România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-14 / nr. 8156

A­ T ECOURI LA ARTICOLUL „ 1100 DE POSTURI îşi AŞTEAPTĂ TITULARII“­ ititorii noştri îşi amintesc probabil scrisoarea sem­nată de ing. Valentin Chiriac, preşedintele Consi­liului intercooperatist CÂTEASCA-ARGEŞ, care pornind de la greutăţile ce se întimpină în încadrarea cu specialişti a staţiunii pentru mecanizarea agriculturii din localitate, s-a adresat unor ingineri mecanici agricoli ce lucrează în alte sectoare decit cele pentru care s-au pregătit. Am semnalat, atunci, faptul—consultindu-ne cu conducerea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii— că un asemenea deficit de ingineri, mecanici agricoli — din rîndurile că­rora se recrutează cadre pentru funcţiile de director, şef de sector reparaţii (la Staţiunile de gradul I şi II) şi inginer principal cu mecanizarea — se face simţit şi în alte judeţe ale ţării; aproximativ­­ 100 de posturi, care reclamă numaidecît pregătirea de „INGINER MECANIC AGRI­COL" îşi aşteaptă titularii. Totodată, în nota redacţiei ne exprimam convingerea că „scrisoarea preşedintelui con­siliului intercooperatist Căteasca va avea ecoul scontat nu numai la Piteşti, ci şi în alte locuri...“. Poşta de ieri ne-a adus primele scrisori : „Iată actualele noastre adrese“ Derogările sunt valabile pînă la pensionare A­ m citit cu mare interes scrisoarea preşedintelui consiliului intercoopera­tist Căteasca, adresată unor ingineri mecanici agricoli ,care lucrează în diferite in­stituţii din Piteşti şi îndrăz­nim să afirmăm că apelul tre­buie recepţionat aproape fără excepţie, de toţi cei care sunt în­ această situaţie. Bine spu­nea­ inginerul Chiriac din Ar­geş că, respectul şi pasiunea pentru profesiunea învăţată nu se pot ascunde în spatele unei derogări a Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Cine ar încerca să facă acest lucru — adăugăm noi — ar însemna pur şi sim­plu să se ascundă de revolta propriei conştiinţe profesio­nale. Şi pentru că cele ce vă scriem să nu vă pară că sunt simple presupuneri, vă pre­zentăm fostele noastre adrese (care şi-au pierdut valabilita­tea de cîtva timp) şi care vor­besc de la sine : — ing. LADISLAU AM­­BRUŞ — întreprinderea de mecanizare a transporturilor forestiere; — ing. ALEXANDRU SZA­BÓ — Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri ; — ing. ALEXANDRU SI­­LAGHU­ — întreprinderea „Partizanul“ Gheorgheni ; — ing. ADALBERT CSIKI — întreprinderea de industrie locală Odorhei; Actualele noastre adrese: — ing. LADISLAU AM­BRUS, directorul Staţiunii pentru mecanizarea agricul­turii Cîrta ; — ing. ALEXANDRU SZA­BÓ, directorul Staţiunii pen­tru mecanizarea agriculturii Ulieş ; — ing. ALEXANDRU SI­LAGHI, directorul Staţiunii pentru mecanizarea agricul­turii Gheorgheni ; — ing. ADALBERT CSIKI, directorul Staţiunii pentru mecanizarea agriculturii Sîn­­paul. Gestul nostru — pe care l-am făcut după o matură chibzuinţă — n-are nimic spectacular. Suntem­ convinşi că orice coleg de al nostru ar face la fel cînd ar fi să a­­leagă între­­ un „loc călduţ“ într-un birou­ unde n-are pr­ea mare perspectivă şi altul unde-şi poate pune în valoare întreaga sa pregătire şi expe­rienţă, chiar dacă uneori sunt probleme mai dificile de re­zolvat. Aşteptăm să vă ofe­rim prilejul să scrieţi curînd despre activitatea colectivelor de muncă de la S.M.A. Cirţa, Sînpaul, Ulieş şi Gheorgheni. PATRU INGINERI MECANICI AGRICOLI DIN JUDEŢUL HARGHITA 5 S înt director al direcţiei agricole judeţene şi­ spe­cialist cu stagiu în pro­ducţie. Am citit cu atenţie ar­ticolul publicat în „România liberă“ „1100 de posturi îşi aş­teaptă titularii...“. In judeţul Suceava, ca de altfel în în­treaga ţară pe baza indicaţii­lor cuprinse în expunerea to­varăşului Nicolae Ceauşescu şi a prevederilor recentei Ho­­tărîri a Consiliului de Miniş­tri, am trecut la aplicarea măsurilor privind înfiinţa­rea întreprinderii judeţene şi staţiunilor pentru mecaniza­rea agriculturii, precum şi­ organizarea activităţii aces­tora. Au luat fiinţă la noi o întreprindere judeţeană pentru mecanizarea agricultu­rii şi 16 staţiuni, creîndu-se astfel posibilităţi noi pen­tru extinderea mecanizării lucrărilor agricole şi diversifi­carea acestora, pentru legarea mai strînsă a activităţii aces-­­ tui sector de producţia agri­colă. Dacă în ceea ce priveşte do­tarea, greutăţile de care ne-am izbit sunt în curs de rezolvare, nu acelaşi lucru putem spune despre asigurarea noilor sta­ţiuni cu specialişti. Desigur că avem, în primul rînd, nevoie de ingineri mecanici agricoli, care prin profilul pregătirii lor sunt apţi să ocupe funcţii de conducere în noile staţi­uni. In prezent, pentru cele 16 staţiuni (inclusiv pentru în­treprinderea judeţeană de me­canizare) ne lipsesc cel puţin 15 ingineri mecanici. Din ca­drele de care dispunem la ora actuală, 10 sunt de abia în primul şi al doilea an de pro­ducţie şi ca atare nu au încă experienţa necesară pentru o muncă de conducere. De a­­ceea sperăm că specialiştii care lucrează în alte sectoare de activitate decit cele pentru care s-au pregătit, vor cere să vină în aceste staţiuni, unde este acum mare nevoie de ei. Consider, de asemenea, că este nevoie ca Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii să revină asupra aprobărilor date unor ingineri mecanici agricoli de a lucra în alte sectoare de activitate. Dacă la timpul respectiv solicitanţii au in­vocat unele motive — de care s-a ţinut seama — apreciez că acum trebuie să se facă o reexaminare a celor aflaţi în această situa­ţie pentru a se vedea dacă temeiurile îşi păstrează vala­bilitatea. Spun aceasta deoa­rece consider că derogările NU S-AU DAT ODATĂ PEN­TRU TOTDEAUNA, adică pină la ieşirea la pensie. Ing. SAMUIL BARBA Director al Direcţiei agricole judeţene Suceava 1 .Románia libera" A Porţile de Fier. In sistemele obişnuite acest spaţiu de referinţă sunt spulberate­ ­.Urmare din pag. î) întregi pustii , pare aproape de neînţeles cum s-a ridicat gi­gantul de beton şi oţel. Şi totuşi, lucrează acolo aproa­pe 10 000 de oameni. Dar prezenţa lor este absorbită de vastitatea perspectivelor. Dacă oamenii par rari, în schimb camioanele se întreta­ie mereu pe drumurile noro­­ite, întrecînd grele macarale pe şenile sau tractoare puter­nice ; în aer, braţele şi cablu­rile macaralelor se rotesc, combinîndu-şi mişcările în ab­stracte jocuri de Unii. Sub această­ forfotă, intrînd în hala hidroagregatelor, des­coperi o altă lume : dincolo de plase de sirmă care îngrădesc un perimetru sclipind de cu­răţenie, se află primele două grupuri de 178 MW intrate în funcţiune mai demult. Zum­zăitul monoton al rotoarelor nu trădează încă forţa pro­dusă aici, între cele două grupuri, în­tr-un birou cu pereţii numai din sticlă, îl întîlnim pe Ion Trocan, inginer de serviciu la Centrală. E tinăr. A terminat Institutul Politehnic la Timi­şoara în 1967 şi a fost repar­tizat direct la „Porţile de Fier“. Acum face parte din „garda“ primelor motoare în funcţiune ale hidrocentralei. Il întrebăm ce înseamnă, plastic, puterea instalată a celor două grupuri. — Deşi ele funcţionează, dat fiind stadiul construcţiilor,­­ doar la o treime din puterea lor — ne-a răspuns ing. Tro­can — ...un calcul sumar ne arată că ele au o putere echi­valentă cu aceea a cca 20 lo­comotive Diesel, 6 250 000 de frigidere şi aproape 7 milioane televizoare. Părăsind această „oază“ a ceea ce va fi, întîlnim în ime­diata ei vecinătate un alt fapt care singularizează Porţile de Fier : se lucrează la montajul turbinei ce va acţiona grupul 5. Nu numai turbinele, ci şi alte ansambluri (între care, rotorul cu cele 12 000 de pie­se ale sale) se montează direct pe şantier, ca o continuare a fabricaţiei. Pe imensele palete ale turbinei, cocoţaţi pe scări, doi oameni pot munci fără să se stînjenească unul pe altul (este una din cele 3 turbine de tip Kaplan, de 178 MW, construite la Reşiţa; sunt cele mai mari­ de acest tip­ din lume). — Primele trei evenimente mai importante ale acestui început de an — recapitulează ing. Nicolae Decuseară, şeful şantierului „Energomontaj“ — sunt concentrate aici, in sala hidroagregatelor: intrarea în funcţiune a grupului 3, lucră­rile de corectare şi control ce urmează reuşitei lansări a ro­torului de la cel de al 4-lea hidrogenerator şi încheierea montajului rotorului de la grupul 5, c­u exact numai cinci luni in urmă, la 14 august, în această hală erau strinşi aproape toţi constructorii; la ora 8 şi 5 minute, hidrocen­trala de la Porţile de Fier în­cepea să producă. Pe firma­mentul centralelor electrice ale ţării se aprindea o nouă stea, cea care va fi cea mai strălucitoare. De atunci, ne­somnul apelor Dimării a că­pătat un nou sens, prin munca, de zi și noapte a constructori­lor, a miilor de meșteri ano­nimi. Ei, învigătorii bătrîrtu­­lui Danubiu. Construcţia unor turnătorii de fontă şi oţel la Cîmpina CÎMPINA (coresp. R.I. — Al. Mihai). In localitate au început re­cent lucrările de construcţie a unei întreprinderi moderne de turnăto­rie care va avea o secţie de fontă cu capacitatea de 20 500 tone piese turnate pe an şi alta de oţel cu capacitatea de 16 500 tone pe an. Obiectivul industrial cimpinean va fi dotat cu utilaje moderne şi de mare capacitate productivă, se va întinde pe o suprafaţă de peste 17 hectare şi va cuprinde circa 3 000 salariaţi. Turnătoria de fontă şi oţel Cîmpina va centraliza turnarea pieselor pentru întreaga industrie petrolieră şi de utilaj chimic înfăptuind ast­fel unul din obiectivele noului cincinal de a se produce în mod cen­tralizat piese turnate, cu eficienţă economică şi tehnică ridicată. Pri­mele canalităţi vor fi puse în funcţiune în 1970 Vase româneşti pe mările şi oceanele lumii „Lupeni“ şi „Carpaţi“ sunt an­corate la danele portului Con­stanţa fiind supuse operaţiilor de încărcare-descărcare, după care vor porni din nou la drum. In acest timp celelalte cargouri mineraliere şi petro­liere româneşti se află pe mări şi oceane, transported diferite mărfuri în cadrul schimburi­lor comerciale în continuă dezvoltare ale ţării noastre. Cargoul „Suceava“ bunăoară, care a încărcat laminate în Belgia, se îndreaptă către Constanţa, în timp ce petrolie­rul „Argeş“ urmează să so­sească în portul Kharg Island din Golful Persic. Cargoul „Brăila“ încarcă mărfuri ge­nerale în Anglia, mineralierul „Lupeni“ îşi continuă în con­diţii normale călătoria spre Japonia, iar mineralierul„Car­­paţi“ a plecat spre patrie unde va sosi în primele zile ale lunii februarie, întreaga noas­tră flotă maritimă, cu o capa­citate totală de peste jumătate milion de tone, desfăşoară, încă de­ la începutul o rodnică activitate, anului, CONSTANŢA (coresp. R.I. — Ion Popovici). — Navele „Bacău“, „Baia Mare“, „Cra­iova“, „Tg. Mureş“, „Deva“. (Urmare din pag. D rire a acestora. Metoda prefera­tă — transferări fictive către alte magazine. Astfel, la 25 ia­nuarie 1969, se transferă (în acte numai, desigur) către Ma­gazinul nr. 24, mărfuri în va­loare de 27 780 lei. O săptămînă m­ai tîrziu, un alt transfer în valoare de 8 750 lei se operează către Magazinul forestier-Va­­lea Oraviţei. In acelaşi timp se fac două transferări de mărfuri către magazinul nr. 27-Gornea, în valoare de 20 090 lei şi 19 325 lei , una peste alta, peste 71000 lei „ies“ din magazinul lui S. Braila şi intră în buzunarul lui 1 3. Unde nu-i­­ ajunge marfă proprie, mai primeşte „ajutoa­re“ de la alţi colegi şi prieteni. Aşa se întîmplă, bunăoară, cu mărfurile în valoare de 22 690 lei primite de la gestionarul ma­gazinului Drencova, cu spriji­nul şoferului Arsenie Pătraşcu. 4. Cînd nu i se dă de bună­voie, îşi ia singur. Aşa face cu patru butoaie de ulei comestibil pe care le ia din faţa Magazinu­lui Mixt nr. 24 din Liubcova şi le duce la el acasă. 5. Falsificarea mărfurilor este o altă metodă practicată. „Sără­cind", prin diluare, cu cîte pa­­tru-cinci grade fiecare butoi de ţuică, îşi creează plusuri pentru acoperirea lipsurilor din gesti­une. In acelaşi scop foloseşte scăzămintele legale acordate pentru mărfurile alterabile. Şirul faptelor dezonorante nu se opreşte aici, dar spaţiul nu ne permite detalieri şi socotim su­ficiente elementele oferite spre a înţelege că sentinţa judecăto­rească a fost cît se poate de dreaptă condamnîndu-1 pe a­cest răufăcător la 15 ani de de­tenţie. O altă întrebare însă s-a impus tot mai mult, pe mă­sură ce înaintam în ancheta noastră. Cum a fost posibil să se petreacă astfel de fapte so­cialmente periculoase, fără să se intervină prompt şi radical ? Din actele de urmărire pena­lă rezultă că lipsurile în gesti­une au fost semnalate în repe­tate rînduri de către organele de control. Aşa, bunăoară, pro­cesele verbale din 28 iunie 1967, menţionează că S. Braila se nu­mără printre gestionarii cu lip­suri mari şi repetate în gestiune. Acelaşi lucru este semnalat în procesul-verbal de constatare din 17 septembrie 1968. Dar lu­crurile eşuează în această fază, iar alţi revizori nu fac nici mă­car să constate. Ce-i determină? Lesne de înţeles. Pentru exem­plificare doar şi în interesul cla­rităţii vom aduce cîteva preci­zări. Aşadar, începind cu şefii direcţi ai gestionarului S. Bră­ila, vom reţine că: • In primăvara anului 1967 a­­cesta dă din banii magazinului 7 000 lei fostului şef contabil din O.C.L. Moldova Nouă — Pavel Birtea, care îşi cumpără auto­turism. Tot pentru cumpărarea autoturismului, îl „ajută" cu 10 000 lei, în noiembrie 1967, pe Gheorghe Petcu, fostul director al O.C.L. Moldova Nouă. • Pe revizorul din cadrul O.C.L. Moldova Nouă — Constantin Miscovici — „ga­lantul“ Brăila îl „ajută" cu un porc în valoare de 2 200 ,lei, cumpărat din banii magazinului. Dar pentru contra­­serviciile făcute, gestul era prea... modest, aşa că îl „rotun­jeşte“ cu 7 800 lei, bani gheaţă... In schimb revizorul îi trece fic­tiv cantitatea de numai 4134 litri de țuică în valoare de a­­proape 89 000 lei. • Revizorul Emil Proczner, de la O.C.L. Moldova Nouă, capătă de la S. Braila, sub formă de „împrumut“ suma de 10 000 lei. La rîndul său, şeful controlului financiar intern din O.C.L. Mol­dova Nouă — Ilie Bîndu — pri­meşte 100 litri de ţuică. Organele de anchetă ale mi­liţiei au stabilit cu exactitate ce se reţinea in sarcina fiecăruia şi a formulat concluzia că aceşti „colaboratori" ai gestionarului necinstit trebuie să răspundă pentru faptele lor ilegale. La aceştia ar trebui adăugaţi — după dovezile prezentate tot de organele de miliţie — revi­zorul Gheorghe Fusaru, vinovat de neglijenţă în efectuarea in­ventarului, pentru suma de 15 336 lei, precum şi Petru Jianu — şeful serviciului comercial, care împreună cu Gheorghe Pet­cu şi Pavel Birtea, conducători ai O.C.L. Moldova Nouă în pe­rioada respectivă, au încălcat diferite dispoziţii legale privind atribuţiile lor de serviciu, între care dispoziţiile privind inven­tarierile, ceea ce a permis pre­lungirea activităţii infracţio­nale pe o durată mai mare. Ei se mai fac vinovaţi, de altfel, de neluarea măsurilor pentru limi­tarea aprovizionărilor, diminua­rea stocurilor, asigurarea con­diţiilor de depozitare a mărfu­rilor. Răspunzînd, într-un fel, la în­trebarea : „Cum a fost posi­bil?...“,­pe care am pus-o în tim­pul anchetei, ne exprimăm toto­dată şi o nedumerire. Cum de este posibil ca odată ce există atîtea probe concludente, în le­gătură cu cei ce s-au făcut vi­novaţi de crearea climatului, a condiţiilor propice pentru des­făşurarea activităţii infracţio­nale a gestionarului amintit şi chiar de infracţiuni „proprii“, ei nu au stat, totuşi, alături de a­­cesta pe banca acuzaţilor ? Organele de miliţie şi-au fă­cut datoria,­ şi nu a fost prea simplu să descurce toate ţesă­tura de ilegalităţi! La rîndul său, instanţa de judecată l-a condamnat pe principalul vino­vat şi a dispus extinderea ur­măririi împotriva celorlalţi, pe care procuratura i-a „neglijat“ ! Sîntem convinşi că cei vinovaţi vor plăti pentru faptele lor pe­nale şi că cei nevinovaţi vor fi exoneraţi, că ADEVĂRUL VA TRIUMFA. Din păcate, de data aceasta au contribuit mai puţin tocmai organele procuraturii ju­deţene, adică tocmai organul specializat, pus de popor să-i apere legea LEGEA NE APARA PE NOI. NOI CUM APĂRĂM LEGEA? L“ ÎNTREABĂ: Prin unităţile coope­raţiei de consum se desface la sate peste o treime din volumul de produse vîndute în co­merţul socialist — La ce cifră au ajuns a­­cum, tovarăşe vicepreşedinte, magazinele săteşti — In ultimii cinci ani s-au con­struit peste 1 800 de magazine şi unităţi de alimentaţie publică, printre care numeroase magazi­ne universale. In felul acesta, s-a ajuns ca reţeaua cooperaţiei de consum să dispună in prezent de peste 22 000 magazine şi de peste 8 700 unităţi de alimentaţie publică.­­ Cifrele arată intr-adevăr un progres considerabil. Dar se pare că suprafaţa comer­cială nu este incă in concor­danţă cu sporirea numerică a populaţiei. Dv. ce părere a­­­veţi ? — Observaţia este justă. De pildă,,deşi s-au executat nume­roase construcţii — unele localuri au trebuit să fie dezafectate, da­torită uzurii lor înaintate, cit şi lucrărilor de sistematizare, faţă de norma de suprafaţă de 290 m.p. la 1000 de locuitori, în prezent s-a ajuns la 164 m.p. In timp ce unele judeţe au su­prafeţe mai mari — Braşov 313 m.p., la o mie de locuitori, Timi­şoara 271 m.p., Hunedoara 236 m.p. Arad 231 m.p. etc., — al­tele au suprafeţe mai mici, chiar decit această medie şi a­­nume : Galaţi 102 m.p., Teleor­man 108 m.p., Vaslui 113 m.p., Iaşi şi Bacău cite 116 mp. etc. In afară de aceasta, nu s-a dezvoltat la nivelul necesităţilor reţeaua de desfacere a confecţi­ilor, mobilei, şi a unor bunuri de folosinţă îndelungată, din ca­re cauză locuitorii din unele sa­te au fost nevoiţi să se deplase­ze la magazinele de acest tip mai îndepărtate. Au existat de asemenea cazuri unde spa­tiile comerciale au fost folosite intr-o insuficientă măsură pen­tru expunerea şi desfacerea mărfurilor. — Măsurile propuse sînt com­plexe. Pentru îmbunătăţirea ba­zei­­ tehnico-materiale a comerţu­lui cooperatist şi, implicit, pen­tru acoperirea deficitului de spaţii comerciale existent, se prevede in primul rînd in noul cincinal, să se cons­truiască anual, peste 145 000 m.p. suprafaţă comercială utilă. Se vor realiza construcţii cu 1—2 nivele, prin construirea de ma­gazine universale, magazine pentru desfacerea confecţiilor, mobilei, articolelor electrotehni­că etc., localuri pentru alimenta­ţia publică (bufete, cofetării, unităţi turistice, în repartizarea investiţiilor se va urmări acordarea unor fon­duri sporite pentru judeţele care duc lipsă de spaţiile comercia­le necesare spre a le ridica la nivelul celorlalte. De asemenea, se va pune accentul pe FOLO­SIREA INTENSIVA A SPATII­LOR COMERCIALE CONSTRU­ITE, atit prin ocuparea cu mo­bilier a sălilor de vînzare şi de consumaţie (in unităţile de ali­mentaţie publică) in procent de pînă la 48—50 la sută, cit şi prin VALORIFICAREA PE ÎNĂLŢI­ME a spaţiilor, mărind rafturile de perete pînă la 2,75—2,80 m.p., iar gondolele şi rafturile interi­oare pînă la 1,75—1,80 m.p. Concomitent vor fi extinse for­mele avansate de servire (auto­servirea, expunerea deschisă a mărfurilor etc.) și se va lărgi co­merţul de întîmpinare.­­ Mult solicitate la sate sunt şi unităţile de prestări de servicii. Cum se va asigu­ra satisfacerea in mai bune condiţii a acestor solicitări, îndeosebi în­ privinţa unităţi­lor de timplărie, tinichigerie, cojocărie etc., care s-au dez­voltat în mai mică măsură decit alte unităţi presta­toare ? — Principala noastră preocu­pare de pînă acum a constat in asigurarea în fiecare reşedinţă de comună din ţară a unor uni­tăţi cu cel puţin trei profile principale : croitorie, cişmărie, frizerie. In prezent, ca urmare îndeosebi a construirii de noi localuri, cooperaţia de consum posedă peste 22 000 unităţi de prestări de servicii. Fără îndo­ială că mai există activităţi care se cer extinse. Nu dispunem, de pildă, decit de circa 200 de ate­liere de reparat obiecte de uz îndelungat,­ deşi vânzarea­ acestor, bunuri creşte de la an la an. întrucât asemenea servicii sunt mult solicitate, vom analiza cu mai mare atenţie profila­rea fiecărui obiectiv­ din a­­cest domeniu, ca şi amplasarea noilor unităţi in funcţie de nu­mărul şi structura populaţiei, dîndu-se prioritate şi în acest sector de activitate judeţelor ră­mase în urmă. In noul cincinal se vor înfiinţa circa 10 000 unităţi de prestări, din care o parte se vor grupa în COMPLEXE şi MICROCOM­­PLEXE DE SERVIRE A POPU­LAŢIEI iar altele în spaţiile ce rămîn disponibile după darea in folosinţă a complexelor comer­ciale. Vor fi sporite prestările şi în domeniul construirii de locu­inţe săteşti, precum şi în cel al producerii unor materiale de con­strucţii. Concomitent se va dez­volta producţia de obiecte de artă populară şi de artizanat. — Tot mai solicitate devin şi brutăriile săteşti. Ce aveţi in vedere in această pri­vinţă? — Cooperaţia de consum a în­fiinţat pînă in prezent la sate 850 unităţi de panificaţie, cu o capacitate de producţie de 1900 tone de pîine in 24 de ore. Ţi­­nind seama de cerinţele sporite ale populaţiei rurale, Uniunea centrală a cooperativelor de con­sum elaborează în prezent — împreună cu alte ministere şi organizaţii centrale — un studiu privitor la organizarea unităţilor de panificaţie, la creşterea sim­ţitoare a capacităţilor de pro­ducţie pentru producerea plinii şi a altor sortimente de panifi­caţie, precum şi la efectuarea prestărilor către populaţie. Acest studiu va fi încheiat pînă la 35 februarie, urmînd ca apoi să se treacă la aplicarea lui, în vederea asigurării lărgirii producţiei de panificaţie în mediul rural, a a­­provizionării în mai bune con­­diţiuni a populaţiei­ săteşti. — Ce v-aţi viitor ? propus pentru sa Cum işi propune cooperaţia de consum extindă reţeaua sa comercială servicii? şi prestările de La întrebările redactorului nostru MIRCEA SCRIPCA ne răspunde ing. Ioan Bucşa vicepreşedinte al. Centrocoop Pagina a 3-a — 14 ianuarie 1971 Noutăţi in familia Pinguin“ CLUJ (coresp. R.I. — Al. Kiss). Descendent al marii fa­milii „Pinguin" — simbol al fabricii clujene „Tehnofrig", agregatul frigorific de 280 000 kilocalorii pe oră, (prezent in fotografia alăturată) se iden­tifică una din cele mai valo­roase creaţii ale specialiştilor clujeni. Noul agregat a po­posit recent la Miercurea Ciuc, fiind destinat patinoarului ar­tificial din localitate. Urmă­toarele exemplare aflate în fa­bricaţie sunt aşteptate de ma­rile depozite de legume şi fructe, abatoare etc. Două noi fabrici de cherestea în judeţul Alba ALBA IULIA (coresp. R.I.­­ I. Cojocaru). La complexul pentru exploatarea şi prelu­crarea lemnului din Cîmpeni a intrat în funcţiune noua fa­brică de cherestea. In timpul probelor tehnologice, care s-au încheiat, această fabrică a produs deja 2 000 m.c. de cherestea. Zilele acestea a început, de asemenea să pro­ducă, în cadrul probelor teh­nologice, fabrica de cheres­tea de la Combinatul pentru prelucrarea lemnului din Se­beș. Cele două fabrici vor produce anual aproape 115 000 m.c. de cherestea și sunt dota­te cu utilaje moderne.

Next