România literară, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 1-13)

1970-03-26 / nr. 13

O poezie inedită de Nicolae Labiş Pseudo-contemplaţie SIMONEI De ce să scriu, în loc să te privesc Să-mi populez privirile cu tine ? Finalul tragic care ţi-l ghicesc De pe acum îl simt tăind în mine. Tulburătoare poate, poate rea, Treci încîlcită-n şovăiri prin vreme Avînt de care-nsufleţirea mea Şi trupul meu, şi inima, se teme. 2-X-1953 Comunicată de Simon Iosefina Lenin şi cultura Apropiata aniversare a o sută de ani de la naşterea lui V. I. Lenin,­­ continuator al operei lui Marx şi Engels, organizatorul P.C.U.S., conducătorul primului stat socialist, îndrumător al mişcării comuniste inter­naţionale şi militant neobosit pentru eliberarea socială şi naţională a celor ce muncesc, pentru triumful socia­lismului în lume, — este întimpinată peste tot unde marxism-leninismul luminează calea popoarelor spre pace, progres şi socialism, cu mari acţiuni şi mani­festări, menite să popularizeze personalitatea şi activi­tatea sa multilaterală, să valorifice bogata moştenire leninistă, in spiritul cerinţelor contemporane, ca un o­­magiu adus de generaţiile de azi memoriei, precum şi activităţii şi realizărilor sale excepţionale. Numele lui Lenin a devenit simbolul epocii sale, da­torită rolului său necontestat in conducerea directă a procesului revoluţionar de trecere de la capitalism la socialism pe o mare parte a globului, întreaga sa acti­vitate teoretică şi practică fiind subordonată nemijlo­cit pregătirii şi înfăptuirii revoluţiei socialiste. El a desfăşurat o activitate multilaterală în această per­spectivă, îndrumînd procesul revoluţionar sub toate as­pectele, de la crearea mijloacelor necesare pregătirii şi înfăptuirii revoluţiei socialiste, p­ria la acţiunea de transformare a conştiinţei maselor exploatate şi asu­prite şi de formare a noii culturi, corespunzătoare rela­ţiilor umane pe care trebuia să le instituie această re­voluţie. Opera lui Lenin, teoretică şi practică, conţine o ma­re bogăţie de analize profunde ale fenomenului cultural contemporan lui şi de indicaţii deosebit de preţioase pentru construcţia culturală a noii societăţi. Lenin, de­sigur, n-a fost un „teoretician" al culturii, în sensul că n-a scris nici un tratat despre cultură, şi fenomenul cultural n-a constituit pentru el o preocupare specia­lizată, constantă. Dar el a făcut mult mai mult decît a­­tîta : ducând mai departe ideile lui Marx şi Engels des­pre cultură, el a dat îndrumări valoroase privind cul­tura epocii sale, privind determinarea diferitelor sale manifestări, a intercondiţionării fenomenelor culturale, a legităţilor care acţionează în sinul ei, a trecerii ei de la o formaţiune socială la alta, a funcţiei culturii in societatea capitalistă şi in societatea socialistă, a rolului ei în formarea personalităţii şi în dezvoltarea societă­ţii, şi a luptat, cu consecvenţa şi pasiunea ce-i erau caracteristice, pentru realizarea noii culturi, pentru traducerea în viaţă a idealului culturii socialiste. Pentru Lenin, ca şi pentru Marx, acest ideal cultural nu era un ideal abstract, apărut din dorinţa realizării unei simple simetrii faţă de caracterul noilor relaţii de producţie, instaurate de revoluţia socialistă. Nece­sitatea noii culturi era determinată de cerinţele obiec­tive ale noii societăţi, de premisele ei profund umanis­te. Dar aceste premise nu puteau crea în mod spontan şi automat un nou tip de cultură, care este rolul activi­tăţii creatoare conştiente a oamenilor. De aceea, Lenin a şi insistat în aşa mare măsură asupra pătrunderii in conştiinţa constructorilor socialismului a necesităţii li­nei noi culturi, corespunzătoare trăsăturilor şi scopului noii societăţi. Pornind de la ideea marxistă a rolului determinant al modului de producţie in viaţa şi dezvoltarea socie­tăţii, de la ideea că pe acesta se etajează toate activită­ţile umane, dar, totodată, că aceste activităţi acţionează asupra modului de producţie, în scrierile şi cuvîntările sale, Lenin a subliniat neîncetat necesitatea ridicării nivelului cultural al maselor, în vederea realizării ac­tivităţii de producţie cerută de tehnica prezentului. „Nu se poate concepe socialismul — scria Lenin — fără tehnica marii industrii capitaliste, care e bazată pe ul­timul cuvînt al ştiinţei moderne, şi iară o organizare de stat sistematică, care să oblige zeci de milioane de oameni să respecte cu toată stricteţea o normă unică în producţia şi repartiţia produselor * (Opere complete, 36, p. 315). Această cerinţă implica cunoştinţe cores­punzătoare, deprinderi noi de muncă şi o nouă atitu­dine faţă de ea, dar, totodată, şi capacitate de organiza­re şi conducere a muncii, ca şi a întregii vieţi sociale, care presupun, toate, însuşirea culturii la nivelul aces­tor cerinţe. Lenin, aşadar, nu a pus problema necesi­tăţii ridicării nivelului cultural al maselor exclusiv din punctul de vedere al creşterii productivităţii muncii, ci, pornind de la scopul societăţii socialiste de a forma un om nou şi relaţii sociale cu adevărat umane, a militat pentru dezvoltarea tuturor domeniilor culturii, care pu­teau contribui la formarea personalităţii multilateral dezvoltate şi a sprijinit iniţiativele luate in această di­recţie. In strădaniile sale pentru crearea noii culturi, Lenin s-a dovedit a fi un maestru in aplicarea dialecticii marxiste a continuităţii şi discontinuităţii în apariţia şi dezvoltarea culturii socialiste, elaborînd o serie de te­ze cu privire la valorificarea moştenirii culturale şi in­cluderea valorilor create de vechea societate in cultu­ra celei nou. Bun cunoscător al culturii ruseşti, asupra căreia a făcut analize profunde şi nuanţata, caracterizînd atit cultura reacţionară moşierească şi burgheză, cit şi crea­ţia culturală progresistă înfăptuită in regimul ţarist (şi, în această privinţă, sunt semnificative aprecierile sale asupra democraţilor revoluţionari ruşi, in special asu­pra lui Cernîşevski, a lui Herţen, asupra lui Tolstoi, Gorki), Lenin a dat indicaţii concrete asupra modului în care, în mod obiectiv şi prin acţiune subiectivă, cul­tura nouă preia valorile culturii vechi care corespund caracterului, esenţei şi funcţiilor noii societăţi. Lenin a subliniat, de asemenea, necesitatea preluării din cultura societăţii, în general, din „cultura care a fost creată de vechile relaţii sociale şi care au rămas ca o bază materială a socialismului“ (Op. cit. p. 275), a tot ce are valoare funcţională pentru noua cultură, a nece­sităţii de a învăţa din experienţa înaintată a altora, iin domeniul tehnicii, al organizării conducerii societăţii, al răspindirii culturii şi al creaţiei ei. De aici şi modul in care Lenin a insistat asupra necesităţii atragerii specia­liştilor pentru însuşirea experienţei lor (Opere comple­te, 36, p. 188—189; 275 ; 42, p. 339). Preconizînd „introducerea celor mai noi realizări ale tehnicii moderne şi ale ştiinţei înaintate“ (Opere com­plete, 36, p. 404), necesitatea preluării creaţiei culturale înaintate a omenirii de către noua societate. Lenin a subliniat, totodată, cerinţa „de a transforma întregul tezaur de cultură, cunoştinţe şi tehnică acumulat de capitalism... dintr-un instrument al capitalismului în­­tr-un instrument al socialismului" (ibid.), enunţind prin aceasta criteriul fundamental al preluării valorilor cul­turii vechi. Căci ceea ce este caracteristic noii culturi este ceea ce rezultă din esenţa noii societăţi, din cerin­ţele ei, preluările din trecut şi din afara ei fiind inclu­se, transformate şi folosite potrivit acestor cerinţe. Din­ aceste indicaţii, cu caracter general-valabil, Le­nin a ţinut seama de specificul dezvoltării istorice a fiecărei naţiuni şi a culturii ei, de împrejurările concre­te ale trecerii ei de la capitalism la socialism şi ale construcţiei noii culturi. Unele din indicaţiile sale au valabilitate pentru situaţia de atunci a Rusiei sau pen­tru aceea a altor popoare, aflate la acelaşi nivel al dez­voltării culturale (de pildă, necesitatea începerii con­strucţiei culturale socialiste cu alfabetizarea), dar nece­sitatea dictaturii proletariatului în vederea apariţiei şi accelerării dezvoltării culturii socialiste, a conducerii acestui proces de către forţa politică conducătoare a noii naţiuni, a cerinţei ca nucleul ideologic al noii cul­turi să-l constituie marxism-leninismul sunt astfel de condiţii, fără de care nu se poate constitui cultura so­cialistă la nivelul întregii naţiuni. Referindu-se la preluarea puterii de către proletaria­tul din Rusia, Lenin scria : „răsturnînd moşierimea şi burghezia, noi am netezit drumul, dar n-am construit încă edificiul socialismului“ (Opere complete, 36, p. 274). Construirea noii culturi, generalizarea relaţiilor umane între membrii societăţii socialiste, la statornicirea că­rora o contribuţie însemnată aduce noua cultură, tran­sformarea omului, ca făuritor şi produs al culturii, este un proces mult mai îndelungat şi, cum spunea Lenin, mult mai dificil decit preluarea puterii. Vizind tran­sformarea relaţiilor sociale, umanizarea lor, transfor­marea omului acestei societăţi, crearea culturii socialis­te trebuie să fie o acţiune continuă, permanentă, în spiritul marxism-leninismului, al umanismului socia­list.­ ­ Tudor BUGNARIU S3□ Miron Radu Paraschivescu Marilor poeţi Ce mult v-am iubit pe toţi! Şi cum v-am mai dat Tot timpul şi creierul meu ! Iar voi Ca nişte proxeneţi odioşi M-aţi tîrît pe maidane şi prin hăţişuri Şi spunîndu-mi la poveşti, Făgăduindu-mi nemurire, ca zeii, M-aţi violat pînă-n măduva oaselor Şi m-aţi reîntors la maimuţă. Nu mai vreau să ştiu de voi, De nu-i mai iubesc şi nu-i Mai citesc decît Pe cei mai tineri şi pe cei Mai mărunţi De la care nici o decepţie Nu-mi va fi (cred) Insuportabilă. România literară 3

Next