România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-26 / nr. 8166

Pagina a 2-a — 26 ianuarie 1977 Ce poate însemna mitul Arcadiei, in spiritul unui scriitor cu o viaţă intelectua­lă şi morală atît de frămîntată ca a lui Horia Lovinescu, nu vom afla decit în par­te din conţinutul ulti­mei sale drame, spre care ne ducem invidi­oşi şi ispitiţi în acelaşi timp, de îndrăzneaţă afirmaţie a titlului : Şi eu am fost în Ar­cadia ! E natural: un scriitor nu spune tot, decit foarte rareori. Dar atît cit vrea să ne spună, încă poate fi deosebit de preţios — doar e vorba de visul fericirii, nu ? Căci noi n-am fost in Arcadia, niciunul din­tre oamenii obişnuiţi nu ajunge în Arcadia, şi de la cîţiva explo­ratori atît de fantas­tici ai tărîmurilor „de deasupra“ şi „de­de­­subt“ — ca Homer, Dante Goethe — aş­teptăm descifrarea unui secret suprem, a Marelui Secret. Ca şi aceşti mari prede­cesori, Lovinescu ne descrie, prin gura lui Hans Cojocaru, o că­lătorie în „Arcadia“, în „tărîmul celălalt“ şi fără a pune rezul-,­tatele acestei călătorii pe acelaşi cintar cu ale precedentelor, tre­buie să recunoaştem că ne alegem, şi de aci, cu o fărîmă. în­drăzneala lui Lovines­cu este mare, atunci cind­ atacă o asemenea temă, — dar cum am putea să ne rezervăm adeziunea, cind în­drăzneala e adevărata datorie a unui scri­itor ? Hans Cojocaru re­petă, pînă la un punct, cazul­ lui Blai­se Pascal, e om de ştiinţa matematician de valoare excepţio­nală, pe care o boală necruţătoare îl do­boară in plină tinere­ţe, stimulind in el forţa, dată numai na­turilor nobile, de a-şi accepta crîncenul des­tin, şi chiar de a-l învinge, pentru că iz­buteşte să-i zmulgă secretul, — secre­tul deopotrivă al vie­ţii şi al morţii. Care e acest secret ? E că, în secretul ei, in esenţa ei, viaţa e de o supremă frumuseţe, care depăşeşte şi epu­izează fenomenul bio­logiei individuale, în aşa măsură incit moartea cade pe a­­ceastă sleire, ca o cortină, necesară şi, în ultimă instanţă, indiferentă. Tocmai de aceea, întreză­rirea, simţirea, trăi­rea acestei frumu­seţi, este cel mai ade­sea rodul unei incan­descenţe a conştiinţei obţinută prin criză maximă, acută, a bio­logiei. Ca şi Goethe, Lovinescu pomeneşte de frumuseţea necu­prinsă a „clipei“ u­­nice. După ce a tre­cut prin încercarea suferinţei de om, după ce a învins-o, — în­­tr-un monolog prome­teic de viziune cos­mică a morţii —Hans Cojocaru e intr-o sta­re de spirit care se aseamănă, iarăşi cu a lui Pascal, şi parcă ne aşteptam să-l RUgăm exclamînd : „Joie ! Pleurs de joie !“ Un om care a pătruns o asemenea taină, un om capabil de a auzi gla­sul cel mai secret şi mai minunat al vieţii, e marcat de un fel de aură, de un fel de sa­­cralitate a seninătăţii şi a purităţii . Hans Cojocaru are ceva din Micşa Karamazov, din Mîşkin, d­in toţi marii iluminaţi ai li­teraturii, fără a fi de loc din aceeaşi cate­gorie cu ei. Dar ha­rul său e incontesta­bil, şi desigur că, la acţiunea lui, sunt re­ceptivi, în primul rînd, „păcătoşii“ : ga­zetarul Alex, şi mica actriţă — Emi, care primeşte raza lui Hans ca o adevărată Maria- Magdalena. Opaci, im­permeabili, rămîn vir­tuoşii, „fariseii“, re­prezentaţi prin anti­patica Laura, soţia lui Hans, coruptă pînă la fibră de respecta­­bilitate ipocrită. Dacă toate aceste asocieri — cu Pascal, cu Dostoievski, cu Biblia — se produc, ca să zic aşa, de la sine, şi dacă ne-am lăsat în voia lor, e pentru a sublinia me­ritul lui Lovinescu, de a ataca o temă şi un caz care pot trage inert şi uşor spre so­luţia mistică, fără ca Teatrul „C. el însuşi să se fi lăsat răpit în această direc­ţie, ci păstrîndu-se firesc şi ferm, in do­meniul celui mai clar materialism . Hans Cojocaru subliniază încrederea lui în da­tele şi puterile raţiu­nii, resortul ştiinţific al gindirii sale, deose­birea fundamentală dintre „Arcadia“, „pa­radisul" său, şi „raiul creştin“. Arcadia nu înseamnă mintuirea prin moarte, ci min­­tuirea prin viaţă, de­monstraţie făcută, nu­mai literar vorbind, printr-un „mister“. Bine, dar ce este viaţa, ce este viaţa, ca Arcadie? Natural că, aci, e vorba de o construcţie intelectua­lă, de un concept. Arcadia ar fi, după formule lui Hans Co­jocaru „ordine şi fru­museţe“. Deşi eroul nu omite a ne spune că formula sa e un citat (iar noi nu putem o­­mite, de a reaminti că Lovinescu n-ar a­­vea decît de ciştigat, reprimîndu-şi, măcar o lecuţă, mania li­vrescului), el nu-l preia integral: ...„lux, calm şi voluptate" lipseşte. De ce ? Din pricină că Hans Co­jocaru , introduce o nuanţă­ de austeritate şi severitate gotică, în imaginea decadent­­păgină a lui Baudela­ire ? Sunt lucruri nu de importanţă funda­mentală pentru înţe­lesurile filosofice ale dramei, dar intere­sante în tezele lor proprii, şi care ar merita o discuţie. In orice caz, iată-1 pe Horia Lovinescu cla­­sicizm­ea, clasicizînd pe linia, mai modernă, a integrării, sau a completării, heleno­­centrismului, în cate­goria mai largă a u­­nei culturi europene. Repet : foarte, foarte interesant... Dar toate acestea, cum sunt tratate, cum ne conving, din punct de vedere dramatic ? Opera este memoria­­listic-narativă, memo­rialistica aflîndu-se în sarcina unui om viu, gazetarul Alex, şi a de mult decedatei Anca Artenie, victimă a unei devorante pasi­uni adultere împărtă­şită unui jurnal intim, pe care Hans Cojocaru l-a găsit din intîm­­plare (precum Ioani­­de, al lui Călinescu), ascuns sub parchetul locuinţei sale. Desigur că una povesteşte Alex, şi alta poves­teşte Anca Artenie, I. Nottara“ şi că interferenţa ce­lor două povestiri in cazul lui Hans Cojo­caru, se justifică des­tul de laborios, prin­­tr-o operaţie de psi­hologie abisală, ale cărei mecanisme nu sunt implicite, şi nici direct necesare dez­voltării liniei princi­pale. A salva de ex­terioritate drama An­­căi Artenie, e greu, după cum e imposibil de a salva de aceeaşi exterioritate qui-pro­­quo-ul-skeci al episo­dului comic al unei alte Anca Artenie, in­trată în scenă prin confuzie de nume. Faptul că, în acelaşi timp, Alex povesteş­te evocind, şi joacă trăind, că Anca Arte­nie intră in scenă şi vorbeşte, ca duh, vă­zută şi auzită numai de Hans, că în clipa morţii lui Hans, asis­tăm la dedublarea re­trospectivă a acestuia prin copilul care a fost, nu dă desigur, acestei opere, o desă­vârşită coherenţă şi unitate vie, aşa cum uneori au dat, şi alte­ori n-au dat, aceste procedee care au ve­nit pe linia teatrului american, şi au mai făcut popasuri şi prin teatrul european oc­cidental. In schimb, creează atmosferă şi suspense, in înţelesul bun al cuvîntului, şi răspund unei anumite necesităţi a dramei, care, după cum spu­neam, este un „mis­ter“. In plus, ca in toate dramele sale, în care nu renunţă de a-şi sprijini cugetarea direct pe viaţă, pe o­­mul viu, drama are portrete excelente, a­utentice, convingătoa­re, văzute, toate, din faţă. In surplus, dra­ma e scrisă, este o operă de autor, de li­teratură, condiţionea­ză, supune şi dictează spectacolul, fără po­sibilităţi de dezordine şi aiureală scenică. Horia Lovinescu este unul dintre puţinii noştri dramaturgi ca­re nu se lasă desfigu­rat, pe drumul dintre pagină şi rampă. Nu fără defecte. Şi eu am fost în Arcadia este, împreună cu Petru Rareş, cea mai bună dramă scrisă de Lo­vinescu pînă în pre­zent, atît prin satis­facţiile pe care le dă, imediat, spectatorului, cit şi prin întrebările, prin problemele pe care le pune, şi a că­ror dezbatere poate să continue, şi să fie fecundă. Cum spuneam, Lo­vinescu are forţa sa de rezistenţă (care nu e, în orice caz, nu în primul rînd, forţă di­­rectorială) in faţa re­giei şi regizorilor, forţă pe care un inte­lectual fin cum e Dan Nasta ştie să o ac­cepte şi să o înţelea­gă, nu să o suporte. Nasta, deci, a privit textul cu respect şi inteligenţă, şi s-a mulţumit să lucreze cu actorii, căutînd toate căile pe care poate fi cuprins. Bu­nă, adevărată treabă regizorală, a cărei subtilitate s-a împă­cat, insă, in mod ciu­dat, cu citeva momen­te de vulgarizare ne­aşteptată. Dar n-au fost decit citeva mo­mente, şi în ansam­blul său, spectacolul e bun, şi aproape foarte bun. Nici în privinţa ac­torilor, nu avem decît motive de satisfacţie. In rolul lui Hans Co­jocaru, notăm cu plă­cere maturitatea, so­­prietatea şi profunzi­mea sinceră cu care s-a afirmat Alexandru Repan. Dar aura de iluminaţie uşor exa­gerată uneori, e re­verberată şi mai ac­centuat de bărbaţa stil Mişkin şi Muntele At’­s, a actorului , pent.ru dumnezeu, ni­­ciun regizor, nici un director, nimeni, nu mai are altta autori­tate cită trebuie pen­tru a trimite la băr­bier o barbă inutilă şi perfidă ? In rolul lui Alex — recunosc, ingrat —, Dorin Varga se menţine la plafo­nul superior al natu­ralismului său avan­tajos şi „simpatic“, — plafon pe care nu-l depăşeşte, niciodată, decit prin excepţiona­la sa talie. Gilda Ma­­rinescu, a debitat, in totală singurătate, monoloagele Ancăi, le-a debitat convingă­tor, dar mai mult nu putea face, rolul său fiind de spus, nu de jucat. Cu sau fără loc în dramă, episodul ce­lei de a doua Anca Ar­tenie m i-a făcut loc în spectacol prin excelen­ta compoziţie comică a Rodicăi Sanda Ţuţu­­ianu. Cit de bine a lucrat Dan Nasta cu actorii, s-a văzut în cazul Andei Caropol, care a fost excelentă în rolul fluşturaticei. Emi, şi-mi pare bine că a venit momentul­­ a cărui venire am aşteptat-o cu multă răbdare — să i-o spun. In rolul dificil al La­­urei — dificil prin si­tuaţia de unică deţi­nătoare a trăsăturilor antipatice şi urîte —, Lucia Mureşan a lup­tat cu nedesminţită bravură,­ ­ eu am fost u in­­raia de Horia Lovinescu Radu Popescu LARME : Opera Română (16 48 20), ora 19,30; SUZANA: Teatrul de Ope­retă (14 80. 11), ora 19,30; ALCOR SI­MONA: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; PURICELE IN URECHE: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20; LA GRĂDINA CĂRĂBUȘ: Teatrul „­ Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; SONATUL LUNII: Teatrul ,,C. Tănase", sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30; ADIO CHARLIE: Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19,30; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI: Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio, ora 20; OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA: Teatrul Ciulești (18 04 85), ora 19,30; ROATA MORII, ora 9,30 Teatrul „Ion Crean­gă" (12 85 56); DIAVOLUL ALB: Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20; SEARĂ DE FOLCLOR MUZICAL EVREIESC: Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 18; GULIVER IN TARA PĂPUŞILOR■ Teatrul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), ora 17; BANDIŢII DIN KARDEMONIME: Teatrul „Ţăndărică", sala Acade­miei (16 14 92), ora 15; FE­TELE DIDIN­EI: Teatrul de re­vistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; ARENA TINE­REŢII: Circul „Globus (11 01 20), ora 19,30; RECITAL DE VIOLONCEL — OCTAVIAN MOREA ŞI RECITAL DE LIEDURI — DAN MUŞETESCU: Ate­neul Român sala Studio, ora 20; CASA BERNADEI ALBA: Teatrul de Stat din Turda, ora 20 la Teatrul Mic; PE LUCIUL GHETU: Patria (11 86 25), cele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 —19 — 21,15; Bucureşti (15 61 54), orele S — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Favorit (31 06 15), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; VARA DE ALTĂDATĂ: Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; RĂZBUNAREA SF1NTULUI: Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 18— 20,15; Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20; Lumina (16 23 35), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16; NEMURIRE: Lumina, orele 18,15 — 20; BĂTĂLIA PENTRU ALGER: Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; CINTECELE MĂRII: Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; B.D. INTRĂ IN ACȚIUNE: Bucegi (17 05 47), orele 15,30 — 18 — 20,30; Floreasca (33 29 71),­­orele 15,30 —■ 18 — 20,30; Miorița (14 27 14), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Z . Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,30; Cotroceni (13 62 56), orele 15 — 17,30; ŞOIMII: Cotroceni, ora 20; MAYERLING: Rahova (23 91 00), ora 16; OROLOGIUL KREMLINULUI: Ra­hova, ora 20; AMINTIRI BUCUREŞTENE: Feren­tari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20; CRIMA ŞI PEDEAPSĂ: Viitorul (11 48 03), orele 15 — 19; POVEŞTILE PITICULUI BIMBO: Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 — 17,15 în continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE: Timpuri Noi, orele 19 — 20,45; POMUL DE CRĂCIUN : Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20,15; ULTIMA VACANȚĂ: Progresul (23 94 10), ora 15,30; FABLIO MAGICIANUL: Progresul orele 18 — 20; DRAGOSTE LA LAS VEGAS: Vi­tán (21 39 82), orele 15,30 — 20,15; PRIMUL CURIER: Vitán, ora 18;­ SEMNALE PE DRUM: Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20; SOARELE ALB AL PUSTIULUI: La­­romet (Bd. Bucureștii Noi nr. 166), orele 15,30 — 17,45 — 20; CINCI PENTRU INFERN: Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16­­_ 18,30 — 20,45; Victoria (16 28 27), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; VAGABONDUL: Volga (11 91 26), orele 9,15 — 12,30 — 16 — 19,30; Flacăra (21 35 40), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30; ■GENOVEVA DE BRABANT: Excel­sior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; Gloria (22 44 01), orele 9,30 — 12 — 14,30 _ 17 _ 19,30; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18.15 — 20,30; ŞARADA: Grivita (17 08 58), orele 9.15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 __ 20,3H; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11 _ 15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; TOMIS (21 49 46), orele 9,30 — 15 în continuare 17,30 — 20; HIBERNATUS: Înfrăţirea intre po­poare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45; Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15; ADIO PRIETENI­I : înfrăţirea intre popoare, ora 20;­­ URSUL ŞI PĂPUŞA: Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 __ 16 _ 18,30 — 20,45; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 __ 16 18,30 — 20,45; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 16 — 18,15 — 20,30; CĂLUGĂRIŢA DIN MONZA: Bu­­zeşti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15; ÎN UMBRA COLTULUI: Dacia (16 26 10), orele 8,45 — 20,30 In con­tinuare; STAPIN PE SITUAȚIE: Lira (31 71 71), orele 15,30 — 13 — 20,15; „Duminică sunt... delegat la Bucureşti!" (Urmare din pag. 1) Bucureşti“. Deci delegaţia, ab­solut în regulă, întreb naiv : — Şi aţi desfăcut, multe bidi­nele, azi în Bucureşti ? — Păi... duminica — îmi spu­ne mirat — unde să dresfaci aşa ceva ? Am venit de curând de la întreprinderea judeţeană de construcţii de la Rîmnicu Vîl­­cea, căci a fost nevoie de mine. — ...la Vîrteju ? — intervin. — Da. E şi mai aproape. Şi cum n-am loc unde să stau în comuna Virteju, stau şi eu... la hotel la Bucureşti. îmi arată un teanc cu bilete şi chitanţe de decontat, după care, cu scuzele de rigoare pen­tru deranjul provocat de acest micro-interviu, mi-am luat ră­mas bun. Peste drum, la hotelul „Union“, ne întîlnim cu tovară­şul ANDREI BOT, directorul întreprinderii de hoteluri din Bucureşti, care are amabilitatea să ne însoţească în continuare pe traseul acestui test. Nici la „Union“, de altfel ca şi la ,,Muntenia“ nu mai sînt locuri şi de aceea îl rog să efectuăm împreună o verificare pentru a controla exactitatea afirmaţiilor recepţionerului. Intr-adevăr, chiar aşa este. . — Se intimplă foarte adesea — îmi spune dînsul — ca sîm­­băta să sosească mulţi delegaţi la Bucureşti, deşi n-au ce să re­zolve duminica aici. Din acest motiv suntem­ nevoiţi să nu sa­tisfacem uneori cerinţele turiş­tilor care solicită locuri la uni­tăţile noastre deşi aceştia vin cu scop precis de agrement şi nu pe banii statului, ca alţii, aşa cum aţi constatat pînă acum. Mai departe, la hotelul ,,Ne­­goiu", aceeaşi situaţie. Sîmbăta la prînz... plouă cu delegaţi din ţară. Stăm de vorbă cu Gheor­­ghe Stamate, de la „Electroba­­natul“ din Timişoara. Ne arată ordinul de deplasare nr. 1428. — Am venit sîmbătă, cu tre­buri de la Tîrgu Mureş la... Bucureşti. — Totuşi dumneavoastră lu­craţi la Timişoara iar duminica v-o petreceţi aici. Adaug, pentru ca să nu existe nici un dubiu pentru cititori că acest intermezzo duminical be­neficiază de o notă de plată, o­­norată de întreprindere. La ho­telul „Victoria“ de pe calea cu acelaşi nume, holul este... plin de delegaţi. Frînturi de discuţii. — Azi e campionat de hochei ? — Nu, frate, a fost sîmbătă derbiul. Ce ghinion. Dacă ştiam, veneam de vineri seara. — Şi atunci, ce facem ? — Bem o bere la „Carul cu bere", că altă soluţie nu este. Facem cunoştinţă cu salariatul Niculae Şerbănoiu de la „Trac­torul“ din Braşov. — Cind aţi venit ? — Sîmbătă la ora 12 şi 30. — Şi aţi mai găsit pe cineva la minister ? Răspuns echivoc, din care nu prea am înţeles mare lucru. „Am găsit, n-am găsit, dar vor­ba este, omul se plimbă acum tacticos cind — foarte bine — ar fi trebuit să vină, aşa cum este firesc, luni dimineaţă la Bucu­reşti. Scurt popas apoi la hote­lul „Transit“. — Mai aveţi camere ? — Doar două. Tovarăşul director al între­prinderii de hoteluri face un control şi constată că de fapt sunt... şapte camere libere, dar nu au fost anunţate la dispece­rat. In timp ce ia măsuri pentru sancţionarea funcţionarilor in­corecţi, noi ne oprim în faţa ca­merei 402. Înăuntru (la delega­tul Vasile Măgurean) e veselie mare ! Cer iarăşi permisiunea să intru. Oamenii ciocnesc veseli şi... viaţa e frumoasă ! Să tot vii în delegaţie, (de la Combinatul de industrie alimentară din Baia Mare) zic, duminica... la Bucureşti ! — Nu ciocniţi cu noi un pa­har? — Nu, spun de colo, că noi nu avem diurnă şi ordin de depla­sare, deoarece suntem­ din Bucu­reşti. Cineva spune : — Păi, faceţi-vă o delegaţie şi plecaţi la Poiana Braşov, la skiuri ! Pînă una alta, le spun că ne-am făcut şi noi o delegaţie dar pentru a-i vizita pe... dele­gaţii care se odihnesc şi se dis­trează remuneraţi pe contul sta­tului. Poate cine ştie, acest test le va folosi ca... decont, cind se vor întoarce la cei care i-au tri­mis cu atita uşurinţă într-o ast­fel de deghizată vacanţă dumi­nicală. » POŞTA REDACŢIEI » POPESCU IOANA, Bucu­reşti doreşte să afle da­că fostul soţ poate fi o­­bligat să asigure întreţi­nerea copilului şi după ce acesta ajunge la majorat. RĂSPUNS: Codul fami­liei stabileşte că descendentul are drept la întreţinere cît timp este minor, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află. Aceasta înseamnă că, pentru copiii deveniţi majori, se aplică prevederile genera­le ale art. 86 din Codul fa­miliei, în sensul că au drept la întreţinere dacă sunt in ne­voie şi nu pot munci. Dv. a­­dresaţi-vă instanței de jude­cată pentru a aprecia dacă este cazul să subziste obliga­ţia tatălui de a asigura între­ţinerea copilului, care vă es­te încredinţat pentru creştere şi educare. MARIA GH. NEAGOE, dintr-o comună din jude­ţul Argeş întreabă dacă are posibilitatea de a lă­sa moştenire unei persoane care o întreţine, fără a-i fi rudă, întreaga avere moştenită prin testament, de la fostul său soţ, dece­dat in 1948, după urma că­ruia a rămas in viaţă un copil. RĂSPUNS : In cazul în ca­re copilul defunctului dv. soţ a renunţat la succesiunea ta­tălui său, decedat, fără a lă­sa în viaţă părinţi, aveţi po­sibilitatea de a lăsa averea ce aţi moştenit-o persoanei la care vă referiţi, prin testa­ment. Dacă fiul soţului dv. reven­dică partea sa de moştenire — care este rezervată de le­ge în proporţie de jumătate — nu veţi putea dispune de­cît de cealaltă jumătate. GHEORGHIŢA TUDOR, Bucureşti, in virstă de 56 ani, întreabă dacă poate fi pensionat pentru limită de virstă avind 28 ani lucraţi in locuri de muncă înca­drate in grupa a II-a. RĂSPUNS : In conformita­te cu dispoziţiile legale în vi­goare, angajaţilor care au lu­crat în locuri de muncă înca­drate în grupa a II-a şi au vechime de muncă de cel pu­ţin de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani femeile, li se reduce­ vîrsta de pensionare cu cite 3 luni pen­tru fiecare an efectiv lucrat. Intrucît dv. aţi lucrat 28 ani în locuri de muncă din grupa a Il-a, beneficiaţi de dreptul de a vi se reduce vîrs­ta de pensionare cu 7 ani. Aşadar vă puteţi pensiona i­­mediat. Adresaţi-vă Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale. ECATERINA ION, Bucu­reşti, de profesiune infirmie­ră, transferată in decurs de 17 ani in mai multe u­­nităţi sanitare ca urmare a unor reorganizări, ne cere să lămurim Situaţia conti­nuităţii ei in muncă. RĂSPUNS : Menţiunile „în­cetat activitatea“ şi „angajat“ din carnetul dv. de muncă pri­vind trecerea de la o unitate sanitară la alta sunt de natură să evidenţieze o întrerupere a vechimii în muncă, chiar dacă trecerea de la o unitate la alta s-a efectuat fără să e­­xiste în fapt o perioadă de in­activitate. Pentru a proba con­tinuitatea dv. în muncă, tre­buie să procuraţi neapărat acte din care să reiasă că tre­cerile de la o unitate la alta au avut loc prin transfer în interesul serviciului sau în urma reorganizării unităţilor respective. Rectificîndu-se în acest sens înregistrările din carnetul de muncă, înseamnă că vi se recunoaște vechimea neîntreruptă în muncă în a­­ceeași unitate, primind sporul de vechime corespunzător. OMUL DIN SIERRA: Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; CIRC FĂRĂ FRONTIERE: Giulesti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; FEMEIA SĂ SE TEAMA DE BĂRBAT: Cringasi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15; 100 DE CARABINE: Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 17,45 — 20; Cinemateca : Sala Union (13 49 04) : JOCUL STELELOR, orele 9 — 16,30 — 18,45; DOI ORI DOI FAC UNE­ORI CINCI, orele 10,30 — 12,30 — 16,30; LIEBELEI, ora 21. MARŢI 26 IANUARIE 10—11 : Teleşcoala. Emisiune în co­laborare cu Ministerul Invăţămîntu­­lui ! 18 : Melodii vechi şi noi ; 18,30: Mîini fermecate — film documentar despre arta populară indiană ; 18,45: Toate pînzele sus ! — emisiune pen­tru pionieri ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnalul ; 20 : România 71 ; azi — judeţul Bistriţa—Năsăud ; 20,30 : Intre umor şi duioşie ; 21,30 : Concurs internaţional de schi (Sări­turi). 22 : Prim plan : Pictorul­­ Schweitzer — Cumpăna ; 22,30 : Invi­tata noastră : Julie Saget; 22,50: Te­lejurnalul. MIERCURI 27 IANUARIE 10—11,30 : Emisiuni lecţii pentru lucrătorii din agricultură Cultura florii soarelui j 18 : Ex-Terra 71 — emisiune concurs pentru pionieri şi şcolari j 18,30 : Cadran internaţional ; 19,10 : Tragerea pronoexpres ; 19,20 : 1001 de seri j 19,30 : Telejurnalul ? 20 : România 71. Azi — judeţul Bo­toşani ; 20,30 ; Telecinemateca. Ba­ricada mută ; 22,20 ; Poşta TV de Ion Bucheru ; 22,35 : Giuseppe Verdi Emisiune de Alice Mavrodin ; 22,55 : Telejurnalul. I­ancu Stan, Ioan David, George Vicol şi Thei Walter erau cei patru meşteri mari, tinichigii ai sectorului de reparaţii al complexului de la I.L.L. Sibiu. Oameni chibzuiţi din fire, stringători, ne­voie mare, au început să facă din te miri ce econo­mii de tablă zincată şi de cositor aliaj. Im un moment dat au văzut că au un stoc de 213 kilograme tablă zin­cată şi 22 kilograme cositor aliaj. Şi atunci au plănuit să anuleze economiile făcu­te întreprinderii şi să treacă la speculă pe sub mină. Zis şi făcut. Au sustras marfa din atelier şi au găsit un debuşeu de desfacere la do­miciliul lui Costică Stoica şi Traian Golciu, care au în­chis ochii in ceea ce pri­veşte provenienţa. Au înca­sat banii şi au plecat. Dar nu s-au dus prea departe căci au ajuns curind în faţa organelor de cercetare. „Ex­plicaţiile“ pe care le-au dat i-au dus în faţa instan­ţei judecătoreşti, care va răsplăti cum se cuvine fap­ta lor. (V­­LAZ­AR. — co­­resp. R.l.) Laborator pentru restaurarea şi conservarea pieselor muzeistice L­a Muzeul de istorie a Mol­dovei din Iaşi au fost puse bazele unui important la­borator de restaurare şi con­servare, cel mai mare din ţară cu acest profil. Aici vor putea fi tratate, după cele mai noi procedee, piese mu­zeistice de o deosebită va­loare, confecţionate d­in bronz, fier, aur, argint, cu­pru, sticlă şi porţelan, cera­mică, lemn, piele, materiale textile. Laboratorul va avea secţii de tratare electroli­tică, secţii de restaurare. Tot aici se vor executa prin galvanoplastie copii după cele mai valoroase piese mu­zeistice pentru diferite insti­tuţii de specialitate din ţară. De o deosebită importanţă va fi secţia de prototipuri şi a­­parate destinate­­cercetării, care va utiliza dispozitive e­­lectronice pentru prospecţiuni arheologice, instalaţii pentru controlul condiţiilor de climă din depozite şi săli de muzeu etc. Caracterul complex al a­­cestei munci reiese şi din fap­tul că, alături de istorici, în a­­cest laborator vor lucra fizi­cieni şi chimişti, artişti plas­tici şi giuvaergii. D - 08 intervine în producţie (Urmare din pag. 1) necesarului de piese de fabri­cat şi a bonurilor de materiale aferente acestor cerinţe. — Lansarea constituie însă numai una din cele trei faze ale acţiunii de dirijare a fabri­caţiei. Ce se intimplă cu cele­lalte două ? — Pentru programarea fabri­caţiei studiul s-a încheiat, ur­­mind să se treacă imediat la omologarea lui. A treia fază a procesului — urmărirea produc­ţiei pe calculator — se şi face cu rezultate bune pentru 7 din cele 12 sectoare ale uzinei. Ţintind spre cuprinderea a cît mai multor probleme din domeniile legate de conducerea producţiei, incepînd cu aprovi­zionarea şi terminînd cu des­facerea produselor, inglobînd toate nivelele structurale ale schemei de organizare de la di­rectorul general şi pînă la maistru, colectivul serviciului de calcul al uzinei braşovene şi-a propus să pună în practică un sistem informaţional modern după o concepţie proprie. In acest context au fost stabilite încă din perioada de experi­mentare a diferitelor aplicaţii, pregătite, trei canale impor­tante ale sistemului informa­ţional al uzinei. Primul este destinat deciziei, în care pla­nificarea­­joacă un rol deose­bit ; al doilea este rezervat in­formaţiilor care privesc reali­zările (evidenţa operativă, sta­tistică şi contabilă) , iar al treilea este dedicat informaţiei tehnice privind noutăţile ce apar in domeniul respectiv. Primele aplicaţii de pro­grame pe calculator au fost puse in funcţiune In primul trimes­tru al anului trecut, începutul s-a făcut In calcularea salariilor pentru personalul tehnico-ad­­ministrativ, s-a trecut apoi la cel plătit in regie si se află in studiu programele pentru per­sonalul plătit in acord. Serviciul D-08 a devenit şi locul de utilizare a calculatoru­lui electronic în apărarea sănă­tăţii omului. Un colectiv for­mat din dr. Adrian Restian, matematicienii Paul Iacob şi Roland Hull au elaborat şi a­­plicat un pachet de programe pentru diagnosticarea clinică a anumitor maladii. Pe baza dia­logului pacient-medic şi medic­­calculator, acesta din urmă primeşte informaţiile necesare, dind imediat diagnosticul bolii. Aşadar contabilitatea Uzinei de tractoare nu mai este acum principalul beneficiar al servi­ciului de calcul electronic. O pondere mare o au lucrările de calcul necesare serviciului de proiectări pentru acţiunea de autoutilare. Se mai execută pe calculator programe pentru In­stitutul politehnic din Braşov, pentru Institutul de cercetări metalurgice din Bucureşti, pen­tru Institutul de cercetări şi proiectări automobile şi trac­toare. — In centrul preocupărilor noastre — ne-a spus in înche­iere ing. Hans Hermann — se află problemele legate de lan­sarea, programarea şi urmări­rea producţiei. Anul 1971 este dedicat cu prioritate aplicaţii­lor pe calculator a tuturor as­­pectelor privind fabricaţia pro­­priu-zisă de tractoare. In ace­laşi timp se urmăresc îndea­proape fazele de optimizare a altor activităţi din cadrul uzi­nei , a loturilor de fabricaţie, a transporturilor interne şi a aprovizionării tehnico-mate­­riale. Electronica pătrunde tot mai larg şi mai adine in tehnica şi viaţa de zi cu zi a marii uzine braşovene. D-08 sporind inco­mensurabil dimensiunile inte­lectuale ale constructorilor de tractoare, deschizind­u-le pers­pective de progres încă greu de evaluat. Multitudinea atribuţiilor consiliilor populare nu înseamnă concentrarea tuturor la judeţ (Urmare din pag­­­­nicipiu, sau la oraş şi comună. Din proprie iniţiativă, judeţe­le — la Iaşi, Timiş şi în alte locuri — au trecut la elabora­rea unor măsuri. Dar înfăptui­rea lor este mult complicată de parcurgerea a fel şi fel de formalităţi. In judeţul Iaşi, ideea trecerii morilor în admi­nistraţia comunelor este mai veche, o sesiune a consiliului popular a hotărît studierea a­­cestei chestiuni, alta a hotărît să se acţioneze dar deocamdată experimental, cu un număr de citeva mori, aşa că între pri­mul gest şi trecerea efectivă a morilor la comune se va a­­junge la un spaţiu de un an şi jumătate. Primesc judeţele sprijinul de care au nevoie, din partea or­ganelor centrale de stat, pen­tru aplicarea cît mai corectă şi eficientă a legii de organiza­re şi funcţionare a consiliilor populare ? „Aveţi legea, au ae­­rul să spună mulţi din cei care ar trebui să acţioneze în spri­jinul consiliilor populare, aplica­­ţi-o aşa cum trebuie aplicată“. Pînă aici nimic rău, numai că degeaba vrei să treci atribuţii comerciale să zicem, mai largi, la municipii şi la oraşe, cind instrucţiunile Ministerului Co­merţului Interior nu permit decît judeţului să hotărască amplasarea unei mercerii sau a altei unităţi fără nici o impor­tanţă. Asta în timp ce municipiu­lui i se cere să hotărască — şi pe bună dreptate — asupra sistema­tizării urbane, acţiune cu conse­cinţe ample în destinul unor aşe­zări de primă mărime ale ţării. Unele direcţii de specialitate ale consiliilor populare jude­ţene au ajuns să se molipsească de aceeaşi rigiditate ca şi orga­nele ministeriale care le tute­lează, în ceea ce priveşte revi­zuirea modului de repartizare a competenţelor. Argumentele sunt de natură „tehnică", dar adesea ascund un egoism ad­ministrativ mărunt. Consiliile populare au nevoie de o adaptare rapidă la noile realităţi ale vieţii noastre so­ciale. Iată, de pildă, la sate s-au creat consiliile intercoope­­ratiste, cu sarcini de dezvoltare economică a agriculturii care interesează întreaga economie naţională. Configuraţia activi­tăţii consiliului popular comu­nal se va schimba şi ea, şi nu numai a consiliului popular co­munal. In atitea domenii inter­venţia consiliului popular tre­buie să fie promptă. Să ţinem seama că an de an consiliile populare acţionează pe un front tot mai larg. A lăsa­ consiliile populare să se descurce singure în trecerea unor atribuţii de la judeţ către municipii, oraşe şi comune nu înseamnă a respecta autonomia locală, ci a lungi o acţiune ale cărei efecte ar fi trebuit de­mult să se cunoască. De aici decurge şi ezitarea constantă la unele judeţe, care aşteaptă să vadă întîi cum vor evolua lu­crurile. Desigur, nu există ni­mic alarmant, din cauza acestor deficienţe, în munca de fiecare zi a consiliilor populare. Dar stabilirea exactă a competen­ţelor şi exercitarea lor în con­secinţă se înscrie în planul mai general al perfecţionării con­ducerii şi îndrumării întregii noastre vieţi sociale, deci re­prezintă o necesitate a procesu­lui de dezvoltare, care n-are cum fi ocolită. „România libera” Dacă în loc de pomi n n­ enumărate sunt ca­zurile de accidente de circulaţie pro­vocate din cauza alcoolu­lui. Aşa a făcut zilele tre­cute şi şoferul Popete Marin din comuna Văleni-Olt. Fiind intr-o avansată stare de ebrietate, s-a urcat to­tuşi la volanul auto­­bascu­lantei 31 TR-196 aparţinind autobazei din Roşiorii de Vede şi a început să go­nească nebuneşte pe şosea­ua Văleni-Titulescu. La o curbă a pierdut controlul volanului, a ieşit de pe partea carosabilă a şoselei şi s-a oprit intr-o planta­ţie de pomi. Din fericire accidentul nu s-a soldat decît cu avarii şi pagube materiale. Dar dacă în loc de pomi ar fi fost oameni ? (D. BUJDOIU, — coresp. R. I.)

Next