România Liberă, decembrie 1969 (Anul 27, nr. 7813-7838)

1969-12-03 / nr. 7814

'Romanic libero­ nr. 7SIi — 3.XII.1919 — pág. a 2-a Cartea cu ochi albaştri fie Octav Pancu-laşi Z­ona „micului dramatism" pe care o reprezintă copilă­ria alimentează necontenit literatura lui Octav Pancu-laşi De două decenii, scriitorul in­ventează şi valorifică un uni­vers al candorii, cu pitdres­ul, tristeţea şi bucuriile pe care le implică. La a doua ediţie, „Car­tea cu ochi albaştri“ rămîne o carte încîntătoare. Incintă o atmosferă creată fă­ră ostentaţie — o atmosferă a periferiei bucureştene de acum zece-cincisprezece ani pîndită de inerente transformări care-şi gă­sesc în universul infantil prime­le ecouri. Ne­ plac mult copiii cărţii acesteia, cu exuberanţa şi cu tristeţea lor, cu eterogenia preocupărilor lor şi cu identit­­atea idealurilor, cu personali­tatea lor chiar. În schimb lui Octav Pancu­­laşi îi reuşesc mai puţin oame­nii maturi. Poate că intr-o car­te pentru şi despre copii sche­matismul vîrstnicilor (părinţi, e­­ducatori) vă rămine neobservat In orice caz, indiscutabil această carte a .,vîrstei pantalonilor scurţi", pe care Octav Pancu­­laşi şi-­a intitulat-o liric „Cartea cu ochi albaştri" reprezintă o reuşită notabilă a genului. Iarba de aur de Eugen Frunză I­arba de aur este o carte a suprafeţelor poetice clai­te, surprinzând printr-o anu­me eliberare a retorismului de­seori adus în discuţie în legătu­ră cu o parte din creaţia poeti­că a lui Eugen Frunză de pînă acum. Ambiţia vizibilă a auto­rului este de a transfigura isto­ria naţională, de a o trece în poezie prin arcada metaforelor. Şi cred că nu există eveniment capital din istoria ţării pe care Eugen Frunză să-l fi eludat: în­cleştarea de la Rovine, vremea lui Ştefan. Unirea şi războiul de independenţă, paginile de glo­rie numite Oituz şi Mărăşeşti, insurecţia şi războiul antihitle­rist. — toate acestea declanşează admiraţia scriitorului. Temele nu sunt noi, desigur: ele fac par­te din coordonatele veşnice ale liricii noastre patriotice, dar Eugen Frun­că ştie să le inves­tească cu marca poeziei sale. O atracţie deosebită este e­­xercitată de către marile perso­nalităţi. Fie că este vorba de Ştefan ori de­­Mihai „Conştiinţa întregului“, fie că portretizează pe Balcescu („prometeu român“/ valahul din Palermo), versul lui Eugen Frunză asaltează incan­descenţă, izbutind adesea, ca în aceste stihuri omagiind pe frun­taşul revoluţiei transilvane : „Iancu trecea pribeag pe munte­ cîntec de­­fluier sîngerînd / căci nu era cîntec. Era singe / ţară pe fluier, noapte pe Rind“. Punctul forte al volumului­ îl constituie însă un vast poem nu­mit întoarcere la marele fluviu, din care cităm aceste versuri re­marcabile vizând depăşirea iner­ţiei : ..De-ncuma vînitul / Hăita­­şii ii­mină spre noi / Căprioa­rele — clipa / ursoaicele — ani / Şi verile fug despuiate / Şi toamne gravide / Tn blănuri de vulpi / aruncate pe sinii beţivi Coboară sălbatic / poteci cu să­rate urme de­ veac / Viteză ! Vi­teză ! / Şi coapsele ,strigă ma­tur / şi dezertăm dintr-o carne înceată“. TITUS VIJEU (Urmare din pag. 1) mm11­­­I .............. Cîteva întrebări puse unui nu­măr de studenţi de la Politehni­că au precizat, delimitînd, că singura perioadă în care cultu­ra generală este scop şi efect al pregătirii lor au fost anii de li­ceu. Lucru, de altfel, cunoscut. Dar, la întrebarea : sînteţi mul­ţumit de nivelul cunoştinţelor de cultură generală realizate în li­ceu ? în proporţie de 65 la sută, studenţii s-au declarat nemulţu­miţi, susţinîn­d că pentru cei care şi-au ales o carieră tehnică, cul­tura generală este insuficientă. „Avînd în vedere , a răspuns Adrian Drăghici, din anul al II-lea — că noi alegîndu-ne Po­litehnica, nu mai avem timp suficient pentru a continua pre­gătirea noastră de cultură ge­nerală, înţelegînd prin aceasta nu numai arta şi literatura, dar întregul complex de probleme social-educative şi politice, ar trebui ca liceul să fie mai bine orientat în această privinţă.“. Fără a încerca să analizăm multitudinea de forme de care dispune şcoala pentru a forma elevilor o cultură multilaterală­ solidă, ar fi cazul să ne oprim la un alt aspect care vizează in­terdependenţa­­între ceea ce oferă şcoala şi ceea ce îşi poate­­oferi tînărul sieşi Şcoala oferă premisele, este un lucru cert, ea nu poate forma, în întregime, personalitatea culturală a unui tînăr. Ea distinge între esenţial şi neesenţial, int­re orientări ge­nerale şi cele particulare, des­­chizînd orizonturi. Aceste co­mandamente educative sunt înscrise pe primul plan al pregătirii generale a elevi­lor. Ele nu se realizea­ză însă, întotdeauna în aşa fel incit rezultatul final să fie cel scontat.. Mulţi profesori din licee­­ recunosc că volumul de cunoştinţe pe care ei trebuie să-l transmită elevilor se mă­reşte de la an la an, de la o schimbare la alta a programei de învăţămînt. Dar, în acelaşi timp, nu se renunţă la nimic, sau la aproape nimic din ceea ce, prin amplificare, se simpli­fică, devenind balast. Aşa se face că, la sfîrşitul anilor aşa zişi de culturalizare generală, tînărul este adesea derutat. El a învăţat, tot ceea ce învăţau şi părinţii lui plus încă de at­îta, plus acele cunoştinţe indispensa­bile pe care le cere o continuă evoluţie spirituală. De exemplu, numeroşi studenţi sunt dezorien­taţi în faţa fenomenului cultu­ral contemporan, care ii absoar­be,,de fapt, cu mult mai multă intensitate decit cel clasic, cu­noscut din anii de şcoală. Cul­tura clasică, e adevărat solidă şi amănunţită, nu-şi găseşte, în mare parte, corespondent în realitatea culturală cotidiană. Pe bună dreptate, studentul Dan Flaton de la Politehnică remarcă faptul că regulile cla­sice învăţate în şcoală nu se po­trivesc fenomenului cultural contemporan, al cărui mesaj şi fond de idei trebuie receptat cu alte mijloace. De aci, şi­ necesi­tatea unui instrument de inves­tigare a fenomenului politic şi social inclus în operele de ar­tă. Regulile clasice nu se po­trivesc întotdeauna operelor de artă cu care intrăm în contact. Şi de la această nepotrivire pînă ln Interpretări eronate nu este decit un pas. Se încearcă, pe diferite căi, suplinirea acestor deficienţe de orientare prin diverse acţiuni în care sunt atraşi tinerii, fie în facultăţi fie în întreprinderi. Dar toate acele manifestări menite să lărgească orizontu­rile culturale şi social-politice nu sunt concepute în conti­nuarea firească a unui proces educativ început în anii de şcoală. Fie că sunt prea elemen­tare, fie că sunt prea complexe. Şi poate de aceea, recurgînd la o culturalizare individuală, ti­nerii nu capătă o clară optică asupra fenomenelor artistice din jurul lor, nu au întotdeauna ca­pacitatea­ să interpreteze just, principial, de ne­poziţii ideolo­gice ale societăţii noastre socia­liste, fie o piesă de teatru, fie un film, fie un volum de proză actuală. Este foarte bine că pre­ocuparea de a transmite oamenilor cultura nu se opreşte numai asupra celor tineri. Dar este rău că în această preocupa­re vîrsta maximei receptivităţi nu este înscrisă cu majuscule. In fond, valorile reale ,se contu­rează în anii de tinereţe, gustul culturii începe la aceasta virstă, drumul spre orizonturile calita­tiv superioare ale culturii por­neşte din tinereţe. Răsfoiam, cu un prilej oare­care, planurile de activităţi cul­turale ale organizaţiei de tine­ret şi ale sindicatului dintr-o întreprindere bucureşteană. Deo­sebirile nu erau decit cantitati­ve , mai multe pentru tineri, mai puţine pentru... sindicalişti. Formală şi, adesea superficială, preocuparea de a lărgi sfera de cultură a tinerilor, scapă din vedere un l­ucru esenţial, acela că de această formaţie culturală depinde, în bună măsură, acti­vitatea socială, înţelegea rela­ţiilor intre oameni, a cerinţe­lor societăţii în condiţiile unui progres­ tehnic fără precedent, cultura generală nu mai are dreptul să rămînă doar... gene­rală, ea intră ca şi norme­le de convieţuire sau ca elementarele uzanţe ale civilizaţiei moderne, în conformaţia spirituală a fie­căruia. Ne conducem încă de multe­­ ori, în transmiterea informaţii­lor de cultură generală şi politică, după vechi for­mule uzate, depăşite nu numai în timp dar şi în ascendentul de maturitate şi nevoie de di­versitate al tînărului contempo­ran, într-o anchetă efectuată de Centrul de cercetări pentru pro­blemele tineretului, forme ca : simpozion, conferinţă, vizionare, erau considerate neinteresante. Pe o bună orientare clasică, deci statică, acumulată în şcoală, ti­nerii cer manifestări dinamice, active care să-i solicite pe ei să le stimuleze gîndirea şi ini­ţiativa, să-i facă să înţeleagă marile probleme ale societăţii, la a căror rezolvare sunt sau vor fi chemaţi să contribuie, manifestări în care ei să nu mai fie doar simpli consumatori. In general, ei refuză această postură. Pe care, de altfel, teoretic, o refuză şi procesul educativ. Dar, în eta­pele esenţiale ale­ pregătirii lor, în şcoală şi apoi la locurile de muncă sau institute de învăţă­­mînt superior, li se oferă for­mule uneori prefabricate, la naşterea cărora ei nu participă. Este situaţia pieselor de teatru, a filmelor şi a literaturii con-, temporane la care ei au acces nelimitat dar nu întotdeauna şi avizat. De aceea, poate, frămîn­­târile şi problematica contem­porană a artei ajunge să fie cir­cumscrisă unui cerc limitat de cunoscători, unor oameni de specialitate sau unor personali­tăţi cu evidente înclinaţii spre acest domeniu. Marea masă a tineretului consumă, adesea fără discernămînt, creaţia artistică actuală, nu pentru că n-ar fi dornică să-i pătrundă sensurile, ci pentru că nu în toate ocaziile i se oferă jaloanele acestei înţe­legeri. Există, pentru fiecare, o virstă a culturii dependentă­­ de un destin individual bine cunoscut. Dar colectiv, vîrsta­ culturii este tinereţea fiindcă pe ea se gre­fează autenticitatea, profunzi­mea şi valoarea personalităţii de mai tîrziu. Tinereţea, vorbind metaforic, alege ceea ce omul matur culege în tot restul vieţii. Şi din acest adevar arhicunoscut trebuie să decurgă şi respectul pentru această virstă: răspunde­rea pentru ea. Nu e vorba de dădace,ală, ci de a manifesta, în primul rînd, un spirit de înţe­legere pentru nevoile acestei vîrste­. A-i învăţa să se orienteze în lumea cultu­rii înseamnă a le oferi prima literă, prim­a silabă, ei avînd şi forţă, şi inteligenţa, şi interesul să afle, în continuare, totul. Dar , o ofertă reală şi nuanţată, acce­sibilă şi dinamică. Căci aşa cum s-a arătat în documentele Con­gresului al X-lea a! partidului, societatea are nevoie ca bunii specialişti să fie, in acelaşi timp, cetăţeni înaintaţi, cu un orizont larg, cu spirit de iniţiativă, cu o minte receptivă la tot ce e nou şi avansat, cu un înalt spirit de responsabilitate faţă de îndato­ririle sociale. Manifestări culturale, dinamice, atractive MPH fiu ! îţi plac striden­­­­­­ţele. Iţi place tot ce­­­a nu se armonizează. Culorile care intră în con­flict, sunetele desperechea­te, mărimile care, se hirjo­­nesc. La pletele talk inva­datoare, potriveşti , o fustă scurtă, la piciorul subţire, fragil, un toc,ca un turn de cetate medievală. Iţi place tot ceea ce în chip evi­dent nu se împacă. Şi toc­mai pentru că nu se îm­pacă ! — Armonia e ridicol de plictisitoare, îmi spui. E cuminte, molotoală, mălă­­iaţă. Prea ticluită. Avem nevoie de ceva care să ne întărite, să ne intrige. Avem nevoie de o hîrjoană, de o înfruntare, de un con­flict. Ne place să spargem armonia, să desfiinţăm con­strucţiile prea aşezate. Nu pentru că n-am putea „ajunge" la armonie, nu pentru că nu am putea să „ne ridicăm“ şi noi la mi­gală, la finisare, cum spu­neţi voi, ci pentru că nu ne plac constrângerile. De nici un fel. Ne împotrivim ca­noanelor dinainte stabilite. De ce să respectăm neapă­rat logica dacă putem re­curge la absurd ? De ce să ne supunem rigorilor con­trapunctului, cind sunetele pot alerga libere in spaţiu ? De ce migala armonizărilor cromatice cind avem la in­­demină pînze de sac, tă­ieturi din ziare şi o totală indiferenţă faţă de formele din natură, prea cuminţi. Nu v-aţi plictisit să scrieţi de secole intr-un fidel res­pect al sintaxei ? Noi vă oferim împerecheri, de cu­vinte noi care nu vă impun înţelegerea. O puteţi si­mula ! — Dragul meu prieten tî­­­­năr, le înţeleg. Eşti ca o să­geată scăpată din arc. O fiin­ţă neliniştită în continuă căutare. Cauţi stimulentul stridenţei, stimulentul Con­trastelor, stimulentul ritmu­i lui. îţi place să bravezi şi să înfrunţi. îţi place să te iei la bătaie cu tot ceea ce este învechit, monoton, lip­sit de îndrăzneală. Mi-o spui mereu, in limbajul tău expeditiv, cu­ aroganţa ta tinerească, monosilabică, privindu-mă printre bre­­toanele şi perciunii tăi. Foarte bine . Te cred ! Nu am idei preconcepute care să mă îndepărteze de tine. Nu am prejudecata de a-l nega pe Benjamin Brit­ten pentru că îl gust pe Händel şi nici aceea de a desconsidera experienţele, lui James Joyce pentru că ele contravin unor tipare de care nu mă pot despărţi. Dacă sper că la capătul drumului meu mă voi in­­tilni cu arta, sunt in stare să vislesc la galera celor mai abstracte creaţii, mă stră­duiesc să pun in mişcare imprevizibilele mecanisme de deducţie, robesc cu per­severenţă la dezlegarea ce­lor mai absconse expresii. Sunt, după cum vezi, bine intenţionat, nu-mi lipseşte bunăvoinţa. Nu cumva există in via­ţa ta momente în care armonia aceasta atit de­ mult hulită îţi place şi ţie ? Nu cumva ascunzi firescul imbold de­ teamă să nu te descalifici faţă de prietenii tăi, fanatici ai stridenţelor ? Nu cumva faci asta doar de teama ironiilor lor ? Vezi, eu te urmăresc me­reu, cu atenţie. Ţi-am sur­prins expresia de desfătare in seara aceea cind îl ascul­tai, în sala îmbrăcată in catifea, pe seninul, armo­niosul Mozart. întreaga ta fiinţă exprima atunci o bucurie nestingherită, o to­tală acceptare. Poate că îţi este ruşine anim de momentele acelea de „slăbiciune". Poate că le consideri o trădare faţă de prietenii tăi in goană după dizarmonii, după sunete şi cuvinte în conflict, după forme şi culori care se h­îr­­jonesc ? Ai putea, dacă este aşa, să-mi dai răspunsul in scris, sub un pseudonim li­niştitor Ai putea să mi-l spui la­ ure­che cind nu te aude nimeni. Ceva mă face să cred insă că nu ţi-ai pierdut încrederea in fiinţa aceea fragilă, însetată de frumuse­ţe, transfigurată — armonia —, care, crede-mă, nu te poate minţi niciodată. MARIA VALER A­RMONIA La Galeriile de artă de pe Bd. N. Balcescu nr. 23 s-a deschis o ex­poziţie de felicitări pentru sărbătorile de iarnă. 87 de artişti plastici, printre care Cornelia Danei, Paula Brîncoveanu, Alexe Stan, Hilde Paar Klepper, Emilia Dumitrescu şi alţii, expun aici 380 de lucrări inspirate din tradiţiile folclorice. Lucrările, executate în tehnici de gravură, pictură pe acetofan, colaje, metaloplastie etc., sunt prezen­tate spre vînzare în serii mici, în clişeu : aspect din expoziţie Foto: ION POPOVICI BUM SERVIRE (Urmare din pag I) urmă ea este cea care suportă observaţiile celor enervaţi de dezordine şi aşteptare. În toate aceste cazuri, remedi­erea nu necesită studii şi experi­mentări, este destul de­­ simplă. Intervenţia opiniei publice nu face decit să suplinească miopia unor conducători de unităţi care nu-şi găsesc timp,pentru „lucru­rile mărunte“ Cită vreme tre­buie să fie insă subliniată impor- I tanţa serviciilor destinate popu- I laţiei, oricare ar fi ele, pentru a­­ se înţelege că in clipa cind un cetăţean s-a prezentat într-un loc in postura de solicitator, el are dreptul la solicitudine ? Iar a­­tunci cind este vorba de servicii pe care cetăţeanul le plăteşte, a­­ceastă solicitudine trebuie să îm­brace haina unei griji reale pen­tru modul cum este prestat ser­viciul cerut. Observaţiile in unităţile co­merciale au fost cu mult mai cuprinzătoare şi la încheierea lor am simţit nevoia­­să ascultăm cuvîntul autorizat al direcţiei co­merciale judeţene. Cum atenţia a fost îndreptată îndeosebi asu­pra lipsurilor, l-am rugat pe di­rectorul adjunct al acestei direc­ţii, tovarăşul Nicolae Bescu, să ne spună cum simt. .soluţionate problemele unei mai bune pre­gătiri, a personalului dirt unităţile comerciale pentru a face faţă cerinţelor in creştere ale servirii civilizate a consumatorilor. Răs­punsul n-a putut cita decit ţine­rea unor cursuri profesionale, a­­plicarea unor sancţiuni discipli­nare etc., a căror eficacitate in­­tirzie să se arate. De fapt, am vrut să aflăm ce criterii stau la baza recrutării personalului co­mercial, in funcţie de aptitudini, cum sunt formate deprinderile de lucrători comerciali civilizaţi, care-i capacitatea responsabililor de unităţi de a exercita o influ­enţă permanentă asupra perso­nalului în ceea ce priveşte ridi­carea gradului de bună servire. A fost greu să dăm de urme mai vizibile ale unor asemenea pre­ocupări Şi atunci am recurs la vizitarea noii şcoli profesionale comerciale din localitate. La şcoală, economişti cu expe­rienţă şi cu o pregătire profe­sională, pe care nimeni n-o pune la îndoială, sînt puşi să predea organizarea şi tehnica muncii os­pătarului, să zicem, fără a exista vreo garanţie, fie şi numai de natură pedagogică, că lucru­rile se vor sfîrşi cu bine. In discuţia purtată cu eco­nomistul Alexandru Pîrvulescu, şeful serviciului pian la di­recţia comercială ,şi profesor al şcolii, n-am putut des­prinde vreo urmă de pasiune pentru pedagogia bunei serviri a consumatorului. Dacă mai adău­găm la asta faptul că recrutarea elevilor şcolii a fost un act cu totul arbitrar — pratica este generală în ţară, fără ca Ministerul Comerţului Interior să se îngrijoreze — lăsat în seama unităţilor comerciale, în loc să constituie o pri­mă acţiune întreprinsă cu profund discernămînt de pe­dagogi, să ne mai mirăm a­­tunci că şi o parte din viitorii lucrători comerciali vor fi inapţi pentru buna servire, înţeleasă la treapta ei eea mai de sus ? O discuţie purtată cu un grup de elevi a scos la iveală adevărul că cei mai mulţi au nimerit în şcoa­lă fără ca cineva să fi manifestat în prealabil vreun interes pentru realele lor aptitudini de a deveni bucrătoiii corr­erciali. Direcţia comercială este mul­ţumită că abaterile din unităţile municipiului sunt în scădere , dovadă numărul mai mic de re­clamaţii. Printre abateri nu in­tră insă indolenţa, lipsa flagran­tă de atenţie şi politeţe, care sunt trecute cu vederea. Iar aba­terile semnalate de opinia publi­că au un tratament diferit. Şeful de unitate Ion C­onstantin, pentru injurii repetate aduse personalu­lui în subordine, îşi aşteaptă concedierea. Gestionara Elena Cimpoieru, de la Alimentara nr. 19 a fost tratată însă cu duhul blîndeţii. Inspecto­ratul comercial de stat a stabilit textual, sub semnă­tura şefului său, Vasile Cheş­­cu, că in respectiva unitate, aşa cum semnala un muncitor de la şantierul naval, se folosesc greu­tăţi neverificate şi cântarul este defect, că gestionara încasează de la cumpărători mai mult decit este legal, iar unitatea se află in dezordine,şi foarte murdară etc. Concluzia : amendă contraven­ţională şi un termen pentru... re­medierea lipsurilor. . Cind nu mînuieşti criterii fer­me în a aprecia buna servire, este greu să promovezi o atitu­dine intransigentă de înlăturare a abaterilor. Te mulţumeşti şi cu jumătăţi, de măsură. Cu ase­menea mentalitate, opinia publi­că­ nu se împacă insă deloc şi doreşte să obţină un toate com­partimentele vieţii noastre socia­le din climat de respect faţă de cetăţean şi cerinţele sale. E­L LIPSEŞTE • POŞTĂ REDACŢIEI » GHEORGHE SCUTARU. Fălticeni, student la Facul­­­­tatea de studii economice, cursuri fără frecvenţă, întrea­bă dacă va beneficia de con­cediu pentru pregătirea la e­­xam­ene sau va trebui să pro­grameze concediul de odihnii în perioada în care va susţine examenele. RĂSPUNS : Prevederile legale în vigoare stabilesc că studenţii admişi în învăţământul superior fără frecvenţă beneficiază de un concediu fără plată de până la 30­­de zile lucrătoare anual, pentru a se putea prezenta o singură dată, la concursul de admitere sau la examenele pentru promo­varea fiecărui an de studii ca şi pentru susţinerea examenului de stat. Concediul se acordă la ce­rere, eşalonat, sau integral, şi nu afectează dreptul la concediul de odihnă. Studenţii­­de la învăţă­­mîntul fără frecvenţă beneficia­ză totodată de cazare gratuită in căminele de studenţi şi de masă, contra cost, la cantine, în timpul sesiunilor de examene. GEORGETA FLORESCU, Bucureşti, vrea să ştie care este actul în care se materia­lizează încuviinţarea înfierii. RĂSPUNS : Codul familiei prevede că autoritatea tutelară — respectiv comitetul executiv al consiliului popular comunal, orăşenesc sau municipal , după ce verifică dacă sunt îndeplinite­­ cerinţele legale, va da o decizie motivată de încuviinţare sau de respingere a înfierii. Decizia prin care se încuviinţează sau se respinge înfierea este un act , de drept administrativ. Pe baza­­ acestei decizii, persoana înfiată primeşte un nou act de naştere in care cei care înfiază sunt tre­cuţi ca părinţi fireşti, iar vechiul act de naştere se păstrează, fă­­cîndu-se pe el menţiune despre întocmirea celui nou. DJIJA BALABAN. Bucu­reşti, muncitoare cu 28 de ani vechime în muncă şi care lu­crează în mediu toxic, întrea­bă dacă are dreptul să se pensioneze la vîrsta de 50 de ani. RĂSPUNS : Pentru angajaţii ce au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II şi au o vechime de 25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile, vîrstele de pensionare se reduc cu trei luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă gr. II. în cazul în care aţi lucrat 20 de ani în locuri de muncă încadrate în gr. II. în meserii prevă­zute in tabelul anexă nr. 2, punctul 21 din Instr. nr. 1040/ 1967 și unitatea confirmă aceasta în carnetul de muncă, benefici­aţi de o reducere de virstă de cinci ani şi aveţi dreptul să vă pensionaţi la împlinirea vîrstei de 50 de ani. ----­" ................." U­NA ZI de MATTY — Ce faci mutra asta ?... Cu Popescu nu... cu Mitică, nu... dar nici cu rpedaliahul gstp în aur, Muscat Ottonel n-am voie să-mi petrec o seară ?... . -“"sr-ASi­ Învăţământul tehnic şi profesional se bazează pe practică Cum utilaţi atelierele şi laboratoarele şcolare ? P­rogramul stabilit de Con­gresul al XX-lea al P.C.R. pentru dezvoltarea multi­laterală a patriei noastre cuprin­de prevederi deosebit de impor­tante referitoare la pregătirea forţei de muncă, la asigurarea dirn timp a cadrelor necesare, care să permită punerea în func­ţiune a noilor obiective indus­triale şi asimilarea fabricaţiei în termene cit mai scurte. în­­ acest context, învăţămîntului­­ profesional­, tehnic şi liceal de­­ specialitate îi revine sarcina formării unui număr sporit de muncitori calificaţi şi cadre de nivel mediu cu o bună pregătire profesională, capabili să folo­sească cu maximum de randa­ment tehnica modernă, să rea­lizeze o înaltă productivitate a muncii. Necesarul de muncitori cali­ficaţi se va asigura prin instrui­rea unui număr mai mare de ti­neri prin şcoli profesionale şi­ prin ucenicie, astfel ca ponderea acestora, în cadrul efectivului total de muncitori calificaţi, să crească in mod­­ corespunzător. Noile programe şcolare ţin seama de faptul că pregătirea temeinică a viitoarelor cadre medii la nivelul tehnicii actuale este posibila numai în condiţii­le îmbunătăţirii caracterului in­structiv al predării, ale creşte­rii ponderii demonstraţiilor şi lucrărilor practice. Pentru apli­carea acestor programe este ne­cesară însă organizarea mai bună a laboratoarelor, cabinete­lor şi atelierelor şcolare, dotarea lor corespunzătoare, pentru efectuarea demonstraţiilor şi lucrărilor practice, pentru întă­rirea cunoştinţelor teoretice şi formarea deprinderilor practice. Laboratoare şi cabinete foarte bine utilate se întîlnesc în mul­te şcoli, ca de exemplu, la Grupul şcolar pentru construcţii de maşini „Unirea“ din Bucu­reşti, la Grupul şcolar energetic din Craiova, Liceul industrial energetic Cluj, Grupurile şcola­re pentru industria uşoară din Bucureşti şi Timişoara, la Grupul şcolar agricol din­­Craio­va, la Grupul şcolar silvic din Gurghiu — judeţul Mureş şi al­tele. Organizarea acestor auxi­liare ale­­procesului de învăţă­­mînt, s-a reflectat în mod pozi­tiv în rezultatele bune obţinute de elevi la învăţătură şi, in mod deosebit, în producţie. Dotarea laboratoarelor, cabi­netelor şi atelierelor şcolare nu este însă peste tot satisfăcă­toare, unele cadre didactice mo­­tivîndu-şi lipsa de iniţiativă prin diverse cau­ze „obiective“ : lipsa de spaţiu, de fonduri, de­­ sprijin din partea întreprinderii­­ tutelare etc. Este inutil să mai I spunem că exemplele positive­­ citate şi multe altele la fel con- I stituie dovada cea mai plauzibi­lă că asemenea justificări nu-şi găsesc nici un temei. Pornind de la faptul că o bună pregătire profesională nu ,se poate însuși decit prin confruntarea cu prac­tica. Biroul Consiliului învăţă­­mîntului profesional şi tehnic a analizat situaţia dotării şcolilor profesionale şi liceelor de spe­cialitate, adoptînd măsuri ope­rative care să conducă la­ îm­bunătăţiri rapide în această di­recţie. Din constatările făcute, rezultă­­ că pot fi folosite mul­tiple căi pentru realizarea unei dotări corespunzătoare, atît prin fondurile alocate de stat cit şi prin folosirea mijloacelor pro­prii. Una din măsurile­ cu re­zultate imediate şi de mare efi­cienţă este realizarea în fiecare şcoală a unui program de auto­­dotare combinat cu schimbul de material didactic realizat pe a­­ceastă cale între unităţile şcola­re. Realizări importante prin folosirea acestei metode s-au obţinut la grupul şcolar de in­dustrie uşoară din Bucureşti, la unele şcoli, profesionale de me­canici auto şi la grupul şcolar „Hidromecanica“ din Braşov, care a început să confecţioneze în atelierele proprii material di­dactic şi pentru alte serii. La realizarea unor produse de mai mare complexitate ar putea co­labora şcoli cu profile diferite, aparţinînd mai multor ministere. O altă cale de dotare cu uti­laje şi aparatură o constituie sprijinul întreprinderilor care tutelează şcolile şi care pot transfera linele materiale ce nu mai dau deplină satisfacţie în producţie dar, reparate, pot con­stitui o importantă bază de in­struire. Pentru organizarea laboratoa­­relor, cabinetelor şi atelierelor şcolare este necesară participa­rea tuturor profesorilor care predau discipline de specialitate la întocmirea documentaţiilor tehnice, la realizarea materialu­lui didactic şi aparaturii nece­sare îmbunătăţirii procesului de instruire. Este necesar şi posibil ca, în cel mai scurt tim­p, lecţia să fie dublată cut mai bine de laborator, pentru că noţiunile teoretice să fie aplicate în prac­tică în aşa fel incit elevii să capete cunoştinţe temeinice, să fie bine pregătiţi pentru exerci­tarea profesiei ce şi-au ales-o. Se epre deci mai mult interes şi mai cu senină mai multă iniţia­tivă, din partea conducerilor a­­cestoor şcoli şi cadrelor lor di­dactice. Ing- ION PUȘCACU director general adjunct in Ministerul învăţămintului Cavi­eris rusticană : Palat» : Onere Română (16 40 20), ora 19,­30 ; Părinţii beunl­ili : Teatrul Naţional „I.L. Cara­­giale" sala Stuiţio (15 IS 53), ora 19,30 ; Dispariţia lu( (n­y Gay : Tea­trul de Comedie (16 64 60) ora 20; Tandreţe şi abjecţie : Teatrul „Lucia Stu­rdza Bulăndra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; Ofiţerul recrutor : Teatrul Mic (15 65 88­ V, ora 20 ; Pălă­ria florentină : Teatrul Giuieţli (16 04 85) ora 19.30 ; Cinci luna e albastră: Teatrul „C.I. Nottara“ sala Studio (15 93 02), ora 20 ; Invitaţie la castel : Teatrul de dramă şi come­die Constanta la Teatrul „C.I. Notta­­ra" sala Magheru ora 19.30 ; De la Bac­i la Tom Jones : Teatrul de re­vistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45) ora 19,30 ; Poveste neter­­binistă : “Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9 ; Ileana Sînziana : Teatrul „Ţăndărică" sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77), ora 17; San­­diţii din Kardemomme : Teatrul „Ţăndărică", sala din str. Acadatpi»' 28—30 (16 14 92) ora 17 ; Varietăţi '69 : Teatrul „C. Tănase“ sala Savoy (15 56 78) ora 19,30 ; Dejunul pe iar­bă : Studioul Institutului de artă tea­trală și cinematografică (15 72 59), ora 20 ; Ritmurile arenei : Circul de stat (11 01 20) ora 19,30­ (15 63 84) orele : 8,45 — 11,15 — 15,30 — 16 - 18,30 - 21 ; BigTV-up : Capitol (16 29 17) orele : 9,45 — 12,30 —­ 16 ; Cipernateca în sala Union (13 49 04) :orele : 9,45 — 12 - 14 ; Bă­traini pică lupi ; Capitol orele : 18,­46 -­­20,45 ; Cînd se clopotele : Victoria (16 28 70) orele : 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18 30 — 20,45 ; Frații Karamazov : Central (14 12 24) orele :­­ 10 — 14,45 — 19 ; Noile aventuri ale răzbunătorilor : Lumina (16 23 35) orele : 8,45—16,15 — în continuare : 18,30 — 20,45 ; Flo­­reasca (33 29 71) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15­­- 20,30 ; Corabia nebunilor: Doina (16 3­5 38) orele : 11,15 — 14,15 — 17,15 — 20,15 ; Dacia (16 26 10) orele: 8 — 19,45 — în continuare ; Mondo Cape : Timpuri Noi (15 61 10) orele : 9—21, în continuare ; Ferrația îpib­ălătnică : Feroviar (16 22 73) orele : — 12­­ 15 — 17,45 — 20,30 ; Excelsior (18 10 88) orele : 9,30 — 12 — 15 30—18—20,30; Floria (22 44 01) orele : 9,15 — 12 — 15,15 — 18 — 20,30 ; Bevu și comisarul San Antonio , Gri­vi­ta (17 08 58) orele: 9 — 11^15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Ciulești (17 55 46) orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Aurora (35 04 66) orele : 9,30 — 11,30 — 13,30 - 16 — 18,15 — -20,30 ; Sparete vagabos­itor : înfrățire? în­tre­ popoare (17 3164) orele : 15,15 —­ 17,45 — 20 ; Testamentul doctorului Mabuse : Buce­gi (17 05 47) orele: 9 —11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Chiul montentului : Unirea (17 10 21) orele: 15,30 - 13; Noaptea : Unirea ora :20,15 ; Lupii albi : Lira (31 71 71) orele : 15,30 — 18; Moşilor (12 52 93) orele: 15,30 — 18 - 20,30 ; Vitan (21 39 82) orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Cît timp eşti sănătos : Lira ora 20,15 ; Război şi pace (seriile I şi II) ; Drumul Sării (31 28 13) orele : 15 — 19,30 ; Morţii rămîn tineri : Ferentari (23 17 50) orele : 15,30 — 18 — 20,15 ; Popular (35 15'17) orele : 15,30 — 13 - 20,30 ; Căldura : Cotroceni (13 62 56) ore­le : 15,30 - 18 - 20,30 ; Familia noastră trăsnită : Crinciaşi (1* 38 81) orele : 15,30 — 18 — 20,15 ; Totul de vînzare : Viitorul ora 20,30 ; Baltagul : Mioriţa (14 27 14) orele : 9,30 — 12 — 15,30 — 18 — 20,30 ; Viridiana : Buzești (15 62 79) orele : 15.30­­ - 18 — 20.15 ; La Nord prin Nord-Vest : Volga (11 91 26) orele : 16—16 în continua­re : 19,30 ; Tigrul : Viitorul (11 48 03) orele : 15.30 - 18 ; Omul care valora miliarde : Munca (21 50 97) orele : 16 - 18 - 20 ; Angelica și sultanul : Cosmos (35 19 15) orele : 5/30 - 18 - 20,15 ; Mai periculoase decit bărbații : To­mis 121 49 4.6) o tifle : 9,30—-15,30 tri continua­r­e ; 13 — 20,15 ; Stelele din Eger: :Flacăra (21 35 40) orele 15,30­­ -1- 19 ; Progresul (23 94 10) orele s' 15,30 — 19 Păpuşa : :Arta (21 31 36) orele : 10­^16 în .c.intirjuare ; 19,30 ; în franăriţia leului de argint : Mo­dern (29 7101) orele: 9 - 11,15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20,30 ; Flam­u­­cţi (23 07 40) orele: 9 — 11,15 - 16­ — 18.15 - 20,30 ; Paria : Rabova (23 91 00) orele : 15.30 - 18 ; Galileo Galilei: Pacea (31 32 52) o­­rele : 15.45­­ ,8 - 20,15 ; Oameni împietriţi : Rahova ora 20,15. Vă place grahms ?; Patrie (11 86 25) orele : 9 — 12 — 15 — 18 — 21 ; Fa­vorit (Drumul Tabedi) orele : 10 — 13 — 15,30 —­ 18 — 20,30 ; Operațiunea Lady Chaplin : Repu­blica (11 03 72) orele : 8,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; Bucu­rești (15 61 54) orele­­ 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Melodia (12 06 88) orele: 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Sala Palatu­lui, orele : 17,15 — 20,15 ; Jocul care ucide : Luceafărul (15 63 84) orele : 8,45 —•• 11,15 — 13,30, 16 — 18,15 — 20,45 ; Festival 18: .Studioul pionierilor . Marî pri­etenii literare : Emine­scu și Creangă; 18,25:. Primii între egali — program folcloric ; b­). Teleturnahi­ de seară ; 19,20: Intermezzo muzical ; 19,30: Suc­cesul este o şansă ? ; 20: Telecinema­­teca : Micu­ Lord ; 21,40- Reflector ; 21,55: Fotbal : Cehoslovacia—Unga­ria,­­meci de baraj pentru calificare in Turneul fina) al Campionatului mondial. nu așuză telejurnalul de noapte . 23 35 : închiderea emisiunii.

Next