România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)

1977-04-23 / nr. 10107

"România liberă" Consiliile oamenilor muncii şi stimularea democraţiei economice Acţiuni şi metode eficiente pentru antrenarea muncitorilor şi tehnicienilor la rezolvarea problemelor majore din întreprinderi Dacă ne referim la nivel de întreprindere, denumirea de specialist este valabilă pentru o categorie largă de oameni, începind de la muncitorul cu înaltă calificare pină la director. Ei sunt aceia care, sub îndruma­rea organizaţiilor de partid, tre­buie să aducă o mare contribu­ţie la valorificarea superioară a tuturor rezervelor interne, la stimularea iniţiativelor bune ale masei de muncitori de care de­pinde îndeplinirea exemplară a planului de producţie, creşterea eficienţei economice şi sporirea productivităţii muncii. Viaţa practică a demonstrat că specia­liştii bine pregătiţi profesional şi politic reprezintă o verigă de bază în procesul de cunoaştere­­­i rezolvare a problemelor ma­­j­­ore cu care se confruntă orica­re unitate economică. Pornind de la aceste realităţi, Con­siliul municipal Deva de con­trol muncitoresc a activităţii economice şi sociale acordă o atenţie deosebită formării spe­cialiştilor din întreprinderi iar consiliile oamenilor muncii com­pletează aceste preocupări cu iniţiative meritorii menite să stimuleze continuu democraţia economică. Sub îndrumarea or­ganelor şi organizaţiilor de par­tid au fost iniţiate mai multe acţiuni care au ca scop cunoaş­terea politicii economice a par­tidului şi creşterea competenţei tehnico-organizatorice a specia­liştilor. Toate cadrele de specia­litate din întreprinderi sunt cu­­prinse­ în diverse forme de în­­văţămint politico-ideologice." Mulţi dintre aceştia au absolvit cursurile universităţii politice şi de conducere sau urmează aces­te cursuri. Dar numai atît ar fi prea puţin. Tocmai de aceea s-a recurs la un complex de măsuri­­şi s-au născut iniţiative care converg spre acelaşi scop. In întreprinderile mari din munici­piul Deva au apărut numeroase iniţiative care contribuie la for­marea cadrelor de bază ca oa­meni politici, specialişti, buni executanţi. Bunăoară, la Exploa­tarea minieră Deva se organi­zează lunar simpozioane şi me­se rotunde, au loc dezbateri la care participă şefii formaţiilor de lucru, maiştrii, tehnicienii şi inginerii, prilej cu care se ana­lizează o multitudine de teme şi probleme care izvorăsc din politica economică a partidului. Tot la această exploatare minie­ră s-a găsit o metodă bună pen­tru valorificarea ideilor valoroa­se şi a experienţei acumulate prin participarea unor cadre la manifestări tehnico-ştiinţifice sau politice la nivel naţional, în cadrul unor vizite de documen­tare peste hotare sau la cursu­rile de perfecţionare. Organiza­ţia de partid şi consiliul oame­nilor muncii din unitatea amin­tită au luat şi aplică iniţiativa ca lunar să se ţină intilniri cu diverşi specialişti care au luat contact direct cu surse valoroa­se de documentare ştiinţifică şi tehnologică, intilniri în care se fac expuneri, proiecţii, demons­traţii practice etc. Este o meto­dă de lucru cu priză în mase şi care dovedeşte o mare efici­enţă. La asemenea acţiuni par­ticipă şi specialişti de la centra­la minereurilor din localitate şi de la Institutul de cercetări şi proiectări pentru minereuri. în acest cad­ru favorabil, se con­turează multe idei care îşi gă­sesc aplicarea în producţie. O altă problemă care preocu­pă consiliile oamenilor muncii din întreprinderi şi consiliul municipal pentru controlul acti­vităţii economice şi sociale este ridicarea nivelului de cunoştin­ţe politice, economice şi legisla­tive ale celor aleşi în consiliile oamenilor muncii. La indicaţia biroului comitetului municipal de partid şi cu ajutorul factori­lor de bază din intreprinderi se organizează anual două „se­siuni“ de cite 7—10 zile pentru pregătirea membrilor consiliilor oamenilor muncii fără scoatere din producţie. Programul aces­tor sesiuni cuprinde expuneri, simpozioane şi demonstraţii pe modelul unei unităţi cu expe­rienţă pozitivă, toate avind ca scop cunoaşterea problemelor de conducere, organizare şi le­gislaţie specifice consiliilor res­pective. Această acţiune este completată tot de două ori pe an, cu pregătirea responsabililor comisiilor pe domenii care du­rează 3—4 zile, tot fără scoatere din producţie. In raport cu pro­filul comisiilor, la pregătire s-a discutat despre contribuţia pe care o aduc sau trebuie să o aducă aceste organisme la înde­plinirea sarcinilor economice, promovarea tehnicii noi, îmbu­nătăţirea calităţii produselor, perfecţionarea organizării şi conducerii etc. La cele amintite se adaugă şi alte metode şi iniţiative care contribuie la pregătirea multila­terală a specialiştilor şi la creş­terea contribuţiei pe care o aduc ei in rezolvarea probleme­lor majore ale producţiei. Şi aş vrea să subliniez, in acest con­text, că măsurile şi metodele proprii aplicate favorizează per­fecţionarea relaţiilor dintre con­siliile oamenilor muncii şi masa muncitorilor. Spre exemplu, ca­drele cu munci de răspundere în consiliile oamenilor muncii, printre care sunt o serie de spe­cialişti, nu fac parte din aceeaşi organizaţie de partid sau orga­nizaţie sindicală. S-a apreciat şi practica a demonstrat că aşa este mai bine. La întreprinderea pentru materiale de construcţii directorul este încadrat in orga­nizaţia de partid de la prefa­bricate, inginerul şef la secţia premo etc. Acest sistem are mai multe avantaje dar, în primul Dezvoltarea reţelei de prestări de servicii la sate Potrivit programului de dez­voltare a prestărilor de servicii la sate,­determinat de creşterea nivelului­ de trai al fiecărei fa­milii, de pătrunderea tot mai rapidă in viaţa ţărănimii a ele­mentelor de confort urban, a­­cest sector îşi va spori în 1977 activitatea. In numeroase jude­ţe, printre care Alba, Argeş, Bacău, Botoşani, Caraş-Seve­­rin, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Ma­ramureş, Mehedinţi, Neamţ, Sălaj, Teleorman, ritmul de dezvoltare a reţelei de prestări de servicii va fi cu mult supe­rior mediei pe ţară. Ca urmare, celor peste 20 000 unităţi exis­tente in mediul rural, li se vor adăuga, pină la sfirşitul anului, încă 1 000. Va spori, totodată, numărul genurilor de lucrări ce se vor efectua pentru populaţia sătească. Proclamarea independenţei de stat a României, la 9 mai 1877, şi consacrarea ei prin luptele eroice ale armatei române au afla un puternic ecou şi in co­­relpeandenţele­ de presă apărute peste hotare, în mărturiile unor personalităţi din multe ţări ale lumii. Opinia publică şi cercuri politice europene urmăreau în­­deaproape mersul evenimente­lor, manifestindu-şi de nenumă­rate ori admiraţia in fata entu­ziasmului patriotic şi a sacrifi­ciilor cu care poporul român lupta pentru dobîndirea inde­pendenţei naţionale. De pildă, intr-un salut adresat prin inter­mediul presei italiene. Garibaldi se simţea solidar cu poporul­­ro­mân in virtutea originii latine comune, declarind : „Descendenţii vechilor noastre legiuni, românii, se luptă astăzi cu eroism pe ţărmii Dunării pentru inde­pendenţa lor ; îmi pare că este bine a face să se audă o i­andare din partea Capita­lei vechei lumi şi a Italiei întregi, îndreptată valoroase­lor noastre rude.“ In ţara noastră şi pe cîmpul de bătălie sosiseră atunci numeroşi corespondenţi de presă străini, care şi-au îndeplinit misiunea cu loialitate, lăsind preţioase mărturii despre faptele de vite­jie, ale armatei române, despre solidaritatea umană şi naţională a întregului popor român. Intr-o corespondenţă trimisă din Bucureşti, la 23 septembrie 1877, publicată în ziarul spaniol Imparcial, se sublinia : „Efectul moral produs In sufletul trupelor româneşti de ultimele operaţii e exce­­lent. Soldaţii aceştia noi se­­­red acum soldaţi deprinşi cu războiul şi ard de dorinţa gloriei militare. Toată lumea e martoră că armata română ştie să se bată. Sîngele văr­sat n-a fost deci neroditor.“ Un vibrant elogiu al armatei române, o sinceră încredere ia liberi de serviciu ai întregii brigade la un joc voios, şi este un tablou fermecător să vezi în lumina lunii batali­oane întregi jucînd hora, la care cîteodată iau parte şi ofiţerii, ceea ce înveseleşte şi mai mult pe soldaţi. Adeseori e trecut de mult miezul nop­ţii, dar tot se învîrtesc sute de jucători pe iarba verde. Eu biruinţa şi viitorul ei intilnim şi în corespondenţa trimisă, la 14 septembrie 1877, ziarului La France. Ziaristul francez scria, în încheiere : „Lăsaţi-mă inainte de a termina această scrisoare să dau armatei române un drept tribut de laude. Armata ro­mână nu e o armată în sen­sul obişnuit al cuvîntului : e o armată naţională, compusă din toate elementele sociale. In ziua de 11 septembrie, ea şi-a făcut datoria înaintea duşmanului cu nobleţe şi simplitate. Aceasta e o fă­­găduială pentru viitorul ei. S-o felicităm.“ Faptul că armata română avea un moral ridicat, ca expresie a sentimentelor şi aspiraţiilor pa­triotice ale maselor populare, era relevat cu pregnanţă de mulţi observatori străini. Co­respondentul ziarului francez Le Constitutione­ scria vădit im­presionat : „Corpurile principatului care se află acum in linie sunt foarte disciplinate, însufle­ţite de cel mai bun spirit şi gata de cele mai mari sacri­ficii.“ In timpul războiului pentru independenţă, deşi luptau in condiţii extrem de grele, drama­tice, ostaşii români au avut în­totdeauna un comportament u­­man­ care a produs, pe plan in­ternaţional, o unanimă emoţie şi admiraţie. Calmul ostaşilor şi ofiţerilor români, încrederea lu­cidă în dreptatea şi biruinţa cauzei lor, dirzenia, veghea ne­întreruptă asupra desfăşurării luptelor, caracterul profund o­­menesc al gesturilor lor erau relevate cu vie participare afec­tivă de ofiţerul norvegian Gun­­nar Solfert Flood, in însemnă­rile sale din 27 noiembrie 1877 : „A fost foarte interesant de a vedea, noaptea, viaţa în tranşee. La fiecare 8-10 me­tri se afla cite un soldat pe banchetă, cu arma pusă in crenele, pîndind mereu tere­nul dinainte. Ceilalţi soldaţi erau grupaţi, cite 4-5, în fun­dul şanţului, in jurul unui foc mic şi îşi încălzeau mîi­­nile... Intr-un loc am trecut pe lingă un grup de patru ofiţeri, culcaţi în jurul unui foc mic şi lovnd ceai. Toată lumea părea calmă, ca şi cum s-ar fi găsit acasă.“ Alţi observatori străini con­semnau că, în puţinele clipe de răgaz, între două atacuri, pe vre­me frumoasă sau pe ploaie, in timpul zilei sau tîrziu în noapte, ostaşii români şi ofiţerii lor cîn­­tau cîntecele lor de acasă şi, mai ales, se prindeau in ritmul dina­mic al jocurilor naţionale, acom­paniaţi de muzica fanfarelor, în vivacitatea horelor româneşti. A­­sistînd la aceste impresionante momente de entuziasm patriotic şi popular, corespondentul de la Augsburger Allgemeine Zeitung scria : „In fiecare seară muzicile regimentelor atrag cu cînte­cele lor naţionale pe soldaţii cred că, dacă li s-ar lăsa în voia lor muzica, ar juca pină a doua zi“. Caracterul popular şi naţional al războiului de independenţă a fost demonstrat nu numai prin explozia de bucurie cu care ma­sele au întîmpinat începerea lup­telor, ci mai ales prin sprijinul concret acordat armatei române. Observatorii şi comentatorii de presă străini au relevat faptul că numeroşi cetăţeni români, la îndemnul propriei lor conştiinţe, s-au încadrat în rîndurile arma­tei noastre şi s-au sacrificat pentru neatirnarea patriei, în gazeta franceză Le Moniteur U­­niversel se sublinia : „Oamenii din miliţie şi din rezervă chemaţi să intre in campanie, răspund cu înflă­cărare apelului şi par hotăriţi să rivalizeze în bravură cu camarazii lor de la Plevna. Batalionul al 2-lea de vînă­­tori români, care a participat la asaltul marii redute, a in­trat în luptă întărit cu 700 de oameni şi se spune că a ieşit din bătălie numai cu 100 de oameni valizi.“ In sprijinul armatei române veneau şi mulţi cetăţeni străini, unii­­dintre ei înrolîndu-se volun­tari, cerînd să fie trimişi pe cimpul de luptă, exprimindu-şi astfel deplina încredere in drep­tatea cauzei naţionale a poporu­lui român. In mai 1877, ofiţerul francez Henri Lucereau se adre­sa ministrului nostru de război : „Sint un ofiţer francez ve­nit pe malurile Dunării ca să se bată. Vă rog, aşadar, stă­ruitor, domnule ministru, să mă primiţi în rîndurile arma­tei române şi să mă lăsaţi să mă bat sub focul inamicului.„ Aş fi profund dezamăgit dacă, după ce am străbătut mai mult de o mie de leghe ca să lupt, ar trebui să mă întorc în Franţa fără să fi avut o­­noarea să înfrunt bătaia puş­tilor în bună companie, dar aş fi cu cugetul impăcat dacă mi-aş vărsa sîngele pentru o naţiune prietenă“. Pe cererea ofiţerului francez, C.A. Rosetti adăuga, în sprijinul rezolvării ei pozitive : „Unesc şi eu voia mea cu a bravului militar francez“. Demn de semnalat este şi elo­giul adresat armatei române de marele duce Nicolae al Rusiei, publicat în presa vremii : „Am fost întotdeauna feri­cit să recunosc vitejia şi ma­rile calităţi militare ale ar­matei române“. Din multitudinea mărturiilor străine am desprins doar citeva, edificatoare asupra puternicului ecou internaţional pe care l-au avut luptele eroice ale armatei şi poporului român pentru cuce­rirea independenţei naţionale. -----CENTENARUL INDEPENDENŢEI -----­Corespondenţii de front ai ziarelor din străinătate despre eroismul ostaşilor români in războiul pentru neatirnare Teodor Vârgolici rind, faptul că problemele, ma­jore care se ridică in secţie nu mai ajung la consiliile oameni­lor muncii prin intermediari, se pot rezolva pe loc. Aceasta este insă numai o metodă pentru an­trenarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor la păstrarea unor legături directe cu masa de muncitori şi la cunoaşterea, cum se spune, pe viu a proble­melor majore. Dar, nu este sin­gura cale. Avind in permanenţă sprijinul dinamizator al organi­zaţiilor­ de partid, o serie de consilii ale oamenilor muncii din întreprinderi şi-au conturat nişte sisteme eficiente pentru transmiterea cunoştinţelor ştiin­ţifice şi tehnologice şi informa­rea muncitorilor asupra unor acţiuni. Astfel, la întreprinderea pentru electrocentrale orice acţi­une mai deosebită se discută mai întâi cu şefii de formaţii de lucru, cu tehnicienii şi inginerii. După ce aceşti specialişti au în­ţeles rostul şi eficienţa acţiunii, după ce s-au precizat forţele şi metodele necesare, ea este de­clanşată în masă. Aşa s-a pro­cedat cînd a fost vorba să se extindă acordul global la repa­raţii, cînd s-au declanşat acţiu­nile pentru reducerea consumu­rilor de carburanţi şi pentru creşterea indicilor de folosire a maşinilor-unelte etc. După cum se ştie, efectul ori­cărei iniţiative şi măsuri bune trebuie să se vadă în rezultate. In primul trimestru din acest an oamenii muncii din industria municipiului nostru au dat peste plan o producţie globală în va­loare de 52 000 000 lei, au depăşit substanţial planul la export şi toţi indicatorii planului de in­vestiţii. întregul spor de produc­ţie s-a realizat pe seama pro­ductivităţii muncii, care a cres­cut cu 8,6 la sută faţă de sar­cina stabilită. In aceste succese cu valori de record se regăseşte şi contribuţia specialiştilor care au răspuns prin fapte măsurilor luate de consiliile oamenilor muncii îndrumate de­­organiza­ţiile şi organele de partid. Iată şi citeva exemple în acest sens. Specialiştii de la Exploatarea minieră Deva, împreună cu cei de la Institutul de cercetări şi proiectări pentru minereuri au conceput şi realizat trei tipuri noi de cărucioare pentru perfo­rat care asigură un randament superior de lucru şi eficienţă sporită Datorită şi altor măsuri pentru perfecţionarea tehnolo­giilor de lucru şi organizarea superioară a muncii, anul acesta la exploatarea minieră s-a înre­gistrat o productivitate a mun­cii care este cu 15,7 la sută mai mare decit era stabilit. De ase­menea, la întreprinderea pentru materiale de construcţii s-au asimilat ori au fost reproiectate 5 noi sortimente de materiale faţă de 15 cit prevedea angaja­mentul pe anul acesta. S-ar mai putea aminti numărul mare de inovaţii propuse şi aplicate etc. Deosebit de important este însă­­ alt aspect. Datorită unor iniţia­tive bune ale consiliilor oameni­lor muncii pe care noi le-am susţinut cu diverse măsuri a sporit contribuţia specialiştilor din întreprinderi la rezolvarea problemelor majore, s-au făcut paşi însemnaţi pentru forma­rea lor ca oameni politici şi pro­motori ai tehnicii noi şi s-au creat condiţii favorabile ca tot mai mulţi muncitori să confirme prin fapte că merită să fie nu­miţi specialişti. Nicolae Andronache Secretar al Comitetului­­municipal de partid, preşedintele Consiliului municipal de control al activităţii economice Şi­­ sociale Deva De la tribuna înaltului forum al ţărănimii s-a subliniat cu pregnanţă imperativul ca pămîn­­tul, principalul mijloc de pro­ducţie in agricultură, să fie cit mai bine gospodărit, ca nici o palmă din această bogăţie naţio­nală să nu rămînă în afara cir­cuitului productiv. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut, ca in toate unităţile agricole să se de­pună eforturi deosebite pentru ridicarea potenţialului productiv al unor păminturi cu un grad redus de fertilitate, iar altele care din diferite motive nu ro­desc să fie supuse unor ample lucrări de ameliorare şi îmbu­nătăţiri funciare. In acelaşi con­text,, secretarul general al par­tidului a subliniat : „Să punem stavilă oricăror tendinţe de ri­sipire a terenului agricol, să luăm măsurile cele mai energice pentru utilizarea intensivă a în­tregului fond funciar“. Ancheta pe care am între­prins-o în câteva judeţe, îşi pro­pune să aducă un prim plan preocupări existente aici, pen­tru buna gospodărire a pămîn­­tului, dar şi atitudini care con­travin legislaţiei in vigoare. Aşa, de pildă, în judeţul Brăila, an de an, tot mai multe suprafeţe sunt „smulse“ de sub influenţa condiţiilor negative de climă şi sol, întrucît evapotr inspiraţia şi mineralizarea apelor freatice ri­dicate, existenţa unor bazine hi­drografice cu terenuri sărătu­­roase, slab sau deloc productive (Valea Călmăţuiului şi Nămo­­loasa-Măxineni) Constituiau fac­tori limitativi ai producţiei a­­gricole. Prin investiţiile alocate de stat şi prin eforturile proprii ale unităţilor s-a reuşit să se a­­menajeze sisteme pentru iriga­rea a peste 140 000 hectare, anul acesta urmînd să li se adauge încă 43 365 de hectare, din care 2 226 ha realizate pe plan local. De asemenea, vor fi executate desecări pe 38 101 hectare, nive­lări şi alte lucrări de îmbunătă­ţiri funciare. După cum ne-a informat to­varăşul Ion Cioroianu, directo­rul O.C.O.T. Brăila, de curînd s-a încheiat acţiunea de inven­tariere şi ■ introducerea în circui­tul­­agricol a, tuturor terenurilor din centrele gospodăreşti ale uni­taţilor agricole, precum şi alte suprafeţe necultivate pînă în a­­cest an. Această acţiune s-a sol­dat cu rezultate bune : mărirea suprafeţei arabile cu 300 ha în cooperativele agricole de pro­ducţie şi 100 ha în I.A.S. De a­­semenea, au fost identificate toate sursele de mărire a supra­feţei arabile în acest judeţ prin defrişări şi desfiinţări de cro­­vuri, C.I.F. Brăila urmînd să definitiveze documentaţiile şi să înceapă imediat lucrările de îmbunătăţiri funciare. La Stăn­­cuţa, Tichileşti, Galbinu sau Jir­­lău — unde am poposit în a­­ceste zile — oamenii participă la o serie de acţiuni pentru ex­tinderea terenului arabil. La Jirlău, de exemplu, printr-o se­rie de lucrări, o vatră de sat de 30 ha supusă excesului de umiditate va fi redată, în aceste zile, circuitului agricol. Atît la Brăila, cit şi în alte judeţe ale ţării, am întîlnit ca­zuri de risipire a terenului a­­gricol. O primă categorie o for­mează unii beneficiari de inves­tiţii care uită de obligaţiile pe care le au potrivit legii pămân­tului. În ultimii ani, numai în judeţul Brăila au fost scoase temporar sau definitiv din cir­cuitul agricol und­e suprafeţe, titularii de investiţie avind o­­bligaţia să recupereze integral terenurile respective. Numai că unii beneficiari, aşa cum este cazul Grupului de supraveghere a investiţiilor Brăila, carte are de recuperat, încă din 1974, 157 ha (totalul suprafeţei nerecupe­­rate pină la această dată se ci­frează la 396 ha), nu-şi respec­tă obligaţiile. De ce n-a fost re­dată producţiei această însem­nată suprafaţă agricolă ? Cei vi­novaţi se scuză că le-au lipsit fonduri, că au existat alte „ur­genţe“ in activitate, .,argumen­te“ care nu stau in picioare. Nu respectă prevederile lega­le nici Oficiul de gospodărire a apei Bucureşti, de aproape doi ani suprafaţa agricolă a judeţu­lui Dîmboviţa este diminuată cu 125 ha, suprafaţă pe care susa­­mintitul oficiu de gospodărire a apei nu a găsit timp să o recu­pereze. Dar acesta nu este sin­­gurul caz în care o unitate su­bordonată Consiliului Naţional al Apelor nu înţelege să se în­cadreze în prevederile Legii fon­dului funciar. După cum ne-a spus inginerul Eduard Olteanu, directorul O.C.O.T. Prahova, o serie de unităţi din cadrul C.N.A. sunt debitoare cu recu­perarea a 34 ha de teren agri­col. Altfel spus, 34 ha trebuiau să producă incă din acest an griu, porumb sau legume, însă pe ele continuă să crească stu­făriş şi alte bălării. Sunt şi păminturi care nu pro­duc din cauza comodităţii sau incompetenţei unor oameni. După cum arătam, in judeţul Brăila au fost investite impor­tante fonduri băneşti şi multă forţă de muncă umană tocmai pentru ca pămintul să producă mai mult şi mai bine. Din ne­fericire, pe alocuri, banii au fost aruncaţi pe... apa simbetei. Ne-am oprit pe o tarla a coope­rativei agricole din Romanu-Bră­­ila, unde pe mai­ multe porţiuni pămintul nu rodeşte. De ce ? Cu patru ani în urmă aici a fost realizat un canal pentru e­­vacuarea excesului de apă. Pe acest canal însă n-a curs, cum ne spunea un ţăran cooperator din Romani, „nici o cană de apă“. Aflăm că cei care au pro­iectat acest sistem de desecări n-au analizat şi studiat condiţii­le concrete din teren şi in spe­cial nu au ţinut seama de stu­diile geodezice. Iată de ce în timpul realizării cit şi acum, în timpul exploatării lucrărilor hi­drotehnice şi de amelioraţii, ti­par infiltraţii de apă, exces de­ umiditate. Asemenea situaţii se intilnesc la Romanu (pe circa 400 ha), la I.A.S. Siliştea (pe 1 000 ha), la Şutu şi Urleasca (pe 100 ha). Sunt şi cazuri cînd cei ce ex­ploatează sistemele de irigaţii uită de obligaţiile pe care le au pe timpul întreţinerii acestora. Terenurile I.A.S. Rimnicelu, bu­năoară, sunt brăzdate de o serie de canale pline cu apă, însă ja­lonate pe distanţe mari de ade­văraţi munţi de pămînt, rezultaţi din decolmatări, pămînt aruncat aiurea pe culturile de griu sau pe alte plante care nu mai ve­getează. Dar, sunt şi situaţii cînd unele terenuri, deşi figurează ca tere­nuri agricole, stau necultivate. De la gara Traianu şi pină la bariera Brăilei, pe o distanţă de ciţiva kilometri, se întinde o perdea de parazăpezi. Pe unde au fost plantaţi parazăpezii n-au mai putut trece tractoarele şi semănătorile, întrebăm con­ducerea Regionalei C.F.R. Ga­laţi dacă cunoaşte cu cit au fost păgubiţi cooperatorii din Tudor Vladimirescu, dacă o fi­­şie lungă de 10 km şi lată de patru metri rămine necultivată în acest an din cauza parazăpe­­zilor ? Din păcate, mai sunt şi preşe­dinţi de cooperative­­agricole, primari comunali care, în loc să păzească cu străşnicie pămintul, trec cu vederea peste unele în­călcări ale legii, asistă pasiv la distrugerea culturilor sau la schimbarea destinaţiei unor te­renuri agricole. Marin M. Du­mitru din comuna Lucieni (Dîm­boviţa) s-a gindit să-şi constru­iască o casă in afara perime­trului construibil. Deşi a trecut la faptă, nimeni nu s-a sesizat că acesta încalcă Legea fondului funciar. Nici primarul, nici spe­cialiştii din cooperativa agricolă de producţie. Sau C.I.F. Praho­va trebuia să redea în circuitul agricol, la Floreşti, un teren ne­productiv. Specialistul unităţii de aici nu numai că nu a ur­mărit dacă lucrările de redare sunt conform tehnologiilor, ci a acceptat să semneze un proces verbal cum că, chipurile, supra­faţa respectivă a intrat în cir­cuit, deşi mai erau necesare o serie de lucrări de îmbunătăţiri funciare. Importanţa bunei gos­podăriri a pamîntului ne obligă să mai revenim. Dumitru Tecuţă O importantă cerinţă în agricultură Valorificarea integrală a pamîntului cultivabil ■Bf Vi ir miímá Este bine că, printr-o muncă intensă, canalele de irigaţii au fost decolmatate. Numai că pămintul rezultat, in loc să fie îndepărtat, a fost depus pe culorile de griu din vecinătatea sistemului de iri­gaţii ce traversează o parte din terenul IAS Rimnicelu (Brăila). Deşi iarna a trecut, pe alocuri, mai intilnim asemenea parazăpezi care constituie un obstacol in folosirea întregii suprafeţe agricole. De la Traianu la Brăila, pe cîţiva kilometri, aceştia n-au fost ridicaţi. Au fost cumva lăsaţi acolo in aşteptarea următorului „sezon alb ?” Fotografii D. TECUŢA in multe zone ale ţarii, o serie de terenuri degradate sint redate in circuitul productiv, in imagine . Un aspect de la defrişările ce se execută in acest scop la cooperativa agricolă din Braniştea (Dîmboviţa). T.C.I.F. Calaţi după ce a construit unele sisteme de irigaţii in jude­ţul Brăila a lăsat in urmă şi o serie de materiale care, desigur, in­tre timp s-au degradat. Cind vor fi, oare, acestea ridicate pentru ca terenurile din imagine să poată fi cultivate ? Pagina a 3-a — 23 aprilie 1977 twmmw De serviciu IOANA IUGA — Un escavator al întreprinderii de Construcţii-Montaj nr. 4, care are un şantier lîngă noi, a distrus cablul te­lefonic. In felul acesta, toţi abonaţii blocului M. 2, B. 8 au rămas FARA LEGĂTURĂ TELEFONICA. La 15 martie s-a petrecut ,,accidentul“ şi nimeni n-a venit să refacă legăturile. (Gheor­­ghe Taşcău, str. Tîrgu Neamţ nr. 28, Bucureşti). ★ — De la o vreme încoace, noi ce călătorim cu tramvaiul 9, nu mai ştim unde e STAŢIA numită ..Vulcăneşti". O zi este într-un loc, ziua următoare o găseşti la vreo 200 de metri depăr­tare, apoi iar revine în apropierea primului loc... Aşa se face că, pînă îţi dai seama unde s-a mutat, pierzi citeva tramvaie... (Florica Soceanu, str. Moldoviţa nr. 9, Bucureşti) — Locuiesc Intr-un bloc din oraşul Călimăneşti, din 1973. Totul a fost bine pînă în decembrie trecut, cînd nişte lucrători de la I.J.C.L. Rîmnicu Vîlcea, fără să ceară consimţămîntul locatarilor, au spart zidul de acces în subsolul clădirii şi au modificat cămi­nele de canalizare, pentru a face nişte racorduri de canal cu o construcţie din vecinătate. Lucrarea, se vede trea­ba, n-a reuşit. De cîteva zile, instala­ţia de scurgere şi canalizare a blocu­lui în care locuim NU MAI FUNCŢIO­NEAZĂ deloc. Subsolul este complet inundat, zidul izolator interior s-a de­teriorat, iar apa a început să bălteas­că acum şi în jurul blocului. Sesizările noastre nu au avut nici un ecou pe plan local. (Cornelia Pîrvuţa, str. Lenin nr. 516, Călimăneşti, judeţul Vîlcea)­­ De un an şi cîteva luni, locuiesc in acest bloc şi, de tot atîta timp, noi, cei ce locuim la etajele superi­oare, ne confruntăm cu aceeaşi pro­blema : INTERMITENŢA cu care ajun­ge la noi apa caldă şi cea rece. Ca să fiu mai exactă, ceea ce ne lipseşte cel mai mult e apa rece. Sunt zile întregi cînd nu trece de etajul 7, sînt zile în care curge sub forma unui firicel firav, dar la orele cele mai neaşteptate. Fireşte, în acest timp am tot făcut reclamaţii la dispeceratul I.C.A.R. Mereu acelaşi răspuns : ,,E vorba de o strangulare, la o vană, vom rezolva...". N-au rezolvat nimic, in schimb de la o vreme încoace in fiecare dimineaţă, o motopompă, se postează în faţa magazinului ,,Am­bianta", care e alături de noi, şi în­cepe să arunce afară, pe trotuar, apă fierbinte. Deci e vorba de o defec­ţiune dar în loc să fie efectuată o reparaţie serioasă se preferă această soluţie de provizorat, aruncîndu-se astfel apa caldă care ne lipseşte nouă atît de mult. In privinţa apei d deci, n-am reuşit să aflăm cauza absen­ţei, dar sperăm ca, prin intermediul rubricii dvs., să se rezolve şi această problemă. (Ioana Dumitru, şoseaua Pantelimon nr. 225, bloc­­43, Bucu­reşti). ★­ ­ Instalaţia de încălzire a casei mele, are şi un cazan ,,AMI-4", pro­dus de întreprinderea ,,I. S. Băimă­­reanu". Este instalat de curînd şi fă­­cîndu-i-se probele s-a constatat că are nişte defecţiuni. Am luat legă­tura cu întreprinderea şi am anunţat situaţia. Am fost sfătuit să aştept, PINA VOR TRIMITE SPECIALIŞTII. Acest sfat m-a determinat să apelez la rubrica dvs., solicitîndu-vă con­cursul pentru rezolvarea problemei intervenţiei specialiştilor în repararea cazanelor de acest tip. Se folosesc multe cazane tip ,,AM­" în Bucu­reşti. De instalat, le instalează co­operativa ..Instalatorul*, dar de repa­rat, Ie repară specialiştii fabricii. De, ce nu s-ar pregăti specialişti la Cooperativa .,Insalatoru!" ? Ar fi mult mai practic , ar interveni mult mai prompt in remedierea defec­ţiunilor, iar cei din Baia Mare, n-ar mai cheltui banii în deplasări lungi, prin ţară De aceea ar trebui ca problema aceasta să fie rezolvată cît mai repede (Nicolae Iliescu, str. profesor Ion Bogdan nr. 2 A, Bucu­reşti) Zilnic între orele 10 şi 13, din provincie cu taxa Inversat a lor O agricultură modernă, de înalt randament (Urmare din pag­u)­rii un ritm rapid a producţiei a­­gricole în toate ramurile“. Trebuie adăugat că promotorul acestei orientări, cel care mili­tează neobosit pentru introduce­rea elementelor noi, de mare e­­ficienţă, în agricultură, ca şi în întreaga economie naţională, este însuşi secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ceea ce a demonstrat congre­sul de curind încheiat, pe lingă consacrarea acestei linii, a aces­tei asidue preocupări, a fost creşterea generală a competen­ţei, gradul înalt de calificare a celor chemaţi să folosească mij­­loacele tehnice moderne şi să dea o nouă faţă şi o nouă fina­litate agriculturii româneşti. Sprinteneala de minte a fost, ca să folosim cuvintele lui George Călinescu, dintotdeauna carac­teristica ţăranului român. In zi­lele noastre, această facultate nativă îşi dovedeşte potenţele extraordinare prin receptivi­tatea faţă de tehnica şi de me­todele noi, prin capacitatea de a absorbi rapid datele revoluţiei tehnico-ştiinţifice, copleşitoare şi în acest domeniu. Asociind toţi aceşti factori — o dotare su­perioară, un fond uman atît de mobil, cu multiple resurse, ob­ţinem explicaţia faptului că în ultima vreme, la noi, aproape fiecare an agricol se converteşte într-un an-record. înţelegem, de asemenea, de ce obiectivele care s-au fixat în agricultură — atingerea, pînă în 1980, a unei producţii de cereale globale de 23 milioane de tone anual, creş­terea şeptelului pînă la 7,6 mi­­­­lioane bovine, 13 milioane por­cine, 20 milioane ovine, peste 50 milioane păsări ouătoare — se înfăţişează ca fiind profund în­temeiate, riguros motivate ştiin­ţific. Acumulările de ordin intelec­tual devin sensibile, vizibile, ca să spunem aşa, cu ochiul liber, pe fondul mutaţiilor adinei care s-au produs in fizionomia spiri­tuală a ţărănimii noastre. A apă­rut, cum, cu drept cuvînt arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o ţărănime nouă, „cu o temeinică­­ pregătire culturală şi profesio­nală, cu o înaltă conştiinţă po­litică patriotică“. Aceşti oameni excepţionali, stăpini pe destinul lor, făuritori conştienţi ai noii istorii a patri­ei noastre libere şi independen­te, au ştiut să folosească din plin prilejul de a delibera în fo­rum. Ei au procedat la un schimb de experienţă amplu şi multilateral, au adoptat hotăriri­ de însemnătate cardinală pentru ziua de azi şi­­de mîine a agri­culturii româneşti. In acelaşi timp, prin vibrantul consens al conştiinţelor pe care l-a marcat, primul­­ congres al ţărănimii noastre, întrunit în anul in care consemnăm împlinirea a şapte decenii de la răscoala din­ 1907 şi celebrăm gloriosul centenar al independenţei, s-a transformat într-o expresie a unităţii de gra­nit a întregului popor român in jurul partidului, în jurul tova­răşului Nicolae Ceauşescu, a a­­probat unanim, fără rezerve, politica internă şi externă a partidului şi statului, politică de dezvoltare şi modernizare a eco­nomiei, de afirmare a indepen­denţei şi suveranităţii naţiona­le, de creştere a prestigiului României socialiste în lumea contemporană.

Next