oraşului — prima şarjă de „Şampanie de Alba lulia“. ..Structurarea riguroasă a oraşului pe zone funcţionale, ne spunea tov. NICOLAE ROŞU, primarul municipiului Alba lulia, a impus amplasarea noilor cartiere de locuinţe in partea cetăţii, pe platoul romanilor, un teren generos, luminat de soare, situat la cea mai înaltă cotă topografică“. Este curioasă şi în acelaşi timp nu lipsită de farmec, îngemănarea celor mai noi elemente ale civilizaţiei umane cu cele ale unor civilizaţii apuse. Aici pe platoul romanilor, unde fiecare scurmătură în pămînt readuce la lumina peste veacuri vestigii felurite de cultură materială, se durează cartierele noi. Cetatea socialistă, cea de-a şasea in ordinea în care locuitorii acestor meleaguri şi-au rostuit aşezările, a început să se înfiripe în anul 1965 prin construcţia cîtorva blocuri. Unui ritm de 40 de apartamente construite anual îi corespunde azi unul de zece ori mai mare. De la cîteva zeci de familii care populau în urmă cu cîţiva ani cetatea, astăzi locuiesc în blocurile noi peste 4 000 de persoane. Intenţia edililor oraşului este de a completa cu noi clădiri prevăzute la parter cu spaţii comerciale şi de altă utilitate, părţile laterale ale imensului parc existent în mijlocul platoului. Prin modul în care este concepută şi ordonată oarecum izolată de centru, dar nu lipsită de dotările necesare, întreaga această zonă, va constitui o adevărată oază de linişte şi recreere, în care senzaţia de lărgime şi aerisire este deplină. Din planurile de restructurare a oraşului nu lipseşte desigur, partea de jos, de la poalele cetăţii, care va primi şi ea infuzia noului. In primul rînd, actualul centru se va recompune din blocuri noi de locuit şi spaţii comerciale. Va urma partea situată între centru şi gară, unde se vor construi blocuri cu zece nivele şi unde vor fi create unităţi sociale, culturale şi administrative. Un nou hotel şi un IOANA PATRAŞCU (Continuare in pag. a 5-a) unei aşezări -Alba lulia Cel mai important obiectiv industrial al oraşului Alba lulia : fabrica de produse refractare Foto : NICU VASILE Oţetăria electrică de la combinatul siderurgic hunedorean este al treilea mare obiectiv energetic dat în exploatare în actualul cincinal, după furnalul nr. 8 de 1 000 mc și laminorul Bluming de 1 300 mm. In clişeu : Aspect din cadrul halei de turnare — turnarea în lingouri. Foto : AGERPRES Funcţionarea caselor de cultură şi cluburilor culturale studenţeşti Ministerul învăţămintului şi Uniunea Asociaţiilor studenţeşti din România au elaborat regulamentul de organizare şi funcţionare a caselor de cultură şi cluburilor culturale studenţeşti. Regulamentul prevede că pentru desfăşurarea activităţilor educative, în centrele universitare în care există mai multe instituţii de învăţămînt superior, vor funcţiona case de cultură care au de îndeplinit sarcini importante privind educarea studenţilor ca intelectuali comunişti, cu un larg orizont politic şi ideologic, militanţi pentru înfăptuirea politicii partidului şi statului, în spiritul dragostei şi devotamentului faţă de patrie, partid şi popor, al internaţionalismului socialist. Aceste case sunt în acelaşi timp centre metodice pentru îndrumarea de specialitate a întregii activităţi cultural-artistice, oferind posibilitatea promovării celor mai bune manifestări culturale şi artistice. In conducerea caselor de cultură este numit de către Ministerul învăţămintului şi Comitetul executiv al U.A.S.R., un director care trebuie să fie cadrul didactic universitar cu o vechime de cel puţin trei ani în activitatea didactică, remarcat în activitatea educativă cu studenţii sau un alt specialist, cu aceleaşi calităţi. Ca organe obşteşti consultative sunt Sfatul casei de cultură şi consiliile artistice pe genuri de activități. Statul este alcătuit din prorectori, cadre didactice de prestigiu, reprezen(Continuare în pag. a 2-a) în pag. a 6-a. ACTUALITATEA , • LA O.N.U., au continuat dezbaterile din Comitetul politic privind problema dezarmării. Conferinţa cvadripartită de la Paris în problema vietnameză. Şeful delegaţiei S.U.A. şi-a prezentat demisia. « MISIUNEA „APOLLO-12“: Evoluţia selenanţilor în cea de-a doua zi. Modulul de comandă a părăsit suprafaţa Lunii şi a realizat joncţiunea cu cabina-mamă. immmmmtk