România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)

1970-07-01 / nr. 27

r Gabriela Melinescu Să facem cortul Nici nu te pot ţine minte plantă producătoare de aur. Atîta scîrbă m-a umplut incit în culmile tristeţii oraşul l-aş rostogoli pe dinţii albi ai unui mut. Să facem cortul vişiniu, grăbiţi-vă să-i placă lui, cu ciucuri galbeni. Intindeţi panglice magnetice voi, lungi rînjitori, şi un patrat iradiant. Cînd nu eşti nori, cînd nu eşti spumă căzută pe regesc engolpion cînd nimeni nu te ţine minte El, Elohem, Elohe, Elion, îmbrăcarea unui manechin A fugi de oamenii mari, şi a te ascunde cînd ai nouă ani şi trăieşti din greşeală. Vorbele neînsemnate, spuse la întîmplare anunţa destinul şi viaţa reală. Sînt un obiect zburător, sînt o vietate spuneam, şi timpul simţeam că nu mai trece. Minutele nu se rostogoleau şi nu mă sfîşiau. Rămîneam ca reptilele cu sîngele rece. Azi nu e ultima zi, azi nu e prima. Trăiam sperînd să fiu o propoziţie zeflemitoare. Dar orele nu se mişcă, nu mă înghit lăsîndu-mă într-o netrecere din ce în ce mai mare. Domnul domnilor El coboară-ncet cu naz în bomboane şi-n rachiu şi se-mbuibă şi se duce Domnul domnilor printre lăutari sclipind ca-n viori argintul viu. Noaptea urlă-n cercevea, nu e nimeni să-i desfacă părul negru de cafea şi în el bolnav să zacă. Un vierme dintr-un măr dulce furia îl roade-ncet. Domnul domnilor ce ştie despre animale totul azi învaţă cu profesori mari înotul. Multe păsări care au înfipte-n carne braţele să ţi le caţări. Dar în apă, dar în apă trupul înnebunitor nervi şi oase negre scapă. Şi deasupra lor nătîng cerşeşte, rar, cu sfială prefăcut brusc într-o fiară . Pasăre portocalie, apă geometrie, crez de linii în care stau înfipte penele ca spinii, tu, întoarce-mi printr-un nor piciorul strălucitor tîmpla şi orbitele sfînt să fiu arc întreg, fără cusur, să se scoale şi să plece sufletul alungat de biciul rece, de aerul pe spirală de frigul pe pielea goală. Căci Domnul domnilor ce ştie despre animale totul azi învaţă cu profesori mari înotul. Obraz tencuit în roşu Plouă. A venit ea. Mi s-a părut plînsă. Plînsese. Cu gheare galbene urcase fereastra dumneavoastră, însă. De trei, de patru ori a fost cu cărămidă tencuită. N-a cheltuit din bani nimic. Bijuteriile o fac în faţa mea nefericită. N-avea la mîini brăţări, ploua. Mi s-a părut însă. Plînsese. Cu părul roşu se tîra pe sfoara de mătase strînsă. Nu cruţaţi dublezonii Vremea se anunţă frumoasă, cu lub­luri prezentat pe scene. Cu portocale, la tutungerii se vor vinde ceainice umplute cu lene. Vor veni grecii în vizită la mama zicîndu-i : Coconia, ce mai faceţi, nu cruţaţi dublezonii pe o asemenea vreme de pace. Scoateţi Opel Doktorwagenul 1909 de lemn daţi-i cu şerlac un lustru foarte proaspăt va sosi din Tignasse unchiul dumneavoastră ilustru. Cîinele ne cere să fie-ngropat în grădină pînă la sosirea vrăjitorului. Vedem de pe acum un ou cald şi roz căzut din tîrtiţa de aur a norului. Prieten de siliciu Vreau să-ţi spun că nu duc nicăieri stîlpii ce susţin acoperişul dintr-un interior olandez cu picturi. Dar el avea părul prea lung şi un singur ochi puternic, zodiacal, cu care privea multe făpturi . Echinocţiul de primăvară din simbăta, martie 21 oval. Portretul său diferit văzut de mine pe o evanghelică masă era fixat de ochiul care nu vedea nimic din lumea energică şi zgomotoasă. Desen de ŞTEFANIŢA SABIN i Compendiul de Istorie a României (Urmare din pag. 1) Prin aceasta, istoria este mereu vie, cîştigind noi forţe în­noitoare. Această Istorie a României este Istoria socialis­mului biruitor, a naţiunii române socialiste în care s-a înfăptuit unitatea moral-politică, s-a cimentat o nouă soli­daritate, s-au creat noi ţeluri ale unei lumi în care să dom­nească pacea, înţelegerea intre popoare, spiritul de drep­tate, atît de venerat de către strămoşii noştrii geţi. Aceste cîteva idei mi-au fost sugerate în momentele în care am parcurs filele cărţii. Prin această lucrare se mar­chează un nou moment in dezvoltarea cunoaşterii istoriei poporului nostru. Ea nu exclude însă şi alte aporturi, noi puncte de vedere, noi încercări de reconstituire a trecutului sau de explicaţie a unor probleme sau evenimente. Astfel, in calitatea mea de istoric şi arheolog, aş vrea să subliniez că epoca străveche sau chiar cea veche, ar cere o prezentare mai vie, mai adecvată, aş spune chiar mai istorică. Nu ne putem mărgini la înşiruirea unor culturi, fără exemplificări, fără generalizări, fără scoaterea în evidenţă a ceea ce este mai caracteristic in viaţa materială şi spirituală, a continuităţii în acest dometniu. Dezvoltarea multimilenară a diferitelor populaţii de pe meleagurile carpato-dunărene ne duc la înţelegerea originalităţii poporului dac sau geto-dac, a unităţii sale culturale, a faptului că romanizarea, aşa cum era concepută de Vasile Pirvan sau Nicolae Iorga, nu a însem­nat o „jugulare“, ci o dezvoltare a dacilor in formele uni­versale de atunci, care erau cele greco-romane, influenţa greacă şi elenistică pregătind-o pe cea romană. In noile for­me continuă să trăiască însă dîrzenia sufletească a dacilor, dragostea de frumos şi armonie a geţilor. Continuitatea istorică nu este o dihotomie, ci un proces dialectic, al cărui sens istoric trebuie de fiecare dată să fie vădit in formele lui concrete. Aceasta ar fi valabil şi pentru alte probleme ce le pun la pragul unei noi vieți. u. s. de AL. ROSETTI I Călătorul proaspăt debarcat în Statele Unite ale Americii, covîrșit de primele impresii, regretă că nu le poate da o expresie de ansamblu, ci că e obli­gat să le exprime succesiv, literă cu literă. Un oraș situat într-un ev nedeterminat, conce­put de supraoameni în dimensiuni colosale, aşa se înfăţişează New Yorkul noului venit. Şi pretutindeni atmosfera marină a Oceanului, străjuit de Statuia Libertăţii, sau a întinselor ape ale Hudsonului şi East River.­ Străzile rectilinii, cu plăci indicatoare menţio­­nînd, în afară de numărul străzii, punctul cardi­nal, sînt înțesate zi și noapte de lume. Această uzină imensă lucrează fără întrerupere ; prins în ritmul ei intens, străinul se vede constrîns să se adapteze lui, să cugete mai repede și să-și desăvîrşească lucrarea întîrziată. Nu există separație materială între cartierele oraşului. De aceea călătorul constată cu surprin­dere schimbarea bruscă de decor, de o parte şi de alta a uriaşei căi, pe care se scurge şirul neîn­trerupt al vehiculelor, prăvăliile şi-au modificat aspectul şi mărfurile expuse spre vînzare sunt al­tele. La capătul în spre Ocean se află vechiul cartier olandez al întemeietorilor. Apoi, după o lungă distanță, începe oraşul chinezesc, locuit în întregi­me de populare galbenă, cu restaurante şi prăvă­lii proprii.­­ duminică. Familii întregi, cu copii numeroşi, se înghesuie în micile restaurante, cu bucătăria în sala de mese. Serviciul nu întîrzie, mîncărurile în porţii minu­scule fiind servite fără întrerupere. Zgomotul conversaţiilor, dominat de strigăte puternice, nu încetează.... Caffeteria din cartierul italienesc vecin, pro­clamă eleganţa şi perfecţia acestui popor atît de înzestrat. Plăcerile străzii sînt continue şi fără orar fix. ★ Blocurile cele mai recente, la New York, aduc o formulă nouă în arhitectura­­ de jos pînă sus, l­a aceste splendide turnuri de sticlă şi de oţel se în­făţişează în nuditatea lor originară,­ fără balcoane şi alte ornamente. Ca un brad uriaş, răsărit din pămînt, ele proclamă inventivitatea şi iscusinţa creatorilor, arhitecţi şi ingineri. Introducerea aeru­lui condiţionat, în clădiri, a dovedit inutilitatea mobilităţii ferestrelor, cutiile de sticlă rămînînd ermetic închise şi oferind un spectacol feeric, în timpul nopţii, cînd întreg blocul străluceşte de lumină. Rockefeller Center, o piaţă înconjurată de aceşti coloşi, realizează un peisaj de ev nou. ★ Conştiinţa forţei colosale concentrate în acest continent, înconjurat de imensitatea oceanelor, brăzdat de rîuri furtunoase şi de fluvii uriaşe, cu climă diferită de la o margine la alta, şi formida­bila organizare internă a reţelelor de drumuri, căi ferate şi linii de aviaţie, produc stupefacţie călă­torului venit din minuscula Europă. În uriaşele aeroporturi, ca cel de la Chicago, călătorul parcurge kilometri în căutarea compa­niei sale de navigaţie aeriană, şi cînd o găseşte, priveşte cu melancolie distanţa care va trebui să o străbată pînă la ieşirea sortită urcării în avion. Dar totul este organizat pentru comoditatea că­lătorului, pînă în cele mai mici amănunte. Călătorind cu avionul de la Boston la Ithaca, avionul s-a oprit într-o mică localitate intermedia­ră, calea fiind întreruptă de o furtună de zăpadă (în luna martie). Drumul pînă la Ithaca, punct terminus pentru cine merge la Universitatea Corneli, l-am parcurs într-o confortabilă limuzină, care a străbătut dis­tanţa prin drumuri înzăpezite, căci natura, în părţile acestea estice, este brutală şi necruţătoare, şi iuţeala vîntului întrece cu mult pe a viscolelor noastre. România literara­­?

Next