România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)
1970-09-19 / nr. 8058
• Pagina a 2-a —■ 19 septembrie 1970,Románia libera“ COWUN ŞI FESTIVALUL INTEHT AL „GEORGE EISCU“ CONVORBIRI ÎN ANTRACT RADU LUPU : „Voi evolua ca dirijor şi bineînţeles ca pianist" Doar cu trei ani în urmă, la a 4-a ediţie a Concursului Internaţional „George Enescu“ urca pe podiumul victorioşilor tânărul pianist Radu Lupu. Acum, el este prezent într-o nouă ipostază , aceea de participant la Festival. Radu Lupu a intepretat Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră de Beethoven, în compania orchestrei simfonice din Londra dirijată de Andre Previn. — Ce a însemnat pentru pianistul Radu Lupu primirea premiului I la ediţia trecută a Concursului internaţional „George Enescu“, la puţin timp după primirea unui alt mare premiu obţinut în Texas la Concursul internaţional „Van Cliburn“ ? — Premiul la concursul „George Enescu“ a cintărit, desigur, greu in balanţă pentru evoluţia mea ulterioară. Concursul din Texas mi-a oferit o imensă surpriză, mai ales că, prezentîndumă la el, speram să intru doar în etapa a Il-a sau cel mult să ajung în cea finală. Aici, acasă, unde concurenţii au fost la un nivel superior celui din Texas şi unde nu ştiam în ce fel mă va ajuta întîmplarea — care întotdeauna are un destul de mare rol, — obţinerea acestei înalte distincţii, mi-a confirmat speranţele mele cele mai intime. — îmi amintesc cu multă plăcere de recitalurile şi „producţiile“ in care vă interpretaţi propriile compoziţii. Mai compuneţi ? — Câteodată, da, dar se întîmplă destul de rar. Atunci simţeam că mă puteam exprima mai uşor în compoziţie, acuma simt că am mai muite de spus ca pianist, şi cine ştie mai tîrziu... poate ca dirijor. — Vă gîndiţi serios la această nouă meserie ? — Suficient şi, de altfel, pot să vă mărturisesc că pentru anul viitor, am deja citeva contracte în Anglia, unde voi evolua ca dirijor, şi, bineînţeles ca pianist — Ce alte proiecte aveţi pentru următoarea stagiune ? — Voiconcerta în ţară cu citeva dintre orchestrele noastre simfonice, apoi cu „Filarmonica „George Enescu“ la Budapesta , la sfirşitul lunii octombrie. Voi continua apoi să concertez în Israel, Olanda, Norvegia, Spania, Belgia şi Cuba. DOINA MOGA Agenda Concursului şi festivalului Cel de-al doilea concert al reputatei orchestre simfonice londoneze, dirijată, de Andre Previn, a avut vineri seara ca solistă pe Sheila Armstrong, care a interpretat piesa „Iluminaţiile“ de Benjamin Britten. In deschiderea programului orchestra a executat „Rapsodia I“ de George Enescu. Programul s-a încheiat cu prezentarea „Simfoniei a IX-a“ de Schubert. Pentru a doua oară publicul bucureştean a putut aplauda măiestria artiştilor Teatrului Academic de Operă şi Balet „S.M. Kirov“ din Leningrad, intr-un alt spectacol coregrafic devenit clasic — „Giselle“ , de Adolphe Adam, prezentat în regia şi coregrafia lui Marius Petipa. O manifestare cu un caracter mai deosebit l-a constituit concertul susţinut, la conservator, de o formaţie dirijată de Alexandru Sumstîi. Membrii formaţiei, studenţi ai Conservatorului, au folosit pentru prima oară în concert public o serie de instrumente noi, create de specialişti români, intitulate „viode“, instrumente cu coarde care prin calităţile constructive lărgesc posibilităţile de exprimare a nuanţelor muzicale. Ieri, pe scena Teatrului Uniunii Generale a Sindicatelor şi-au susţinut programul de concurs cei 14 cântăreţi admişi de juriul secţiei de canto, în etapa a treia (finală) a celui de-al V-lea Concurs internaţional „George Enescu". PANORAMIC CINEMATOGRAFIC „ii» Bírni«' Nemulţumirea pe care o încearcă spectatorul la sfirşitul proiecţiei poate fi cea a dezamăgitului. Deoarece filmul lui Josef Pinkava nu e prost, ci corect. Dar, cu bună ştiinţă, regizorul ne păcăleşte şi ceea ce e mai grav o face doar de dragul păcălelii. De la început şi pînă foarte aproape de sfîrşit, ne convinge sistematic că ar fi vorba de un film poliţist. Şi nu e. Eroul filmului, un băieţel de vreo zece ani, serios şi cuminte, încearcă să dezlege firele unei intîmplări misterioase petrecute în apartamentul vecin : sinuciderea unui poștaş bătrîn și cumsecade. Omul pe care l-a găsit din întîmplare în apartamentul cu pricina. încearcă să-l convingă să nu dezvăluie nimănui întîlnirea lor, spunîndu-i că e nevinovat, dar deocamdată e mai bine să rămînă în umbră. Personajele se comportă toate misterios, iar puştiul continuă investigaţiile de unul singur, (chiulind de la şcoală) numai pentru că nu vrea să fie minţit. Furişări, (prin pivniţe şi prin copaci), suspiciune şi piste false, în final, se dezvăluie totul şi aflăm că de fapt ceea ce ne propune regizorul (dar de ce nu ne-a propus direct şi de la început ?) este o dezbatere etică. Poştaşul fusese victima unei neînţelegeri şi nu a vrut să-şi vadă cinstea pusă la îndoială. Taina părinţilor este aceea că au divorţat dar nu au avut curajul s-o spună şi copilului. Iar avocatul, omul care se suscunde, o face numai pentru a nu divulga taina bătrînului, pe care nu ştim însă de ce nu l-a oprit de la gestul fatal. Şi atunci cum de ne-am lăsat prinşi ? Poate, pentru că ne-am obişnuit ca orice poveste cu suspense şi mister să fie poliţistă. Şi poate că filmul acesta e o lecţie. Oricum preferăm să credem că aceasta a fost intenţia autorilor, decit să spunem că o temă de un real interes — aceea a frămîntărilor unui copil în încercarea de a discerne singur intre adevăr şi minciună — este tratată cu mijloace inadecvate şi superficiale, pe ocolite. ROXANA PANA După un asemenea film, te cuprinde o disperare fără seamăn. Obosită disperare, căci plictisul acumulat în orele de proiecţie depăşeşte limitele de suportabilitate. Disperare şi milă. Nu pentru noi cei din sală, care ne-am dus fie nesiliţi de nimeni, fie din datorie profesională. Milă pentru peliculă. Rareori, vulnerabila şi fără de apărare o fişie a fost obligată să se impresioneze la o mai copleşitoare inepţie. Se zice că ne aflăm în faţa unei reluări (doar a momentelor cheie) după un celebru — prin anii ’30 — spectacol de revistă spaniol — „Las Leandras“. Respectul ce-i nutresc faţă de părinţi şi strămoşi îndeamnă să mă mă îndoiesc de celebritatea revistei, dacă ce am văzut noi pe ecran seamănă intr-adevăr cu ce vedeau aceştia. Ar trebuie să explic de ce m-am supărat atît de tare cind, după cum se ştie, nu sintem în general prea răsfăţaţi cu filmele de calitate în ultimele luni. Rezumînd, mă pot justifica : muzică, slabă, actori slabi, vedetă netalentată şi inexpresivă, montare din rămăşiţele de la alte producţii cinematografice, un quipro-quo (pe care se bazează întreaga intrigă) mai mult decit licenţios, un corp de balet jalnic. Ce mai trebuie oare pentru a plînge și deplînge răbdătoarea peliculă ? FLORICA ICHIM „PATRICIA SI MUZICA“ . RECITAL DE BALET : Teatrul Academic de Operă și Balet,,Kirov" din Leningrad : Opera Română (16 48 20), ora 20 , L.4 GRADINA CĂRĂBUŞ : Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 ; LUMPACIUS VAGABUNDUS : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30 ; SONATUL LUNII : Teatrul „C. Tănase", la grădina ,Boema" ora 20 ; PROGRAMUL ATRACŢIILOR MONDIALE : Circul „Humberto" (parcul de lingă hipodrom, Calea Plevnei), ora 16 și ora 20 SUNETUL MUZICII : Patria (11 86 25) orele 9- 12 45 - 16,30 — 20,15 PĂSĂRILE Luceafărul (15 87 67), orele 8,45 — 11, 15 - 13,45 — 16,15 *- 18,45 — 21,15 ; Doina — grădină, ora 20 . Stadionul Dinamo, ora 19 ; Festival (15 63 84) orele 9 — 11,45 — 15 — 18 — 20,45 ; grâdină, ora 19,30. IN ARGITA NOPTII: Capitol (16 29 17) orele 8.30 — 10,45 - 13.15 — 16 — 18 30 - 21. PATRICIA SI MUZICA : București (15 61 54) orele 9 — 11.15 - 13.45 — 16,15 - 18.45 — 21 DEGETUL DE FIER : Feroviar (16 22 731, orele 9 — 11,15 - 13.30 — 16 - 18.15 - 20 30 ; Excelsior (18 10 88) orele 9 — 11 15 - 15.30 - 16 - 18.15 — 20.30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 - 11.15 - 13 30 - 16 - 18.15 - 20.30. ÎNTÎLNIREA: Melodia (12 06 88), orele 9 - 12 - 15.30 — 18.15 — 21 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,45 — 14.30 — 17,15 — 20,15 . Arenele Romane ora 19,30. Favorit (31 06 15) orele 10 — 12,30 - 15,30 - 18 - 20,30. NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE. Victoria (16 28 79) orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 — 18 30 — 20,45. FRAGII SĂLBĂTICI : Central (14 12 24) orele 8.45 - 10.45 - 12.45 — 14.45 - 16,45 — 18.45 - 20,45 TACEREA BĂRBAȚILOR : Lumina (16 23 35), orele 9—16 in continuare. 18.30 - 20 30. ASTERIX SI CLEOPATRA : Doina (16 35 38) orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18.15 - 20,30. PROGRAM PENTRU COPII : Doina, ora 10 HATARI : Timpuri Noi (15 6110), orele 9,30 — 15,30 în continuare FILME DOCUMENTARE SPORTIVE ROMANESTI : Timpuri Noi, orele 18.30 — 20.45 în continuare. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE : Grivita (17 08 58), orele 10.30 — 16 — 18.15 - 20.30 DREPTUL DE A TE NAŞTE : înfrăţirea intre popoare (17 31 64), orele 15.30 - 17.45 — 20 , Moşilor (12 52 93), orele 15.30 — 18 , Grădină, ora 20 , Unirea ora 18 , Grădină, ora 20,15. MONSTRU: Buzești (15 62 79), orele 15,30 - 18 , Grădină, ora 20,15. CĂSĂTORIE INSTIL GREC : Dadia (16 26 10) orele 8,45 — 20,30 în continuare. DRAGOSTE $1 VITEZA : Bucegi (17 05 47) orele 10 - 15,45 - 18 ; Grădină ora 20,15 , Floreasca (33 29 71) orele 15.30 — 18 — 20,30» Mioriţa (14 27 14), orele 11 — 15 — 17.30 - 20. NOUL ANGAJAT : Unirea (17 10 21), orele 15.30 OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN : Lira (31 91 71), orele 15.30 — 18 ; Grădină ora 20 JANDARMUL SE INSOARA : Drumul Sării (31 28 13) orele 15.30 — 17,45 — 20 » Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE: Giulești (17 55 46), orele15,30 — 18 — 20,30. INTRUSA Cotroceni (13 62 56), orele 15,30. MARILE VACANTE : Cotroceni, orele 17,45 — 20. PETRECEREA : Volga (11 91 26), orele 16 - 18,15 — 20,30 ; Parcul Herăstrău, ora 19,30 . Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,15. ASA AM VENIT » Viitorul (11 48 03), orele 20,15. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO: Viitorul, orele 15,30 — 18 MAYERLING (ambele serii) . Aurora (35 04 66) orele 9 - 12 — 16 - 19,30. Grădină, ora 19 » Tomis (21 49 46), orele 9 — 12,15 — 15,30» Grădină ora 19 » Flamura (23 07 40), orele 16 — 18,15 — 20,30 AMBUSCADA : Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20. ACEASTA FEMEIE Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20 * Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 18 — 20,15. TIFPANY MEMORANDUM : Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20,15 CEI 1000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 , Grădină, ora 20,15. CUPA DE LIBERTATE : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18. D-ALE CARNAVALULUI : Pacea (31 32 52), orele 15,30 — 18 — 20,15. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL : Crîngași (11 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15 . Progresul-Parc, ora 20. BREDDY $1 C1NTECUL PREERIEI : Cosmos (35 1915), orele 15,30 — 18 — 20,15. MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ Capitol — grădină, orele 19—21. LALEAUA NEAGRA : Cinemateca (sala Unioni orele 9— 11 — 13 — 15 - 17 — 19 - 21 PROGRAMUL I 16 : Atletism ; 1? : Emisiune in limba germană . 18 : Continuarea transmisiunii de atletism, 19,20 : 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici, 19,30: Telejurnalul; 20: Tele-enciclopedia; 21: Film serial. „Incoruptibilii", 21,50: Bună seara, fete! Bună seara, băieţii Emisiune pentru tineret, 22,50: Telejurnalul; 23,05: Petrecere la.. „Bucur". Muzică populară. PROGRAMUL 11 20: Chopineana. Momente din spectacolul Teatrului Academic de Operă şi Balet din Leningrad, 21: Film artistic. „Căsătorie pripită", 22,15: Fiica serial . „La fiecare km" (X). Pentru zilele de 20, 21 şi 22 septembrie se anunţă următorul timp probabil : Vreme in general frumoasă. Cerul va fi variabil cu înnourări mai accentuate în sudul tării unde vor cădea ploi locale. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 6 și 16 grade, iar maximele între 17 și 27 de grade. mm va fî :m£wm - Recitalul lui Rampal Flautistul Jean-Pierre Rampal este o veche cunoştinţă pentru publicul bucureştean : cu cîţiva ani in urmă, am avut ocazia să-l auzim intr-un concert cu orchestră cîntînd muzică de Moz, şi Bach ; recitalul de acum ne-a permis să ne completăm impresiile. Prima parte a programului a cuprins, de asemenea, muzică a secolului 18 : Händel, Bach şi Beethoven (o lucrare de tinereţe), în care Rampal ne-a dovedit marea sa stăpînire asupra instrumentului şi a textului pe care-l interpretează. în Sonata de Händel a impresionat frazarea nobilă, plină de solemnitate şi soliditate a construcţiei. In Sonata de Bach uimitoare ni s-a părut polifonizarea discursului, multiplicitatea vocilor, pe care artistul le obţine din instrumentul său, prin esenţă monodie. Au fost momente cind firul melodic se diviza în două—trei voci care se suprapuneau şi se împleteau, păstrindu-şi fiecare o individualitate şi un timbru propriu. Cu o intensă poezie nostalgică a sunat partea lentă, desfăşurată ca o melopee, cu o sonoritate răguşită, puţin tărăgănată, parcă atunci inventată , chiar dacă nu era tocmai conformă cu ideea pe care o avem despre Bach, era totuşi extrem de frumoasă. După Serenada op. 41 de Beethoven ne duce în lumea muzicii galante, plină de veselie şi graţie, în care momentele grave trec dincolo de o uşoară melancolie ce se risipeşte repede. Virtuozitatea şi eleganţa interpretării ne- au dezvăluit afinităţile interpretului cu această muzică. Ceea ce impresionează în primul rînd la Rampa] este frumuseţea şi diversitatea sunetului ; culoarea sunetului este componenta esenţială a discursului muzical, ea defineşte climatul unei piese. De aceea momentele de culme ale recitalului s-au plasat in partea a II-a a programului, compusă din muzica secolului nostru (Poulenc, Debussy, Ravel, Enescu, Bartók). De un extrem rafinament şi sugestivitate, tălmăcirile sale din creaţia compozitorilor francezi au cizelura minuţioasă a bijuteriei şi o învăluitoare atmosferă, între acestea „Cantabile şi preste“ de Enescu a sunat atrăgător şi cald. Solistul a beneficiat de remarcabilul acompaniament al lui Albert Guttman, care l-a secondat cu o extremă muzicalitate şi precizie. Coaceri la două plane lamental, cei doi parteneri sunt total diferiţi dar poate tocmai aceasta constituie caracteristica definitorie a duetului lor. Demus aduce in această colaborare prezenţa unei naturi lirice, cu o reală sensibilitate poetică, un sunet nu prea mare şi o manieră mai moale adică opusă energicului şi dinamicului său partener. De fapt, acesta din urmă este cel care imprimă formaţiei stilul său propriu şi, în aliajul rezultat din contopirea celor două personalităţi, aceasta este componenta cea mai evidentă. Am ascultat pentru început una dintre cele mai cunoscute piese ale genului — Andante şi variaţiuni op. 46 de Schumann — dar s-ar părea că universul schumannian locuit de nelinişti şi reverii nu le este cel mai apropiat pianiştilor, în schimb Sonata în re major de Mozart ca şi Andantele cu variaţiuni acordat în supliment ne-au dezvăluit afinităţile lor cu creaţia maestrului de la Salzburg. Concepţia caracterizată prin limpezime, decupaj ritmic foarte precis, sprinteneală şi vioiciune în frazare, sonoritate mare şi puţin sticloasă, o oarecare detaşare in care nu-şi găsesic loc nici un fel de sentimentalism, poate conveni sau nu dar este o atitudine deliberată, bine cumpănită. Foarte puţin uzitată în concerte, literatura pentru pian la patru mimi, conţine piese de o mare frumuseţe ca Fantezia în fa minor de Schubert şi Mica Suită de Debussy. Interpreţii au adoptat şi aci acelaşi stil obiectiv, precis, evitînd tenta romantică şi penumbrele. Recitalul acesta este o demonstraţie binevenită în favoarea unui gen, cu rare excepţii, neglijat la noi, un îndemn de a încerca constituirea unei formaţii constante care să abordeze un repertoriu aproape necunoscut, ce conţine multe frumuseţi şi poate da reale satisfacţii artisti ce. ELENA ZOTTOVICEANU Recitalurile de două piane sunt, in generali puţin frecvente căci duetele constante de pianişti sunt destul de rare ; cum de obicei sunt specializate numai in această formulă, este o excepţie ca doi interpreţi consacraţi fiecare separat in calitatea de concertist de succes să se dedice, nu numai fortuit, unei asemenea formaţii. Jörg Demus şi Paul Badura — Skoda au în urma lor o bogată activitate în acest sens. Tempe RECENZIE „Gînduri închinate lui Enescu“ Un interesant eveniment legat de personalitatea lui George Enescu ni se pare a fi apariţia unui volum omagial sub egida Comitetului pentru Cultură şi Artă al judeţului Botoşani. E vorba de „Ginduri închinate lui Enescu“, antologie masivă, însoţită de un bogat material iconografic, conţinînd mărturii ale unor personalităţi din ţară ori străinătate despre viaţa şi activitatea marelui compozitor român. Ordonînd cronologic textele de referinţă, cei doi autori (Victor Crăciun şi Petre Codrea) ne oferă o imagine de ansamblu asupra unuia dintre cele mai frumoase şi mai împlinite destine din cite a cunoscut istoria culturii noastre. De la rîndurile semnate de George Coşbuc, A.D. Xenopol ori Duiliu Zamfirescu, în care transpare uimirea în faţa copilului-minune, absolvent laureat al Conservatorului din Viena la vîrsta de 13 ani, şi pînă la articolele omagiale semnate de Marcel Proust, Henri Malherbe, Alfred Cortot, Arthur Honegger ori Pablo Casals, în care aprecierile de,valoare sînt însoţite de cuvinte calde, în care dincolo de geniu se evocă omul, avem de-a face cu vibraţia umanităţii în faţa unuia din roadele pămîntului românesc. Iată de ce portretul creionat de G. Călinescu ni se pare a fi unul dintre cele mai subtile. Cităm fragmentar : „Beethoven este patetic. Wagner este sarcastic şi fantastic, Paganini este un saltimbanc prestidigitator, pletele şi negul de pe nas al lui Liszt prevestesc trombolenţa manilor agitate de ceardaş, portretul lui Enescu este liniştea muzicii antice, readuse la modul lirei. In mina sa, violins pare un anacronism şi ne e mult mai firesc să-l închipuim adiind leneş lira străveche... In violina lui Enescu răsună străvechea liră, este adevărat, dar Ura este ţinută de Orfeu, şi ca atare este străbătută de o tristeţe tracică“. ION DRAGANOIU NICOLAIE PETRESCU, Bucureşti, întreabă dacă, admiţindu-se acţiunea de divorţ, căsătoria se consideră desfăcută din oficiu. RĂSPUNS : Căsătoria este desfăcută — potrivit prevederilor Codului familiei — din ziua în care s-a făcut menţiune despre hotărîrea definitivă de divorţ pe marginea actului de căsătorie. Această menţiune se face în termen de două luni de la rămînerea definitivă a hotărîrii de divorţ numai la cererea soţului, care a obţinut divorţul. Pentru a se efectua menţiunea respectivă, soţul care a obţinut divorţul trebuie să prezinte servicului de stare civilă de la locul unde s-a încheiat căsătoria copie legalizată de pe hotărîrea de divorţ rămasă definitivă. Dacă nu s-a cerut efectuarea menţiunii înlăuntrul termenului de două luni, hotărîrea de divorţ râmîne iară efect, iar o nouă acţiune de divorţ trebuie întemeiată pe fapte noi, soţul reclamant putîndu-se însă sprijini, în afară de acestea, şi pe faptele constatate prin hotărîrea rămasă fără efect. PUIU ZAHARIA, corn. Nuci, jud. Ilfov doreşte să afle in ce localităţi funcţionează, în acest an, institute pedagogice de educatoare şi cind va avea loc concursul de admitere. RĂSPUNS : în anul şcolar 1970-1971, vor funcţiona institute pedagogice de educatoare în următoarele localităţi : Bistriţa, Călăraşi, Giurgiu, Ploieşti şi Slatina. Concursul de admitere se va desfăşura între 20 şi 30 septembrie. Olteniţa, noua navă „Moldova“, ca şi sora ei geamănă „Muntenia“ întruneşte calităţi tehnice şi funcţionale superioare. Foto : FLORIN ŞTEFANESCU - ? , GALAŢI (coresp. R.I., V. Chiurtu). Apele Dunării sunt brăzdate de o nouă şi modernă navă de pasageri intrată în dotarea flotei fluviale NAVROMGalaţi. Realizată de constructorii de la Şantierul Naval din Joaca cu draglina Comuna Căpuş din judeţul Mureş este străbătută de piriul Comlod, căruia specialiştii ii modernizează cursul. Cu mijloace mecanizate, desigur, cu ajutorul unei dragline. Iar draglina stă parcată in centrul comunei. De fapt, stă acolo din primăvară. Se joacă copiii cu ea, în dreptul localităţii Remetea Mare, un autocamion încărcat cu 6 tone de ceapă şi cu alte legume a fost răsturnat în şanţ... de un autoturism. Eroul“ de la volan este Nicolae Eftimoiu, responsabilul restaurantului „Intim" din Timişoara. „Capsat biu demult a fost găsit pe o valiză lungă , bazinul de apă din Turnu Severin un copil de 13 ani, îl cheamă Anton Panciu, şi îşi căuta... mama. Pasat de la mama sa adevârată la cea adoptivă, de la aceasta la bunici sau la tată, copilul a rămas în miez de noapte în mijlocul străzii. De menţionat că, mama sa Emilia Csegledi, il trimite la cea adoptivă, Constantina Pahciu. Iar aceasta ii gonește de acasă, de-a idragliniștii. De citeva zile se joacă și oamenii mari. Au început să o dezechipeze. Pentru început, i-au scos piesele de la sistemul electric. Desigur că nu se vor opri aici. Joaca după cine se vede continuă. Întrebarea e : cine se va termina ? Şi pagubele cine le va suporta ? ne“ şi antrenat în discuţii cu două însoţitoare care îi ţineau o companie plăcută, el a uitat că se află la volan pe un drum public de mare circulaţie. Din fericire, accidentul a fost fără victime. Nu va rămîne sperăm însă şi fără notă de viată ! ,,Daţi-mă la casa copilului", ne-a spus el în dorinţa de a-şi continua şcoala. Sperăm că serviciul de autoritate tutelară şi Comisia judeţeană pentru ocrotirea minorilor va lua măsurile necesare. Cit despre lipsa de omenie a celor ce aveau datoria creşterii şi educării acestui copil,’ nu mai avem cuvinte spre a ne spune părerea... Rubrica redactata de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni Intimitate... la volan In căutarea unui cămin CULTURA autentică , cum vreo trei-patru de-71 cenii circula la noi, ca termen depreciativ, noţiunea de livresc. Aplicat nu numai la poeţi, ci şi la alţi muritori, el desemna ideea de pretenţios, de fals, de artificial, caracterizînd persoanele care, incapabile de o gindire proprie, urmăresc totuşi efecte spectaculoase prin folosirea clişeelor din deferite cărţi la modă. Iniţial acest termen critic a fost perfect îndreptăţit, ca o armă împotriva snobismului şi a superficialităţii in cultură. Aşa, insă, cum se întimplă şi cu alţi termeni, prin abuz i s-a denaturat sensul. A ajuns, astfel, să se interpreteze ca o şarjă împotriva culturii în general. Acest echivoc a încurajat spiritele comode şi naturile înclinate către o viaţă fără eforturi, care au încetat programatic orice activitate de informare, sub cuvint că evită livrescul. Printre alţii, am cunoscut pe atunci o Unică scriitoare, care declara expres că nu citeşte nimic, pentru a nu-şi influenţa propriul scris. In felul acesta credea ea că poate deveni autentică. lată confuzia pe care, intr-un mod sau altul, o aduce abuzul de sens al unui termen. Bineînţeles că un scriitor nu trebuie să fie livresc, dar se cere neapărat ca el să fie un om cult. Intre aceşti doi termeni nu există, de fapt nici o urmă de legătură. Poţi foarte bine să fii livresc, şi totuşi radical incult, folosind numai din auzite o serie de clişee circulante. De aceea, pentru un scriitor se cere nu simpla aparenţă de cultură — impostură, care, pînă la urmă, tot se va trăda intr-un fel sau altul — ci o cultură autentică. Există, însă, unele vederi, care, vrind de asemenea să se dispenseze de frecventarea cărţilor, nu mai invocă, de astă dată, teama de livresc, ci faptul că este de ajuns a şti să vezi, să practici observaţia, pătrunderea lucrurilor prin experienţa directă de viaţă. Şi atunci cultura n-ar face decât să te împovăreze, să te împiedice de la un contact nemijlocit cu realitatea. Şi se invocă, printre altele, cazul, petrecut doar de un deceniu, al negresei braziliene Carolina Maria de Jesus, ani şi ani de zile culegătoare de hirtii şi zdrenţe prin imensele gunoaie de la periferia oraşului Sao Paulo ; această femeie mai mult decit simplă s-a dovedit autoarea unui jurnal intim care a stirnit Edgar Papa vilva şi s-a tradus in zeci de limbi, inclusiv la noi. Iată, deci, un nou echivoc întrebuinţat ca armă împotriva culturii la scriitori. Să rezolvăm mai intii cazul Carolinei Maria de Jesus şi apoi ne vom ocupa şi de restul problemei. Dacă analizăm latura psihologică a răsunetului ridicat în lumea literară de talentata negresă, descoperim că nu se datoreşte numai valorii ei intrinsece, ci şi curiozităţii faptului, caracterului său insolit şi senzaţional. Cu alte cuvinte, Carolina este de la început şi implicit calificată ca un fenomen de excepţie. Mai există citeva cazuri similare, dar ele se numără pe degetele unei singure miini. Or, niciodată, abaterea de la o lege n-a putut constitui criteriul acelei legi. Poate, oare, să stea în cumpănă categoria in care intră Carolina Maria de Jesus cu aceea unde se integrează Virgiliu, Dante, Rabelais, Shakespeare, Cervantes, Goethe, Tolstoi, Eminescu, toţi oameni de o cultură uriaşă ? Ar fi de-a dreptul ridicol un răspuns la această întrebare. Să zicem, insă, că, prin natura lor, creaţiile marilor scriitori enumeraţi adineaori cuprind vaste implicaţii de cultură, care i-au constrins la un proces amplu de documentare. Alţi scriitori, de tipul lui Gorki sau Panait Istrati nu au asemenea implicaţii in scrierile lor. Totuşi, cine i-a cunoscut mai îndeaproape pe aceşti doi scriitori atestează lecturile lor imense. Panait Istrati, bunăoară, era un pasionat cititor al clasicilor. Şi aci revenim la tema generală a discuţiei. Zadarnic ştii să vezi, să observi, să pătrunzi, să experimentezi viaţa, dacă nu ştii să scrii, să construieşti o frază care să sune artistic. Această calitate nu se obţine decit prin deprinderea asiduă cu cultura, fie ea şi sub forma unei vaste erudiţii rurale, aşa cum a surprins G. Călinescu la Creangă. Dar nu numai scrisul în sine, ci însuşi actul observaţiei directe a realităţii se află stimulat de spiritul cultivat al scriitorului. Cultura il învaţă cum să observe şi ce să observe, ce şi cut să extragă din cele văzute, cum să selecteze şi să ordoneze în mintea lui asemenea date. Puterea de observaţie artistică a realităţii nu se poate confunda cu simpla ei observaţie contingentă. Aceasta din urmă stă intr-adevăr la dispoziţia oricui, fără să reclame vreo prealabilă pregătire cărturărească. Dar observaţia artistică este ea însăşiun act de cultură, şi care presupune cultură. In nici unul din cazuri scriitorul nu se poate dispensa de luminile ei. Problema prezintă, însă şi o altă faţă depinde anume de ceea ce înţelege scriitorul prin luminile culturii. Trebuie să recunoaştem că, in ultima vreme, nu se mai propagă principial ignoranţa, şi nu se mai face abuz, cu un dispreţ suveran, de termenul livresc. Dimpotrivă, scriitorii noştri, în bună parte, afişează cu mai multe cunoştinţe in scrisul lor, făcindu-i chiar pe profani să-i considere drept savanţi. Ne temem, insă, că au rezolvat numai formal problema „culturii“ lor, dirijind-o pe calea minimei rezistenţe. In adevărata ei accepţie, cultura, insă, nu trebuie confundată cu informaţia. Expresia atit de frecventă astăzi a fi la curent nu este nici pe departe indiciul unei reale însuşiri de cunoştinţe. Pretutindeni, spiritul informaţiei tinde să-l submineze pe acela al efectivei culturi, uzurpîndu-i numele. Or, cunoştinţele — nu cît de multe direcţii s-ar extinde — dacă se prezintă superficiale şi grăbite, influenţează in acelaşi sens şi scrisul artistic. S-a observat, poate că, in toate timpurile, marii scriitori ai lumii nu au rezultat niciodată ca simple produse ale informaţiei. Atîţia dintr-inşii, pe baza unei reale culturi aprofundate, au ilustrat nu numai literatura, ci şi alte domenii, fie direct, fie indirect Să dăm citeva exemple. In mod direct, Dante este descoperitorul legii emergenţei in geologie, Petrarca se recunoaşte a fi părintele filologiei moderne şi al textologiei critice, Goethe, prin găsirea osului intermaxilar, a dat o contribuţie epocală in fiziologia comparată, Schiller figurează la loc de frunte in evoluţia ştiinţei pedagogice şi a esteticii, Baudelaire rămîne iniţiatorul criticii moderne de artă. In mod consecutiv şi indirect, adică pe baza ulterioarei cercetări,, de către specialişti a operei lor literare. Shakespeare a contribuit la progresul psihologiei moderne, Balzac la acela al ştiinţelor sociale, Tolstoi la o nouă concepţie in filozofia istoriei. In literatura noastră Eminescu a fost unul din primii cunoscători adine specializaţi in vechile manuscrise româneşti. Coşbuc s-a dovedit un erudit şi original cercetător folcloric, Ion Barbu s-a făcut cunoscut pe plan internaţional ca matematician, Camil Petrescu, ca autor al unui vast sistem filozofic, Lucian Blaga rămîne un nume in ştiinţa culturii. Acestea sînt numai citeva exemple, menite, insă, să descurajeze pe toţi aceia care cred că pot ajunge poeţi iluştri pe baza simplei informaţii, a faptului de a fi la curent nn cit mai multe domenii, fără o cultură temeinică, aprofundată, intens şi îndelung frămîntată. Numai printr-o asemenea cultură se ajunge la infrîngerea dificultăților în creația unei opere artistice cu adevărat mari. UNA PE ZI d© MATTY