România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)

1970-10-27 / nr. 8090

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XXVIII nr. 8 090 © Marți 27 octombrie 1970 © 6 pagini 30 bani NICOLAE CEAUŞESCU v­izita preşedintelui la Washington SOSIREA LA CASA ALBĂ WASHINGTON 26 (Ager­­pres). — Trimişii speciali transmit: Vizita preşedintelui Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, în Statele Unite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Râs­, prinzînd invitaţiei preşedinte­lui Richard Nixon şi a soţiei sale, Patricia Nixon, preşedin­tele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sunt, începînd de ieri, oaspeţii Casei Albe. Şeful statului român este însoţit de Dumitru Po­­pescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înal­ţilor oaspeţi români o primire oficială, potrivit ceremonia­lului rezervat şefilor de stat Pe străzile şi bulevardele din jurul reşedinţei preşedintelui Statelor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cuprinde se­diile instituţiilor Administra­ţiei federale erau arborate drapele de stat ale României şi S.U.A. Interesul suscitat de sosirea la Casa Albă a şefului statului român şi-a găsit o ex­presie elocventă în atmosfera solemnă, caracteristică mari­lor evenimente, marilor întîl­­niri la nivel înalt. In parcul Casei Albe, la locul prevăzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obe­lisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine şi să salute pe preşedintele Ceauşescu mii de cetăţeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd steguleţe ro­mâneşti şi americane. Un număr neobişnuit de mare de ziarişti, fotoreporteri, camera­­mani, reprezentând principale­le cotidiene, agenţii de presă internaţionale, societăţi de radio­­şi televiziune, jurnale cinematografice de actualităţi căutau să-şi asigure locurile cele mai bune pentru a­ ­-n. Cei doi preşedinţi, cu soţiile lor salutînd de la balconul Casei Albe pe cei care le-au venit în intîmpinare (Continuare în pag a 2­a) Cuvintul preşedintelui Richard Nixon Domnule preşedinte, Doamnă Ceauşescu, Distinşi oaspeţi din Româ­nia, Doamnelor şi domnilor, Exact acum un an, domnule preşedinte, m-aţi salutat la Bucureşti ca primul pre­şedinte al Statelor Unite în vizită în România. Astăzi, la Washington, vă salut pe dum­neavoastră ca primul pre­şedinte al României care vizi­tează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroasă făcută de poporul român. Ştim că în timpul călătoriei dumneavoastră in Statele Unite aţi simţit sen­timentele de prietenie ale po­porului Statelor Unite faţă de poporul României. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare priete­nie pentru poporul român, respectăm independenţa ţării dumneavoastră şi dorim pace şi prietenie pentru toate popoarele din lume. Cred că discuţiile dintre noi vor con­tribui la realizarea dezidera­telor de pace şi prietenie din întreaga lume. Sper ca în cursul discuţiilor pe care le vom avea astăzi să aducem o nouă contribuţie la aceste id­ealuri. Numeroşi cetăţeni aflaţi în faţa Casei Albe, salută cu căldură pe înalţii oaspeţi români Cmntul preşedintelui Nicolae .e Domnule preşedinte, Doamnă Nixon, Doamnelor şi domnilor, Aş dori să vă adresez dv. cu acest prilej un salut cordial şi să adresez, de asemenea, un salut prietenesc poporului Statelor Unite din partea po­porului român. îmi amintesc cu plăcere de vizita pe care aţi făcut-o în România, de convorbirile pe care le-am avut. Aş dori să vă mulţumesc pentru invitaţia ce ne-aţi adresat-o de a mă întîlni cu dumneavoastră şi a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul pre­zenţei la Organizaţia Naţiuni­lor Unite. Este adevărat că între România şi Statele Unite există deosebiri de orînduire socială, că asupra unor pro­bleme există şi deosebiri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este nece­sar să colaborăm în domeniile economic, ştiinţific, cultural, să contribuim, în spiritul prieteniei şi cooperării între popoare, la soluţionarea pro­blemelor care frămîntă lumea­­ contemporană. In acest spirit îmi exprim încă o dată spe­ranţa că vizita pe care o fac în calitate de preşedinte al Consi­liului de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum şi vizita dumneavoastră a fost prima vizită a unui pre­şedinte american în România — va contribui la dezvoltarea colaborării şi prieteniei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înţelegerii şi păcii. în pag. a 3-a: • PARTICIPAREA P­R­E­Ş E D­I­N­­TELUI NICOLAE CEAUŞESCU LA DINEUL OFERIT DE PREŞEDIN­TELE RICHARD NIXON ÎN O­­NOAREA ŞEFI­LOR DE STATE ŞI GUVERNE PREZENŢI LA SESIUNEA JUBI­LIARĂ A O.N.U. • VIZITA LA WIL­LIAMSBURG • ...WASHINGTON, 26 OCTOMBRIE — Corespondenţă telefonică de la Octavian Paler La Alexandria a început anul acesta construcţia unui nou obiectiv industrial : Fabrica de panouri, pupitre şi tablouri de distribuţie. Clişeul de mai sus vă înfăţişează un aspect din timpul montajului stâlpilor şi grinzilor halei principale La Porţile de Fier A început asamblarea transformatorului de forţă de IU!) Mva Simultan cu continuarea operaţiilor de montaj la generatorul celui de-al treilea agregat hidroener­getic, colectivele de munci­tori şi tehnicieni de la Porţile de Fier, care au co­nectat la sistemul energe­tic naţional, cu cinci luni mai devreme cel de-al doi­lea hidroagregat, au înce­put asamblarea transforma­torului de forţă de 190 Mwa, sosit recent de la uzina „Electroputere“ — Craiova. Lucrările au fost încredinţate colectivului de electricieni, condus de A­­lexandru Dragomir, care a asamblat la înalt nivel ca­litativ și într-un timp scurt transformatorul precedent. O acţiune permanentă impusă de caracterul dinamic al noţiunii de calitate. MODERNIZAREA SISTEMATICĂ A PRODUSELOR O­rientarea permanentă a po­liticii economice a partidu­lui şi statului nostru pen­tru realizarea unor produse de calitate superioară a căpătat în ultimul timp o accentuare deo­sebită, o serie de noi legi venind să confere un suport practic acestei preocupări. Nivelul cali­tativ al oricărui produs depinde într-o mare măsură de concepţia constructoare şi tehnologică pe baza căruia este, fabricat. Fap­tul că întreprinderile şi fabrici­le din toate sectoarele industria­le dispun de un însemnat parc de maşini şi utilaje moderne, de mare randament, extinderea pe care o cunosc procedeele tehno­logice m­­derne. Creşterea gradu­lui de calificare a cadrelor sunt, toate, elemente care constituie o bază materială şi umană puter­nică pentru atingerea nivelului calitativ dorit. In multe întreprinderi cons­tructoare de maşini ale secto­rului nostru produsele vechi, depăşite moral în ceea ce pri­veşte performanţele, au fost în­locuite cu altele noi, cu caracte­ristici moderne, la nivel mon­dial. Astfel la Uzina de pompe s-au introdus în fabricaţie noi tipuri de pompe , cum sunt cele pentru irigaţie de tipul DV 5-47 şi DV 5-30 sau pompa autoas­­piratoare CL 25/1,5 comparabile, sub toate aspectele, cu produsele unor reputate firme din străină­tate. Aceleaşi preocupări eviden­te la uzina „Electroaparataj“ ,au avut ca efect creşterea simţitoa­re a calităţii contactoarelor, mic­şorarea gabaritelor şi sporirea duratei lor de funcţionare, spo­­rindu-le, prin aceasta, gradul lor de competitivitate. Este demn de remarcat că, chiar la produsele care se fabri­că după licenţă, prin cercetări şi reproiectări serviciile de concep­ţie uzinale au reuşit să măreas­că gradul de integrare sau să le aducă îmbunătăţiri. La Uzina de mecanică fină din Capitală de pildă, gradul de integrare la fa­bricaţia de­­manometre şi apa­rate de control activ, variază de la 85 la 93 la sută, iar la „Acu­mulatorul“, la producerea de ba­terii auto de 6 şi 12 V şi de ele­mente de tracţiune PAS gradul de integrare se ridica la peste 98 la sută. Cu toate aceste realizări, nu­mărul produselor care se fabrică de mai mulţi ani fără ca în con­cepţia lor să intervină vreo mo­dificare, este încă destul de ipa­rt. O recentă analiză a dovedit că numai la întreprinderile in­dustriale din cadrul sectorului III din Capitală mai există încă 125 produse principale la care nu s-au adus îmbunătăţiri cons­tructive de 50 d­e ani. Aş aminti aici întreprinderea „Metaloglo­­bus“ unde fermoarele metalice — a căror calitate e necorespun­zătoare — ferodourile, jocurile mecanizate etc., nu au fost mo­dernizate de mai bine de 5 ani. Este binecunoscut rolul cerce­tătorilor, proiectanţilor şi tehno­logilor în îmbunătăţirea calită­ţii produselor. Locul şi misiunea ior in procesul de producţie cer Ing. BARBU GH. PETRESCU secretar al Comitetului P.C.R. al sectorului 3 Bucureşti (Continuare în pag. a 2-a) EXTINDEREA CIRCULAŢIEI TRENURILOR TRANSCONTEINERIZATE Circulaţia trenu­rilor cu transcon­­teinere a fost ex­tinsă de curînd şi pe r­agistrala Bra­şov — Sibiu — Arad — Timi­şoara. Racordarea noi­lor noduri fero­viare la acest sis­tem rapid de transport asigură în prezent circula­ţia, în medie, a 20 de transconteinere pe zi, ceea ce în­seamnă un trafic de mărfuri consi­derabil sporit faţă de cel realizat cu mijloacele existen­te pînă în prezent. De asemenea, s-a înregistrat o redu­cere considerabilă a imobilizării va­goanelor la opera­ţiunile de încărca­re şi descărcare, creşterea vitezei comerciale şi îm­bunătăţirea rula­jului în unităţile C.F.R. de pe acest traseu. FAMILIA DE LA IZVOARELE OLTULUI A­ici, sub Piatra Hăşmaşului, dealurile se întîlnesc în­tr-un poligon romboidal, aici Oltul îşi încearcă primii paşi şi, tot în acest loc, cu două de­cenii în urmă, dintr-un cătun al comunei Sîndomnic, geografie în care datinile româneşti se în­tîlnesc cu cele secuieşti, la nun­tă şi în prietenia statornicită de pacea pămîntului, s-a rînduit u­­nul dintre marile oraşe ale mi­­nerilor-Bălan. Pe drumurile care m-au adus aici, în această toam­nă, porţile încrustate şi brunul fibrelor amintesc de lutul ce cîn­­tă în inimile olarilor Csaky Ghergely şi Carol Borta, de­iri­zările metalice organizate în chipul rozetei aproape de ima­ginea Dăneştilor ori Corundului, sate de cintec, aşezări care tră­iesc esenţiale prefaceri. In strn­gă şi în dreapta mea, arhitec­tura celor peste 1100 apartamen­te, navele cu acoperişuri ascuţite — omenească replică dată coa­melor de piatră care le îmbră­ţişează —, muchiile muzicale din beton şi sticlă ale magazinelor, vitrine, şi, din cînd în cînd, ră­tăcite parcă, casele minerilor de odinioară, cu streşini muşcate de pămint şi cu ferestrele apropiate de înfăţişarea palmei. Mă surprinde tinereţea aşeză­rii, tinereţea oamenilor (media de vîrstă nu depăşeşte 25 de ani) ; aici, ca în alte locuri, de altfel, oamenii şi oraşul au cres­cut împreună, în mai puţin de două decenii. în realitate, ar tre­bui să vorbesc despre aceiaşi lo­cuitori în două oraşe,­ despre o­­singură familie formată din 4 000 Hepor­aj de Son luga de oameni, români, maghiari, germani legaţi trainic prin bucu­ria muncii în cele două oraşe, unul adincit sub munte, alcătuit din galerii şi abataje, din sui­toare, din „metrouri“ cu pereţii de culoarea calcopiritei, oraşul celor 4 000 de ortaci şi celălalt, înălţat la suprafaţă, în poligonul romboidal de pe marginea Ol­tului, ca un răspuns celui din adîncuri. Şi totuşi, Bălanul nu-i o adresă fără arhivă. Cu trei secole în urmă, primul „geolog“, ciobanul Oprea, a descoperit „comoara“, numai că pentru el bucuria nu a durat­ ; au venit cei ce aveau şi armele cu ei, au pătruns în Va­dul Cetăţii , iar el, Oprea, a ră­mas, îndepărtat de averea mun­telui ce-l recunoscuse, în sărăcie, păstor al pietrelor. Se săpau ga­lerii, se extrăgea minereul, era cărat cu trocul, apoi căruţele îl duceau la cuptorul de coacere unde „comoara“ păcurarului se prefăcea în cupru pentru conver­­tizor. Băieşii, purtînd aceleaşi nume ca şi astăzi Ion, Attila, Ludovic, Petre, Mihai, László sfîrşeau pietrificîndu-se lingă ciocanele lor în întuneric. Cri­­vaca, de cite ori se înălţa, rostea scrîşnete de criptă, între munţi, în dezordinea cocioabelor, cîteva sute de arătări omeneşti, de cea­ră, cu paşi de clipă. Dar s-au îngropat calendarele nedemne de om, nedemne de măreţia munte­lui. Inundarea galeriilor în ulti­ma primăvară războinică era blestemul ciobanului împlinit, dai, după sute de ani, gestul na­turii prevestea noi destine așeză­rii și oamenilor ei... Pătrund prin tunel — atit de simplu botezat orizontul minus 50 — în noaptea minerală. Zece brigăzi de tineri dialoghează în­tre ele ; fiecare sut — mai mult minereu, în fiecare sut nici un accident. Sunt formaţiile lui Gri­­gore Popîrţan. „Cu 10—11 la sută mai mult pentru noi este o constantă“, zice Ioan Ignat. „Aceeaşi laudă-i valabilă şi pentru noi“, replică din alt a­­bataj Constantin Apetroaie. „Vom rămîne în faţă“, precizea­ză şeful de brigadă, Mihály An­­draş.„Să nu uităm de fraţii Gă­­nărău, Ioan şi Constantin. Aştia-s flacără nu altceva“, avertizează Fülöp Acaţiu. A doua zi mi-am petrecut-o mai aproape de inima pămîntu­lui, la minus 85, printre ortacii lui Carol Vermeş ; aceeaşi pa­timă a muncii este şi aici, în a­­ceste scorburi geometrizate de puterea omului în care, la prima întîlnire totul ţi se pare firesc , oamenii seamănă între ei ; chi-­­­puri tăiate în piatră, cu obrajii înconjuraţi de linii severe, pal­mele late, crăpate, de culoarea brună a minereului şi de puterea unei menghini, vorbe puţine. [ ...................................... (Continuare in pag. a 5-a) ]

Next