România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)
1971-01-26 / nr. 8166
Pagina a 2-a — 26 ianuarie 1977 Ce poate însemna mitul Arcadiei, in spiritul unui scriitor cu o viaţă intelectuală şi morală atît de frămîntată ca a lui Horia Lovinescu, nu vom afla decit în parte din conţinutul ultimei sale drame, spre care ne ducem invidioşi şi ispitiţi în acelaşi timp, de îndrăzneaţă afirmaţie a titlului : Şi eu am fost în Arcadia ! E natural: un scriitor nu spune tot, decit foarte rareori. Dar atît cit vrea să ne spună, încă poate fi deosebit de preţios — doar e vorba de visul fericirii, nu ? Căci noi n-am fost in Arcadia, niciunul dintre oamenii obişnuiţi nu ajunge în Arcadia, şi de la cîţiva exploratori atît de fantastici ai tărîmurilor „de deasupra“ şi „dedesubt“ — ca Homer, Dante Goethe — aşteptăm descifrarea unui secret suprem, a Marelui Secret. Ca şi aceşti mari predecesori, Lovinescu ne descrie, prin gura lui Hans Cojocaru, o călătorie în „Arcadia“, în „tărîmul celălalt“ şi fără a pune rezul-,tatele acestei călătorii pe acelaşi cintar cu ale precedentelor, trebuie să recunoaştem că ne alegem, şi de aci, cu o fărîmă. îndrăzneala lui Lovinescu este mare, atunci cind atacă o asemenea temă, — dar cum am putea să ne rezervăm adeziunea, cind îndrăzneala e adevărata datorie a unui scriitor ? Hans Cojocaru repetă, pînă la un punct, cazul lui Blaise Pascal, e om de ştiinţa matematician de valoare excepţională, pe care o boală necruţătoare îl doboară in plină tinereţe, stimulind in el forţa, dată numai naturilor nobile, de a-şi accepta crîncenul destin, şi chiar de a-l învinge, pentru că izbuteşte să-i zmulgă secretul, — secretul deopotrivă al vieţii şi al morţii. Care e acest secret ? E că, în secretul ei, in esenţa ei, viaţa e de o supremă frumuseţe, care depăşeşte şi epuizează fenomenul biologiei individuale, în aşa măsură incit moartea cade pe această sleire, ca o cortină, necesară şi, în ultimă instanţă, indiferentă. Tocmai de aceea, întrezărirea, simţirea, trăirea acestei frumuseţi, este cel mai adesea rodul unei incandescenţe a conştiinţei obţinută prin criză maximă, acută, a biologiei. Ca şi Goethe, Lovinescu pomeneşte de frumuseţea necuprinsă a „clipei“ unice. După ce a trecut prin încercarea suferinţei de om, după ce a învins-o, — într-un monolog prometeic de viziune cosmică a morţii —Hans Cojocaru e intr-o stare de spirit care se aseamănă, iarăşi cu a lui Pascal, şi parcă ne aşteptam să-l RUgăm exclamînd : „Joie ! Pleurs de joie !“ Un om care a pătruns o asemenea taină, un om capabil de a auzi glasul cel mai secret şi mai minunat al vieţii, e marcat de un fel de aură, de un fel de sacralitate a seninătăţii şi a purităţii . Hans Cojocaru are ceva din Micşa Karamazov, din Mîşkin, din toţi marii iluminaţi ai literaturii, fără a fi de loc din aceeaşi categorie cu ei. Dar harul său e incontestabil, şi desigur că, la acţiunea lui, sunt receptivi, în primul rînd, „păcătoşii“ : gazetarul Alex, şi mica actriţă — Emi, care primeşte raza lui Hans ca o adevărată Maria- Magdalena. Opaci, impermeabili, rămîn virtuoşii, „fariseii“, reprezentaţi prin antipatica Laura, soţia lui Hans, coruptă pînă la fibră de respectabilitate ipocrită. Dacă toate aceste asocieri — cu Pascal, cu Dostoievski, cu Biblia — se produc, ca să zic aşa, de la sine, şi dacă ne-am lăsat în voia lor, e pentru a sublinia meritul lui Lovinescu, de a ataca o temă şi un caz care pot trage inert şi uşor spre soluţia mistică, fără ca Teatrul „C. el însuşi să se fi lăsat răpit în această direcţie, ci păstrîndu-se firesc şi ferm, in domeniul celui mai clar materialism . Hans Cojocaru subliniază încrederea lui în datele şi puterile raţiunii, resortul ştiinţific al gindirii sale, deosebirea fundamentală dintre „Arcadia“, „paradisul" său, şi „raiul creştin“. Arcadia nu înseamnă mintuirea prin moarte, ci mintuirea prin viaţă, demonstraţie făcută, numai literar vorbind, printr-un „mister“. Bine, dar ce este viaţa, ce este viaţa, ca Arcadie? Natural că, aci, e vorba de o construcţie intelectuală, de un concept. Arcadia ar fi, după formule lui Hans Cojocaru „ordine şi frumuseţe“. Deşi eroul nu omite a ne spune că formula sa e un citat (iar noi nu putem omite, de a reaminti că Lovinescu n-ar avea decît de ciştigat, reprimîndu-şi, măcar o lecuţă, mania livrescului), el nu-l preia integral: ...„lux, calm şi voluptate" lipseşte. De ce ? Din pricină că Hans Cojocaru , introduce o nuanţă de austeritate şi severitate gotică, în imaginea decadentpăgină a lui Baudelaire ? Sunt lucruri nu de importanţă fundamentală pentru înţelesurile filosofice ale dramei, dar interesante în tezele lor proprii, şi care ar merita o discuţie. In orice caz, iată-1 pe Horia Lovinescu clasicizmea, clasicizînd pe linia, mai modernă, a integrării, sau a completării, helenocentrismului, în categoria mai largă a unei culturi europene. Repet : foarte, foarte interesant... Dar toate acestea, cum sunt tratate, cum ne conving, din punct de vedere dramatic ? Opera este memorialistic-narativă, memorialistica aflîndu-se în sarcina unui om viu, gazetarul Alex, şi a de mult decedatei Anca Artenie, victimă a unei devorante pasiuni adultere împărtăşită unui jurnal intim, pe care Hans Cojocaru l-a găsit din intîmplare (precum Ioanide, al lui Călinescu), ascuns sub parchetul locuinţei sale. Desigur că una povesteşte Alex, şi alta povesteşte Anca Artenie, I. Nottara“ şi că interferenţa celor două povestiri in cazul lui Hans Cojocaru, se justifică destul de laborios, printr-o operaţie de psihologie abisală, ale cărei mecanisme nu sunt implicite, şi nici direct necesare dezvoltării liniei principale. A salva de exterioritate drama Ancăi Artenie, e greu, după cum e imposibil de a salva de aceeaşi exterioritate qui-proquo-ul-skeci al episodului comic al unei alte Anca Artenie, intrată în scenă prin confuzie de nume. Faptul că, în acelaşi timp, Alex povesteşte evocind, şi joacă trăind, că Anca Artenie intră in scenă şi vorbeşte, ca duh, văzută şi auzită numai de Hans, că în clipa morţii lui Hans, asistăm la dedublarea retrospectivă a acestuia prin copilul care a fost, nu dă desigur, acestei opere, o desăvârşită coherenţă şi unitate vie, aşa cum uneori au dat, şi alteori n-au dat, aceste procedee care au venit pe linia teatrului american, şi au mai făcut popasuri şi prin teatrul european occidental. In schimb, creează atmosferă şi suspense, in înţelesul bun al cuvîntului, şi răspund unei anumite necesităţi a dramei, care, după cum spuneam, este un „mister“. In plus, ca in toate dramele sale, în care nu renunţă de a-şi sprijini cugetarea direct pe viaţă, pe omul viu, drama are portrete excelente, autentice, convingătoare, văzute, toate, din faţă. In surplus, drama e scrisă, este o operă de autor, de literatură, condiţionează, supune şi dictează spectacolul, fără posibilităţi de dezordine şi aiureală scenică. Horia Lovinescu este unul dintre puţinii noştri dramaturgi care nu se lasă desfigurat, pe drumul dintre pagină şi rampă. Nu fără defecte. Şi eu am fost în Arcadia este, împreună cu Petru Rareş, cea mai bună dramă scrisă de Lovinescu pînă în prezent, atît prin satisfacţiile pe care le dă, imediat, spectatorului, cit şi prin întrebările, prin problemele pe care le pune, şi a căror dezbatere poate să continue, şi să fie fecundă. Cum spuneam, Lovinescu are forţa sa de rezistenţă (care nu e, în orice caz, nu în primul rînd, forţă directorială) in faţa regiei şi regizorilor, forţă pe care un intelectual fin cum e Dan Nasta ştie să o accepte şi să o înţeleagă, nu să o suporte. Nasta, deci, a privit textul cu respect şi inteligenţă, şi s-a mulţumit să lucreze cu actorii, căutînd toate căile pe care poate fi cuprins. Bună, adevărată treabă regizorală, a cărei subtilitate s-a împăcat, insă, in mod ciudat, cu citeva momente de vulgarizare neaşteptată. Dar n-au fost decit citeva momente, şi în ansamblul său, spectacolul e bun, şi aproape foarte bun. Nici în privinţa actorilor, nu avem decît motive de satisfacţie. In rolul lui Hans Cojocaru, notăm cu plăcere maturitatea, soprietatea şi profunzimea sinceră cu care s-a afirmat Alexandru Repan. Dar aura de iluminaţie uşor exagerată uneori, e reverberată şi mai accentuat de bărbaţa stil Mişkin şi Muntele At’s, a actorului , pent.ru dumnezeu, niciun regizor, nici un director, nimeni, nu mai are altta autoritate cită trebuie pentru a trimite la bărbier o barbă inutilă şi perfidă ? In rolul lui Alex — recunosc, ingrat —, Dorin Varga se menţine la plafonul superior al naturalismului său avantajos şi „simpatic“, — plafon pe care nu-l depăşeşte, niciodată, decit prin excepţionala sa talie. Gilda Marinescu, a debitat, in totală singurătate, monoloagele Ancăi, le-a debitat convingător, dar mai mult nu putea face, rolul său fiind de spus, nu de jucat. Cu sau fără loc în dramă, episodul celei de a doua Anca Artenie m i-a făcut loc în spectacol prin excelenta compoziţie comică a Rodicăi Sanda Ţuţuianu. Cit de bine a lucrat Dan Nasta cu actorii, s-a văzut în cazul Andei Caropol, care a fost excelentă în rolul fluşturaticei. Emi, şi-mi pare bine că a venit momentul a cărui venire am aşteptat-o cu multă răbdare — să i-o spun. In rolul dificil al Laurei — dificil prin situaţia de unică deţinătoare a trăsăturilor antipatice şi urîte —, Lucia Mureşan a luptat cu nedesminţită bravură, eu am fost u inraia de Horia Lovinescu Radu Popescu LARME : Opera Română (16 48 20), ora 19,30; SUZANA: Teatrul de Operetă (14 80. 11), ora 19,30; ALCOR SIMONA: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; PURICELE IN URECHE: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20; LA GRĂDINA CĂRĂBUȘ: Teatrul „ Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; SONATUL LUNII: Teatrul ,,C. Tănase", sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30; ADIO CHARLIE: Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19,30; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI: Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio, ora 20; OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA: Teatrul Ciulești (18 04 85), ora 19,30; ROATA MORII, ora 9,30 Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56); DIAVOLUL ALB: Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20; SEARĂ DE FOLCLOR MUZICAL EVREIESC: Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 18; GULIVER IN TARA PĂPUŞILOR■ Teatrul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), ora 17; BANDIŢII DIN KARDEMONIME: Teatrul „Ţăndărică", sala Academiei (16 14 92), ora 15; FETELE DIDINEI: Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; ARENA TINEREŢII: Circul „Globus (11 01 20), ora 19,30; RECITAL DE VIOLONCEL — OCTAVIAN MOREA ŞI RECITAL DE LIEDURI — DAN MUŞETESCU: Ateneul Român sala Studio, ora 20; CASA BERNADEI ALBA: Teatrul de Stat din Turda, ora 20 la Teatrul Mic; PE LUCIUL GHETU: Patria (11 86 25), cele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 —19 — 21,15; Bucureşti (15 61 54), orele S — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Favorit (31 06 15), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; VARA DE ALTĂDATĂ: Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; RĂZBUNAREA SF1NTULUI: Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 18— 20,15; Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20; Lumina (16 23 35), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16; NEMURIRE: Lumina, orele 18,15 — 20; BĂTĂLIA PENTRU ALGER: Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; CINTECELE MĂRII: Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; B.D. INTRĂ IN ACȚIUNE: Bucegi (17 05 47), orele 15,30 — 18 — 20,30; Floreasca (33 29 71),orele 15,30 —■ 18 — 20,30; Miorița (14 27 14), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Z . Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,30; Cotroceni (13 62 56), orele 15 — 17,30; ŞOIMII: Cotroceni, ora 20; MAYERLING: Rahova (23 91 00), ora 16; OROLOGIUL KREMLINULUI: Rahova, ora 20; AMINTIRI BUCUREŞTENE: Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20; CRIMA ŞI PEDEAPSĂ: Viitorul (11 48 03), orele 15 — 19; POVEŞTILE PITICULUI BIMBO: Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 — 17,15 în continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE: Timpuri Noi, orele 19 — 20,45; POMUL DE CRĂCIUN : Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20,15; ULTIMA VACANȚĂ: Progresul (23 94 10), ora 15,30; FABLIO MAGICIANUL: Progresul orele 18 — 20; DRAGOSTE LA LAS VEGAS: Vitán (21 39 82), orele 15,30 — 20,15; PRIMUL CURIER: Vitán, ora 18; SEMNALE PE DRUM: Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20; SOARELE ALB AL PUSTIULUI: Laromet (Bd. Bucureștii Noi nr. 166), orele 15,30 — 17,45 — 20; CINCI PENTRU INFERN: Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16_ 18,30 — 20,45; Victoria (16 28 27), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; VAGABONDUL: Volga (11 91 26), orele 9,15 — 12,30 — 16 — 19,30; Flacăra (21 35 40), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30; ■GENOVEVA DE BRABANT: Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; Gloria (22 44 01), orele 9,30 — 12 — 14,30 _ 17 _ 19,30; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18.15 — 20,30; ŞARADA: Grivita (17 08 58), orele 9.15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 __ 20,3H; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11 _ 15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; TOMIS (21 49 46), orele 9,30 — 15 în continuare 17,30 — 20; HIBERNATUS: Înfrăţirea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45; Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15; ADIO PRIETENII : înfrăţirea intre popoare, ora 20; URSUL ŞI PĂPUŞA: Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 __ 16 _ 18,30 — 20,45; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 __ 16 18,30 — 20,45; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 16 — 18,15 — 20,30; CĂLUGĂRIŢA DIN MONZA: Buzeşti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15; ÎN UMBRA COLTULUI: Dacia (16 26 10), orele 8,45 — 20,30 In continuare; STAPIN PE SITUAȚIE: Lira (31 71 71), orele 15,30 — 13 — 20,15; „Duminică sunt... delegat la Bucureşti!" (Urmare din pag. 1) Bucureşti“. Deci delegaţia, absolut în regulă, întreb naiv : — Şi aţi desfăcut, multe bidinele, azi în Bucureşti ? — Păi... duminica — îmi spune mirat — unde să dresfaci aşa ceva ? Am venit de curând de la întreprinderea judeţeană de construcţii de la Rîmnicu Vîlcea, căci a fost nevoie de mine. — ...la Vîrteju ? — intervin. — Da. E şi mai aproape. Şi cum n-am loc unde să stau în comuna Virteju, stau şi eu... la hotel la Bucureşti. îmi arată un teanc cu bilete şi chitanţe de decontat, după care, cu scuzele de rigoare pentru deranjul provocat de acest micro-interviu, mi-am luat rămas bun. Peste drum, la hotelul „Union“, ne întîlnim cu tovarăşul ANDREI BOT, directorul întreprinderii de hoteluri din Bucureşti, care are amabilitatea să ne însoţească în continuare pe traseul acestui test. Nici la „Union“, de altfel ca şi la ,,Muntenia“ nu mai sînt locuri şi de aceea îl rog să efectuăm împreună o verificare pentru a controla exactitatea afirmaţiilor recepţionerului. Intr-adevăr, chiar aşa este. . — Se intimplă foarte adesea — îmi spune dînsul — ca sîmbăta să sosească mulţi delegaţi la Bucureşti, deşi n-au ce să rezolve duminica aici. Din acest motiv suntem nevoiţi să nu satisfacem uneori cerinţele turiştilor care solicită locuri la unităţile noastre deşi aceştia vin cu scop precis de agrement şi nu pe banii statului, ca alţii, aşa cum aţi constatat pînă acum. Mai departe, la hotelul ,,Negoiu", aceeaşi situaţie. Sîmbăta la prînz... plouă cu delegaţi din ţară. Stăm de vorbă cu Gheorghe Stamate, de la „Electrobanatul“ din Timişoara. Ne arată ordinul de deplasare nr. 1428. — Am venit sîmbătă, cu treburi de la Tîrgu Mureş la... Bucureşti. — Totuşi dumneavoastră lucraţi la Timişoara iar duminica v-o petreceţi aici. Adaug, pentru ca să nu existe nici un dubiu pentru cititori că acest intermezzo duminical beneficiază de o notă de plată, onorată de întreprindere. La hotelul „Victoria“ de pe calea cu acelaşi nume, holul este... plin de delegaţi. Frînturi de discuţii. — Azi e campionat de hochei ? — Nu, frate, a fost sîmbătă derbiul. Ce ghinion. Dacă ştiam, veneam de vineri seara. — Şi atunci, ce facem ? — Bem o bere la „Carul cu bere", că altă soluţie nu este. Facem cunoştinţă cu salariatul Niculae Şerbănoiu de la „Tractorul“ din Braşov. — Cind aţi venit ? — Sîmbătă la ora 12 şi 30. — Şi aţi mai găsit pe cineva la minister ? Răspuns echivoc, din care nu prea am înţeles mare lucru. „Am găsit, n-am găsit, dar vorba este, omul se plimbă acum tacticos cind — foarte bine — ar fi trebuit să vină, aşa cum este firesc, luni dimineaţă la Bucureşti. Scurt popas apoi la hotelul „Transit“. — Mai aveţi camere ? — Doar două. Tovarăşul director al întreprinderii de hoteluri face un control şi constată că de fapt sunt... şapte camere libere, dar nu au fost anunţate la dispecerat. In timp ce ia măsuri pentru sancţionarea funcţionarilor incorecţi, noi ne oprim în faţa camerei 402. Înăuntru (la delegatul Vasile Măgurean) e veselie mare ! Cer iarăşi permisiunea să intru. Oamenii ciocnesc veseli şi... viaţa e frumoasă ! Să tot vii în delegaţie, (de la Combinatul de industrie alimentară din Baia Mare) zic, duminica... la Bucureşti ! — Nu ciocniţi cu noi un pahar? — Nu, spun de colo, că noi nu avem diurnă şi ordin de deplasare, deoarece suntem din Bucureşti. Cineva spune : — Păi, faceţi-vă o delegaţie şi plecaţi la Poiana Braşov, la skiuri ! Pînă una alta, le spun că ne-am făcut şi noi o delegaţie dar pentru a-i vizita pe... delegaţii care se odihnesc şi se distrează remuneraţi pe contul statului. Poate cine ştie, acest test le va folosi ca... decont, cind se vor întoarce la cei care i-au trimis cu atita uşurinţă într-o astfel de deghizată vacanţă duminicală. » POŞTA REDACŢIEI » POPESCU IOANA, Bucureşti doreşte să afle dacă fostul soţ poate fi obligat să asigure întreţinerea copilului şi după ce acesta ajunge la majorat. RĂSPUNS: Codul familiei stabileşte că descendentul are drept la întreţinere cît timp este minor, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află. Aceasta înseamnă că, pentru copiii deveniţi majori, se aplică prevederile generale ale art. 86 din Codul familiei, în sensul că au drept la întreţinere dacă sunt in nevoie şi nu pot munci. Dv. adresaţi-vă instanței de judecată pentru a aprecia dacă este cazul să subziste obligaţia tatălui de a asigura întreţinerea copilului, care vă este încredinţat pentru creştere şi educare. MARIA GH. NEAGOE, dintr-o comună din judeţul Argeş întreabă dacă are posibilitatea de a lăsa moştenire unei persoane care o întreţine, fără a-i fi rudă, întreaga avere moştenită prin testament, de la fostul său soţ, decedat in 1948, după urma căruia a rămas in viaţă un copil. RĂSPUNS : In cazul în care copilul defunctului dv. soţ a renunţat la succesiunea tatălui său, decedat, fără a lăsa în viaţă părinţi, aveţi posibilitatea de a lăsa averea ce aţi moştenit-o persoanei la care vă referiţi, prin testament. Dacă fiul soţului dv. revendică partea sa de moştenire — care este rezervată de lege în proporţie de jumătate — nu veţi putea dispune decît de cealaltă jumătate. GHEORGHIŢA TUDOR, Bucureşti, in virstă de 56 ani, întreabă dacă poate fi pensionat pentru limită de virstă avind 28 ani lucraţi in locuri de muncă încadrate in grupa a II-a. RĂSPUNS : In conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, angajaţilor care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a şi au vechime de muncă de cel puţin de 25 ani, bărbaţii şi 20 ani femeile, li se reduce vîrsta de pensionare cu cite 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat. Intrucît dv. aţi lucrat 28 ani în locuri de muncă din grupa a Il-a, beneficiaţi de dreptul de a vi se reduce vîrsta de pensionare cu 7 ani. Aşadar vă puteţi pensiona imediat. Adresaţi-vă Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale. ECATERINA ION, Bucureşti, de profesiune infirmieră, transferată in decurs de 17 ani in mai multe unităţi sanitare ca urmare a unor reorganizări, ne cere să lămurim Situaţia continuităţii ei in muncă. RĂSPUNS : Menţiunile „încetat activitatea“ şi „angajat“ din carnetul dv. de muncă privind trecerea de la o unitate sanitară la alta sunt de natură să evidenţieze o întrerupere a vechimii în muncă, chiar dacă trecerea de la o unitate la alta s-a efectuat fără să existe în fapt o perioadă de inactivitate. Pentru a proba continuitatea dv. în muncă, trebuie să procuraţi neapărat acte din care să reiasă că trecerile de la o unitate la alta au avut loc prin transfer în interesul serviciului sau în urma reorganizării unităţilor respective. Rectificîndu-se în acest sens înregistrările din carnetul de muncă, înseamnă că vi se recunoaște vechimea neîntreruptă în muncă în aceeași unitate, primind sporul de vechime corespunzător. OMUL DIN SIERRA: Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; CIRC FĂRĂ FRONTIERE: Giulesti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; FEMEIA SĂ SE TEAMA DE BĂRBAT: Cringasi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15; 100 DE CARABINE: Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 17,45 — 20; Cinemateca : Sala Union (13 49 04) : JOCUL STELELOR, orele 9 — 16,30 — 18,45; DOI ORI DOI FAC UNEORI CINCI, orele 10,30 — 12,30 — 16,30; LIEBELEI, ora 21. MARŢI 26 IANUARIE 10—11 : Teleşcoala. Emisiune în colaborare cu Ministerul Invăţămîntului ! 18 : Melodii vechi şi noi ; 18,30: Mîini fermecate — film documentar despre arta populară indiană ; 18,45: Toate pînzele sus ! — emisiune pentru pionieri ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnalul ; 20 : România 71 ; azi — judeţul Bistriţa—Năsăud ; 20,30 : Intre umor şi duioşie ; 21,30 : Concurs internaţional de schi (Sărituri). 22 : Prim plan : Pictorul Schweitzer — Cumpăna ; 22,30 : Invitata noastră : Julie Saget; 22,50: Telejurnalul. MIERCURI 27 IANUARIE 10—11,30 : Emisiuni lecţii pentru lucrătorii din agricultură Cultura florii soarelui j 18 : Ex-Terra 71 — emisiune concurs pentru pionieri şi şcolari j 18,30 : Cadran internaţional ; 19,10 : Tragerea pronoexpres ; 19,20 : 1001 de seri j 19,30 : Telejurnalul ? 20 : România 71. Azi — judeţul Botoşani ; 20,30 ; Telecinemateca. Baricada mută ; 22,20 ; Poşta TV de Ion Bucheru ; 22,35 : Giuseppe Verdi Emisiune de Alice Mavrodin ; 22,55 : Telejurnalul. Iancu Stan, Ioan David, George Vicol şi Thei Walter erau cei patru meşteri mari, tinichigii ai sectorului de reparaţii al complexului de la I.L.L. Sibiu. Oameni chibzuiţi din fire, stringători, nevoie mare, au început să facă din te miri ce economii de tablă zincată şi de cositor aliaj. Im un moment dat au văzut că au un stoc de 213 kilograme tablă zincată şi 22 kilograme cositor aliaj. Şi atunci au plănuit să anuleze economiile făcute întreprinderii şi să treacă la speculă pe sub mină. Zis şi făcut. Au sustras marfa din atelier şi au găsit un debuşeu de desfacere la domiciliul lui Costică Stoica şi Traian Golciu, care au închis ochii in ceea ce priveşte provenienţa. Au încasat banii şi au plecat. Dar nu s-au dus prea departe căci au ajuns curind în faţa organelor de cercetare. „Explicaţiile“ pe care le-au dat i-au dus în faţa instanţei judecătoreşti, care va răsplăti cum se cuvine fapta lor. (VLAZAR. — coresp. R.l.) Laborator pentru restaurarea şi conservarea pieselor muzeistice La Muzeul de istorie a Moldovei din Iaşi au fost puse bazele unui important laborator de restaurare şi conservare, cel mai mare din ţară cu acest profil. Aici vor putea fi tratate, după cele mai noi procedee, piese muzeistice de o deosebită valoare, confecţionate din bronz, fier, aur, argint, cupru, sticlă şi porţelan, ceramică, lemn, piele, materiale textile. Laboratorul va avea secţii de tratare electrolitică, secţii de restaurare. Tot aici se vor executa prin galvanoplastie copii după cele mai valoroase piese muzeistice pentru diferite instituţii de specialitate din ţară. De o deosebită importanţă va fi secţia de prototipuri şi aparate destinatecercetării, care va utiliza dispozitive electronice pentru prospecţiuni arheologice, instalaţii pentru controlul condiţiilor de climă din depozite şi săli de muzeu etc. Caracterul complex al acestei munci reiese şi din faptul că, alături de istorici, în acest laborator vor lucra fizicieni şi chimişti, artişti plastici şi giuvaergii. D - 08 intervine în producţie (Urmare din pag. 1) necesarului de piese de fabricat şi a bonurilor de materiale aferente acestor cerinţe. — Lansarea constituie însă numai una din cele trei faze ale acţiunii de dirijare a fabricaţiei. Ce se intimplă cu celelalte două ? — Pentru programarea fabricaţiei studiul s-a încheiat, urmind să se treacă imediat la omologarea lui. A treia fază a procesului — urmărirea producţiei pe calculator — se şi face cu rezultate bune pentru 7 din cele 12 sectoare ale uzinei. Ţintind spre cuprinderea a cît mai multor probleme din domeniile legate de conducerea producţiei, incepînd cu aprovizionarea şi terminînd cu desfacerea produselor, inglobînd toate nivelele structurale ale schemei de organizare de la directorul general şi pînă la maistru, colectivul serviciului de calcul al uzinei braşovene şi-a propus să pună în practică un sistem informaţional modern după o concepţie proprie. In acest context au fost stabilite încă din perioada de experimentare a diferitelor aplicaţii, pregătite, trei canale importante ale sistemului informaţional al uzinei. Primul este destinat deciziei, în care planificareajoacă un rol deosebit ; al doilea este rezervat informaţiilor care privesc realizările (evidenţa operativă, statistică şi contabilă) , iar al treilea este dedicat informaţiei tehnice privind noutăţile ce apar in domeniul respectiv. Primele aplicaţii de programe pe calculator au fost puse in funcţiune In primul trimestru al anului trecut, începutul s-a făcut In calcularea salariilor pentru personalul tehnico-administrativ, s-a trecut apoi la cel plătit in regie si se află in studiu programele pentru personalul plătit in acord. Serviciul D-08 a devenit şi locul de utilizare a calculatorului electronic în apărarea sănătăţii omului. Un colectiv format din dr. Adrian Restian, matematicienii Paul Iacob şi Roland Hull au elaborat şi aplicat un pachet de programe pentru diagnosticarea clinică a anumitor maladii. Pe baza dialogului pacient-medic şi mediccalculator, acesta din urmă primeşte informaţiile necesare, dind imediat diagnosticul bolii. Aşadar contabilitatea Uzinei de tractoare nu mai este acum principalul beneficiar al serviciului de calcul electronic. O pondere mare o au lucrările de calcul necesare serviciului de proiectări pentru acţiunea de autoutilare. Se mai execută pe calculator programe pentru Institutul politehnic din Braşov, pentru Institutul de cercetări metalurgice din Bucureşti, pentru Institutul de cercetări şi proiectări automobile şi tractoare. — In centrul preocupărilor noastre — ne-a spus in încheiere ing. Hans Hermann — se află problemele legate de lansarea, programarea şi urmărirea producţiei. Anul 1971 este dedicat cu prioritate aplicaţiilor pe calculator a tuturor aspectelor privind fabricaţia propriu-zisă de tractoare. In acelaşi timp se urmăresc îndeaproape fazele de optimizare a altor activităţi din cadrul uzinei , a loturilor de fabricaţie, a transporturilor interne şi a aprovizionării tehnico-materiale. Electronica pătrunde tot mai larg şi mai adine in tehnica şi viaţa de zi cu zi a marii uzine braşovene. D-08 sporind incomensurabil dimensiunile intelectuale ale constructorilor de tractoare, deschizindu-le perspective de progres încă greu de evaluat. Multitudinea atribuţiilor consiliilor populare nu înseamnă concentrarea tuturor la judeţ (Urmare din pagnicipiu, sau la oraş şi comună. Din proprie iniţiativă, judeţele — la Iaşi, Timiş şi în alte locuri — au trecut la elaborarea unor măsuri. Dar înfăptuirea lor este mult complicată de parcurgerea a fel şi fel de formalităţi. In judeţul Iaşi, ideea trecerii morilor în administraţia comunelor este mai veche, o sesiune a consiliului popular a hotărît studierea acestei chestiuni, alta a hotărît să se acţioneze dar deocamdată experimental, cu un număr de citeva mori, aşa că între primul gest şi trecerea efectivă a morilor la comune se va ajunge la un spaţiu de un an şi jumătate. Primesc judeţele sprijinul de care au nevoie, din partea organelor centrale de stat, pentru aplicarea cît mai corectă şi eficientă a legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare ? „Aveţi legea, au aerul să spună mulţi din cei care ar trebui să acţioneze în sprijinul consiliilor populare, aplicaţi-o aşa cum trebuie aplicată“. Pînă aici nimic rău, numai că degeaba vrei să treci atribuţii comerciale să zicem, mai largi, la municipii şi la oraşe, cind instrucţiunile Ministerului Comerţului Interior nu permit decît judeţului să hotărască amplasarea unei mercerii sau a altei unităţi fără nici o importanţă. Asta în timp ce municipiului i se cere să hotărască — şi pe bună dreptate — asupra sistematizării urbane, acţiune cu consecinţe ample în destinul unor aşezări de primă mărime ale ţării. Unele direcţii de specialitate ale consiliilor populare judeţene au ajuns să se molipsească de aceeaşi rigiditate ca şi organele ministeriale care le tutelează, în ceea ce priveşte revizuirea modului de repartizare a competenţelor. Argumentele sunt de natură „tehnică", dar adesea ascund un egoism administrativ mărunt. Consiliile populare au nevoie de o adaptare rapidă la noile realităţi ale vieţii noastre sociale. Iată, de pildă, la sate s-au creat consiliile intercooperatiste, cu sarcini de dezvoltare economică a agriculturii care interesează întreaga economie naţională. Configuraţia activităţii consiliului popular comunal se va schimba şi ea, şi nu numai a consiliului popular comunal. In atitea domenii intervenţia consiliului popular trebuie să fie promptă. Să ţinem seama că an de an consiliile populare acţionează pe un front tot mai larg. A lăsa consiliile populare să se descurce singure în trecerea unor atribuţii de la judeţ către municipii, oraşe şi comune nu înseamnă a respecta autonomia locală, ci a lungi o acţiune ale cărei efecte ar fi trebuit demult să se cunoască. De aici decurge şi ezitarea constantă la unele judeţe, care aşteaptă să vadă întîi cum vor evolua lucrurile. Desigur, nu există nimic alarmant, din cauza acestor deficienţe, în munca de fiecare zi a consiliilor populare. Dar stabilirea exactă a competenţelor şi exercitarea lor în consecinţă se înscrie în planul mai general al perfecţionării conducerii şi îndrumării întregii noastre vieţi sociale, deci reprezintă o necesitate a procesului de dezvoltare, care n-are cum fi ocolită. „România libera” Dacă în loc de pomi n n enumărate sunt cazurile de accidente de circulaţie provocate din cauza alcoolului. Aşa a făcut zilele trecute şi şoferul Popete Marin din comuna Văleni-Olt. Fiind intr-o avansată stare de ebrietate, s-a urcat totuşi la volanul autobasculantei 31 TR-196 aparţinind autobazei din Roşiorii de Vede şi a început să gonească nebuneşte pe şoseaua Văleni-Titulescu. La o curbă a pierdut controlul volanului, a ieşit de pe partea carosabilă a şoselei şi s-a oprit intr-o plantaţie de pomi. Din fericire accidentul nu s-a soldat decît cu avarii şi pagube materiale. Dar dacă în loc de pomi ar fi fost oameni ? (D. BUJDOIU, — coresp. R. I.)