România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)
1970-10-27 / nr. 8090
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XXVIII nr. 8 090 © Marți 27 octombrie 1970 © 6 pagini 30 bani NICOLAE CEAUŞESCU vizita preşedintelui la Washington SOSIREA LA CASA ALBĂ WASHINGTON 26 (Agerpres). — Trimişii speciali transmit: Vizita preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, în Statele Unite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Râs, prinzînd invitaţiei preşedintelui Richard Nixon şi a soţiei sale, Patricia Nixon, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, sunt, începînd de ieri, oaspeţii Casei Albe. Şeful statului român este însoţit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Naţională, şi Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înalţilor oaspeţi români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat şefilor de stat Pe străzile şi bulevardele din jurul reşedinţei preşedintelui Statelor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cuprinde sediile instituţiilor Administraţiei federale erau arborate drapele de stat ale României şi S.U.A. Interesul suscitat de sosirea la Casa Albă a şefului statului român şi-a găsit o expresie elocventă în atmosfera solemnă, caracteristică marilor evenimente, marilor întîlniri la nivel înalt. In parcul Casei Albe, la locul prevăzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine şi să salute pe preşedintele Ceauşescu mii de cetăţeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd steguleţe româneşti şi americane. Un număr neobişnuit de mare de ziarişti, fotoreporteri, cameramani, reprezentând principalele cotidiene, agenţii de presă internaţionale, societăţi de radioşi televiziune, jurnale cinematografice de actualităţi căutau să-şi asigure locurile cele mai bune pentru a -n. Cei doi preşedinţi, cu soţiile lor salutînd de la balconul Casei Albe pe cei care le-au venit în intîmpinare (Continuare în pag a 2a) Cuvintul preşedintelui Richard Nixon Domnule preşedinte, Doamnă Ceauşescu, Distinşi oaspeţi din România, Doamnelor şi domnilor, Exact acum un an, domnule preşedinte, m-aţi salutat la Bucureşti ca primul preşedinte al Statelor Unite în vizită în România. Astăzi, la Washington, vă salut pe dumneavoastră ca primul preşedinte al României care vizitează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroasă făcută de poporul român. Ştim că în timpul călătoriei dumneavoastră in Statele Unite aţi simţit sentimentele de prietenie ale poporului Statelor Unite faţă de poporul României. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare prietenie pentru poporul român, respectăm independenţa ţării dumneavoastră şi dorim pace şi prietenie pentru toate popoarele din lume. Cred că discuţiile dintre noi vor contribui la realizarea dezideratelor de pace şi prietenie din întreaga lume. Sper ca în cursul discuţiilor pe care le vom avea astăzi să aducem o nouă contribuţie la aceste idealuri. Numeroşi cetăţeni aflaţi în faţa Casei Albe, salută cu căldură pe înalţii oaspeţi români Cmntul preşedintelui Nicolae .e Domnule preşedinte, Doamnă Nixon, Doamnelor şi domnilor, Aş dori să vă adresez dv. cu acest prilej un salut cordial şi să adresez, de asemenea, un salut prietenesc poporului Statelor Unite din partea poporului român. îmi amintesc cu plăcere de vizita pe care aţi făcut-o în România, de convorbirile pe care le-am avut. Aş dori să vă mulţumesc pentru invitaţia ce ne-aţi adresat-o de a mă întîlni cu dumneavoastră şi a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul prezenţei la Organizaţia Naţiunilor Unite. Este adevărat că între România şi Statele Unite există deosebiri de orînduire socială, că asupra unor probleme există şi deosebiri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm în domeniile economic, ştiinţific, cultural, să contribuim, în spiritul prieteniei şi cooperării între popoare, la soluţionarea problemelor care frămîntă lumea contemporană. In acest spirit îmi exprim încă o dată speranţa că vizita pe care o fac în calitate de preşedinte al Consiliului de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum şi vizita dumneavoastră a fost prima vizită a unui preşedinte american în România — va contribui la dezvoltarea colaborării şi prieteniei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înţelegerii şi păcii. în pag. a 3-a: • PARTICIPAREA PREŞ E DINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU LA DINEUL OFERIT DE PREŞEDINTELE RICHARD NIXON ÎN ONOAREA ŞEFILOR DE STATE ŞI GUVERNE PREZENŢI LA SESIUNEA JUBILIARĂ A O.N.U. • VIZITA LA WILLIAMSBURG • ...WASHINGTON, 26 OCTOMBRIE — Corespondenţă telefonică de la Octavian Paler La Alexandria a început anul acesta construcţia unui nou obiectiv industrial : Fabrica de panouri, pupitre şi tablouri de distribuţie. Clişeul de mai sus vă înfăţişează un aspect din timpul montajului stâlpilor şi grinzilor halei principale La Porţile de Fier A început asamblarea transformatorului de forţă de IU!) Mva Simultan cu continuarea operaţiilor de montaj la generatorul celui de-al treilea agregat hidroenergetic, colectivele de muncitori şi tehnicieni de la Porţile de Fier, care au conectat la sistemul energetic naţional, cu cinci luni mai devreme cel de-al doilea hidroagregat, au început asamblarea transformatorului de forţă de 190 Mwa, sosit recent de la uzina „Electroputere“ — Craiova. Lucrările au fost încredinţate colectivului de electricieni, condus de Alexandru Dragomir, care a asamblat la înalt nivel calitativ și într-un timp scurt transformatorul precedent. O acţiune permanentă impusă de caracterul dinamic al noţiunii de calitate. MODERNIZAREA SISTEMATICĂ A PRODUSELOR Orientarea permanentă a politicii economice a partidului şi statului nostru pentru realizarea unor produse de calitate superioară a căpătat în ultimul timp o accentuare deosebită, o serie de noi legi venind să confere un suport practic acestei preocupări. Nivelul calitativ al oricărui produs depinde într-o mare măsură de concepţia constructoare şi tehnologică pe baza căruia este, fabricat. Faptul că întreprinderile şi fabricile din toate sectoarele industriale dispun de un însemnat parc de maşini şi utilaje moderne, de mare randament, extinderea pe care o cunosc procedeele tehnologice mderne. Creşterea gradului de calificare a cadrelor sunt, toate, elemente care constituie o bază materială şi umană puternică pentru atingerea nivelului calitativ dorit. In multe întreprinderi constructoare de maşini ale sectorului nostru produsele vechi, depăşite moral în ceea ce priveşte performanţele, au fost înlocuite cu altele noi, cu caracteristici moderne, la nivel mondial. Astfel la Uzina de pompe s-au introdus în fabricaţie noi tipuri de pompe , cum sunt cele pentru irigaţie de tipul DV 5-47 şi DV 5-30 sau pompa autoaspiratoare CL 25/1,5 comparabile, sub toate aspectele, cu produsele unor reputate firme din străinătate. Aceleaşi preocupări evidente la uzina „Electroaparataj“ ,au avut ca efect creşterea simţitoare a calităţii contactoarelor, micşorarea gabaritelor şi sporirea duratei lor de funcţionare, sporindu-le, prin aceasta, gradul lor de competitivitate. Este demn de remarcat că, chiar la produsele care se fabrică după licenţă, prin cercetări şi reproiectări serviciile de concepţie uzinale au reuşit să mărească gradul de integrare sau să le aducă îmbunătăţiri. La Uzina de mecanică fină din Capitală de pildă, gradul de integrare la fabricaţia demanometre şi aparate de control activ, variază de la 85 la 93 la sută, iar la „Acumulatorul“, la producerea de baterii auto de 6 şi 12 V şi de elemente de tracţiune PAS gradul de integrare se ridica la peste 98 la sută. Cu toate aceste realizări, numărul produselor care se fabrică de mai mulţi ani fără ca în concepţia lor să intervină vreo modificare, este încă destul de ipart. O recentă analiză a dovedit că numai la întreprinderile industriale din cadrul sectorului III din Capitală mai există încă 125 produse principale la care nu s-au adus îmbunătăţiri constructive de 50 de ani. Aş aminti aici întreprinderea „Metaloglobus“ unde fermoarele metalice — a căror calitate e necorespunzătoare — ferodourile, jocurile mecanizate etc., nu au fost modernizate de mai bine de 5 ani. Este binecunoscut rolul cercetătorilor, proiectanţilor şi tehnologilor în îmbunătăţirea calităţii produselor. Locul şi misiunea ior in procesul de producţie cer Ing. BARBU GH. PETRESCU secretar al Comitetului P.C.R. al sectorului 3 Bucureşti (Continuare în pag. a 2-a) EXTINDEREA CIRCULAŢIEI TRENURILOR TRANSCONTEINERIZATE Circulaţia trenurilor cu transconteinere a fost extinsă de curînd şi pe ragistrala Braşov — Sibiu — Arad — Timişoara. Racordarea noilor noduri feroviare la acest sistem rapid de transport asigură în prezent circulaţia, în medie, a 20 de transconteinere pe zi, ceea ce înseamnă un trafic de mărfuri considerabil sporit faţă de cel realizat cu mijloacele existente pînă în prezent. De asemenea, s-a înregistrat o reducere considerabilă a imobilizării vagoanelor la operaţiunile de încărcare şi descărcare, creşterea vitezei comerciale şi îmbunătăţirea rulajului în unităţile C.F.R. de pe acest traseu. FAMILIA DE LA IZVOARELE OLTULUI Aici, sub Piatra Hăşmaşului, dealurile se întîlnesc într-un poligon romboidal, aici Oltul îşi încearcă primii paşi şi, tot în acest loc, cu două decenii în urmă, dintr-un cătun al comunei Sîndomnic, geografie în care datinile româneşti se întîlnesc cu cele secuieşti, la nuntă şi în prietenia statornicită de pacea pămîntului, s-a rînduit unul dintre marile oraşe ale minerilor-Bălan. Pe drumurile care m-au adus aici, în această toamnă, porţile încrustate şi brunul fibrelor amintesc de lutul ce cîntă în inimile olarilor Csaky Ghergely şi Carol Borta, deirizările metalice organizate în chipul rozetei aproape de imaginea Dăneştilor ori Corundului, sate de cintec, aşezări care trăiesc esenţiale prefaceri. In strngă şi în dreapta mea, arhitectura celor peste 1100 apartamente, navele cu acoperişuri ascuţite — omenească replică dată coamelor de piatră care le îmbrăţişează —, muchiile muzicale din beton şi sticlă ale magazinelor, vitrine, şi, din cînd în cînd, rătăcite parcă, casele minerilor de odinioară, cu streşini muşcate de pămint şi cu ferestrele apropiate de înfăţişarea palmei. Mă surprinde tinereţea aşezării, tinereţea oamenilor (media de vîrstă nu depăşeşte 25 de ani) ; aici, ca în alte locuri, de altfel, oamenii şi oraşul au crescut împreună, în mai puţin de două decenii. în realitate, ar trebui să vorbesc despre aceiaşi locuitori în două oraşe, despre osingură familie formată din 4 000 Heporaj de Son luga de oameni, români, maghiari, germani legaţi trainic prin bucuria muncii în cele două oraşe, unul adincit sub munte, alcătuit din galerii şi abataje, din suitoare, din „metrouri“ cu pereţii de culoarea calcopiritei, oraşul celor 4 000 de ortaci şi celălalt, înălţat la suprafaţă, în poligonul romboidal de pe marginea Oltului, ca un răspuns celui din adîncuri. Şi totuşi, Bălanul nu-i o adresă fără arhivă. Cu trei secole în urmă, primul „geolog“, ciobanul Oprea, a descoperit „comoara“, numai că pentru el bucuria nu a durat ; au venit cei ce aveau şi armele cu ei, au pătruns în Vadul Cetăţii , iar el, Oprea, a rămas, îndepărtat de averea muntelui ce-l recunoscuse, în sărăcie, păstor al pietrelor. Se săpau galerii, se extrăgea minereul, era cărat cu trocul, apoi căruţele îl duceau la cuptorul de coacere unde „comoara“ păcurarului se prefăcea în cupru pentru convertizor. Băieşii, purtînd aceleaşi nume ca şi astăzi Ion, Attila, Ludovic, Petre, Mihai, László sfîrşeau pietrificîndu-se lingă ciocanele lor în întuneric. Crivaca, de cite ori se înălţa, rostea scrîşnete de criptă, între munţi, în dezordinea cocioabelor, cîteva sute de arătări omeneşti, de ceară, cu paşi de clipă. Dar s-au îngropat calendarele nedemne de om, nedemne de măreţia muntelui. Inundarea galeriilor în ultima primăvară războinică era blestemul ciobanului împlinit, dai, după sute de ani, gestul naturii prevestea noi destine așezării și oamenilor ei... Pătrund prin tunel — atit de simplu botezat orizontul minus 50 — în noaptea minerală. Zece brigăzi de tineri dialoghează între ele ; fiecare sut — mai mult minereu, în fiecare sut nici un accident. Sunt formaţiile lui Grigore Popîrţan. „Cu 10—11 la sută mai mult pentru noi este o constantă“, zice Ioan Ignat. „Aceeaşi laudă-i valabilă şi pentru noi“, replică din alt abataj Constantin Apetroaie. „Vom rămîne în faţă“, precizează şeful de brigadă, Mihály Andraş.„Să nu uităm de fraţii Gănărău, Ioan şi Constantin. Aştia-s flacără nu altceva“, avertizează Fülöp Acaţiu. A doua zi mi-am petrecut-o mai aproape de inima pămîntului, la minus 85, printre ortacii lui Carol Vermeş ; aceeaşi patimă a muncii este şi aici, în aceste scorburi geometrizate de puterea omului în care, la prima întîlnire totul ţi se pare firesc , oamenii seamănă între ei ; chi-puri tăiate în piatră, cu obrajii înconjuraţi de linii severe, palmele late, crăpate, de culoarea brună a minereului şi de puterea unei menghini, vorbe puţine. [ ...................................... (Continuare in pag. a 5-a) ]