România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)
1970-09-17 / nr. 8056
„România libera”• O BOALA A CIVILIZAŢIEI MODERNE? Cert este că, în forme mai grave sau mai puţin grave, nevrozele au devenit frecvente, atrăgînd atenţia cercetătorilor medicali, psihologilor, igieniştilor, economiştilor, celor care răspund de organizarea procesului de producţie şi a formării cadrelor, edililor şi urbaniştilor.Statisticile Ministerului Sănătăţii consemnează că, în anul 1969, un număr de 73 784 de salariaţi au acuzat nevroze care i-au făcut incapabili de muncă în diverse perioade. Această maladie se numără printre primele şase, cu cea mai mare răspîndire la noi în ţară şi cunoaşte, de altfel, o considerabilă întindere în toate ţările civilizate. Caracteristică marilor aglomerări urbane, este firesc să afecteze în număr mare populaţia unui oraş cum este Capitala. După cum rezultă dintr-un studiu al Direcţiei sanitare a municipiului Bucureşti, din totalul zilelor neproductive din cauza incapacităţii de muncă, 10,5 la sută au fost produse de afecţiuni neeuropsihice. Studiul relevă cîteva aspecte semnificative în ceea ce priveşte sectoarele de activitate unde maladia este mai frecventă, în industria uşoară — textilele, confecţiile şi pielăria — în industria chimică şi cea poligrafică. Investigaţiile mai scot în evidenţă că repartiţia pe sexe este peremptoriu în dezavantajul femeilor. Şi progresul tehnic este de vină Ce răspund specialiştii la întrebările fireşti pe care le ridică aceste date statistice ? — Numărul nevrozelor sporeşte pe măsura creşterii gradului de civilizaţie. Se poate deduce că este vorba de o fatalitate a societăţii moderne ? — Nu ! răspunde dr. ROBERT FLORU, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, director adjunct ştiinţific al Institutului de Psihologie. Tulburările activităţii nervoase care stau la baza nevrozelor n-au apărut odată cu progresul tehnic modern. Faptul că ele sunt actualmente obiect de cercetare ştiinţifică în întreaga lume, că diagnosticul se pune cu mai multă exactitate, că ştim astăzi mult mai mult despre mecanismul lor şi avem mijloace mai eficace de tratament, nu trebuie să ne inducă în eroare, făcîndu-ne să credem că nevrozele sînt un produs fatal al civilizaţiei moderne. — Bunicii şi străbunicii noştri sufereau de nevroză ? _Istoria nevrozelor este de bună seamă mult mai veche, dar nu-i mai puţin adevărat că gradul de solicitare neuropsihică, condiţia care favorizează nevroza este mai mare în epoca noastră decit acum un secol. Solicitările psihice ale omului modern sunt mai intense decit ale bunicilor noştri, dar şi capacitatea noastră de adaptare se antrenează progresiv. — înainte de a vorbi de capacitatea de adaptare la viaţa modernă, ar fi poate necesar să ne indicaţi ciţiva din factorii care produc nevrozele. — Lăsînd la o parte factoriifizici, printre care zgomotul şi poluarea atmosferei ocupă primul loc, creierul nostru este in permanenţă „bombardat“ cu informaţii. Mijloacele de informare de masă, necesitatea unei instrucţii superioare, nevoia de a fi la curent cu cele mai noi date din domeniul profesiunii, datorită creşterii explozive a cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice, iată numai citeva din sursele solicitării psihice a omului modern. Pe măsură ce munca fizică este înlocuită cu munca de comandă a maşinilor, de supraveghere şi control a proceselor tehnologice, activităţi ce solicită în primul rînd atenţia, rapiditatea deciziei, fac necesar un efort intelectual, creşte greutatea specifică a oboselii neuropsihice faţă de cea fizică. Oboseala cronică, surmenajul creează un teren favorabil apariţiei nevrozei. Ce rol are concepţia umanistică ? De ce mai ales în marile centre urbane ? — Efortul de adaptare a organismului la noile condiţii de viaţă specifice actualului proces de rapidă mecanizare — afirmă dr. DUMITRU BOBIC, şeful laboratorului de igiena aerului şi urbanizării din cadrul Institutului de igienă din Bucureşti — este uneori atît de intens incit sînt tot mai numeroase cazurile cînd acesta este resimţit ca un şoc permanent, generind stări de boală şi tulburări de comportament. Un prim factor al creşterii nocivităţii pentru om este dezvoltarea vertiginoasă a suprafeţelor şi volumelor construite, precum şi intensificarea progresivă a circulaţiei stradale. Supraaglomerarea populaţiei şi schimbările esenţiale ce intervin in funcţiile, activitatea şi relaţiile sociale constituie un alt factor. In sfîrşit, presiunea timpului este cel de-al treilea şi el îşi are originea în necesitatea imperioasă de a coordona riguros felurite activităţi. — Cum explicaţi că populaţia de curînd stabilită în oraşe se nevrozează mai uşor ? — In trecut, urbanizarea era rezultatul unui lung proces de asimilare a populaţiei rurale, localizată iniţial intr-un mediu de tranziţie — mediul suburban, de unde de-a lungul mai multor generaţii se difuza spre zonele centrale, evoluate din punct de vedere urbanistic. In prezent, are loc in paralel un proces nou de reurbanizare, caracterizat prin transferuri ■ mari de populaţie între oraşe, precum şi în cadrul aceluiaşi oraş, ca efect al lucrărilor de sistematizare. Astfel, se şterg diferenţele zonale ale oraşelor, suprapopularea devenind generală atît în centru cit şi la periferie, cu urmările corespunzătoare asupra relaţiilor umane. Vechile tipuri de relaţii de vecinătate şi de stradă dispar. — Se cunosc efectele clădirii moderne de locuit asupra stării neuropsihice a locatarilor ? — Evident. De exemplu, dezvoltarea locuinţelor pe verticală, paralel cu reducerea spaţiilor libere exterioare, îngustează posibilităţile de manifestare specifice vîrstei primei copilării. La ora actuală, se ştie că blocurile de locuinţe de tip bară, accentuează tendinţa de izolare, în timp ce blocurile în formă de L şi perimetrale o scad. De asemenea tendinţa de izolare sporeşte cu numărul etajelor şi în preajma arterelor de mare circulaţie. Se mai ştie că uniformitatea construcţiilor şi închiderea perspectivei contrariază. I fonduri sunt, dar cum se folosesc — Atîta timp cit legislaţia şi normele stabilite pentru protecţia salariaţilor sunt respectate — afirmă dr. MIRCEA TAT, inspector central in Direcţia igienii şi medicinii preventive din Ministerul Sănătăţii, rezultatele sunt bune. Desigur, in industrie există utilaje şi tehnologii cu efecte novice, procese chimice, vibraţii care depăşesc numărul de ioni suportabili de organismul uman. Dar în toate cazurile, atunci cînd se proiectează o tehnologie care poate avea efecte nocive, se stabilesc şi tehnicile ,pentru evitarea lor. Trebuie însă subliniat că se pot ivi cazuri cînd o insuficientă cercetare şi interes din partea conducerii unor întreprinderi şi ministere, se soldează cu consecinţe uneori grave pentru sănătatea salariaţilor. Vă voi furniza un exemplu semnificativ. În urmă cu doi ani, s-a constatat,că la întreprinderea „Proletarul“ din Bacău, zgomotul utilajelor în funcţiune depăşea limitele admise, drept care lua proporţii numărul muncitorilor a căror stare neuropsihică era afectată, pină la îmbolnăvirea organismului acustic. Deşi Ministerul Industriei Uşoare a fost sesizat de această situaţie, făcîndu-i-se şi recomandări corespunzătoare, în 1969, lucrurile s-au agravat. Cauza ? Măsurile recomandate nu au fost aplicate. Un comportament similar din partea altor unităţi industriale ne-a fost înfăţişat de ing. GH. DASCALESCU, director adjunct al Direcţiei de norme, echipament şi dispozitive de protecţia muncii din Ministerul Muncii. Pe plan naţional se observă o scădere a numărului de îmbolnăviri provocate de noxele industriale. Aceasta dacă luăm cifra la modul absolut. Cînd însă o raportăm la mijloacele importante pe care le alocă statul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din industrie — numai în primul semestru al anului curent: 725 885 000 lei — se poate afirma că această reducere a îmbolnăvirilor nu este satisfăcătoare. Uneori, noxele îşi fac apariţia chiar în unităţi industriale noi, dotate cu echipamente ultramodere. La intrarea în exploatare a unor obiective — Uzina de autocamioane Braşov, Combinatul Chimic Craiova etc. — nivelul zgomotului depăşea limita maximă admisă de normele republicane. Instalaţiile de ventilaţie montate în ultima vreme la Combinatul siderurgic Hunedoara, Uzina de utilaj petrolier Tîrgovişte, Uzinele de vagoane Arad au încă o eficienţă scăzută. — Şi cum a reacţionat Ministerul Muncii la aceste neglijenţe ? — A folosit mijloacele care îi stau la îndemînă, cînd este vorba de abateri atît de grave de la normele de protecţia muncii, şi anume a aplicat amenzi. Anul trecut valoarea acestora a depăşit 5 milioane lei. In plus, a făcut recomandări pentru justa folosire a unor instalaţii. — Cu rezultate ? — Destul de puţine orientarea profesională pe baze ştiinţifice - o condiţie a sănătăţii — Există şi alte aspecte ale muncii industriale moderne, care pot genera nevrozele. Specialiştii subliniază, de pildă, influenţa ritmului rapid in care se modernizează utilajele şi procesele tehnologice. Asemenea modificări ■ solicită capacitatea de adaptare a omului. — Intr-adevăr, ritmul de modernizare a unui număr din ce în ce mai mare de întreprinderi industriale, extinderea automatizării şi a altor tehnici avansate , a subliniat ing. D. DRAGNEA, şeful serviciului de orientare şi selecţie profesională, creează o mare mobilitate profesională. O serie de meserii tradiţionale suferă mutaţii calitative, caracterizate prin ponderea tot mai mare a activităţii intelectuale şi reducerea celei fizice. De pildă, meseria de laminator. In halele de laminat moderne, laminatoristul a devenit operator la un pupitru de comandă, unde efortul fizic practic e nul, în schimb concentrarea atenţiei şi consumul nervos sunt esenţiale. Noua profesiune cere persoanei care o exercită anumite însuşiri ce nu erau condiţii sine qua non pentru cea veche. Lipsa acestor aptitudini se repercutează atit în producţie (rebuturi), cit şi pe planpersonal, muncitorul trăind un sentiment de insatisfacţie şi fiind într-o stare de perpetuă oboseală, din cauza tensiunii provocate de eşecuri. — Ceea ce spuneţi dumneavoastră duce foarte departe, şi anume atît la problema selecţiei profesionale cit şi la aceea a alegerii profesiunii. — Aveţi perfectă dreptate. Realităţile noi ale economiei naţionale au lăsat în urmă preocuparea pentru o judicioasă alegere şi selecţie a cadrelor, după criterii concordante cu ştiinţa şi tehnica modernă. Complexitatea de calităţi personale pe care o cer noile tehnologii face necesară eliminarea metodelor rudimentare în pregătirea şi selecţia profesională. — Ce fenomene se observi in acest domeniu ? — Iată ce a dezvăluit un studiu recent întreprins de Centrul de cercetare pentru problemele tineretului. Intr-o anchetă ce a cuprins 21 000 de tineri care au schimbat una sau mai multe profesiuni, s-a constatat că aproape jumătate din aceştia nu simţeau nici un fel de atracţie pentru meseria exercitată. Fenomenul ridică problema majoră a orientării profesionale. O altă anchetă efectuată la noi la şcoala profesională de industrie textilă din Piteşti ne-a pus în faţa unui fapt surprinzător : foarte multe dintre candidatele la examen nu aveau noţiunea distinctă a culorilor. Vă daţi seama ce rezultate ar fi dat într-o întreprindere textilă o muncitoare cu asemenea defect. Supuşi unui examen psihologic, mai mult de jumătate din elevii repartizaţi să se pregătească în meseria de laminator la Centrala industrială Reşiţa, nu posedau însuşirile adecvate acestei profesiuni. Revenind la nevroze, e limpede că atare mod de selecţie îl va aduce pe viitorul muncitor într-o stare de perpetuă tensiune nervoasă şi de insatisfacţii. Fenomenele amintite ridică marea problemă a orientării profesionale. — Cum vedeţi soluţia ? — OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT. Părerea noastră este că actualul sistem de examinare în şcolile profesionale nu-i corespunzător. A cere pentru orice profesiune numai cunoştinţe de matematică şi limba română, fără nici un fel de examinare a aptitudinilor de altă natură pe care le cere viitoarea profesiune. Înseamnă a considera că orice om poate exercita orice profesiune, deci a ignora calităţile fizice, psihice şi mintale, vocaţiile, aspiraţiile legitime ale tinerilor. Tocmai pentru a elimina aceste practici desuete se află în pregătire un act normativ. In societatea modernă, orientarea profesională nu mai poate rămine în sarcina exclusivă a familiei, cu atit mai mult cu cit în multe familii nu există nici o preocupare in această direcţie, sau dacă există ea nu ţine seama de nici un criteriu ştiinţific. Aşa sunt părinţi care hotărăsc încă din primul ciclu şcolar, profesiunea copilului lor, deşi acesta are poate aptitudini pentru o cu totul alta. Aşa se face că ajung în întreprinderi foarte moderne, echipate cu utilaje perfecţionate, persoane lipsite de interes pentru anumite profesiuni, deci şi de calificare şi aptitudini. Atita vreme cit problema orientării şi pregătirii profesionale nu se rezolvă după criterii ştiinţifice, există riscul permanent ca intr-un sector sau altul eforturile, investiţiile făcute de stat să nu dea roadele fireşti. Direcţia generală a forţei de muncă din Ministerul Muncii a tipărit primele monografii profesionale în care se explică specificul diverselor meserii şi aptitudinile necesare, in scopul popularizării lor în rîndurile adolescenţilor. — Ne-aţi vorbit de tineri. Ce se petrece însă cu cei maturi sau virstnici care trebuie să-şi schimbe profesiunea ? — Considerăm că la gradul de evoluţie a ţării noastre, problema reciclărilor profesionale nu mai poate fi lăsată la voia intîmplării, înfiinţarea unor cabinete psihotehnice în întreprinderi şi a unui centru metodologic pe ţară care să testeze după norme ştiinţific stabilite aptitudinile omului pentru o profesiune sau alta, este o primă necesitate. Cum poate fi evitată epuizarea nervoasă ? — Şi totuşi în faţa altor factori obiectivi şi subiectivi de dezechilibru, există mijloace pentru a contracara efectul. Se vorbeşte mult de adaptare. Este ea o posibilitate efectivă a omului ? ştim să ne odihnim ? — Ideea adaptării pasive a organismului la ambianţă este astăzi perimată — e de părere dr. ROBERT FLORU. Omul constituie un agent activ care fasonează şi structurează ambianţa în care trăieşte, întreţine anumite posibilităţi şi elimină altele, decide în mod selectiv în mare măsură ce informaţii să reţină şi care sînt de prisos. S-a spus pe drept cuvînt că adaptare înseamnă mai mult decit cunoaştere. Dar adaptarea inteligentă, folosirea cu îndemînare a capacităţilor şi strategiilor în abordarea informaţiilor dificile trebuie să se bazeze pe cunoaştere. Pe cunoaşterea propriilor posibilităţi în primul rînd, pe evaluarea lor cit mai exactă, şi pe stabilirea unui raport optim între aspiraţii şi posibilităţi. Cite conflicte generatoare de nevroză n-ar putea fi evitate dacă orientarea către un anumit domeniu de activitate sau profesiune ar fi bazată pe cunoaşterea capacităţilor şi aptitudinilor individului ! Cite conflicte generatoare de nevroză n-ar putea fi evitate, dacă cei doi soţi ar beneficia de sfaturile competente ale psihologului, atît in ceea ce priveşte întreţinerea armoniei şi cooperării, cit şi în educarea copiilor ! Cite conflicte generatoare de nevroză n-ar putea fi evitate dacă organizarea relaţiilor din interiorul unui colectiv, dintre diferitele nivele ierarhice ar fi bazate pe indicaţiile psihologului ! Evitarea epuizării nervoase, reducerea intensităţii conflictelor emoţionale, reducerea anxietăţii şi a supratensiunii nervoase, prevenirea nevrozelor trebuie începută încă din primii ani ai copilăriei. Educarea copilului în familie şi şcoală, organizarea condiţiilor optime de muncă şi odihnă — de la ambianţa fizică şi pină la relaţiile din cadrul colectivului — corectarea tulburărilor de conduită etc., nu mai pot fi astăzi lăsate la voia întîmplării sau a „bunului simţ". Psihologia modernă pune astăzi la dispoziţie mijloace eficace de prevenire a nevrozelor, de evitare a suprasolicitării şi oferă un real ajutor medicului în tratarea nevrozelor. Această adaptare activă presupune totuşi anumite metode. .. \ C — Una din aceste metode este structura raţională a regimului de muncă şi odihnă, în special a conţinutului repausului, ca mijloc de refacere şi readaptare — subliniază dr. ELIAS ROSIN din Institutul de Igienă. Dar se pune întrebarea : ŞTIM SÅ NE ODIHNIM ? Folosirea judicioasă a repausului în timpul muncii şi a timpului liber în afara orelor de muncă este condiţia principală a refacerii psihofizice. Foarte mulţi oameni îşi irosesc timpul de odihnă în activităţi care îi obosesc şi mai tare, printre ele numărîndu-se şi unele distracţii. Alţii consideră că odihna trebuie să fie o relaxare totală, părere falsă, deoarece din punct de vedere fiziologic organismul se reface dacă sunt respectate ritmurile lui fireşti,d in schimb oboseala psihică şi mentală are nevoie de o compensaţie care poate fi o activitate ce armonizează şi reechilibrează : muzică, lectură, spectacol sau o activitate fizică pentru cei care în profesiunea lor nu fac eforturi de această natură. Desigur, ancheta noastră nu este exhaustivă Rămîn, desigur, de aprofundat unele întrebări : e de ce femeile suferă mai mult de nevroză şi, practic, ce concluzii trebuie extrase din această constatare ? e ce au pentru viitor, în vedere, urbaniştii noştri ? e se respectă sau nu se respectă normele privind blocarea zgomotului şi a poluării atmosferei ? # ce trebuie făcut în continuare pentru organizarea orientării profesionale pe baze ştiinţifice ? ş.a. Formele pe care le îmbracă maladia nevrotică sunt atit de diverse, incit specialiştii înşişi le depistează anevoie. Cert este că acţiunea de combatere a cauzelor care o produc, presupune acţiunea concertată a unor instituţii şi organisme din domenii foarte diverse, începînd cu cele ştiinţifice, pină la cele administrative. Pentru că, aşa cum atestă specialiştii, această maladie nu poate fi socotită o consecinţă a progresului civilizaţiei atîta vreme cit rezultatele cercetării ştiinţifice şi reglementările legislative in vigoare sînt integral şi corect aplicate. Pentru că societatea noastră socialistă şi-a propus şi urmăreşte consecvent — pe terenul fertil al noilor relaţii sociale — ca fiecare cetăţean al colectivităţii noastre să se bucure cit mai deplin de avantajele şi confortul civilizaţiei. Specialiştii din întreaga lume acuză cauze diverse cînd e vorba să se definească ceea ce îndeobşte se numeşte nevroză. Tratamentul nu aparţine numai medicinii pentru că între cauze se citează: • zgomotul şi poluarea atmosferei; • intensificarea circulaţiei stradale; • greşeli în concepţia urbanistică; • ignorarea adevăratei vocaţii profesionale şi a adagiului „omul potrivit la locul potrivit"; • nerespectarea de unele întreprinderi a unor norme şi legi; • slaba pregătire în raport cu exigențele muncii moderne; • erori în regimul de odihnă. I imunii—III .... '»"» IOANA PATRASCU Pagina a 3-a 17 septembrie 1970 RECOLTA CU INTIRZIERE înseamnă a IntIrzia semănate! Lucrătorii de pe ogoare se află în plin efort de strîngere a produselor toamnei: floarea-soarelui, cartofi, porumb etc. Ritmul este tot mai intens. La întreprinderile agricole de stat din judeţele TELEORMAN, DOLJ, BOTOŞANI şi ILFOV şi în cooperativele agricole de producţie din judeţele BRĂILA, ILFOV, IALOMIŢA, DOLJ şi OLT, floarea-soarelui a fost recoltată de pe 65—90 la sută din suprafeţele cultivate. Se adună, de asemenea, intens porumbul pentru boabe din hibrizii mai timpurii. In condiţii pedoclimatice similare există însă, la recoltări, între judeţe şi între unităţi, diferenţe mari. Deşi plantele de floarea-soarelui s-au maturizat de mult, combinele nu-s folosite, bunăoară, din plin în I.A.S. din judeţele CONSTANŢA, TULCEA şi BRĂILA, unde suprafaţa recoltată pînă acum reprezintă doar 25—45 la sută din suprafeţele cultivate. Nesatisfăcător decurge această lucrare şi în cooperativele agricole, îndeosebi din judeţele TULCEA, TIMIŞ, ARAD şi BIHOR. Se aşteaptă oare ca păsările şi vînturile să dijmuiască recolta ? La ora actuală se pune cu deosebită acuitate problema grăbirii lucrărilor de pregătire a terenurilor pentru semănatul griului. Momentul începerii însămînţărilor se apropie dlar, într-o serie de judeţe — DÎMBOVIŢA, VASLUI, BOTOŞANI, CARAŞSEVERIN, BUZĂU etc. — n-au fost încă arate şi prelucrate mari suprafețe cultivate cu plante prășitoare — cartofi, floarea-soarelui sau porumb — după care urmează să se pună grîu. Intîrzierea este generată, în principal, de organizarea nesatisfăcătoare a muncii la recoltarea culturilor de pe tarlalele destinate, în ciclul 1970—1971, culturii păioaselor de toamnă. Deşi există suficiente forţe în comune şi sate, în cooperativele agricole din ARBORE şi MARGINEA — judeţul Suceava —, la C.A.P. LACU SĂRAT — judeţul Brăila şi în alte locuri, participarea cooperatorilor la lucrările din cîmp este mult sub posibilităţi. Consiliile de conducere ale cooperativelor agricole respective, considerînd, probabil, că toamna va fi lungă, nu antrenează oameni la strîngerea recoltei de culturi prăşitoare. In asemenea condiţii, tractoarele nu pot intra cu operativitate la arat. In alte locuri, ca de pildă la C.A.P ŞEICA MARE, din judeţul Sibiu, o parte din tractoare nu funcţionează la capacitatea maximă, fie datorită defecţiunilor tehnice generate de neefectuarea unor reparaţii de calitate, fie datorită neasigurării la timp a numărului de tractorişti necesari. Spre a se realiza încadrarea în perioada optimă la semănat este imperios necesar ca, în aceste zile, direcţiile agricole judeţene şi uniunile cooperatiste, conducerile cooperativelor agricole şi şefii secţiilor de mecanizare din I.M.A. să ia măsuri de mobilizare a tuturor forţelor pentru grăbirea recoltării culturilor de toamnă şi pentru accelerarea ritmului de execuţie a arăturilor pe toate terenurile pe care urmează să se pună grîu, fără ca aceasta să se facă în dauna calităţii. Asigurarea frontului de lucru pentru mecanizatori, începerea lucrului din zori şi încheierea lui seara, tîrziu, organizarea lucrului pe tractoare în schimburi prelungite sunt modalităţi eficiente ce se cer aplicate în toate unităţile, pentru recuperarea rămînerilor în urmă, îndeosebi în judeţele unde semănatul la grîu debutează în jurul datei de 25 septembrie. .• v.- • %••• V.V.V.V • V w 'V v O zi cîştigată acum la arături înseamnă un plus de recoltă la vară. lată de ce mecanizatorii Care servesc cooperativa agricolă din Fierbinţi, judeţul Ilfov doresc, în aceste zile, pregătirea tuturor terenurilor pe care peste puțină vreme, semânătorile vor pune griul. 1970 - an cu caracter hidrometeorologic deosebit ? (Urmare din pag. 1) am spus, lanțului cauzal extrem de complex. — După această expunere a factorilor cauzali să revenim la caracteristicile anului în curs, care fără îndoială a ieșit din comun... — Dacă analizăm activitatea nucleară din soare constatăm statistic că ea prezintă o anumită ciclicitate în sensul că puseul de energie are perioada de maximum la un interval de aproximativ 11,2 ani. Astfel de ani cu maxime ale activităţii solare au fost în ultimul timp 1957, 1968 şi ar urma 1979. Perioadele de activitate minimă sunt 1962 şi ar urma 1973. Rezultă deci că anul 1970 nu coincide cu maximul activităţii solare dar se observă un decalaj între anii cu maximă solară şi cei cu perturbaţii hidrometeorologice, in sensul că, de obicei, aceşti ani cu anomalii apar după 1-2 ani de la momentul activităţii maxime. Explicaţia poate fi aceea a inerţiei în circulaţia atmosferică. Pentru a avea o imagine mai exactă a rolului energiei solare în circulaţia apei în atmosferă este suficientă precizarea că, în medie pe mulţi ani, sunt vehiculate de atmosferă cantităţi de peste 500 mii km² de apă pe an, din care după evaporare şi infiltraţii în sol, mai rămîn pentru scurgerea fluvială cca 37 mii km² de apă. Aceasta presupune prezenţa unor energii enorme şi toată energia atomică de care dispune omenirea ar echivala cu fracţiuni de procente din această energie. Peste ciclicitatea de 11 ani se suprapun factorii locali ai Terrei, care conduc la o altă periodicitate, mai vag conturată, şi anume aceea de cca şapte ani. Referitor la circulaţia atmosferică din acest an, o putem caracteriza ca fiind deosebit de bogată în precipitaţii şi în perturbaţii ciclonice, în emisfera nordică, spre deosebire de cea sudică, unde a bîntuit seceta. Este suficient să arătăm, că, în afara situaţiilor hidrometeorologice din Europa, au avut loc situaţii similare şi chiar mai grave în alte zone ale emisferei, ca, de exemplu, în India şi în Filipine, cunoscute din presă. Este logic să existe o compensare energetică între cele două emisfere, fapt constatat din punct de vedere statistic. Delimitarea între cele două emisfere are o materializare fizică prin prezenţa curenţilor de aer ecuatoriali care joacă rolul de barieră atmosferică. In lunile care au afectat teritoriul ţării noastre prin inundaţiile catastrofale cunoscute, circulaţia atmosferică deasupra continentului european s-a caracterizat prin masele de aer cu contraste termice, barice şi de umiditate deosebit de mari. Mase de aer oceanic de origine polară au creat aceste contraste cu aerul tropical, ajungîndu-se la diferenţe termice de 10-12°C la mia de km. Au avut loc mai multe pulsaţii ciclonice polare care sau interferat deasupra ţării noastre producînd precipitaţii deosebit de abundente. Pe lingă factorul cantitativ a mai apărut şi cel calitativ în sensul că precipitaţiile au fost generale şi cu o succesiune foarte nefavorabilă, deplasîndu-se pratic cu aceeaşi viteză cu a maselor de apă colectate în reţeaua hidrografică .Dacă la aceşti factori principali mai adăugăm efectul saturării prealabile a solului, evaporaţia redusă datorită temperaturilor scăzute ale solului din acea perioadă, o vegetaţie subdezvoltată care nu a mai jucat rolul compensator cunoscut, înţelegem apariţia pe rîuri a unor cantităţi enorme de apă, reprezentînd cam 80 la sută din precipitaţiile căzute. Nivelurile şi debitele înregistrate în această perioadă, se situează la probabilităţi de apariţie de o dată la 100, la 200 şi chiar la 1 000 de ani. Comparînd aceste date cu cele cunoscute din trecut, observăm, că ele au depăşit toate valorile cunoscute . De exemplu, la postul hidrometric Satu Mare, debitul maxim măsurat a fost de 2 250 m’/sec in martie 1940, iar la 14 mai a.c. s-a atins valoarea de 3 400 m/sec., adică jumătate din debitul mediu al Dunării la vărsare. — Pot fi prevăzute din timp astfel de fenomene ? — Perioada de anticipaţie Şi precizia cunoaşterii depind de ceea ce vrem să ştim. De exemplu, putem cu oarecare aproximaţie să cunoaştem anii cu activitate solară mai intensă şi de aici să deducem mersul aproximativ al fenomenelor hidrometeorologice. Acestea sunt, după opinia mea, cercetări de mare perspectivă şi care ar permite chiar unele măsuri de programare a eforului economic pentru un anumit fel de lucrări hidrotehnice. In ceea ce priveşte circulaţia atmosferei şi deci cunoaşterea prin intermediul datelor meteorologice a perioadelor de debite maxime, aceasta este posibil tehniceşte, mai ales dacă ţinem seama de perspectiva apropiată a instalării în ţara noastră a unor dispozitive de recepţionare a datelor de la sateliţii meteorologici. Pentru perioade mai scurte pot fi folosite cu bune rezultate radarele meteorologice, două aparate de acest fel fiind de pe acum în funcţiune. Asociind aceste căi operative cu cercetările sinoptice clasice, folosind posibilităţile calculatoarelor electronice moderne, vom putea obţine rezultate utile întregii economii naţionale. Aş dori să subliniez că numai o conlucrare organică intre meteorologi și hidrologi va putea asigura o previziune operativă pentru apărarea împotriva efectelor dăunătoare ale apelor mari. în încheiere, aș vrea să arăt că previziunile hidrometeorologice asociate cu efectul compensator al acumulărilor artificiale de ape şi cu ajutorul lucrărilor de îndiguire prevăzute în cincinalul următor şi în perspectivă, ne vor permite să stăpînim integral şi să folosim această mare bogăţie a ţării noastre apele.