România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)

1970-09-19 / nr. 8058

• Pagina a 2-a —■ 19 septembrie 1970,Románia libera“ COWUN ŞI FESTIVALUL INTEHT AL „GEORGE EISCU­“ CONVORBIRI ÎN ANTRACT RADU LUPU : „Voi e­­volua ca dirijor şi bi­neînţeles ca pianist" D­oar cu trei ani în urmă, la a 4-a ediţie a Concursului Internaţional „George E­­nescu“ urca pe podiumul victo­rioşilor tânărul pianist Radu Lu­­pu. Acum, el este prezent în­­tr-o nouă ipostază , aceea de participant la Festival. Radu Lupu a intepretat Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și or­chestră de Beethoven, în compa­nia orchestrei simfonice din Londra dirijată de Andre Previn. — Ce a însemnat pentru pianistul Radu Lupu primi­rea premiului I la ediţia tre­cută a Concursului interna­ţional „George Enescu“, la puţin timp după primirea u­­nui alt mare premiu obţinut în Texas la Concursul inter­naţional „Van Cliburn“ ? — Premiul la concursul „Geor­ge Enescu“ a cintărit, desigur, greu in balanţă pentru evoluţia mea ulterioară. Concursul din Texas mi-a oferit o imensă sur­priză, mai ales că, prezentîndu­­mă la el, speram să intru doar în etapa a Il-a sau cel mult să ajung în cea finală. Aici, acasă, unde concurenţii au fost la un nivel superior celui din Texas şi unde nu ştiam în ce fel mă va ajuta întîmplarea — care în­totdeauna are un destul de­ ma­re rol, — obţinerea acestei înal­te distincţii, mi-a confirmat spe­ranţele mele cele mai intime. — îmi amintesc cu multă plăcere de recitalurile şi „producţiile“ in care vă in­terpretaţi propriile compozi­ţii. Mai compuneţi ? — Câteodată, da, dar se întîm­­plă destul de rar. Atunci simţeam că mă puteam exprima mai uşor în compoziţie, acuma simt că am mai muite de spus ca pia­nist, şi cine ştie mai tîrziu... poate ca­ dirijor. — Vă gîndiţi serios la a­­ceastă nouă meserie ? — Suficient şi, de altfel, pot să vă mărturisesc că pentru anul viitor, am deja citeva contracte în Anglia, unde voi evolua ca di­rijor, şi, bineînţeles ca pianist — Ce alte proiecte aveţi pentru următoarea stagiune ? — Voi­­concerta în ţară cu ci­teva dintre orchestrele noastre simfonice, apoi cu „Filarmonica „George Enescu“ la Budapesta , la sfirşitul lunii octombrie. Voi continua apoi să concertez în Israel, Olanda, Norvegia, Spania, Belgia şi Cuba. DOINA MOGA Agenda Concursului şi festivalului Cel de-al doilea concert al re­putatei orchestre simfonice lon­doneze, dirijată, de Andre Pre­vin, a avut vineri seara ca so­listă pe Sheila Armstrong, care a interpretat piesa „Iluminaţii­le“ de Benjamin Britten. In des­chiderea programului orchestra a executat „Rapsodia I“ de George Enescu. Programul s-a încheiat cu prezentarea „Simfo­niei a IX-a“ de Schubert. Pentru a doua oară publicul bucureştean a putut aplauda măiestria artiştilor Teatrului A­­cademic de Operă şi Balet „S.M. Kirov“ din Leningrad, intr-un alt spectacol coregrafic devenit clasic — „Giselle“ , de Adolphe­ Adam, prezentat în regia şi co­regrafia lui Marius Petipa. O manifestare cu un caracter mai deosebit l-a constituit con­certul susţinut, la conservator, de o formaţie dirijată de Ale­xandru Sumstîi. Membrii forma­ţiei, studenţi ai Conservatorului, au folosit pentru prima oară în concert public o serie de instru­mente noi, create de specialişti români, intitulate „viode“, ins­trumente cu coarde care prin calităţile constructive lărgesc posibilităţile de exprimare a nuanţelor muzicale. Ieri, pe scena Teatrului U­­niunii Generale a Sindicatelor şi-au susţinut programul de concurs cei 14 cântăreţi admişi de juriul secţiei de canto, în e­­tapa a treia (finală) a celui de-al V-lea Concurs internaţio­nal „George Enescu". PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „ii» Bírni«' N­emulţumirea pe care o încearcă spec­tatorul la sfirşitul proiecţiei poate fi cea a dezamăgitului. Deoa­rece filmul lui Josef Pinkava nu e prost, ci corect. Dar, cu bună ştiinţă, regizorul ne pă­căleşte şi ceea ce e mai grav o face doar de dragul păcălelii. De la început şi pînă foarte aproape de sfîrşit, ne convinge sistematic că ar fi vorba de un film poliţist. Şi nu e. Eroul filmului, un băieţel de vreo zece ani, serios şi cuminte, încearcă să dezlege firele unei in­­tîmplări misterioase petrecute în apartamen­tul vecin : sinuciderea unui poștaş bătrîn și cumsecade. Omul pe care l-a găsit din întîm­­plare în apartamentul cu pricina. încearcă să-l convingă să nu dezvă­luie nimănui întîlnirea lor, spunîndu-i că e nevinovat, dar deo­camdată e mai bine să rămînă în umbră. Per­sonajele se comportă toate misterios, iar puş­tiul continuă investiga­ţiile de unul singur, (chiulind de la şcoală) numai pentru că nu vrea să fie minţit. Furi­­şări, (prin pivniţe şi prin copaci), suspiciu­ne şi piste false, în fi­nal, se dezvăluie totul şi aflăm că de fapt ce­ea ce ne propune regi­zorul (dar de ce nu ne-a propus direct şi de la început ?) este o dezbatere etică.­ Poşta­şul fusese victima u­­nei neînţelegeri şi nu a vrut să-şi vadă cinstea pusă la îndoială. Tai­na părinţilor este ace­ea că au divorţat dar nu au avut curajul s-o spună şi copilului. Iar avocatul, omul care se suscunde, o face numai pentru a nu divulga tai­na bătrînului, pe care nu ştim însă de ce nu l-a oprit de la gestul fatal. Şi atunci cum de ne-am lăsat prinşi ? Poate, pentru că ne-am obişnuit ca orice po­veste cu suspense şi mister să fie poliţistă. Şi poate că filmul aces­ta e o lecţie. Oricum preferăm să credem că aceasta a fost intenţia autorilor, decit să spu­nem că o temă de un real interes — aceea a frămîntărilor unui co­pil în încercarea de a discerne singur intre a­­devăr şi minciună — este tratată cu mijloa­ce inadecvate şi super­ficiale, pe ocolite. ROXANA PANA D­upă un asemenea film, te cuprinde o disperare fără seamăn. Obosită dispe­rare, căci plictisul a­­cumulat în orele de pro­iecţie depăşeşte limitele de suportabilitate. Dis­perare şi milă. Nu pentru noi cei din sală, care ne-am dus fie ne­siliţi de nimeni, fie din datorie profesională. Milă pentru peliculă. Rareori, vulnerabila şi fără de apărare o fişie a fost obligată să se im­presioneze la o mai co­pleşitoare inepţie. Se zice că ne aflăm în faţa unei reluări (doar a momentelor cheie) după un celebru — prin anii ’30 — spectacol de revistă spaniol — „Las Leandras“. Respectul ce-i nutresc faţă de pă­rinţi şi strămoşi îndeamnă să mă mă în­doiesc de celebritatea revistei, dacă ce am văzut noi pe ecran sea­mănă intr-adevăr cu ce vedeau aceştia. Ar trebuie să explic de ce m-am supărat a­­tît de tare cind, după cum se ştie, nu sintem­ în general prea răsfă­ţaţi cu filmele de cali­tate în ultimele luni. Rezumînd, mă pot jus­tifica : muzică, slabă, actori slabi, vedetă ne­talentată şi inexpresivă, montare din rămăşiţele de la alte producţii ci­nematografice, un qui­­pro-quo (pe care se ba­zează întreaga intrigă) mai mult decit licenţios, un corp de balet jalnic. Ce mai trebuie oare pentru a plînge și de­­plînge răbdătoarea pe­liculă ? FLORICA ICHIM „PATRICIA SI MUZICA“­­ . RECITAL DE BALET : Teatrul Aca­demic de Operă și Balet­,,Kirov" din Leningrad : Opera Română (16 48 20), ora 20 , L.4 GRADINA CĂRĂBUŞ : Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 ; LUMPACIUS VAGABUNDUS : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30 ; SONATUL LUNII : Teatrul „C. Tănase", la gră­dina ,Boema" ora 20 ; PROGRAMUL ATRACŢIILOR MONDIALE : Circul „Humberto" (parcul de lingă hipo­drom, Calea Plevnei), ora 16 și ora 20 SUNETUL MUZICII : Patria (11 86 25) orele 9- 12 45 - 16,30 — 20,15 PĂSĂRILE­­ Luceafărul (15 87 67), orele 8,45 — 11, 15 - 13,45 — 16,15 *- 18,45 — 21,15 ; Doina — grădină, ora 20 . Stadionul Dinamo, ora 19 ; Festival (15 63 84) orele 9 — 11,45 — 15 — 18 — 20,45 ; grâdină, ora 19,30. IN ARGIT­A NOPTII: Capitol (16 29 17) orele 8.30 — 10,45 - 13.15 — 16 — 18 30 - 21. PATRICIA SI MUZICA : București (15 61 54) orele 9 — 11.15 - 13.45 — 16,15 - 18.45 — 21 DEGETUL DE FIER : Feroviar (16 22 731, orele 9 — 11,15 - 13.30 — 16 - 18.15 - 20 30 ; Excelsior (18 10 88) orele 9 — 11 15 - 15.30 - 16 - 18.15 — 20.30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 - 11.15 - 13 30 - 16 - 18.15 - 20.30. ÎNTÎLNIREA: Melodia (12 06 88), o­­rele 9 - 12 - 15.30 — 18.15 — 21 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,45 — 14.30 — 17,15 — 20,15 . Arenele Ro­mane ora 19,30. Favorit (31 06 15) ore­le­­ 10 — 12,30 - 15,30 - 18 - 20,30. NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE. Victoria (16 28 79) orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 — 18 30 — 20,45. FRAGII SĂLBĂTICI : Central (14 12 24) orele 8.45 - 10.45 - 12.45 — 14.45 - 16,45 — 18.45 - 20,45 TACEREA BĂRBAȚILOR : Lumina (16 23 35), orele 9—16 in continuare. 18.30 - 20 30. ASTERIX SI CLEOPATRA : Doina (16 35 38) orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18.15 - 20,30. PROGRAM PENTRU COPII : Doina, ora 10 HAT­ARI : Timpuri Noi (15 6110), orele 9,30 — 15,30 în continuare FILME DOCUMENTARE SPORTI­VE ROMANESTI : Timpuri Noi, orele 18.30 — 20.45 în continuare. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MA­RUSE : Grivita (17 08 58), orele 10.30 — 16 — 18.15 - 20.30 DREPTUL DE A TE NAŞTE : înfră­­ţirea intre popoare (17 31 64), orele 15.30 - 17.45 — 20 , Moşilor (12 52 93), orele 15.30 — 18 , Grădină, ora 20 , Unirea ora 18 , Grădină, ora 20,15. MONSTRU: Buzești (15 62 79), ore­le 15,30 - 18 , Grădină, ora 20,15. CĂSĂTORIE IN­­STIL GREC : Dadia (16 26 10) orele 8,45 — 20,30 în con­tinuare. DRAGOSTE $1 VITEZA : Bucegi (17 05 47) orele 10 - 15,45 - 18 ; Grădină ora 20,15 , Floreasca (33 29 71) orele 15.30 — 18 — 20,30» Mioriţa (14 27 14), orele 11 — 15 — 17.30 - 20. NOUL ANGAJAT : Unirea (17 10 21), orele 15.30 OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN : Lira (31 91 71), orele 15.30 — 18 ; Grădină ora 20 JANDARMUL SE INSO­ARA : Dru­mul Sării (31 28 13) orele 15.30 —­ 17,45 — 20 » Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE: Giulești (17 55 46), orele­­15,30 — 18 — 20,30. INTRUSA­­ Cotroceni (13 62 56), ore­le 15,30. MARILE VACANTE : Cotroceni, o­­rele 17,45 — 20. PETRECEREA : Volga (11 91 26), o­­rele 16 - 18,15 — 20,30 ; Parcul He­răstrău, ora 19,30 . Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,15. ASA AM VENIT » Viitorul (11 48 03), orele 20,15. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO: Viitorul, orele 15,30 — 18 MAYERLING (ambele serii) . Aurora (35 04 66) orele 9 - 12 — 16 - 19,30. Grădină, ora 19 » Tomis (21 49 46), o­­rele 9 — 12,15 — 15,30» Grădină ora 19 » Flamura (23 07 40), orele 16 — 18,15 — 20,30 AMBUSCADA : Munca (21 50 97), o­­rele 16 — 18 — 20. ACEASTA FEMEIE­­ Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20 * Feren­tari (23 17 50), orele 15,30 — 18 — 20,15. TIFPANY MEMORANDUM : Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20,15 CEI 1000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 , Grădină, ora 20,15. CUPA DE LIBERTATE : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18. D-ALE CARNAVALULUI : Pacea (31 32 52), orele 15,30 — 18 — 20,15. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL : Crîngași (11 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15 . Progresul-Parc, ora 20. BREDDY $1 C1NTECUL PREERIEI : Cosmos (35 1915), orele 15,30 — 18 — 20,15. MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ­­ Capitol — grădină, orele 19—21. LALEAUA NEAGRA : Cinemateca (sala Unioni orele 9— 11 — 13 — 15 - 17 — 19 - 21 PROGRAMUL I 16 : Atletism ; 1? : Emisiune in lim­­ba germană . 18 : Continuarea transmi­siunii de atletism­­, 19,20 : 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici, 19,30: Te­lejurnalul; 20: Tele-enciclopedia; 21: Film serial. „Incoruptibilii", 21,50: Bună seara, fete! Bună seara, băieţii Emisiune pentru tineret, 22,50: Tele­jurnalul; 23,05: Petrecere la.. „Bucur". Muzică populară. PROGRAMUL 11 20: Chopineana. Momente din spec­tacolul Teatrului Academic de Operă şi Balet din Leningrad, 21: Film ar­tistic. „Căsătorie pripită", 22,15: Fiica serial . „La fiecare km" (X). Pentru zilele de 20, 21 şi 22 septem­brie se anunţă următorul timp proba­bil : Vreme in general frumoasă. Ce­rul va fi variabil cu înnourări mai ac­centuate în sudul tării unde vor că­dea ploi locale. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 6 și 16 grade, iar maximele între 17 și 27 de grade. mm va fî :m£wm - Recitalul lui Rampal F­lautistul Jean-Pierre Ram­pal este o veche cunoştinţă pentru publicul bucureş­tean : cu cîţiva ani in urmă, am avut ocazia să-l auzim intr-un concert cu orchestră cîntînd mu­zică de Moz, şi Bach ; recita­lul de acum ne-a permis să­ ne completăm impresiile. Prima parte a programului a cuprins, de asemenea, muzică a secolului 18 : Händel, Bach şi Beethoven (o lucrare de tine­reţe), în care Rampal ne-a dove­dit marea sa stăpînire asupra in­strumentului şi a textului pe care-l interpretează. în Sonata de Händel a impresionat fraza­rea nobilă, plină de solemnitate şi soliditate a construcţiei. In Sonata de Bach uimitoare ni s-a părut polifonizarea discursului, multiplicitatea vocilor, pe care artistul le obţine din instrumen­tul său, prin esenţă monodie. Au fost momente cind firul melodic se diviza în două—trei voci care se suprapuneau şi se împleteau, păstrindu-şi fiecare o individua­litate şi un timbru propriu. Cu o intensă poezie nostalgică a sunat partea lentă, desfăşurată ca o melopee, cu o sonoritate răguşită, puţin tărăgănată, parcă atunci inventată , chiar dacă nu era tocmai conformă cu ideea pe care o avem despre Bach, era totuşi extrem de frumoasă. Dup­ă Serenada op. 41 de Beethoven ne duce în lumea muzicii galante, plină de veselie şi graţie, în care momentele grave trec dincolo de o uşoară melancolie ce se risipeşte repe­de. Virtuozitatea şi eleganţa in­terpretării ne- au dezvăluit afini­tăţile interpretului cu această muzică. Ceea ce impresionează în pri­mul rînd la Rampa] este frumu­seţea şi diversitatea sunetului ; culoarea sunetului este compo­nenta esenţială a discursului muzical, ea defineşte climatul unei piese. De aceea momentele de culme ale recitalului s-au plasat in partea a II-a a progra­mului, compusă din muzica seco­lului nostru (Poulenc, Debussy, Ravel, Enescu, Bartók). De un extrem rafinament şi sugestivi­tate, tălmăcirile sale din creaţia compozitorilor francezi au cize­­lura minuţioasă a bijuteriei şi o învăluitoare atmosferă, între acestea „Cantabile şi preste“ de Enescu a sunat atrăgător şi cald. Solistul a beneficiat de remar­cabilul acompaniament al lui Albert Guttman, care l-a secon­dat cu o extremă muzicalitate şi precizie. Coaceri la două plane lamental, cei doi parteneri sunt total diferiţi dar poate tocmai aceasta constituie caracteristica definitorie a duetului lor. De­mus aduce in această colaborare prezenţa unei naturi lirice, cu o reală sensibilitate poetică, un sunet nu prea mare şi o manie­ră mai moale adică opusă ener­gicului şi dinamicului său par­tener. De fapt, acesta din urmă este cel care imprimă formaţiei stilul său propriu şi, în aliajul rezultat din contopirea celor două personalităţi, aceasta este componenta cea mai evidentă. Am ascultat pentru început u­­na dintre cele mai cunoscute pie­se ale genului — Andante şi variaţiuni op. 46 de Schumann — dar s-ar părea că universul schumannian locuit de nelinişti şi reverii nu le este cel mai a­­propiat pianiştilor, în schimb Sonata în re major de Mozart ca şi Andantele cu variaţiuni a­­cordat în supliment ne-au dez­văluit afinităţile lor cu creaţia maestrului de la Salzburg. Con­cepţia caracterizată prin limpe­zime, decupaj ritmic foarte pre­cis, sprinteneală şi vioiciune în frazare, sonoritate mare şi pu­ţin sticloasă, o oarecare detaşa­re in care nu-şi găsesic loc nici un fel de sentimentalism, poate conveni sau nu dar este o ati­tudine deliberată, bine cumpăni­tă. Foarte puţin uzitată în concer­te, literatura pentru pian la pa­tru mimi, conţine piese de o mare frumuseţe ca Fantezia în fa minor de Schubert şi Mica Suită de Debussy. Interpreţii au adoptat şi aci acelaşi stil obiec­tiv, precis, evitînd tenta roman­tică şi penumbrele. Recitalul acesta este o demon­straţie binevenită în favoarea u­­nui gen, cu rare excepţii, negli­jat la noi, un îndemn de a în­cerca constituirea unei formaţii constante care să abordeze un repertoriu aproape necunoscut, ce conţine multe frumuseţi şi poate da reale satisfacţii artisti­­ ce. ELENA ZOTTOVICEANU R­ecitalurile de două piane sunt, in generali puţin frec­vente căci duetele constan­te de pianişti sunt destul de rare ; cum de obicei sunt specia­lizate numai in această­ formu­lă, este o excepţie ca doi inter­preţi consacraţi fiecare separat in calitatea de concertist de suc­ces să se dedice, nu numai for­­tuit, unei asemenea formaţii. Jörg Demus şi Paul Badura — Skoda au în urma lor o bogată activitate în acest sens. Tempe­ RECENZIE „Gînduri închinate lui Enescu“ U­n interesant eveniment le­gat de personalitatea lui George Enescu ni se pare a fi apariţia unui volum oma­gial sub egida Comitetului pen­tru Cultură şi Artă al judeţu­lui Botoşani. E vorba de „Gin­­duri închinate lui Enescu“, an­tologie masivă, însoţită de un bogat material iconografic, con­­ţinînd mărturii ale unor perso­nalităţi din ţară ori străinătate despre viaţa şi activitatea mare­lui compozitor român. Ordo­­nînd cronologic textele de re­ferinţă, cei doi autori (Victor Crăciun şi Petre Codrea) ne o­­feră o imagine de ansamblu a­­supra unuia dintre cele mai fru­moase şi mai împlinite destine din cite a cunoscut istoria cul­turii noastre. De la rîndurile semnate de George Coşbuc, A.D. Xenopol ori Duiliu Zamfi­­rescu, în care transpare uimi­rea în faţa copilului-minune, absolvent laureat al Conserva­torului din Viena la vîrsta de 13 ani, şi pînă la articolele o­­magiale semnate de Marcel Proust, Henri Malherbe, Alfred Cortot, Arthur Honegger ori Pablo Casals, în care aprecie­rile de,valoare sînt însoţite de cuvinte­­ calde, în care dincolo de geniu se evocă omul, avem de-a face cu vibraţia umanităţii în faţa unuia din roadele pă­­mîntului românesc. Iată de ce portretul creionat de G. Căli­­nescu ni se pare a fi unul din­tre cele mai subtile. Cităm fragmentar : „Beethoven este patetic. Wagner este sarcastic şi fantastic, Paganini este un saltimbanc prestidigitator, ple­tele şi negul de pe nas al lui Liszt prevestesc trombolenţa manilor agitate de ceardaş, por­tretul lui Enescu este liniştea muzicii antice, readuse la mo­dul lirei. In mina sa, violins pare un anacronism şi ne e mult mai firesc să-l închipuim adiind leneş lira străveche... In violina lui Enescu răsună stră­vechea liră, este adevărat, dar Ura este ţinută de Orfeu, şi ca atare este străbătută de o tris­teţe tracică“. ION DRAGANOIU NICOLAIE PETRESCU, Bucureşti, întreabă dacă, admiţindu-se acţiunea de divorţ, căsătoria se conside­ră desfăcută din oficiu. RĂSPUNS : Căsătoria este desfăcută — potrivit prevede­rilor Codului familiei — din ziua în care s-a făcut menţiu­ne despre hotărîrea definitivă de divorţ pe marginea actului de căsătorie. Această menţiu­ne se face în termen de două luni de la rămînerea definitivă a hotărîrii de divorţ numai la cererea soţului, care a obţinut divorţul. Pentru a se efectua menţiunea respectivă, soţul care a obţinut divorţul trebuie să prezinte servi­cului de stare civilă de la locul unde s-a încheiat căsătoria copie lega­lizată de pe hotărîrea de divorţ rămasă definitivă. Dacă nu s-a cerut efectuarea menţiunii în­lăuntrul termenului de două luni, hotărîrea de divorţ râmî­­ne iară efect, iar o nouă acţiu­ne de divorţ trebuie întemeia­tă pe fapte noi, soţul recla­mant putîndu-se însă sprijini, în afară de acestea, şi pe fap­tele constatate prin hotărîrea rămasă fără efect. PUIU ZAHARIA, corn. Nuci, jud. Ilfov doreşte să afle in ce localităţi funcţio­nează, în acest an, institute pedagogice de educatoare şi cind va avea loc concursul de admitere. RĂSPUNS : în anul şcolar 1970-1971, vor funcţiona insti­tute pedagogice de educatoare în următoarele localităţi : Bistriţa, Călăraşi, Giurgiu, Ploieşti şi Slatina. Concursul de admitere se va desfăşura între 20 şi 30 septembrie. Olteniţa, noua navă „Moldo­va“, ca şi sora ei geamănă „Muntenia“ întruneşte calităţi tehnice şi funcţionale superi­oare. Foto : FLORIN ŞTEFANESCU - ? , GALAŢI (coresp. R.I., V. Chiurtu). Apele Dunării sunt brăzdate de o nouă şi modernă navă de pasageri intrată în do­tarea flotei fluviale NAVROM­­Galaţi. Realizată de construc­torii de la Şantierul Naval din Joaca cu draglina C­omuna Căpuş din ju­deţul Mureş este stră­bătută de piriul Comlod, căruia specialiştii ii modernizează cursul. Cu mijloace mecanizate, desi­gur, cu ajutorul unei drag­line. Iar draglina stă par­cată in centrul comunei. De fapt, stă acolo din primă­vară. Se joacă copiii cu ea, î­n dreptul localităţii Remetea Mare, un autocamion încărcat cu 6 tone de ceapă şi cu alte legume a fost răsturnat în şanţ... de un autoturism. Eroul“ de la volan este Ni­­colae Eftimoiu, responsabi­lul restaurantului „Intim" din Timişoara. „Capsat bi­­­u demult a fost găsit pe o valiză lungă , ba­zinul de apă din Tur­­nu Severin un copil de 13 ani, îl cheamă Anton Pan­­ciu, şi îşi căuta... mama. Pasat de la mama sa ade­­vârată la cea adoptivă, de la aceasta la bunici sau la tată, copilul a rămas în miez de noapte în mijlocul străzii. De menţionat că, mama sa Emilia Csegledi, il trimite la cea adoptivă, Constantina Pahciu. Iar a­­ceasta ii gonește de a­casă, de-a idragliniștii. De citeva zile se joacă și oamenii mari. Au început să o deze­chipeze. Pentru început, i-au scos piesele de­ la sis­temul electric. Desigur că nu se vor opri aici. Joaca după cine se vede continuă. Întrebarea e : cine se va termina ? Şi pagubele cine le va suporta ? ne“ şi antrenat în discuţii cu două însoţitoare care îi ţineau o companie plăcută, el a uitat că se află la vo­lan pe un drum public de mare circulaţie. Din ferici­re, accidentul a fost fără victime. Nu va rămîne spe­răm însă şi fără notă de via­tă ! ,,Daţi-mă la casa copilului", ne-a spus el în dorinţa de a-şi continua şcoala. Spe­răm că serviciul de autori­tate tutelară şi Comisia ju­deţeană pentru ocrotirea minorilor va lua măsurile necesare. Cit despre lipsa de omenie a celor ce aveau datoria creşterii şi educării acestui copil,’ nu mai avem cuvinte spre a ne spune părerea... Rubrica redactata de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni Intimitate... la volan In căutarea unui cămin CULTURA autentică , cum vreo trei-patru de-71 cenii circula la noi, ca termen depreciativ, no­ţiunea de livresc. Aplicat nu numai la poeţi, ci şi la alţi muritori, el desemna ideea de pretenţios, de fals, de ar­tificial, caracterizînd persoa­nele care, incapabile de o gindire proprie, urmăresc to­tuşi efecte spectaculoase prin folosirea clişeelor din deferite cărţi la modă. Iniţial acest termen critic a fost perfect îndreptăţit, ca o armă împo­triva snobismului şi a super­ficialităţii in cultură. Aşa, insă, cum se întimplă şi cu alţi termeni, prin abuz i s-a denaturat sensul. A ajuns, astfel, să se interpreteze ca o şarjă împotriva culturii în general. Acest echivoc a în­curajat spiritele comode şi naturile înclinate către o via­ţă fără eforturi, care au înce­tat programatic orice activi­tate de informare, sub cuvint că evită livrescul. Printre al­ţii, am cunoscut pe atunci o Unică scriitoare, care declara expres că nu citeşte nimic, pentru a nu-şi influenţa pro­priul scris. In felul acesta credea ea că poate deveni au­tentică. lată confuzia pe care, in­tr-un mod sau altul, o aduce abuzul de sens al unui ter­men. Bineînţeles că un scri­itor nu trebuie să fie livresc, dar se cere neapărat ca el să fie un om cult. Intre aceşti doi termeni nu există, de fapt nici o urmă de legătură. Poţi foarte bine să fii livresc, şi totuşi radical incult, folosind numai din auzite o serie de clişee circulante. De aceea, pentru un scriitor se cere nu simpla aparenţă de cultură — impostură, care, pînă la urmă, tot se va trăda intr-un fel sau altul — ci o cultură autentică. Există, însă, unele vederi, care, vrind de asemenea să se dispenseze de frecventarea cărţilor, nu mai invocă, de astă dată, teama de livresc, ci faptul că este de ajuns a şti să vezi, să practici obser­vaţia, pătrunderea lucrurilor prin experienţa directă de viaţă. Şi atunci cultura n-ar face decât să te împovăreze, să te împiedice de la un con­tact nemijlocit cu realitatea. Şi se invocă, printre altele, cazul, petrecut doar de un de­ceniu, al negresei braziliene Carolina Maria de Jesus, ani şi ani de zile culegătoare de hirtii şi zdrenţe prin imen­sele gunoaie de la periferia oraşului Sao Paulo ; această femeie mai mult decit simplă s-a dovedit autoarea unui jurnal intim care a stirnit Edgar Papa­ vilva şi s-a tradus in zeci de limbi, inclusiv la noi. Iată, deci, un nou echivoc între­buinţat ca armă împotriva culturii la scriitori. Să rezolvăm mai intii ca­zul Carolinei Maria de Jesus şi apoi ne vom ocupa şi de restul problemei. Dacă anali­zăm latura psihologică a ră­sunetului ridicat în lumea li­terară de talentata negresă, descoperim că nu se datoreş­­te numai valorii ei intrinsece, ci şi curiozităţii faptului, ca­racterului său insolit şi sen­zaţional. Cu alte cuvinte, Ca­rolina este de la început şi implicit calificată ca un fe­nomen de excepţie. Mai exis­tă citeva cazuri similare, dar ele se numără pe degetele unei singure miini. Or, nici­odată, abaterea de la o lege n-a putut constitui criteriul acelei legi. Poate, oare, să stea în cumpănă categoria in care intră Carolina Maria de Jesus cu aceea unde se inte­grează Virgiliu, Dante, Ra­belais, Shakespeare, Cervan­tes, Goethe, Tolstoi, Emi­­nescu, toţi oameni de o cul­tură uriaşă ? Ar fi de-a drep­tul ridicol un răspuns la a­­ceastă întrebare. Să zicem, insă, că, prin na­tura lor, creaţiile marilor scriitori enumeraţi adineaori cuprind vaste implicaţii de cultură, care i-au constrins la un proces amplu de documen­tare. Alţi scriitori, de tipul lui Gorki sau Panait Istrati nu au asemenea implicaţii in scrierile lor. Totuşi, cine i-a cunoscut mai îndeaproape pe aceşti doi scriitori atestează lecturile lor imense. Panait Istrati, bunăoară, era un pa­sionat cititor al clasicilor. Şi aci revenim la tema generală a discuţiei. Zadarnic ştii să vezi, să ob­servi, să pătrunzi, să experi­mentezi viaţa, dacă nu ştii să scrii, să construieşti o frază care să sune artistic. Această calitate nu se obţine decit prin deprinderea asiduă cu cultura, fie ea şi sub forma unei vaste erudiţii rurale, aşa cum a surprins G. Călinescu la Creangă. Dar nu numai scrisul în sine, ci însuşi actul observaţiei directe a realită­ţii se află stimulat de spiritul cultivat al scriitorului. Cultu­ra il învaţă cum să observe şi ce să observe, ce şi cut să extragă din cele văzute, cum să selecteze şi să ordoneze în mintea lui asemenea date. Puterea de observaţie artis­tică a realităţii nu se poate confunda cu simpla ei obser­vaţie contingentă. Aceasta din urmă stă intr-adevăr la dispoziţia oricui, fără să re­clame vreo prealabilă pre­gătire cărturărească. Dar ob­servaţia artistică este ea în­săşi­­un act de cultură, şi care presupune cultură. In nici unul din cazuri scriitorul nu se poate dispensa de lumi­nile ei. Problema prezintă, însă şi o altă faţă depinde anume de ceea ce înţelege scriitorul prin luminile culturii. Tre­buie să recunoaştem că, in ultima vreme, nu se mai pro­pagă principial ignoranţa, şi nu se mai face abuz, cu un dispreţ suveran, de termenul livresc. Dimpotrivă, scriitorii noştri, în bună parte, afişea­ză cu­ mai multe cunoştinţe in scrisul lor, făcindu-i chiar pe profani să-i considere drept savanţi. Ne temem, insă, că au rezolvat numai formal problema „culturii“ lor, diri­­jind-o pe calea minimei re­zistenţe. In adevărata ei ac­cepţie, cultura, insă, nu tre­buie confundată cu informa­ţia. Expresia atit de frecven­tă astăzi a fi la curent nu este nici pe departe indiciul unei reale însuşiri de cunoş­tinţe. Pretutindeni, spiritul informaţiei tinde să-l submi­neze pe acela al efectivei culturi, uzurpîndu-i numele. Or, cunoştinţele — nu cît de multe direcţii s-ar extinde — dacă se prezintă superficiale şi grăbite, influenţează in a­­celaşi sens şi scrisul artistic. S-a observat, poate că, in toate timpurile, marii scrii­tori ai lumii nu au rezultat niciodată ca simple produse ale informaţiei. Atîţia din­tr-inşii, pe baza unei reale culturi aprofundate, au ilus­trat nu numai literatura, ci şi alte domenii, fie direct, fie indirect Să dăm citeva exem­ple. In mod direct, Dante este descoperitorul legii emergen­ţei in geologie, Petrarca se recunoaşte a fi părintele filo­logiei moderne şi­ al textolo­­giei critice, Goethe, prin gă­­sirea osului intermaxilar, a dat o contribuţie epocală in fiziologia comparată, Schiller figurează la loc de frunte in evoluţia ştiinţei pedagogice şi a esteticii, Baudelaire rămî­ne iniţiatorul criticii moderne de artă. In mod consecutiv şi indirect, adică pe baza ulte­rioarei cercetări,, de către specialişti a operei lor litera­re. Shakespeare a contribuit la progresul psihologiei moder­ne, Balzac la acela al ştiinţe­lor sociale, Tolstoi la o nouă concepţie in filozofia istoriei. In literatura noastră Emi­­nescu a fost unul din primii cunoscători adine specializaţi in vechile manuscrise româ­neşti. Coşbuc s-a dovedit un erudit şi original cercetător folcloric, Ion Barbu s-a făcut cunoscut pe plan internaţio­nal ca matematician, Camil Petrescu, ca autor al unui vast sistem filozofic, Lucian Bl­aga rămîne un nume in ştiinţa culturii. Acestea sînt numai citeva exemple, menite, insă, să descurajeze pe toţi aceia care cred că pot ajunge poeţi iluş­tri pe baza simplei informa­ţii, a faptului de a fi la cu­rent nn cit mai multe domenii, fără o cultură temeinică, a­­profundată, intens şi înde­lung frămîntată. Numai prin­­tr-o asemenea cultură se a­­junge la infrîngerea dificultă­ților în creația unei opere ar­tistice cu adevărat mari. UNA PE ZI d© MATTY

Next