România Liberă, mai 1970 (Anul 28, nr. 7940-7964)

1970-05-26 / nr. 7959

— „Románia libera" — -■ - — — Pagina a 3-a - 26 mai 1970 ■ ȚARĂ, O SINGURA VOINȚA CM SE EXPLICĂ NOUL VAL DE INUNDAŢII Dramatică această recrudes­cenţă a forţelor dezlănţuite ale naturii. DE CE s-a pro­dus? CUM? PÎNA CIND va mai continua ea ? Căutînd răspunsurile cele mai autorizate, am pătruns, ieri, în sala Comisiei Centrale de apărare împotriva inunda­ţiilor. — Buletinele meteorolo­gice anunţau o ameliorare a timpului. Ce s-a întîm­­plat ? — ne-am adresat dr. ing. MIRCEA PODANI, şe­ful acestei comisii. — Aşa este, şi e perfect a­­devărat — ne-a răspuns inter­locutorul. într-adevăr, de azi, de la ora 13,30, vremea s-a îmbunătăţit simţitor în toată ţara. Nu mai plouă nicăieri ! Aşadar, buletinele meteorolo­gice n-au precizat cu exacti­tate numai momentul amelio­rării stării meteorologice a ţării. O pană de aer polar infiltrată pe neaşteptate în atmosfera ţării noastre a pro­dus recrudescenţa de care ne întrebaţi. Noaptea trecută a fost şi pentru noi o noapte foarte grea. Rezultatul acestei nopţi — iată-l concentrat în schiţele alăturate, alcătuite în vîltoa­rea comunicărilor telefonice, a buletinelor ce se completea­ză mereu aici cu un singur scop: să avertizeze, să reducă la minimum pagubele, să sal­veze vieţi omeneşti. într-ade­văr, a fost grea noaptea şi ziua începute alaltăieri de echipa care lucrează acum aici, de duminică seara de la 7. S-ar zice chiar echivalente în consum de energie cu aceea a primelor nopţi de înfrigu­rare din calendarul inunda­ţiilor. Urmăriţi aceste ultime ore pe cele patru schiţe — sunt simple alcătuiri cartogra­fice, dar cită forţă de expre­sie intr-însele ! Căci ele aşează faţă în faţă, prin cite două iniţiale, cele două elemente primordiale ,ce suscită intere­sul general, C.I., însemnînd cota de inundaţii a unor lo­calităţi şi C.A., însemnînd cota actuală a apelor din preajma lor. Iar în raporturile existente între ele înţelegem, de fapt, acum, mutaţiile ce s-au produs sau se vor pro­duce curînd pe fronturile în­verşunatei bătălii cu apa. Să ne oprim asupra porţiu­nilor haşurate de pe schiţele noastre. Specialiştii le explică aşa : sunt zonele în care pre­cipitaţiile, începînd să cadă pe tot cuprinsul ţării încă de la 20 mai, şi continuând, în general, pînă duminică seara, au avut o influenţă mai pu­ternică asupra debitului arme­­lor lor. Să stăruim asupra primei dintre ele — aceea în­­cercuind Miercurea Ciuc, Ba­­raolt, Sf. Gheorghe, Făgăraş (schiţa 2). Cum scriam, aici a plouat — ca peste tot, de altfel. Destul ca nişte afluenţi altădată anonimi ai Oltului, să devină de nerecunoscut. Cam in trei sferturi din tim­pul zilei de duminică o apă ca Hîrtibaciu crescuse cu 2,20 m, în timp ce nivelul Homorodului, în trei ore nu­mai, era cu 2,10 m mai ri­dicat ! Adăugaţi la aceasta şi fap­tul că şi aici, ca pretutindeni, de altfel, PAMINTUL, SU­PRASATURAT DE UMEZEA­LA, A REFUZAT SA MAI ABSOARBA APA — şi aveţi explicaţia noii învolburări a Oltului. Cum se ştie, unul cres­cuse duminică seara la Fă­găraş, unde unda de viitură atinsese un maximum cu circa 1,30 m peste cota de inunda­şi. Crescînd vertiginos, unda s-a îndreptat la Sebeş-Olt iar ieri în continuarea operei sale nefaste, depăşea, în aceeaşi localitate, cota de inundaţie cu 1,25 m. Locuitorii din RÎMNICU-VÎLCEA sunt aver­tizaţi , miercuri, sau joi, vi­itura ce se îndreaptă către oraşul lor va depăşi cu circa un metru viitura anterioară. „Să privim, , în continuare, către Tîrnave. Catastrofa a navigat pe apele sale din a­­celaşi motiv al precipitaţiilor tot ploaia a făcut ca, de pe la miezul nopţii de sîmbătă, cota de inundaţie a localităţii Ţopa să fie depăşită, iar Si­ghişoara (situată numai la 11 km depărtare) să se afle din nou sub apă, iar mai departe, duminică, pe la orele 10 dimi­neaţa, Mediaşul să fie inva­dat. In continuare , în con­tinuare — spuneau specialiştii ieri — apele cresc, dar nu vor depăşi cota de inundaţii cu mai mult de 2,50 metri. Iar mîine, oprindu-se la MI­HALŢI, viitura va pătrunde în Mureş şi, o dată cu aceas­ta, ne bucurăm să consem­năm prima veste optimistă : unda de viitură se va atenua aici considerabil şi nu va provoca la Alba Iulia decit o creştere de circa 50—60 de cm. peste cota actuală ! Să privim două schiţe. Sun­tem­ peste munţi, în MOLDO­VA, pe podişul BÎRLADULUI, dar din punct de vedere meteo­­rologic explicaţia viiturilor e identică cu aceea consemnată pentru Olt şi Tîrnave : dumi­nică, la 7 dimineaţa, cind a­­pele Birl­adu­lui năvăliseră pes­te cota de inundaţie a oraşului cu acelaşi nume, tot cei 30 de litri ploaie pe metrul pătrat căzuţi fără întrerupere zilele trecute fuseseră motivul. Ca atunci încoace, deplasîndu-se în aval, apele Bîrladului atin­seseră ieri, ora 13, la TECUCI, la confluenţa cu Siretul, o de­păşire cu 15 cm a cotei de inundaţie. Depăşirea cotei de inundaţie de-a lungul celor 74 km cîţi despart Bîrladul de Te­cuci — străbătuţi de apă de aseară pînă azi dimineaţă , 140 cm. Referitor la TROTUŞ, apa care, dintre toate cite traver­sează cotul Carpaţilor ne-a produs în ultimele zile cea mai vie îngrijorare : după Tg. Oc­na, unda lui de viitură ajunse­se duminică, pe la 3 noaptea, la Adjud. Depăşirea cotei de inundaţii aici: circa 30 cm. Ce aflăm în veştile cele mai proas­pete ? Optimism: şi la Tg. Ocna şi la Adjud, Trotu­­u! e în scădere cu cîţiva centime­tri... In sfirşit, cîteva cuvinte des­pre prima schiţă (nr. 1) aceea din vestul ţării. Pe lingă ploi (aceleaşi cantităţi ca celelalte semnalate) şi o surpriză : ză­padă ! Noaptea trecută in Mun­ţii Semenicului . Dar bine ve­nită căci a avut consecinţe binefăcătoare asupra situaţiei inundaţiilor de pe aceste pă­­mînturi, ninsoarea a stăvilit depăşirea cotei de inundaţii a Timişului la Lugoj, Birzava, Caraş, Bega, din mănunchiul de ape situate în acelaşi peri­metru vor continua însă să de­păşească cotele de inundaţie intre 15 şi 65 cm. Şi acum, să privim DUNĂ­REA. Da, aşa este, debitele ei sunt in creştere faţă de cotele de inundaţie, cam pe toată lun­gimea fluviului în ţara noastră. Cauza ? Ea este mai veche, an­terioară ultimelor nopţi şi ei se numeşte: TISA şi ceilalţi afluenţi ca Sava. Morava. Dra­va, încă din 21 mai­, se înre­gistraseră creşteri ale apelor sale, pricinuite de viiturile de pe Someş, Mu­reş. Tisa supe­rioară, cinci, fluviul creşte la fîaziaş, pentru ca la 22 mai să se afle în creştere pe toată lun­gimea sa, pînă la BRAILA. Iar acum c­înd scriem aceste rîn­­duri, valurile ei au depă­rt grindurile fluviale şi au pă­truns în zonele neindiguite ale luncii. E greu — spun specia­liştii — să măsori înălţarea va­lurilor fluviului în cifre, dar, în general vorbind, creşterile sînt relativ mici — Cernavodă consemnează bunăoară, 12 cm, Tul­cea 4 cm, la Brăila sau la Galaţi chiar se înregistrează o scădere uşoară. Nu ne-am ocupat, în cele de faţă, de apele care au inundat suprafaţa ţării în săptămînile precedente sîmbetei şi dumini­cii trecute. GRAZIELA VANTU LEGENDA REHIRU CILE TREI HĂRȚI CI. COM ne INUNDATII c.p. cota rwul// CA. COTA MI DC 25 MR­­1S70 &RCGioniff/ menetit aumirea, "^CRESTEREA PUTERNICA"a apelor •l­ocAurAn N care persistă PERICOLUL imJOATI/LCR HarU 1 Herta 2 OCULARI TULCEA—febra salvării satelor inundate A­m coborit în Tulcea sub o ploaie necruţătoare şi un vînt puternic. Peste cheiurile inundate se zbuciumau valurile înalte ale Dunării. Oraşul părea asediat de ele. Pentru noi, care abia sosisem, imaginea talazurilor era ameninţătoare. Dar în foarte puţin timp — cît am încercat să găsim o legătură spre Sulina — ne-am convins că oamenii de aici nu se lasă impre­sionaţi de ele. Tulcea trăieşte, în primul rînd, febra salvării satelor inun­date din lunca şi Delta Dunării. Nu se poate spune însă că nu? îşi are grijile sale. Ieri, cotele fluviului atinseseră aici 430 cm. Astăzi 435 cm. Suburbia Tudor Vladimirescu — insula din faţa portului — a fost complet inundată. 50 de case sunt dis­truse. Altele ameninţă să se surpe în orice moment. Dar oa­menii au fost evacuaţi cu toţii. Oraşul este adăpostit. Digul ridicat în urmă cu o lună este supravegheat şi consolidat con­tinuu. Lingă uzina de apă, pe mai bine de 3 km se lucrează zi şi noapte la brîul de apărare. DUMINICA AU MUNCIT ACOLO PESTE 3 200 DE OAMENI în ciuda furtunii — vîntul a atins 80 km. pe oră — în port este agita­ţie. Toate mijloacele dis­ponibile sunt îndreptate către locurile critice. La cîţiva paşi de port se a­­flă comandamentul jude­ţean de urgenţă care ara­tă în aceste ceasuri ca un stat major în bătălie. Te­lefoanele zbîrnîie. De pes­te tot se comunică ulti­mele date. Sunt peste 400 km de diguri în judeţ, 400 de kilometri pe care oamenii luptă cu ploaia, cu vîntul, cu valurile Dună­rii în creştere, 12 sate i­­nundate complet, 16 par­ţial. Pe o hartă se prind note care consemnează marcarea unităţilor mili­tare trimise în ajutorul lo­calităţilor înconjurate de valuri. Tocmai acum, un nou sem­nal de alarmă. Este în peri­col digul din dreptul satului Smirdan. Inginerul UŢANU IO­AN, aflat la aparat, notea­ză cererile de maşini şi oa­meni. Dispoziţiile urmează imediat. „Rezistaţi. Vă sosesc ajutoare din Măcin". încă de la 4 dimineaţa, spre Smir­dan fusese trimisă cu vapo­rul o unitate militară. Dar furtuna puternică îngreunea­ză mult circulaţia pe Dunăre. O altă situaţie dramatică. La Uganii de Jos, în digul care apără incinta Rusca s-a produs o spărtură de aproa­pe 20 cm. Aceşti 20 cm au cerut patru zile de muncă continuă. Peste tot digurile sunt foarte greu apărate; vîntul puternic triplează for­ţa de şoc a valurilor şi se înalţă peste parapete. Mai rezistă încă neinundate nouă incinte agricole, nouă pisci­cole şi două stuficole. La Comandament, în camera arhiplină în care ne aflam, ştirile se întretaie rapid. Cer hotărîri imediate. Se anunţă noi rupturi în stăvilar la mila 28 şi 29. La Sulina se amenajează un dig de centu­ră. Consolidări la incinta Tarasuhat. Şoseaua asfaltată dintre Tulcea spre Nufărul este în pericol. Drumul na­ţional 22 este rupt pe 3 km, între Măcin şi Smirdan. Sunt concentrate acolo 50 de ma­şini şi două escavatoare. Pes­te 250 oameni. Ne reîntoarcem în port. Un şlep cu vite evacuate urcă greoi pe Dunăre împotriva valurilor. Ploaia s-a potolit. Plecăm cu o şalupă, trecem pînă pe Ungă înaltul hotel „Del­ta“, lingă care există un mic şi delicat grup statuar. Sînt trei copii care se ţin după umăr şi privesc Dunărea. Trei siluete puternice încre­menite într-o contemplare a fluviului. în spatele lor, un oraş întreg trăieşte in pri­mul rînd febra salvării sate­lor inundate din lunca şi delta Dunării. ION PAVELESCU MIHAI CREANGA Fabrica din Zagna nu capitulează Făgăraşul îşi apără fiecare casă, fiecare stradă • Convorbire pe acoperişul întreprinderii cu inginerul şef • Asediaţii declară : „Vom con­tinua să luptăm pentru apărarea fabricii!“ C­u cîteva zile mai înain­te fusesem pe aici, mergînd în satul Vă­­deni şi nutrind pe atunci spe­ranţa că peste cîteva zile a­­pele se vor retrage. Dar a­­cum aveam impresia că ele crescuseră. Priveam peste sat, în goana vagonetului, înghe­suiţi unii în alţii, şi rememo­ram drumul sfîşietor ce-l fă­cusem pe uliţele satului com­plet desfiinţat. După cîteva minute avea să ne apară în faţă fabrica din Zagna, cuce­rită cu greu de ape abia vi­neri seara. Parcă cineva ar fi apăsat-o pe creştet, scufun­­dînd-o în turbureala în care se zbate acum. Gheretele de la intrare sint in apă pînă la streaşină. In curte, cîteva pa­nouri care, vorbesc despre an­gajamentele luate de munci­tori în vederea sporirii pro­ducţiei. Apa încearcă să ştear­gă şi vopseaua cu care sunt scrise. O camionetă sanitară a fost surprinsă chiar la in­trare, venind probabil pentru vreo urgenţă. Poarta fabricii, larg deschisă, lasă să intre şi să iasă fără oprire valurile. Pregătindu-ne să suportăm cu tărie acest tablou înfrico­şător, privirile surprind pe a­­coperiş o mişcare. Un om îmbrăcat într-un halat albas­tru apare de după un colţ şi după aceea dispare după un altul, ca o nălucă. Ne frecăm cu toţii la ochi. Omul în ha­lat îşi face din nou apariţia. Se opreşte şi ne face cu mina. O fi rămas cineva aici izolat ? Cind sîntem în dreptul lui vedem că jos, lingă o scară roşie, se află o barcă şi un barcagiu, îi facem semn şi după cinci minute se află lin­gă noi. — Cum, nu aţi părăsit fa­brica ? — De ce? ne întreabă el mirat. — Fiindcă este inundată. — Nu am plecat — uite sus pe tovarăşul inginer şef. Urc în barcă şi îl las pe barcagiu să meargă pînă la scară. Apa clipoceşte amenin­ţătoare dedesubt. Pe acope­riş, omul în halat albastru era în aşteptare . — Sînt inginerul şef Con­stantin Scînteie, se recoman­dă el. Vîntul ne suflă pulpanele. Ne tragem după un colţ. De sus, priveliştea este şi mai zguduitoare. De acolo se văd şi halele unde apa s-a înălţat cuprinzând o bună parte din maşini. — Ce este dedesubtul nos­tru ? — Linia de suc de roşii. Este în zadar să mai pun alte întrebări, căci toate ha­lele seamănă. Pretutindeni apa le-a luat în stăpînire. — Credeam că aţi plecat. — Nu, nu am plecat. Şi nu vom pleca, fiindcă avem mul­te aici. Priviţi ! Şi după ce ne lasă să facem un tur de orizont continuă : — Puteam lăsa toate acestea aici ? Pe acoperişul fabricii, fără a mai folosi caietul care se înmuiase din cauza ploii, in­ginerul şef ne acordă un in­terviu. — Mai sunt oameni în fa­brică ? — Încă nouă plus trei barca­gii. — Unde v-aţi stabilit ? — In laborator, la etaj. Clădirea este din beton, su­portă. — Care sunt obiectivele pe care le aveţi ? — Am evacuat sute de tone de zahăr, de acizi citrici şi alte materiale, dar nu am mai apucat să punem la adă­post lăzile şi butoaiele. — Şi ce veţi face cu ele ? — Sîntem hotărîţi, dacă apa va creşte, să mai tragem ci­­teva sîrme peste gard pentru a opri între ele ambalajele. — Veţi reuşi ? — Fără îndoială. — Aveţi tot ce vă trebuie ? — Sîntem aprovizionaţi cu alimente, chiar şi cu apă, deşi o consumăm cu multă eco­nomie pentru a ne ajunge pî­nă la terminarea misiunii. — După ce criterii v-aţi a­­les oamenii ? — Ei s-au ales singuri, du­pă curajul şi dragostea faţă de întreprindere. S-au oferit mai mulţi dar nu am reţinut decit atîţia. Cei aleşi trebuie să mai îndeplinească o condiţie : să fie atît de supli îneît să poată intra pe geamul îngust care dă din laborator spre acope­riş. — Sîntem hotărîţi ca, atîta timp cit vom avea puteri, să luptăm pentru a apăra bunu­rile întreprinderii noastre. VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN JUDEŢUL NOSTRU NE-A ÎMBĂRBĂTAT, NE-A SPO­RIT FORŢELE. Ne rînduim la odihnă şi la alarmă în aşa fel încît să nu fim surprinşi nepregătiţi. Ca într-o cetate asediată, OAMENII DE LA FABRICA DIN ZAGNA ŢIN SA DOVE­DEASCĂ, PRIN DÎRZENIA LOR, CA EA NU CAPITU­LEAZĂ, oricîte greutăţi ar avea de întîmpinat. In adevăr, fabrica este sub apă dar aceasta nu înseamnă o înfringere. U­n om venea cu o barcă dinspre strada Podului, îl cheamă Simion Haţe­­ganu. In orele dramatice de aici, acest mijloc de locomo­ţie a devenit obişnuit pe unele dintre străzile scufundate sub apă ale oraşului. SIMION HAȚEGANU îmi spunea: — Mă evacuez acum a doua oară. Săptămîna trecută, cind a venit prima năvală a apei, casa mea de pe strada Cînepii a fost trecută prin viitoare. M-am mutat apoi la socrul meu. A venit azi noapte și aici apa. Acum voi primi adă­post într-un bloc din centrul oraşului. Dar ne vom întoarce în curînd cu toţii la casele noastre. Astfel de bărci vin în aceste clipe din unele cartiere afla­te în pericol spre zidurile istorice înalte şi roase de tim­puri ale bătrînei cetăţi a Făgăraşului. IN CRENELURILE BĂTRÎNEI CETĂŢI Apa a pătruns pînă în sub­solul cetăţii şi sus printre creneluri, prin sălile lungi, se înalţă piramide de mobile, lucruri adunate de prin case pe care oamenii le salvaseră in faţa furiei Oltului. începînd de sîmbătă noap­tea, cind pe aceste locuri s-au abătut ploi şi furtuni, puter­nice, locuitorii Făgăraşului se află intr-o continuă alarmă. Am sentimentul că trăiesc din nou epopeea de acum o săp­­tămînă a Aradului aflat pe baricade. Şi atunci ca şi acum un oraş întreg îşi apără cu în­cleştare fiecare casă, fiecare stradă. IERI LA ORA 9 DIMI­NEAŢA APELE AU A­­TINS COTA MAXIMA. Pericolul este mai mare decit acum o săptămîna, deoarece unda viiturilor a lovit cu mai multă pu­­ tere.„ Pătrundem cu greu pe stră­zile lovite de inundaţii. Pei­sajul acvatic se întinde pe partea de jos a oraşului. Pe strada Podului la nr. 5, o casă este înconjurată cu un brîu de viituri. Familia Pan­­telimon tocmai îşi urcă apara­tul de radio sus pe şifonier. Se aşteaptă ca apa să scadă. Dar pînă atunci, oamenii sunt atenţi la fiecare unduire pe­riculoasă. Mai departe, în drumul nostru lacustru întîlnesc ace­laşi tragic nomenclator urban. Fotoreporterul ziarului nos­tru, Nicu Vasile, prinde în obiectiv, din mijlocul apei străzile Cînepii, Livezii, Liber­tăţii.­ Dar nu sunt numai ele în pericol. Pe străzile Pălă­­rierilor, Oltului, şi pe multe altele, lupta îndîrjită cu furia Oltului sau a Berevoiului con­tinuă cu îndîrjire. VOM REPUNE DIN NOU FABRICA ÎN FUNCŢIUNE Cu trei zile in urmă, în urma eforturilor pline de ab­negaţie ale muncitorilor, fa­brica de cărămidă din Făgăraş a fost dată în funcţiune. Fu­sese lovită puternic de prima viitură. Oamenii răsuflau uşu­raţi. Dar iată că sîmbătă noaptea s-a abătut asupra lor din nou urgia. — Motoarele electrice, abia­­ montate, zac acum la circa­­ 1,50 m. sub apă, ne spune­­ TRAIAN LICARU. La primul­­ val al apelor pagubele au fost estimate la circa 4 500 000 lei. Acum, ele au crescut. Dar au crescut şi vigoarea şi îndirji­­rea noastră de a reface totul la loc. Nici ogoarele din preajma Făgăraşului nu au fost cruţate. Peste 20 000 de ha. sînt iz­bite de viituri, de mîlul ne­gru, vîscos care se întinde ca o rană dureroasă peste pă­­minturi. FUG VIILE La comitetul orăşenesc de partid sînt mar­torul nenumă­ratelor convorbiri telefonice care descriu din minut un minut situaţia din oraş şi din împrejurimi. — Alo! Podul Oltului de lingă Ileni s-a umflat. Este pericol de inundaţii. — Vom lua măsuri ime­diate. — In comuna Şoarş se sem­nalează alunecări de terenuri. Drumul este în pericol. La Felmer, unele viituri alunecă la vale. — Vom lua măsuri imediate. Fiecare apel este însoţit de o intervenţie lapidară. Asis­tăm la o cartografie ciudată, căci datorită alunecărilor de teren, multe pămînturi se deplasează dintr-o zonă in al­ta. Tovarăşul ALEXANDRU, PANDREA, secretar al Comi­tetului orăşenesc de partid Făgăraş, ne informează despre măsurile concrete pe car­e Co­mandamentul de apărare îm­potriva inundaţiilor le ia tot timpul pentru a înlătura pri­mejdiile ce se ivesc . „ Sîntem atenţi pentru a interveni direct şi a salva fa­miliile în pericol. Am mobi­lizat toate forţele spre stră­zile din partea de jos a ora­şului pentru a ajuta oamenii să-şi apere bunurile, să-şi apere viaţa. Atenţia noastră principală se îndreaptă, bine­înţeles, şi spre Combinatul chimic şi uzina de prototipuri şi reparaţii care se află în afară de orice pericol. Dar pericolul care ameninţă oraşul nu a trecut. Atit timp cit se menţine cota ridicată a ape­lor, sîntem cu toţii un singur gind, o singură voinţă pentru a apăra Făgăraşul de furia viiturilor . Aşadar, pericolul încă nu a trecut. Trăim aici împreună cu locuitorii oraşului o luptă acerbă de apărare împotriva stihiilor dezlănţuite. Pe străzi trec maşinile cu militari şi gărzi patriotice spre zonele ameninţate. Oamenii sunt pre­gătiţi pentru orice eventua­litate. DUMITRU TABACU I

Next