România Liberă, decembrie 1969 (Anul 27, nr. 7813-7838)
1969-12-03 / nr. 7814
'Romanic libero nr. 7SIi — 3.XII.1919 — pág. a 2-a Cartea cu ochi albaştri fie Octav Pancu-laşi Zona „micului dramatism" pe care o reprezintă copilăria alimentează necontenit literatura lui Octav Pancu-laşi De două decenii, scriitorul inventează şi valorifică un univers al candorii, cu pitdresul, tristeţea şi bucuriile pe care le implică. La a doua ediţie, „Cartea cu ochi albaştri“ rămîne o carte încîntătoare. Incintă o atmosferă creată fără ostentaţie — o atmosferă a periferiei bucureştene de acum zece-cincisprezece ani pîndită de inerente transformări care-şi găsesc în universul infantil primele ecouri. Ne plac mult copiii cărţii acesteia, cu exuberanţa şi cu tristeţea lor, cu eterogenia preocupărilor lor şi cu identitatea idealurilor, cu personalitatea lor chiar. În schimb lui Octav Panculaşi îi reuşesc mai puţin oamenii maturi. Poate că intr-o carte pentru şi despre copii schematismul vîrstnicilor (părinţi, educatori) vă rămine neobservat In orice caz, indiscutabil această carte a .,vîrstei pantalonilor scurţi", pe care Octav Panculaşi şi-a intitulat-o liric „Cartea cu ochi albaştri" reprezintă o reuşită notabilă a genului. Iarba de aur de Eugen Frunză Iarba de aur este o carte a suprafeţelor poetice claite, surprinzând printr-o anume eliberare a retorismului deseori adus în discuţie în legătură cu o parte din creaţia poetică a lui Eugen Frunză de pînă acum. Ambiţia vizibilă a autorului este de a transfigura istoria naţională, de a o trece în poezie prin arcada metaforelor. Şi cred că nu există eveniment capital din istoria ţării pe care Eugen Frunză să-l fi eludat: încleştarea de la Rovine, vremea lui Ştefan. Unirea şi războiul de independenţă, paginile de glorie numite Oituz şi Mărăşeşti, insurecţia şi războiul antihitlerist. — toate acestea declanşează admiraţia scriitorului. Temele nu sunt noi, desigur: ele fac parte din coordonatele veşnice ale liricii noastre patriotice, dar Eugen Fruncă ştie să le investească cu marca poeziei sale. O atracţie deosebită este exercitată de către marile personalităţi. Fie că este vorba de Ştefan ori deMihai „Conştiinţa întregului“, fie că portretizează pe Balcescu („prometeu român“/ valahul din Palermo), versul lui Eugen Frunză asaltează incandescenţă, izbutind adesea, ca în aceste stihuri omagiind pe fruntaşul revoluţiei transilvane : „Iancu trecea pribeag pe munte cîntec defluier sîngerînd / căci nu era cîntec. Era singe / ţară pe fluier, noapte pe Rind“. Punctul forte al volumului îl constituie însă un vast poem numit întoarcere la marele fluviu, din care cităm aceste versuri remarcabile vizând depăşirea inerţiei : ..De-ncuma vînitul / Hăitaşii iimină spre noi / Căprioarele — clipa / ursoaicele — ani / Şi verile fug despuiate / Şi toamne gravide / Tn blănuri de vulpi / aruncate pe sinii beţivi Coboară sălbatic / poteci cu sărate urme de veac / Viteză ! Viteză ! / Şi coapsele ,strigă matur / şi dezertăm dintr-o carne înceată“. TITUS VIJEU (Urmare din pag. 1) mm11I .............. Cîteva întrebări puse unui număr de studenţi de la Politehnică au precizat, delimitînd, că singura perioadă în care cultura generală este scop şi efect al pregătirii lor au fost anii de liceu. Lucru, de altfel, cunoscut. Dar, la întrebarea : sînteţi mulţumit de nivelul cunoştinţelor de cultură generală realizate în liceu ? în proporţie de 65 la sută, studenţii s-au declarat nemulţumiţi, susţinînd că pentru cei care şi-au ales o carieră tehnică, cultura generală este insuficientă. „Avînd în vedere , a răspuns Adrian Drăghici, din anul al II-lea — că noi alegîndu-ne Politehnica, nu mai avem timp suficient pentru a continua pregătirea noastră de cultură generală, înţelegînd prin aceasta nu numai arta şi literatura, dar întregul complex de probleme social-educative şi politice, ar trebui ca liceul să fie mai bine orientat în această privinţă.“. Fără a încerca să analizăm multitudinea de forme de care dispune şcoala pentru a forma elevilor o cultură multilaterală solidă, ar fi cazul să ne oprim la un alt aspect care vizează interdependenţaîntre ceea ce oferă şcoala şi ceea ce îşi poateoferi tînărul sieşi Şcoala oferă premisele, este un lucru cert, ea nu poate forma, în întregime, personalitatea culturală a unui tînăr. Ea distinge între esenţial şi neesenţial, intre orientări generale şi cele particulare, deschizînd orizonturi. Aceste comandamente educative sunt înscrise pe primul plan al pregătirii generale a elevilor. Ele nu se realizează însă, întotdeauna în aşa fel incit rezultatul final să fie cel scontat.. Mulţi profesori din licee recunosc că volumul de cunoştinţe pe care ei trebuie să-l transmită elevilor se măreşte de la an la an, de la o schimbare la alta a programei de învăţămînt. Dar, în acelaşi timp, nu se renunţă la nimic, sau la aproape nimic din ceea ce, prin amplificare, se simplifică, devenind balast. Aşa se face că, la sfîrşitul anilor aşa zişi de culturalizare generală, tînărul este adesea derutat. El a învăţat, tot ceea ce învăţau şi părinţii lui plus încă de atîta, plus acele cunoştinţe indispensabile pe care le cere o continuă evoluţie spirituală. De exemplu, numeroşi studenţi sunt dezorientaţi în faţa fenomenului cultural contemporan, care ii absoarbe,,de fapt, cu mult mai multă intensitate decit cel clasic, cunoscut din anii de şcoală. Cultura clasică, e adevărat solidă şi amănunţită, nu-şi găseşte, în mare parte, corespondent în realitatea culturală cotidiană. Pe bună dreptate, studentul Dan Flaton de la Politehnică remarcă faptul că regulile clasice învăţate în şcoală nu se potrivesc fenomenului cultural contemporan, al cărui mesaj şi fond de idei trebuie receptat cu alte mijloace. De aci, şi necesitatea unui instrument de investigare a fenomenului politic şi social inclus în operele de artă. Regulile clasice nu se potrivesc întotdeauna operelor de artă cu care intrăm în contact. Şi de la această nepotrivire pînă ln Interpretări eronate nu este decit un pas. Se încearcă, pe diferite căi, suplinirea acestor deficienţe de orientare prin diverse acţiuni în care sunt atraşi tinerii, fie în facultăţi fie în întreprinderi. Dar toate acele manifestări menite să lărgească orizonturile culturale şi social-politice nu sunt concepute în continuarea firească a unui proces educativ început în anii de şcoală. Fie că sunt prea elementare, fie că sunt prea complexe. Şi poate de aceea, recurgînd la o culturalizare individuală, tinerii nu capătă o clară optică asupra fenomenelor artistice din jurul lor, nu au întotdeauna capacitatea să interpreteze just, principial, de nepoziţii ideologice ale societăţii noastre socialiste, fie o piesă de teatru, fie un film, fie un volum de proză actuală. Este foarte bine că preocuparea de a transmite oamenilor cultura nu se opreşte numai asupra celor tineri. Dar este rău că în această preocupare vîrsta maximei receptivităţi nu este înscrisă cu majuscule. In fond, valorile reale ,se conturează în anii de tinereţe, gustul culturii începe la aceasta virstă, drumul spre orizonturile calitativ superioare ale culturii porneşte din tinereţe. Răsfoiam, cu un prilej oarecare, planurile de activităţi culturale ale organizaţiei de tineret şi ale sindicatului dintr-o întreprindere bucureşteană. Deosebirile nu erau decit cantitative , mai multe pentru tineri, mai puţine pentru... sindicalişti. Formală şi, adesea superficială, preocuparea de a lărgi sfera de cultură a tinerilor, scapă din vedere un lucru esenţial, acela că de această formaţie culturală depinde, în bună măsură, activitatea socială, înţelegea relaţiilor intre oameni, a cerinţelor societăţii în condiţiile unui progres tehnic fără precedent, cultura generală nu mai are dreptul să rămînă doar... generală, ea intră ca şi normele de convieţuire sau ca elementarele uzanţe ale civilizaţiei moderne, în conformaţia spirituală a fiecăruia. Ne conducem încă de multe ori, în transmiterea informaţiilor de cultură generală şi politică, după vechi formule uzate, depăşite nu numai în timp dar şi în ascendentul de maturitate şi nevoie de diversitate al tînărului contemporan, într-o anchetă efectuată de Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, forme ca : simpozion, conferinţă, vizionare, erau considerate neinteresante. Pe o bună orientare clasică, deci statică, acumulată în şcoală, tinerii cer manifestări dinamice, active care să-i solicite pe ei să le stimuleze gîndirea şi iniţiativa, să-i facă să înţeleagă marile probleme ale societăţii, la a căror rezolvare sunt sau vor fi chemaţi să contribuie, manifestări în care ei să nu mai fie doar simpli consumatori. In general, ei refuză această postură. Pe care, de altfel, teoretic, o refuză şi procesul educativ. Dar, în etapele esenţiale ale pregătirii lor, în şcoală şi apoi la locurile de muncă sau institute de învăţămînt superior, li se oferă formule uneori prefabricate, la naşterea cărora ei nu participă. Este situaţia pieselor de teatru, a filmelor şi a literaturii con-, temporane la care ei au acces nelimitat dar nu întotdeauna şi avizat. De aceea, poate, frămîntârile şi problematica contemporană a artei ajunge să fie circumscrisă unui cerc limitat de cunoscători, unor oameni de specialitate sau unor personalităţi cu evidente înclinaţii spre acest domeniu. Marea masă a tineretului consumă, adesea fără discernămînt, creaţia artistică actuală, nu pentru că n-ar fi dornică să-i pătrundă sensurile, ci pentru că nu în toate ocaziile i se oferă jaloanele acestei înţelegeri. Există, pentru fiecare, o virstă a culturii dependentă de un destin individual bine cunoscut. Dar colectiv, vîrsta culturii este tinereţea fiindcă pe ea se grefează autenticitatea, profunzimea şi valoarea personalităţii de mai tîrziu. Tinereţea, vorbind metaforic, alege ceea ce omul matur culege în tot restul vieţii. Şi din acest adevar arhicunoscut trebuie să decurgă şi respectul pentru această virstă: răspunderea pentru ea. Nu e vorba de dădace,ală, ci de a manifesta, în primul rînd, un spirit de înţelegere pentru nevoile acestei vîrste. A-i învăţa să se orienteze în lumea culturii înseamnă a le oferi prima literă, prima silabă, ei avînd şi forţă, şi inteligenţa, şi interesul să afle, în continuare, totul. Dar , o ofertă reală şi nuanţată, accesibilă şi dinamică. Căci aşa cum s-a arătat în documentele Congresului al X-lea a! partidului, societatea are nevoie ca bunii specialişti să fie, in acelaşi timp, cetăţeni înaintaţi, cu un orizont larg, cu spirit de iniţiativă, cu o minte receptivă la tot ce e nou şi avansat, cu un înalt spirit de responsabilitate faţă de îndatoririle sociale. Manifestări culturale, dinamice, atractive MPH fiu ! îţi plac stridenţele. Iţi place tot cea nu se armonizează. Culorile care intră în conflict, sunetele desperecheate, mărimile care, se hirjonesc. La pletele talk invadatoare, potriveşti , o fustă scurtă, la piciorul subţire, fragil, un toc,ca un turn de cetate medievală. Iţi place tot ceea ce în chip evident nu se împacă. Şi tocmai pentru că nu se împacă ! — Armonia e ridicol de plictisitoare, îmi spui. E cuminte, molotoală, mălăiaţă. Prea ticluită. Avem nevoie de ceva care să ne întărite, să ne intrige. Avem nevoie de o hîrjoană, de o înfruntare, de un conflict. Ne place să spargem armonia, să desfiinţăm construcţiile prea aşezate. Nu pentru că n-am putea „ajunge" la armonie, nu pentru că nu am putea să „ne ridicăm“ şi noi la migală, la finisare, cum spuneţi voi, ci pentru că nu ne plac constrângerile. De nici un fel. Ne împotrivim canoanelor dinainte stabilite. De ce să respectăm neapărat logica dacă putem recurge la absurd ? De ce să ne supunem rigorilor contrapunctului, cind sunetele pot alerga libere in spaţiu ? De ce migala armonizărilor cromatice cind avem la indemină pînze de sac, tăieturi din ziare şi o totală indiferenţă faţă de formele din natură, prea cuminţi. Nu v-aţi plictisit să scrieţi de secole intr-un fidel respect al sintaxei ? Noi vă oferim împerecheri, de cuvinte noi care nu vă impun înţelegerea. O puteţi simula ! — Dragul meu prieten tînăr, le înţeleg. Eşti ca o săgeată scăpată din arc. O fiinţă neliniştită în continuă căutare. Cauţi stimulentul stridenţei, stimulentul Contrastelor, stimulentul ritmui lui. îţi place să bravezi şi să înfrunţi. îţi place să te iei la bătaie cu tot ceea ce este învechit, monoton, lipsit de îndrăzneală. Mi-o spui mereu, in limbajul tău expeditiv, cu aroganţa ta tinerească, monosilabică, privindu-mă printre bretoanele şi perciunii tăi. Foarte bine . Te cred ! Nu am idei preconcepute care să mă îndepărteze de tine. Nu am prejudecata de a-l nega pe Benjamin Britten pentru că îl gust pe Händel şi nici aceea de a desconsidera experienţele, lui James Joyce pentru că ele contravin unor tipare de care nu mă pot despărţi. Dacă sper că la capătul drumului meu mă voi intilni cu arta, sunt in stare să vislesc la galera celor mai abstracte creaţii, mă străduiesc să pun in mişcare imprevizibilele mecanisme de deducţie, robesc cu perseverenţă la dezlegarea celor mai absconse expresii. Sunt, după cum vezi, bine intenţionat, nu-mi lipseşte bunăvoinţa. Nu cumva există in viaţa ta momente în care armonia aceasta atit de mult hulită îţi place şi ţie ? Nu cumva ascunzi firescul imbold de teamă să nu te descalifici faţă de prietenii tăi, fanatici ai stridenţelor ? Nu cumva faci asta doar de teama ironiilor lor ? Vezi, eu te urmăresc mereu, cu atenţie. Ţi-am surprins expresia de desfătare in seara aceea cind îl ascultai, în sala îmbrăcată in catifea, pe seninul, armoniosul Mozart. întreaga ta fiinţă exprima atunci o bucurie nestingherită, o totală acceptare. Poate că îţi este ruşine anim de momentele acelea de „slăbiciune". Poate că le consideri o trădare faţă de prietenii tăi in goană după dizarmonii, după sunete şi cuvinte în conflict, după forme şi culori care se hîrjonesc ? Ai putea, dacă este aşa, să-mi dai răspunsul in scris, sub un pseudonim liniştitor Ai putea să mi-l spui la ureche cind nu te aude nimeni. Ceva mă face să cred insă că nu ţi-ai pierdut încrederea in fiinţa aceea fragilă, însetată de frumuseţe, transfigurată — armonia —, care, crede-mă, nu te poate minţi niciodată. MARIA VALER ARMONIA La Galeriile de artă de pe Bd. N. Balcescu nr. 23 s-a deschis o expoziţie de felicitări pentru sărbătorile de iarnă. 87 de artişti plastici, printre care Cornelia Danei, Paula Brîncoveanu, Alexe Stan, Hilde Paar Klepper, Emilia Dumitrescu şi alţii, expun aici 380 de lucrări inspirate din tradiţiile folclorice. Lucrările, executate în tehnici de gravură, pictură pe acetofan, colaje, metaloplastie etc., sunt prezentate spre vînzare în serii mici, în clişeu : aspect din expoziţie Foto: ION POPOVICI BUM SERVIRE (Urmare din pag I) urmă ea este cea care suportă observaţiile celor enervaţi de dezordine şi aşteptare. În toate aceste cazuri, remedierea nu necesită studii şi experimentări, este destul de simplă. Intervenţia opiniei publice nu face decit să suplinească miopia unor conducători de unităţi care nu-şi găsesc timp,pentru „lucrurile mărunte“ Cită vreme trebuie să fie insă subliniată impor- I tanţa serviciilor destinate popu- I laţiei, oricare ar fi ele, pentru a se înţelege că in clipa cind un cetăţean s-a prezentat într-un loc in postura de solicitator, el are dreptul la solicitudine ? Iar atunci cind este vorba de servicii pe care cetăţeanul le plăteşte, această solicitudine trebuie să îmbrace haina unei griji reale pentru modul cum este prestat serviciul cerut. Observaţiile in unităţile comerciale au fost cu mult mai cuprinzătoare şi la încheierea lor am simţit nevoiasă ascultăm cuvîntul autorizat al direcţiei comerciale judeţene. Cum atenţia a fost îndreptată îndeosebi asupra lipsurilor, l-am rugat pe directorul adjunct al acestei direcţii, tovarăşul Nicolae Bescu, să ne spună cum simt. .soluţionate problemele unei mai bune pregătiri, a personalului dirt unităţile comerciale pentru a face faţă cerinţelor in creştere ale servirii civilizate a consumatorilor. Răspunsul n-a putut cita decit ţinerea unor cursuri profesionale, aplicarea unor sancţiuni disciplinare etc., a căror eficacitate intirzie să se arate. De fapt, am vrut să aflăm ce criterii stau la baza recrutării personalului comercial, in funcţie de aptitudini, cum sunt formate deprinderile de lucrători comerciali civilizaţi, care-i capacitatea responsabililor de unităţi de a exercita o influenţă permanentă asupra personalului în ceea ce priveşte ridicarea gradului de bună servire. A fost greu să dăm de urme mai vizibile ale unor asemenea preocupări Şi atunci am recurs la vizitarea noii şcoli profesionale comerciale din localitate. La şcoală, economişti cu experienţă şi cu o pregătire profesională, pe care nimeni n-o pune la îndoială, sînt puşi să predea organizarea şi tehnica muncii ospătarului, să zicem, fără a exista vreo garanţie, fie şi numai de natură pedagogică, că lucrurile se vor sfîrşi cu bine. In discuţia purtată cu economistul Alexandru Pîrvulescu, şeful serviciului pian la direcţia comercială ,şi profesor al şcolii, n-am putut desprinde vreo urmă de pasiune pentru pedagogia bunei serviri a consumatorului. Dacă mai adăugăm la asta faptul că recrutarea elevilor şcolii a fost un act cu totul arbitrar — pratica este generală în ţară, fără ca Ministerul Comerţului Interior să se îngrijoreze — lăsat în seama unităţilor comerciale, în loc să constituie o primă acţiune întreprinsă cu profund discernămînt de pedagogi, să ne mai mirăm atunci că şi o parte din viitorii lucrători comerciali vor fi inapţi pentru buna servire, înţeleasă la treapta ei eea mai de sus ? O discuţie purtată cu un grup de elevi a scos la iveală adevărul că cei mai mulţi au nimerit în şcoală fără ca cineva să fi manifestat în prealabil vreun interes pentru realele lor aptitudini de a deveni bucrătoiii correrciali. Direcţia comercială este mulţumită că abaterile din unităţile municipiului sunt în scădere , dovadă numărul mai mic de reclamaţii. Printre abateri nu intră insă indolenţa, lipsa flagrantă de atenţie şi politeţe, care sunt trecute cu vederea. Iar abaterile semnalate de opinia publică au un tratament diferit. Şeful de unitate Ion Constantin, pentru injurii repetate aduse personalului în subordine, îşi aşteaptă concedierea. Gestionara Elena Cimpoieru, de la Alimentara nr. 19 a fost tratată însă cu duhul blîndeţii. Inspectoratul comercial de stat a stabilit textual, sub semnătura şefului său, Vasile Cheşcu, că in respectiva unitate, aşa cum semnala un muncitor de la şantierul naval, se folosesc greutăţi neverificate şi cântarul este defect, că gestionara încasează de la cumpărători mai mult decit este legal, iar unitatea se află in dezordine,şi foarte murdară etc. Concluzia : amendă contravenţională şi un termen pentru... remedierea lipsurilor. . Cind nu mînuieşti criterii ferme în a aprecia buna servire, este greu să promovezi o atitudine intransigentă de înlăturare a abaterilor. Te mulţumeşti şi cu jumătăţi, de măsură. Cu asemenea mentalitate, opinia publică nu se împacă insă deloc şi doreşte să obţină un toate compartimentele vieţii noastre sociale din climat de respect faţă de cetăţean şi cerinţele sale. EL LIPSEŞTE • POŞTĂ REDACŢIEI » GHEORGHE SCUTARU. Fălticeni, student la Facultatea de studii economice, cursuri fără frecvenţă, întreabă dacă va beneficia de concediu pentru pregătirea la examene sau va trebui să programeze concediul de odihnii în perioada în care va susţine examenele. RĂSPUNS : Prevederile legale în vigoare stabilesc că studenţii admişi în învăţământul superior fără frecvenţă beneficiază de un concediu fără plată de până la 30de zile lucrătoare anual, pentru a se putea prezenta o singură dată, la concursul de admitere sau la examenele pentru promovarea fiecărui an de studii ca şi pentru susţinerea examenului de stat. Concediul se acordă la cerere, eşalonat, sau integral, şi nu afectează dreptul la concediul de odihnă. Studenţiide la învăţămîntul fără frecvenţă beneficiază totodată de cazare gratuită in căminele de studenţi şi de masă, contra cost, la cantine, în timpul sesiunilor de examene. GEORGETA FLORESCU, Bucureşti, vrea să ştie care este actul în care se materializează încuviinţarea înfierii. RĂSPUNS : Codul familiei prevede că autoritatea tutelară — respectiv comitetul executiv al consiliului popular comunal, orăşenesc sau municipal , după ce verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele legale, va da o decizie motivată de încuviinţare sau de respingere a înfierii. Decizia prin care se încuviinţează sau se respinge înfierea este un act , de drept administrativ. Pe baza acestei decizii, persoana înfiată primeşte un nou act de naştere in care cei care înfiază sunt trecuţi ca părinţi fireşti, iar vechiul act de naştere se păstrează, făcîndu-se pe el menţiune despre întocmirea celui nou. DJIJA BALABAN. Bucureşti, muncitoare cu 28 de ani vechime în muncă şi care lucrează în mediu toxic, întreabă dacă are dreptul să se pensioneze la vîrsta de 50 de ani. RĂSPUNS : Pentru angajaţii ce au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II şi au o vechime de 25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile, vîrstele de pensionare se reduc cu trei luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă gr. II. în cazul în care aţi lucrat 20 de ani în locuri de muncă încadrate în gr. II. în meserii prevăzute in tabelul anexă nr. 2, punctul 21 din Instr. nr. 1040/ 1967 și unitatea confirmă aceasta în carnetul de muncă, beneficiaţi de o reducere de virstă de cinci ani şi aveţi dreptul să vă pensionaţi la împlinirea vîrstei de 50 de ani. ----" ................." UNA ZI de MATTY — Ce faci mutra asta ?... Cu Popescu nu... cu Mitică, nu... dar nici cu rpedaliahul gstp în aur, Muscat Ottonel n-am voie să-mi petrec o seară ?... . -“"sr-ASi Învăţământul tehnic şi profesional se bazează pe practică Cum utilaţi atelierele şi laboratoarele şcolare ? Programul stabilit de Congresul al XX-lea al P.C.R. pentru dezvoltarea multilaterală a patriei noastre cuprinde prevederi deosebit de importante referitoare la pregătirea forţei de muncă, la asigurarea dirn timp a cadrelor necesare, care să permită punerea în funcţiune a noilor obiective industriale şi asimilarea fabricaţiei în termene cit mai scurte. în acest context, învăţămîntului profesional, tehnic şi liceal de specialitate îi revine sarcina formării unui număr sporit de muncitori calificaţi şi cadre de nivel mediu cu o bună pregătire profesională, capabili să folosească cu maximum de randament tehnica modernă, să realizeze o înaltă productivitate a muncii. Necesarul de muncitori calificaţi se va asigura prin instruirea unui număr mai mare de tineri prin şcoli profesionale şi prin ucenicie, astfel ca ponderea acestora, în cadrul efectivului total de muncitori calificaţi, să crească in mod corespunzător. Noile programe şcolare ţin seama de faptul că pregătirea temeinică a viitoarelor cadre medii la nivelul tehnicii actuale este posibila numai în condiţiile îmbunătăţirii caracterului instructiv al predării, ale creşterii ponderii demonstraţiilor şi lucrărilor practice. Pentru aplicarea acestor programe este necesară însă organizarea mai bună a laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor şcolare, dotarea lor corespunzătoare, pentru efectuarea demonstraţiilor şi lucrărilor practice, pentru întărirea cunoştinţelor teoretice şi formarea deprinderilor practice. Laboratoare şi cabinete foarte bine utilate se întîlnesc în multe şcoli, ca de exemplu, la Grupul şcolar pentru construcţii de maşini „Unirea“ din Bucureşti, la Grupul şcolar energetic din Craiova, Liceul industrial energetic Cluj, Grupurile şcolare pentru industria uşoară din Bucureşti şi Timişoara, la Grupul şcolar agricol dinCraiova, la Grupul şcolar silvic din Gurghiu — judeţul Mureş şi altele. Organizarea acestor auxiliare aleprocesului de învăţămînt, s-a reflectat în mod pozitiv în rezultatele bune obţinute de elevi la învăţătură şi, in mod deosebit, în producţie. Dotarea laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor şcolare nu este însă peste tot satisfăcătoare, unele cadre didactice motivîndu-şi lipsa de iniţiativă prin diverse cauze „obiective“ : lipsa de spaţiu, de fonduri, de sprijin din partea întreprinderii tutelare etc. Este inutil să mai I spunem că exemplele positive citate şi multe altele la fel con- I stituie dovada cea mai plauzibilă că asemenea justificări nu-şi găsesc nici un temei. Pornind de la faptul că o bună pregătire profesională nu ,se poate însuși decit prin confruntarea cu practica. Biroul Consiliului învăţămîntului profesional şi tehnic a analizat situaţia dotării şcolilor profesionale şi liceelor de specialitate, adoptînd măsuri operative care să conducă la îmbunătăţiri rapide în această direcţie. Din constatările făcute, rezultă că pot fi folosite multiple căi pentru realizarea unei dotări corespunzătoare, atît prin fondurile alocate de stat cit şi prin folosirea mijloacelor proprii. Una din măsurile cu rezultate imediate şi de mare eficienţă este realizarea în fiecare şcoală a unui program de autodotare combinat cu schimbul de material didactic realizat pe această cale între unităţile şcolare. Realizări importante prin folosirea acestei metode s-au obţinut la grupul şcolar de industrie uşoară din Bucureşti, la unele şcoli, profesionale de mecanici auto şi la grupul şcolar „Hidromecanica“ din Braşov, care a început să confecţioneze în atelierele proprii material didactic şi pentru alte serii. La realizarea unor produse de mai mare complexitate ar putea colabora şcoli cu profile diferite, aparţinînd mai multor ministere. O altă cale de dotare cu utilaje şi aparatură o constituie sprijinul întreprinderilor care tutelează şcolile şi care pot transfera linele materiale ce nu mai dau deplină satisfacţie în producţie dar, reparate, pot constitui o importantă bază de instruire. Pentru organizarea laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor şcolare este necesară participarea tuturor profesorilor care predau discipline de specialitate la întocmirea documentaţiilor tehnice, la realizarea materialului didactic şi aparaturii necesare îmbunătăţirii procesului de instruire. Este necesar şi posibil ca, în cel mai scurt timp, lecţia să fie dublată cut mai bine de laborator, pentru că noţiunile teoretice să fie aplicate în practică în aşa fel incit elevii să capete cunoştinţe temeinice, să fie bine pregătiţi pentru exercitarea profesiei ce şi-au ales-o. Se epre deci mai mult interes şi mai cu senină mai multă iniţiativă, din partea conducerilor acestoor şcoli şi cadrelor lor didactice. Ing- ION PUȘCACU director general adjunct in Ministerul învăţămintului Cavieris rusticană : Palat» : Onere Română (16 40 20), ora 19,30 ; Părinţii beunlili : Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" sala Stuiţio (15 IS 53), ora 19,30 ; Dispariţia lu( (ny Gay : Teatrul de Comedie (16 64 60) ora 20; Tandreţe şi abjecţie : Teatrul „Lucia Sturdza Bulăndra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; Ofiţerul recrutor : Teatrul Mic (15 65 88 V, ora 20 ; Pălăria florentină : Teatrul Giuieţli (16 04 85) ora 19.30 ; Cinci luna e albastră: Teatrul „C.I. Nottara“ sala Studio (15 93 02), ora 20 ; Invitaţie la castel : Teatrul de dramă şi comedie Constanta la Teatrul „C.I. Nottara" sala Magheru ora 19.30 ; De la Baci la Tom Jones : Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45) ora 19,30 ; Poveste neterbinistă : “Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9 ; Ileana Sînziana : Teatrul „Ţăndărică" sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77), ora 17; Sandiţii din Kardemomme : Teatrul „Ţăndărică", sala din str. Acadatpi»' 28—30 (16 14 92) ora 17 ; Varietăţi '69 : Teatrul „C. Tănase“ sala Savoy (15 56 78) ora 19,30 ; Dejunul pe iarbă : Studioul Institutului de artă teatrală și cinematografică (15 72 59), ora 20 ; Ritmurile arenei : Circul de stat (11 01 20) ora 19,30 (15 63 84) orele : 8,45 — 11,15 — 15,30 — 16 - 18,30 - 21 ; BigTV-up : Capitol (16 29 17) orele : 9,45 — 12,30 — 16 ; Cipernateca în sala Union (13 49 04) :orele : 9,45 — 12 - 14 ; Bătraini pică lupi ; Capitol orele : 18,46 -20,45 ; Cînd se clopotele : Victoria (16 28 70) orele : 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18 30 — 20,45 ; Frații Karamazov : Central (14 12 24) orele : 10 — 14,45 — 19 ; Noile aventuri ale răzbunătorilor : Lumina (16 23 35) orele : 8,45—16,15 — în continuare : 18,30 — 20,45 ; Floreasca (33 29 71) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15- 20,30 ; Corabia nebunilor: Doina (16 35 38) orele : 11,15 — 14,15 — 17,15 — 20,15 ; Dacia (16 26 10) orele: 8 — 19,45 — în continuare ; Mondo Cape : Timpuri Noi (15 61 10) orele : 9—21, în continuare ; Ferrația îpibălătnică : Feroviar (16 22 73) orele : — 12 15 — 17,45 — 20,30 ; Excelsior (18 10 88) orele : 9,30 — 12 — 15 30—18—20,30; Floria (22 44 01) orele : 9,15 — 12 — 15,15 — 18 — 20,30 ; Bevu și comisarul San Antonio , Grivita (17 08 58) orele: 9 — 11^15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Ciulești (17 55 46) orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Aurora (35 04 66) orele : 9,30 — 11,30 — 13,30 - 16 — 18,15 — -20,30 ; Sparete vagabositor : înfrățire? între popoare (17 3164) orele : 15,15 — 17,45 — 20 ; Testamentul doctorului Mabuse : Bucegi (17 05 47) orele: 9 —11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Chiul montentului : Unirea (17 10 21) orele: 15,30 - 13; Noaptea : Unirea ora :20,15 ; Lupii albi : Lira (31 71 71) orele : 15,30 — 18; Moşilor (12 52 93) orele: 15,30 — 18 - 20,30 ; Vitan (21 39 82) orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Cît timp eşti sănătos : Lira ora 20,15 ; Război şi pace (seriile I şi II) ; Drumul Sării (31 28 13) orele : 15 — 19,30 ; Morţii rămîn tineri : Ferentari (23 17 50) orele : 15,30 — 18 — 20,15 ; Popular (35 15'17) orele : 15,30 — 13 - 20,30 ; Căldura : Cotroceni (13 62 56) orele : 15,30 - 18 - 20,30 ; Familia noastră trăsnită : Crinciaşi (1* 38 81) orele : 15,30 — 18 — 20,15 ; Totul de vînzare : Viitorul ora 20,30 ; Baltagul : Mioriţa (14 27 14) orele : 9,30 — 12 — 15,30 — 18 — 20,30 ; Viridiana : Buzești (15 62 79) orele : 15.30 - 18 — 20.15 ; La Nord prin Nord-Vest : Volga (11 91 26) orele : 16—16 în continuare : 19,30 ; Tigrul : Viitorul (11 48 03) orele : 15.30 - 18 ; Omul care valora miliarde : Munca (21 50 97) orele : 16 - 18 - 20 ; Angelica și sultanul : Cosmos (35 19 15) orele : 5/30 - 18 - 20,15 ; Mai periculoase decit bărbații : Tomis 121 49 4.6) o tifle : 9,30—-15,30 tri continuare ; 13 — 20,15 ; Stelele din Eger: :Flacăra (21 35 40) orele 15,30 -1- 19 ; Progresul (23 94 10) orele s' 15,30 — 19 Păpuşa : :Arta (21 31 36) orele : 10^16 în .c.intirjuare ; 19,30 ; în franăriţia leului de argint : Modern (29 7101) orele: 9 - 11,15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20,30 ; Flamucţi (23 07 40) orele: 9 — 11,15 - 16 — 18.15 - 20,30 ; Paria : Rabova (23 91 00) orele : 15.30 - 18 ; Galileo Galilei: Pacea (31 32 52) orele : 15.45 ,8 - 20,15 ; Oameni împietriţi : Rahova ora 20,15. Vă place grahms ?; Patrie (11 86 25) orele : 9 — 12 — 15 — 18 — 21 ; Favorit (Drumul Tabedi) orele : 10 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30 ; Operațiunea Lady Chaplin : Republica (11 03 72) orele : 8,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; București (15 61 54) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Melodia (12 06 88) orele: 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Sala Palatului, orele : 17,15 — 20,15 ; Jocul care ucide : Luceafărul (15 63 84) orele : 8,45 —•• 11,15 — 13,30, 16 — 18,15 — 20,45 ; Festival 18: .Studioul pionierilor . Marî prietenii literare : Eminescu și Creangă; 18,25:. Primii între egali — program folcloric ; b). Teleturnahi de seară ; 19,20: Intermezzo muzical ; 19,30: Succesul este o şansă ? ; 20: Telecinemateca : Micu Lord ; 21,40- Reflector ; 21,55: Fotbal : Cehoslovacia—Ungaria,meci de baraj pentru calificare in Turneul fina) al Campionatului mondial. nu așuză telejurnalul de noapte . 23 35 : închiderea emisiunii.