România literară, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 1-13)
1970-03-26 / nr. 13
O poezie inedită de Nicolae Labiş Pseudo-contemplaţie SIMONEI De ce să scriu, în loc să te privesc Să-mi populez privirile cu tine ? Finalul tragic care ţi-l ghicesc De pe acum îl simt tăind în mine. Tulburătoare poate, poate rea, Treci încîlcită-n şovăiri prin vreme Avînt de care-nsufleţirea mea Şi trupul meu, şi inima, se teme. 2-X-1953 Comunicată de Simon Iosefina Lenin şi cultura Apropiata aniversare a o sută de ani de la naşterea lui V. I. Lenin, continuator al operei lui Marx şi Engels, organizatorul P.C.U.S., conducătorul primului stat socialist, îndrumător al mişcării comuniste internaţionale şi militant neobosit pentru eliberarea socială şi naţională a celor ce muncesc, pentru triumful socialismului în lume, — este întimpinată peste tot unde marxism-leninismul luminează calea popoarelor spre pace, progres şi socialism, cu mari acţiuni şi manifestări, menite să popularizeze personalitatea şi activitatea sa multilaterală, să valorifice bogata moştenire leninistă, in spiritul cerinţelor contemporane, ca un omagiu adus de generaţiile de azi memoriei, precum şi activităţii şi realizărilor sale excepţionale. Numele lui Lenin a devenit simbolul epocii sale, datorită rolului său necontestat in conducerea directă a procesului revoluţionar de trecere de la capitalism la socialism pe o mare parte a globului, întreaga sa activitate teoretică şi practică fiind subordonată nemijlocit pregătirii şi înfăptuirii revoluţiei socialiste. El a desfăşurat o activitate multilaterală în această perspectivă, îndrumînd procesul revoluţionar sub toate aspectele, de la crearea mijloacelor necesare pregătirii şi înfăptuirii revoluţiei socialiste, pria la acţiunea de transformare a conştiinţei maselor exploatate şi asuprite şi de formare a noii culturi, corespunzătoare relaţiilor umane pe care trebuia să le instituie această revoluţie. Opera lui Lenin, teoretică şi practică, conţine o mare bogăţie de analize profunde ale fenomenului cultural contemporan lui şi de indicaţii deosebit de preţioase pentru construcţia culturală a noii societăţi. Lenin, desigur, n-a fost un „teoretician" al culturii, în sensul că n-a scris nici un tratat despre cultură, şi fenomenul cultural n-a constituit pentru el o preocupare specializată, constantă. Dar el a făcut mult mai mult decît atîta : ducând mai departe ideile lui Marx şi Engels despre cultură, el a dat îndrumări valoroase privind cultura epocii sale, privind determinarea diferitelor sale manifestări, a intercondiţionării fenomenelor culturale, a legităţilor care acţionează în sinul ei, a trecerii ei de la o formaţiune socială la alta, a funcţiei culturii in societatea capitalistă şi in societatea socialistă, a rolului ei în formarea personalităţii şi în dezvoltarea societăţii, şi a luptat, cu consecvenţa şi pasiunea ce-i erau caracteristice, pentru realizarea noii culturi, pentru traducerea în viaţă a idealului culturii socialiste. Pentru Lenin, ca şi pentru Marx, acest ideal cultural nu era un ideal abstract, apărut din dorinţa realizării unei simple simetrii faţă de caracterul noilor relaţii de producţie, instaurate de revoluţia socialistă. Necesitatea noii culturi era determinată de cerinţele obiective ale noii societăţi, de premisele ei profund umaniste. Dar aceste premise nu puteau crea în mod spontan şi automat un nou tip de cultură, care este rolul activităţii creatoare conştiente a oamenilor. De aceea, Lenin a şi insistat în aşa mare măsură asupra pătrunderii in conştiinţa constructorilor socialismului a necesităţii linei noi culturi, corespunzătoare trăsăturilor şi scopului noii societăţi. Pornind de la ideea marxistă a rolului determinant al modului de producţie in viaţa şi dezvoltarea societăţii, de la ideea că pe acesta se etajează toate activităţile umane, dar, totodată, că aceste activităţi acţionează asupra modului de producţie, în scrierile şi cuvîntările sale, Lenin a subliniat neîncetat necesitatea ridicării nivelului cultural al maselor, în vederea realizării activităţii de producţie cerută de tehnica prezentului. „Nu se poate concepe socialismul — scria Lenin — fără tehnica marii industrii capitaliste, care e bazată pe ultimul cuvînt al ştiinţei moderne, şi iară o organizare de stat sistematică, care să oblige zeci de milioane de oameni să respecte cu toată stricteţea o normă unică în producţia şi repartiţia produselor * (Opere complete, 36, p. 315). Această cerinţă implica cunoştinţe corespunzătoare, deprinderi noi de muncă şi o nouă atitudine faţă de ea, dar, totodată, şi capacitate de organizare şi conducere a muncii, ca şi a întregii vieţi sociale, care presupun, toate, însuşirea culturii la nivelul acestor cerinţe. Lenin, aşadar, nu a pus problema necesităţii ridicării nivelului cultural al maselor exclusiv din punctul de vedere al creşterii productivităţii muncii, ci, pornind de la scopul societăţii socialiste de a forma un om nou şi relaţii sociale cu adevărat umane, a militat pentru dezvoltarea tuturor domeniilor culturii, care puteau contribui la formarea personalităţii multilateral dezvoltate şi a sprijinit iniţiativele luate in această direcţie. In strădaniile sale pentru crearea noii culturi, Lenin s-a dovedit a fi un maestru in aplicarea dialecticii marxiste a continuităţii şi discontinuităţii în apariţia şi dezvoltarea culturii socialiste, elaborînd o serie de teze cu privire la valorificarea moştenirii culturale şi includerea valorilor create de vechea societate in cultura celei nou. Bun cunoscător al culturii ruseşti, asupra căreia a făcut analize profunde şi nuanţata, caracterizînd atit cultura reacţionară moşierească şi burgheză, cit şi creaţia culturală progresistă înfăptuită in regimul ţarist (şi, în această privinţă, sunt semnificative aprecierile sale asupra democraţilor revoluţionari ruşi, in special asupra lui Cernîşevski, a lui Herţen, asupra lui Tolstoi, Gorki), Lenin a dat indicaţii concrete asupra modului în care, în mod obiectiv şi prin acţiune subiectivă, cultura nouă preia valorile culturii vechi care corespund caracterului, esenţei şi funcţiilor noii societăţi. Lenin a subliniat, de asemenea, necesitatea preluării din cultura societăţii, în general, din „cultura care a fost creată de vechile relaţii sociale şi care au rămas ca o bază materială a socialismului“ (Op. cit. p. 275), a tot ce are valoare funcţională pentru noua cultură, a necesităţii de a învăţa din experienţa înaintată a altora, iin domeniul tehnicii, al organizării conducerii societăţii, al răspindirii culturii şi al creaţiei ei. De aici şi modul in care Lenin a insistat asupra necesităţii atragerii specialiştilor pentru însuşirea experienţei lor (Opere complete, 36, p. 188—189; 275 ; 42, p. 339). Preconizînd „introducerea celor mai noi realizări ale tehnicii moderne şi ale ştiinţei înaintate“ (Opere complete, 36, p. 404), necesitatea preluării creaţiei culturale înaintate a omenirii de către noua societate. Lenin a subliniat, totodată, cerinţa „de a transforma întregul tezaur de cultură, cunoştinţe şi tehnică acumulat de capitalism... dintr-un instrument al capitalismului într-un instrument al socialismului" (ibid.), enunţind prin aceasta criteriul fundamental al preluării valorilor culturii vechi. Căci ceea ce este caracteristic noii culturi este ceea ce rezultă din esenţa noii societăţi, din cerinţele ei, preluările din trecut şi din afara ei fiind incluse, transformate şi folosite potrivit acestor cerinţe. Din aceste indicaţii, cu caracter general-valabil, Lenin a ţinut seama de specificul dezvoltării istorice a fiecărei naţiuni şi a culturii ei, de împrejurările concrete ale trecerii ei de la capitalism la socialism şi ale construcţiei noii culturi. Unele din indicaţiile sale au valabilitate pentru situaţia de atunci a Rusiei sau pentru aceea a altor popoare, aflate la acelaşi nivel al dezvoltării culturale (de pildă, necesitatea începerii construcţiei culturale socialiste cu alfabetizarea), dar necesitatea dictaturii proletariatului în vederea apariţiei şi accelerării dezvoltării culturii socialiste, a conducerii acestui proces de către forţa politică conducătoare a noii naţiuni, a cerinţei ca nucleul ideologic al noii culturi să-l constituie marxism-leninismul sunt astfel de condiţii, fără de care nu se poate constitui cultura socialistă la nivelul întregii naţiuni. Referindu-se la preluarea puterii de către proletariatul din Rusia, Lenin scria : „răsturnînd moşierimea şi burghezia, noi am netezit drumul, dar n-am construit încă edificiul socialismului“ (Opere complete, 36, p. 274). Construirea noii culturi, generalizarea relaţiilor umane între membrii societăţii socialiste, la statornicirea cărora o contribuţie însemnată aduce noua cultură, transformarea omului, ca făuritor şi produs al culturii, este un proces mult mai îndelungat şi, cum spunea Lenin, mult mai dificil decit preluarea puterii. Vizind transformarea relaţiilor sociale, umanizarea lor, transformarea omului acestei societăţi, crearea culturii socialiste trebuie să fie o acţiune continuă, permanentă, în spiritul marxism-leninismului, al umanismului socialist. Tudor BUGNARIU S3□ Miron Radu Paraschivescu Marilor poeţi Ce mult v-am iubit pe toţi! Şi cum v-am mai dat Tot timpul şi creierul meu ! Iar voi Ca nişte proxeneţi odioşi M-aţi tîrît pe maidane şi prin hăţişuri Şi spunîndu-mi la poveşti, Făgăduindu-mi nemurire, ca zeii, M-aţi violat pînă-n măduva oaselor Şi m-aţi reîntors la maimuţă. Nu mai vreau să ştiu de voi, De nu-i mai iubesc şi nu-i Mai citesc decît Pe cei mai tineri şi pe cei Mai mărunţi De la care nici o decepţie Nu-mi va fi (cred) Insuportabilă. România literară 3