România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)
1977-04-23 / nr. 10107
"România liberă" Consiliile oamenilor muncii şi stimularea democraţiei economice Acţiuni şi metode eficiente pentru antrenarea muncitorilor şi tehnicienilor la rezolvarea problemelor majore din întreprinderi Dacă ne referim la nivel de întreprindere, denumirea de specialist este valabilă pentru o categorie largă de oameni, începind de la muncitorul cu înaltă calificare pină la director. Ei sunt aceia care, sub îndrumarea organizaţiilor de partid, trebuie să aducă o mare contribuţie la valorificarea superioară a tuturor rezervelor interne, la stimularea iniţiativelor bune ale masei de muncitori de care depinde îndeplinirea exemplară a planului de producţie, creşterea eficienţei economice şi sporirea productivităţii muncii. Viaţa practică a demonstrat că specialiştii bine pregătiţi profesional şi politic reprezintă o verigă de bază în procesul de cunoaşterei rezolvare a problemelor majore cu care se confruntă oricare unitate economică. Pornind de la aceste realităţi, Consiliul municipal Deva de control muncitoresc a activităţii economice şi sociale acordă o atenţie deosebită formării specialiştilor din întreprinderi iar consiliile oamenilor muncii completează aceste preocupări cu iniţiative meritorii menite să stimuleze continuu democraţia economică. Sub îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid au fost iniţiate mai multe acţiuni care au ca scop cunoaşterea politicii economice a partidului şi creşterea competenţei tehnico-organizatorice a specialiştilor. Toate cadrele de specialitate din întreprinderi sunt cuprinse în diverse forme de învăţămint politico-ideologice." Mulţi dintre aceştia au absolvit cursurile universităţii politice şi de conducere sau urmează aceste cursuri. Dar numai atît ar fi prea puţin. Tocmai de aceea s-a recurs la un complex de măsurişi s-au născut iniţiative care converg spre acelaşi scop. In întreprinderile mari din municipiul Deva au apărut numeroase iniţiative care contribuie la formarea cadrelor de bază ca oameni politici, specialişti, buni executanţi. Bunăoară, la Exploatarea minieră Deva se organizează lunar simpozioane şi mese rotunde, au loc dezbateri la care participă şefii formaţiilor de lucru, maiştrii, tehnicienii şi inginerii, prilej cu care se analizează o multitudine de teme şi probleme care izvorăsc din politica economică a partidului. Tot la această exploatare minieră s-a găsit o metodă bună pentru valorificarea ideilor valoroase şi a experienţei acumulate prin participarea unor cadre la manifestări tehnico-ştiinţifice sau politice la nivel naţional, în cadrul unor vizite de documentare peste hotare sau la cursurile de perfecţionare. Organizaţia de partid şi consiliul oamenilor muncii din unitatea amintită au luat şi aplică iniţiativa ca lunar să se ţină intilniri cu diverşi specialişti care au luat contact direct cu surse valoroase de documentare ştiinţifică şi tehnologică, intilniri în care se fac expuneri, proiecţii, demonstraţii practice etc. Este o metodă de lucru cu priză în mase şi care dovedeşte o mare eficienţă. La asemenea acţiuni participă şi specialişti de la centrala minereurilor din localitate şi de la Institutul de cercetări şi proiectări pentru minereuri. în acest cadru favorabil, se conturează multe idei care îşi găsesc aplicarea în producţie. O altă problemă care preocupă consiliile oamenilor muncii din întreprinderi şi consiliul municipal pentru controlul activităţii economice şi sociale este ridicarea nivelului de cunoştinţe politice, economice şi legislative ale celor aleşi în consiliile oamenilor muncii. La indicaţia biroului comitetului municipal de partid şi cu ajutorul factorilor de bază din intreprinderi se organizează anual două „sesiuni“ de cite 7—10 zile pentru pregătirea membrilor consiliilor oamenilor muncii fără scoatere din producţie. Programul acestor sesiuni cuprinde expuneri, simpozioane şi demonstraţii pe modelul unei unităţi cu experienţă pozitivă, toate avind ca scop cunoaşterea problemelor de conducere, organizare şi legislaţie specifice consiliilor respective. Această acţiune este completată tot de două ori pe an, cu pregătirea responsabililor comisiilor pe domenii care durează 3—4 zile, tot fără scoatere din producţie. In raport cu profilul comisiilor, la pregătire s-a discutat despre contribuţia pe care o aduc sau trebuie să o aducă aceste organisme la îndeplinirea sarcinilor economice, promovarea tehnicii noi, îmbunătăţirea calităţii produselor, perfecţionarea organizării şi conducerii etc. La cele amintite se adaugă şi alte metode şi iniţiative care contribuie la pregătirea multilaterală a specialiştilor şi la creşterea contribuţiei pe care o aduc ei in rezolvarea problemelor majore ale producţiei. Şi aş vrea să subliniez, in acest context, că măsurile şi metodele proprii aplicate favorizează perfecţionarea relaţiilor dintre consiliile oamenilor muncii şi masa muncitorilor. Spre exemplu, cadrele cu munci de răspundere în consiliile oamenilor muncii, printre care sunt o serie de specialişti, nu fac parte din aceeaşi organizaţie de partid sau organizaţie sindicală. S-a apreciat şi practica a demonstrat că aşa este mai bine. La întreprinderea pentru materiale de construcţii directorul este încadrat in organizaţia de partid de la prefabricate, inginerul şef la secţia premo etc. Acest sistem are mai multe avantaje dar, în primul Dezvoltarea reţelei de prestări de servicii la sate Potrivit programului de dezvoltare a prestărilor de servicii la sate,determinat de creşterea nivelului de trai al fiecărei familii, de pătrunderea tot mai rapidă in viaţa ţărănimii a elementelor de confort urban, acest sector îşi va spori în 1977 activitatea. In numeroase judeţe, printre care Alba, Argeş, Bacău, Botoşani, Caraş-Severin, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Sălaj, Teleorman, ritmul de dezvoltare a reţelei de prestări de servicii va fi cu mult superior mediei pe ţară. Ca urmare, celor peste 20 000 unităţi existente in mediul rural, li se vor adăuga, pină la sfirşitul anului, încă 1 000. Va spori, totodată, numărul genurilor de lucrări ce se vor efectua pentru populaţia sătească. Proclamarea independenţei de stat a României, la 9 mai 1877, şi consacrarea ei prin luptele eroice ale armatei române au afla un puternic ecou şi in corelpeandenţele de presă apărute peste hotare, în mărturiile unor personalităţi din multe ţări ale lumii. Opinia publică şi cercuri politice europene urmăreau îndeaproape mersul evenimentelor, manifestindu-şi de nenumărate ori admiraţia in fata entuziasmului patriotic şi a sacrificiilor cu care poporul român lupta pentru dobîndirea independenţei naţionale. De pildă, intr-un salut adresat prin intermediul presei italiene. Garibaldi se simţea solidar cu poporulromân in virtutea originii latine comune, declarind : „Descendenţii vechilor noastre legiuni, românii, se luptă astăzi cu eroism pe ţărmii Dunării pentru independenţa lor ; îmi pare că este bine a face să se audă o iandare din partea Capitalei vechei lumi şi a Italiei întregi, îndreptată valoroaselor noastre rude.“ In ţara noastră şi pe cîmpul de bătălie sosiseră atunci numeroşi corespondenţi de presă străini, care şi-au îndeplinit misiunea cu loialitate, lăsind preţioase mărturii despre faptele de vitejie, ale armatei române, despre solidaritatea umană şi naţională a întregului popor român. Intr-o corespondenţă trimisă din Bucureşti, la 23 septembrie 1877, publicată în ziarul spaniol Imparcial, se sublinia : „Efectul moral produs In sufletul trupelor româneşti de ultimele operaţii e excelent. Soldaţii aceştia noi sered acum soldaţi deprinşi cu războiul şi ard de dorinţa gloriei militare. Toată lumea e martoră că armata română ştie să se bată. Sîngele vărsat n-a fost deci neroditor.“ Un vibrant elogiu al armatei române, o sinceră încredere ia liberi de serviciu ai întregii brigade la un joc voios, şi este un tablou fermecător să vezi în lumina lunii batalioane întregi jucînd hora, la care cîteodată iau parte şi ofiţerii, ceea ce înveseleşte şi mai mult pe soldaţi. Adeseori e trecut de mult miezul nopţii, dar tot se învîrtesc sute de jucători pe iarba verde. Eu biruinţa şi viitorul ei intilnim şi în corespondenţa trimisă, la 14 septembrie 1877, ziarului La France. Ziaristul francez scria, în încheiere : „Lăsaţi-mă inainte de a termina această scrisoare să dau armatei române un drept tribut de laude. Armata română nu e o armată în sensul obişnuit al cuvîntului : e o armată naţională, compusă din toate elementele sociale. In ziua de 11 septembrie, ea şi-a făcut datoria înaintea duşmanului cu nobleţe şi simplitate. Aceasta e o făgăduială pentru viitorul ei. S-o felicităm.“ Faptul că armata română avea un moral ridicat, ca expresie a sentimentelor şi aspiraţiilor patriotice ale maselor populare, era relevat cu pregnanţă de mulţi observatori străini. Corespondentul ziarului francez Le Constitutione scria vădit impresionat : „Corpurile principatului care se află acum in linie sunt foarte disciplinate, însufleţite de cel mai bun spirit şi gata de cele mai mari sacrificii.“ In timpul războiului pentru independenţă, deşi luptau in condiţii extrem de grele, dramatice, ostaşii români au avut întotdeauna un comportament uman care a produs, pe plan internaţional, o unanimă emoţie şi admiraţie. Calmul ostaşilor şi ofiţerilor români, încrederea lucidă în dreptatea şi biruinţa cauzei lor, dirzenia, veghea neîntreruptă asupra desfăşurării luptelor, caracterul profund omenesc al gesturilor lor erau relevate cu vie participare afectivă de ofiţerul norvegian Gunnar Solfert Flood, in însemnările sale din 27 noiembrie 1877 : „A fost foarte interesant de a vedea, noaptea, viaţa în tranşee. La fiecare 8-10 metri se afla cite un soldat pe banchetă, cu arma pusă in crenele, pîndind mereu terenul dinainte. Ceilalţi soldaţi erau grupaţi, cite 4-5, în fundul şanţului, in jurul unui foc mic şi îşi încălzeau mîinile... Intr-un loc am trecut pe lingă un grup de patru ofiţeri, culcaţi în jurul unui foc mic şi lovnd ceai. Toată lumea părea calmă, ca şi cum s-ar fi găsit acasă.“ Alţi observatori străini consemnau că, în puţinele clipe de răgaz, între două atacuri, pe vreme frumoasă sau pe ploaie, in timpul zilei sau tîrziu în noapte, ostaşii români şi ofiţerii lor cîntau cîntecele lor de acasă şi, mai ales, se prindeau in ritmul dinamic al jocurilor naţionale, acompaniaţi de muzica fanfarelor, în vivacitatea horelor româneşti. Asistînd la aceste impresionante momente de entuziasm patriotic şi popular, corespondentul de la Augsburger Allgemeine Zeitung scria : „In fiecare seară muzicile regimentelor atrag cu cîntecele lor naţionale pe soldaţii cred că, dacă li s-ar lăsa în voia lor muzica, ar juca pină a doua zi“. Caracterul popular şi naţional al războiului de independenţă a fost demonstrat nu numai prin explozia de bucurie cu care masele au întîmpinat începerea luptelor, ci mai ales prin sprijinul concret acordat armatei române. Observatorii şi comentatorii de presă străini au relevat faptul că numeroşi cetăţeni români, la îndemnul propriei lor conştiinţe, s-au încadrat în rîndurile armatei noastre şi s-au sacrificat pentru neatirnarea patriei, în gazeta franceză Le Moniteur Universel se sublinia : „Oamenii din miliţie şi din rezervă chemaţi să intre in campanie, răspund cu înflăcărare apelului şi par hotăriţi să rivalizeze în bravură cu camarazii lor de la Plevna. Batalionul al 2-lea de vînători români, care a participat la asaltul marii redute, a intrat în luptă întărit cu 700 de oameni şi se spune că a ieşit din bătălie numai cu 100 de oameni valizi.“ In sprijinul armatei române veneau şi mulţi cetăţeni străini, uniidintre ei înrolîndu-se voluntari, cerînd să fie trimişi pe cimpul de luptă, exprimindu-şi astfel deplina încredere in dreptatea cauzei naţionale a poporului român. In mai 1877, ofiţerul francez Henri Lucereau se adresa ministrului nostru de război : „Sint un ofiţer francez venit pe malurile Dunării ca să se bată. Vă rog, aşadar, stăruitor, domnule ministru, să mă primiţi în rîndurile armatei române şi să mă lăsaţi să mă bat sub focul inamicului.„ Aş fi profund dezamăgit dacă, după ce am străbătut mai mult de o mie de leghe ca să lupt, ar trebui să mă întorc în Franţa fără să fi avut onoarea să înfrunt bătaia puştilor în bună companie, dar aş fi cu cugetul impăcat dacă mi-aş vărsa sîngele pentru o naţiune prietenă“. Pe cererea ofiţerului francez, C.A. Rosetti adăuga, în sprijinul rezolvării ei pozitive : „Unesc şi eu voia mea cu a bravului militar francez“. Demn de semnalat este şi elogiul adresat armatei române de marele duce Nicolae al Rusiei, publicat în presa vremii : „Am fost întotdeauna fericit să recunosc vitejia şi marile calităţi militare ale armatei române“. Din multitudinea mărturiilor străine am desprins doar citeva, edificatoare asupra puternicului ecou internaţional pe care l-au avut luptele eroice ale armatei şi poporului român pentru cucerirea independenţei naţionale. -----CENTENARUL INDEPENDENŢEI -----Corespondenţii de front ai ziarelor din străinătate despre eroismul ostaşilor români in războiul pentru neatirnare Teodor Vârgolici rind, faptul că problemele, majore care se ridică in secţie nu mai ajung la consiliile oamenilor muncii prin intermediari, se pot rezolva pe loc. Aceasta este insă numai o metodă pentru antrenarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor la păstrarea unor legături directe cu masa de muncitori şi la cunoaşterea, cum se spune, pe viu a problemelor majore. Dar, nu este singura cale. Avind in permanenţă sprijinul dinamizator al organizaţiilor de partid, o serie de consilii ale oamenilor muncii din întreprinderi şi-au conturat nişte sisteme eficiente pentru transmiterea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice şi informarea muncitorilor asupra unor acţiuni. Astfel, la întreprinderea pentru electrocentrale orice acţiune mai deosebită se discută mai întâi cu şefii de formaţii de lucru, cu tehnicienii şi inginerii. După ce aceşti specialişti au înţeles rostul şi eficienţa acţiunii, după ce s-au precizat forţele şi metodele necesare, ea este declanşată în masă. Aşa s-a procedat cînd a fost vorba să se extindă acordul global la reparaţii, cînd s-au declanşat acţiunile pentru reducerea consumurilor de carburanţi şi pentru creşterea indicilor de folosire a maşinilor-unelte etc. După cum se ştie, efectul oricărei iniţiative şi măsuri bune trebuie să se vadă în rezultate. In primul trimestru din acest an oamenii muncii din industria municipiului nostru au dat peste plan o producţie globală în valoare de 52 000 000 lei, au depăşit substanţial planul la export şi toţi indicatorii planului de investiţii. întregul spor de producţie s-a realizat pe seama productivităţii muncii, care a crescut cu 8,6 la sută faţă de sarcina stabilită. In aceste succese cu valori de record se regăseşte şi contribuţia specialiştilor care au răspuns prin fapte măsurilor luate de consiliile oamenilor muncii îndrumate deorganizaţiile şi organele de partid. Iată şi citeva exemple în acest sens. Specialiştii de la Exploatarea minieră Deva, împreună cu cei de la Institutul de cercetări şi proiectări pentru minereuri au conceput şi realizat trei tipuri noi de cărucioare pentru perforat care asigură un randament superior de lucru şi eficienţă sporită Datorită şi altor măsuri pentru perfecţionarea tehnologiilor de lucru şi organizarea superioară a muncii, anul acesta la exploatarea minieră s-a înregistrat o productivitate a muncii care este cu 15,7 la sută mai mare decit era stabilit. De asemenea, la întreprinderea pentru materiale de construcţii s-au asimilat ori au fost reproiectate 5 noi sortimente de materiale faţă de 15 cit prevedea angajamentul pe anul acesta. S-ar mai putea aminti numărul mare de inovaţii propuse şi aplicate etc. Deosebit de important este însă alt aspect. Datorită unor iniţiative bune ale consiliilor oamenilor muncii pe care noi le-am susţinut cu diverse măsuri a sporit contribuţia specialiştilor din întreprinderi la rezolvarea problemelor majore, s-au făcut paşi însemnaţi pentru formarea lor ca oameni politici şi promotori ai tehnicii noi şi s-au creat condiţii favorabile ca tot mai mulţi muncitori să confirme prin fapte că merită să fie numiţi specialişti. Nicolae Andronache Secretar al Comitetuluimunicipal de partid, preşedintele Consiliului municipal de control al activităţii economice Şi sociale Deva De la tribuna înaltului forum al ţărănimii s-a subliniat cu pregnanţă imperativul ca pămîntul, principalul mijloc de producţie in agricultură, să fie cit mai bine gospodărit, ca nici o palmă din această bogăţie naţională să nu rămînă în afara circuitului productiv. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut, ca in toate unităţile agricole să se depună eforturi deosebite pentru ridicarea potenţialului productiv al unor păminturi cu un grad redus de fertilitate, iar altele care din diferite motive nu rodesc să fie supuse unor ample lucrări de ameliorare şi îmbunătăţiri funciare. In acelaşi context,, secretarul general al partidului a subliniat : „Să punem stavilă oricăror tendinţe de risipire a terenului agricol, să luăm măsurile cele mai energice pentru utilizarea intensivă a întregului fond funciar“. Ancheta pe care am întreprins-o în câteva judeţe, îşi propune să aducă un prim plan preocupări existente aici, pentru buna gospodărire a pămîntului, dar şi atitudini care contravin legislaţiei in vigoare. Aşa, de pildă, în judeţul Brăila, an de an, tot mai multe suprafeţe sunt „smulse“ de sub influenţa condiţiilor negative de climă şi sol, întrucît evapotr inspiraţia şi mineralizarea apelor freatice ridicate, existenţa unor bazine hidrografice cu terenuri sărăturoase, slab sau deloc productive (Valea Călmăţuiului şi Nămoloasa-Măxineni) Constituiau factori limitativi ai producţiei agricole. Prin investiţiile alocate de stat şi prin eforturile proprii ale unităţilor s-a reuşit să se amenajeze sisteme pentru irigarea a peste 140 000 hectare, anul acesta urmînd să li se adauge încă 43 365 de hectare, din care 2 226 ha realizate pe plan local. De asemenea, vor fi executate desecări pe 38 101 hectare, nivelări şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare. După cum ne-a informat tovarăşul Ion Cioroianu, directorul O.C.O.T. Brăila, de curînd s-a încheiat acţiunea de inventariere şi ■ introducerea în circuitulagricol a, tuturor terenurilor din centrele gospodăreşti ale unitaţilor agricole, precum şi alte suprafeţe necultivate pînă în acest an. Această acţiune s-a soldat cu rezultate bune : mărirea suprafeţei arabile cu 300 ha în cooperativele agricole de producţie şi 100 ha în I.A.S. De asemenea, au fost identificate toate sursele de mărire a suprafeţei arabile în acest judeţ prin defrişări şi desfiinţări de crovuri, C.I.F. Brăila urmînd să definitiveze documentaţiile şi să înceapă imediat lucrările de îmbunătăţiri funciare. La Stăncuţa, Tichileşti, Galbinu sau Jirlău — unde am poposit în aceste zile — oamenii participă la o serie de acţiuni pentru extinderea terenului arabil. La Jirlău, de exemplu, printr-o serie de lucrări, o vatră de sat de 30 ha supusă excesului de umiditate va fi redată, în aceste zile, circuitului agricol. Atît la Brăila, cit şi în alte judeţe ale ţării, am întîlnit cazuri de risipire a terenului agricol. O primă categorie o formează unii beneficiari de investiţii care uită de obligaţiile pe care le au potrivit legii pământului. În ultimii ani, numai în judeţul Brăila au fost scoase temporar sau definitiv din circuitul agricol unde suprafeţe, titularii de investiţie avind obligaţia să recupereze integral terenurile respective. Numai că unii beneficiari, aşa cum este cazul Grupului de supraveghere a investiţiilor Brăila, carte are de recuperat, încă din 1974, 157 ha (totalul suprafeţei nerecuperate pină la această dată se cifrează la 396 ha), nu-şi respectă obligaţiile. De ce n-a fost redată producţiei această însemnată suprafaţă agricolă ? Cei vinovaţi se scuză că le-au lipsit fonduri, că au existat alte „urgenţe“ in activitate, .,argumente“ care nu stau in picioare. Nu respectă prevederile legale nici Oficiul de gospodărire a apei Bucureşti, de aproape doi ani suprafaţa agricolă a judeţului Dîmboviţa este diminuată cu 125 ha, suprafaţă pe care susamintitul oficiu de gospodărire a apei nu a găsit timp să o recupereze. Dar acesta nu este singurul caz în care o unitate subordonată Consiliului Naţional al Apelor nu înţelege să se încadreze în prevederile Legii fondului funciar. După cum ne-a spus inginerul Eduard Olteanu, directorul O.C.O.T. Prahova, o serie de unităţi din cadrul C.N.A. sunt debitoare cu recuperarea a 34 ha de teren agricol. Altfel spus, 34 ha trebuiau să producă incă din acest an griu, porumb sau legume, însă pe ele continuă să crească stufăriş şi alte bălării. Sunt şi păminturi care nu produc din cauza comodităţii sau incompetenţei unor oameni. După cum arătam, in judeţul Brăila au fost investite importante fonduri băneşti şi multă forţă de muncă umană tocmai pentru ca pămintul să producă mai mult şi mai bine. Din nefericire, pe alocuri, banii au fost aruncaţi pe... apa simbetei. Ne-am oprit pe o tarla a cooperativei agricole din Romanu-Brăila, unde pe mai multe porţiuni pămintul nu rodeşte. De ce ? Cu patru ani în urmă aici a fost realizat un canal pentru evacuarea excesului de apă. Pe acest canal însă n-a curs, cum ne spunea un ţăran cooperator din Romani, „nici o cană de apă“. Aflăm că cei care au proiectat acest sistem de desecări n-au analizat şi studiat condiţiile concrete din teren şi in special nu au ţinut seama de studiile geodezice. Iată de ce în timpul realizării cit şi acum, în timpul exploatării lucrărilor hidrotehnice şi de amelioraţii, tipar infiltraţii de apă, exces de umiditate. Asemenea situaţii se intilnesc la Romanu (pe circa 400 ha), la I.A.S. Siliştea (pe 1 000 ha), la Şutu şi Urleasca (pe 100 ha). Sunt şi cazuri cînd cei ce exploatează sistemele de irigaţii uită de obligaţiile pe care le au pe timpul întreţinerii acestora. Terenurile I.A.S. Rimnicelu, bunăoară, sunt brăzdate de o serie de canale pline cu apă, însă jalonate pe distanţe mari de adevăraţi munţi de pămînt, rezultaţi din decolmatări, pămînt aruncat aiurea pe culturile de griu sau pe alte plante care nu mai vegetează. Dar, sunt şi situaţii cînd unele terenuri, deşi figurează ca terenuri agricole, stau necultivate. De la gara Traianu şi pină la bariera Brăilei, pe o distanţă de ciţiva kilometri, se întinde o perdea de parazăpezi. Pe unde au fost plantaţi parazăpezii n-au mai putut trece tractoarele şi semănătorile, întrebăm conducerea Regionalei C.F.R. Galaţi dacă cunoaşte cu cit au fost păgubiţi cooperatorii din Tudor Vladimirescu, dacă o fişie lungă de 10 km şi lată de patru metri rămine necultivată în acest an din cauza parazăpezilor ? Din păcate, mai sunt şi preşedinţi de cooperativeagricole, primari comunali care, în loc să păzească cu străşnicie pămintul, trec cu vederea peste unele încălcări ale legii, asistă pasiv la distrugerea culturilor sau la schimbarea destinaţiei unor terenuri agricole. Marin M. Dumitru din comuna Lucieni (Dîmboviţa) s-a gindit să-şi construiască o casă in afara perimetrului construibil. Deşi a trecut la faptă, nimeni nu s-a sesizat că acesta încalcă Legea fondului funciar. Nici primarul, nici specialiştii din cooperativa agricolă de producţie. Sau C.I.F. Prahova trebuia să redea în circuitul agricol, la Floreşti, un teren neproductiv. Specialistul unităţii de aici nu numai că nu a urmărit dacă lucrările de redare sunt conform tehnologiilor, ci a acceptat să semneze un proces verbal cum că, chipurile, suprafaţa respectivă a intrat în circuit, deşi mai erau necesare o serie de lucrări de îmbunătăţiri funciare. Importanţa bunei gospodăriri a pamîntului ne obligă să mai revenim. Dumitru Tecuţă O importantă cerinţă în agricultură Valorificarea integrală a pamîntului cultivabil ■Bf Vi ir miímá Este bine că, printr-o muncă intensă, canalele de irigaţii au fost decolmatate. Numai că pămintul rezultat, in loc să fie îndepărtat, a fost depus pe culorile de griu din vecinătatea sistemului de irigaţii ce traversează o parte din terenul IAS Rimnicelu (Brăila). Deşi iarna a trecut, pe alocuri, mai intilnim asemenea parazăpezi care constituie un obstacol in folosirea întregii suprafeţe agricole. De la Traianu la Brăila, pe cîţiva kilometri, aceştia n-au fost ridicaţi. Au fost cumva lăsaţi acolo in aşteptarea următorului „sezon alb ?” Fotografii D. TECUŢA in multe zone ale ţarii, o serie de terenuri degradate sint redate in circuitul productiv, in imagine . Un aspect de la defrişările ce se execută in acest scop la cooperativa agricolă din Braniştea (Dîmboviţa). T.C.I.F. Calaţi după ce a construit unele sisteme de irigaţii in judeţul Brăila a lăsat in urmă şi o serie de materiale care, desigur, intre timp s-au degradat. Cind vor fi, oare, acestea ridicate pentru ca terenurile din imagine să poată fi cultivate ? Pagina a 3-a — 23 aprilie 1977 twmmw De serviciu IOANA IUGA — Un escavator al întreprinderii de Construcţii-Montaj nr. 4, care are un şantier lîngă noi, a distrus cablul telefonic. In felul acesta, toţi abonaţii blocului M. 2, B. 8 au rămas FARA LEGĂTURĂ TELEFONICA. La 15 martie s-a petrecut ,,accidentul“ şi nimeni n-a venit să refacă legăturile. (Gheorghe Taşcău, str. Tîrgu Neamţ nr. 28, Bucureşti). ★ — De la o vreme încoace, noi ce călătorim cu tramvaiul 9, nu mai ştim unde e STAŢIA numită ..Vulcăneşti". O zi este într-un loc, ziua următoare o găseşti la vreo 200 de metri depărtare, apoi iar revine în apropierea primului loc... Aşa se face că, pînă îţi dai seama unde s-a mutat, pierzi citeva tramvaie... (Florica Soceanu, str. Moldoviţa nr. 9, Bucureşti) — Locuiesc Intr-un bloc din oraşul Călimăneşti, din 1973. Totul a fost bine pînă în decembrie trecut, cînd nişte lucrători de la I.J.C.L. Rîmnicu Vîlcea, fără să ceară consimţămîntul locatarilor, au spart zidul de acces în subsolul clădirii şi au modificat căminele de canalizare, pentru a face nişte racorduri de canal cu o construcţie din vecinătate. Lucrarea, se vede treaba, n-a reuşit. De cîteva zile, instalaţia de scurgere şi canalizare a blocului în care locuim NU MAI FUNCŢIONEAZĂ deloc. Subsolul este complet inundat, zidul izolator interior s-a deteriorat, iar apa a început să băltească acum şi în jurul blocului. Sesizările noastre nu au avut nici un ecou pe plan local. (Cornelia Pîrvuţa, str. Lenin nr. 516, Călimăneşti, judeţul Vîlcea) De un an şi cîteva luni, locuiesc in acest bloc şi, de tot atîta timp, noi, cei ce locuim la etajele superioare, ne confruntăm cu aceeaşi problema : INTERMITENŢA cu care ajunge la noi apa caldă şi cea rece. Ca să fiu mai exactă, ceea ce ne lipseşte cel mai mult e apa rece. Sunt zile întregi cînd nu trece de etajul 7, sînt zile în care curge sub forma unui firicel firav, dar la orele cele mai neaşteptate. Fireşte, în acest timp am tot făcut reclamaţii la dispeceratul I.C.A.R. Mereu acelaşi răspuns : ,,E vorba de o strangulare, la o vană, vom rezolva...". N-au rezolvat nimic, in schimb de la o vreme încoace in fiecare dimineaţă, o motopompă, se postează în faţa magazinului ,,Ambianta", care e alături de noi, şi începe să arunce afară, pe trotuar, apă fierbinte. Deci e vorba de o defecţiune dar în loc să fie efectuată o reparaţie serioasă se preferă această soluţie de provizorat, aruncîndu-se astfel apa caldă care ne lipseşte nouă atît de mult. In privinţa apei d deci, n-am reuşit să aflăm cauza absenţei, dar sperăm ca, prin intermediul rubricii dvs., să se rezolve şi această problemă. (Ioana Dumitru, şoseaua Pantelimon nr. 225, bloc43, Bucureşti). ★ Instalaţia de încălzire a casei mele, are şi un cazan ,,AMI-4", produs de întreprinderea ,,I. S. Băimăreanu". Este instalat de curînd şi făcîndu-i-se probele s-a constatat că are nişte defecţiuni. Am luat legătura cu întreprinderea şi am anunţat situaţia. Am fost sfătuit să aştept, PINA VOR TRIMITE SPECIALIŞTII. Acest sfat m-a determinat să apelez la rubrica dvs., solicitîndu-vă concursul pentru rezolvarea problemei intervenţiei specialiştilor în repararea cazanelor de acest tip. Se folosesc multe cazane tip ,,AM" în Bucureşti. De instalat, le instalează cooperativa ..Instalatorul*, dar de reparat, Ie repară specialiştii fabricii. De, ce nu s-ar pregăti specialişti la Cooperativa .,Insalatoru!" ? Ar fi mult mai practic , ar interveni mult mai prompt in remedierea defecţiunilor, iar cei din Baia Mare, n-ar mai cheltui banii în deplasări lungi, prin ţară De aceea ar trebui ca problema aceasta să fie rezolvată cît mai repede (Nicolae Iliescu, str. profesor Ion Bogdan nr. 2 A, Bucureşti) Zilnic între orele 10 şi 13, din provincie cu taxa Inversat a lor O agricultură modernă, de înalt randament (Urmare din pagu)rii un ritm rapid a producţiei agricole în toate ramurile“. Trebuie adăugat că promotorul acestei orientări, cel care militează neobosit pentru introducerea elementelor noi, de mare eficienţă, în agricultură, ca şi în întreaga economie naţională, este însuşi secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ceea ce a demonstrat congresul de curind încheiat, pe lingă consacrarea acestei linii, a acestei asidue preocupări, a fost creşterea generală a competenţei, gradul înalt de calificare a celor chemaţi să folosească mijloacele tehnice moderne şi să dea o nouă faţă şi o nouă finalitate agriculturii româneşti. Sprinteneala de minte a fost, ca să folosim cuvintele lui George Călinescu, dintotdeauna caracteristica ţăranului român. In zilele noastre, această facultate nativă îşi dovedeşte potenţele extraordinare prin receptivitatea faţă de tehnica şi de metodele noi, prin capacitatea de a absorbi rapid datele revoluţiei tehnico-ştiinţifice, copleşitoare şi în acest domeniu. Asociind toţi aceşti factori — o dotare superioară, un fond uman atît de mobil, cu multiple resurse, obţinem explicaţia faptului că în ultima vreme, la noi, aproape fiecare an agricol se converteşte într-un an-record. înţelegem, de asemenea, de ce obiectivele care s-au fixat în agricultură — atingerea, pînă în 1980, a unei producţii de cereale globale de 23 milioane de tone anual, creşterea şeptelului pînă la 7,6 milioane bovine, 13 milioane porcine, 20 milioane ovine, peste 50 milioane păsări ouătoare — se înfăţişează ca fiind profund întemeiate, riguros motivate ştiinţific. Acumulările de ordin intelectual devin sensibile, vizibile, ca să spunem aşa, cu ochiul liber, pe fondul mutaţiilor adinei care s-au produs in fizionomia spirituală a ţărănimii noastre. A apărut, cum, cu drept cuvînt arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o ţărănime nouă, „cu o temeinică pregătire culturală şi profesională, cu o înaltă conştiinţă politică patriotică“. Aceşti oameni excepţionali, stăpini pe destinul lor, făuritori conştienţi ai noii istorii a patriei noastre libere şi independente, au ştiut să folosească din plin prilejul de a delibera în forum. Ei au procedat la un schimb de experienţă amplu şi multilateral, au adoptat hotăriri de însemnătate cardinală pentru ziua de azi şide mîine a agriculturii româneşti. In acelaşi timp, prin vibrantul consens al conştiinţelor pe care l-a marcat, primul congres al ţărănimii noastre, întrunit în anul in care consemnăm împlinirea a şapte decenii de la răscoala din 1907 şi celebrăm gloriosul centenar al independenţei, s-a transformat într-o expresie a unităţii de granit a întregului popor român in jurul partidului, în jurul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a aprobat unanim, fără rezerve, politica internă şi externă a partidului şi statului, politică de dezvoltare şi modernizare a economiei, de afirmare a independenţei şi suveranităţii naţionale, de creştere a prestigiului României socialiste în lumea contemporană.