România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)

1970-09-23 / nr. 39

roza vînturilor In căutarea fantasticului Cotidianul francez Le Monde și-a propus să facă in suplimentul său literar (Le monde des livres) din 15 august a.c. o incursiune „in căutarea fantasticului“. Prilejul i-a oferit o lucrare a lui Tzvetan Todorov, Introdu­cere în literatura fantastică (Le Seuil, Paris, 1970). În marginea „canoanelor“ lui Todorov, cinci cunoscuţi prozatori (An­dre Pieyre de Mandiargues, Marcel Béalu, Italo Calvino, Dino Buzzati, Jean-Louis Bouquet) îşi reclamă domeniul lor de libertate. Cele zece ,,canoane“ ale lui Todorov 1. — Fantasticul izvorăşte din ne­­hotărirea între a explica raţional sau supranatural un fapt nefiresc. 2.­­ „Fantasticul ocupă durata a­­cestei incertitudini; din momentul alegerii alternativei, fantasticul este abandonat pentru a se intra într-un gen învecinat, straniul sau miracu­losul“. Avem de a face cu miracu­losul, atunci cînd explicaţia este su­pranaturală şi cu straniul atunci cînd ea este raţională. 3. — Nu există poezie fantastică. 4. — Fantasticul implică ei istori­sire şi nişte personaje. 5. — Istorisirea este desfăşurată, de obicei, la persoana întîi, de către un narator banal în care orice citi­tor se poate recunoaşte. 6. — Fantasticul pleacă de la co­tidian pentru a atinge extraordina­rul ; spre deosebire de el, „ficţiunea ştiinţifică“ porneşte de la un „dat“ extraordinar, inserat treptat în coti­dian. 7. — Supranaturalul ia naştere deseori din faptul că sensul figurat este luat ad literam. 8. — Temele fantasticului au drept temeiuri : a) trecerea frontierelor dintre ima­ginar şi real, subiect şi obiect, cu­­vînt şi lucru, sens propriu — sens figurat (tema persoanei întîi); b) iubirea, moartea, şi conflictele cu interdicţiile sociale (tema persoa­nei a doua) . 9. — Fantasticul nu mai există în secolul al douăzecilea. 10. —­ Este înlocuit de : a) ficţiunea ştiinţifică ; b) „fantasmaticul“, ţinînd de pos­teritatea lui Kafka. Cinci scriitori şi patru întrebări 1. — Cum definiţi fantasticul ? Ce părere aveţi despre definiţia dată acestuia de Todorov : o ezitare între două explicaţii — raţională sau su­pranaturală — a unui fapt straniu ? Devine fantasticul straniu dacă ex­plicaţia e raţională, miraculos dacă explicaţia e supranaturală şi alego­rie dacă se sugerează o moralitate ? 2. — Apreciaţi că fantasticul exis­tă încă în secolul al douăzecilea sau că a fost înlocuit de alte genuri : fantasticul ştiinţific, onirismul, lite­ratura absurdului sau a ambigui­tăţii ? 3. — Cum situaţi poziţia operei dumneavoastră în raport cu fantas­ticul ? 4. — Care sînt, pentru dumnea­voastră, cele mai frumoase opere, romane, sau nuvele, ale literaturii fantastice ? Andre­ Pieyre de Mandiargues 1. — Este misiunea „criticii“ să e­­laboreze o definiţie ; aş dori s-o fa­că, atît cit este cu putinţă, sub un unghi foarte relativ, fără a-şi per­mite judecăţi absolute, şi cu mo­destie. 2. — In literatura timpului nostru, „fantasticul“ este abundent, aproape supraabundent. 3. — Aş situa mai degrabă „fan­tasticul“ în raport cu opera mea. Mi se pare că el ocupă un vast teritoriu în ea, fără să o acopere în între­gime. 4. — „Cele mai frumoase“? Mi-ar trebui multe pagini pentru a răspun­de. Deasupra tuturora, însă, în lite­ratura franceză, pun Venus d’Ille, de Prosper Mérimée. Dino Buzzati 1. — Definiţia lui Tzvetan Todo­­roiv îmi pare foarte subtilă şi accep­tabilă ; poate că e, totuşi, prea sub­tilă şi limitată. Aş zice mai simplu : în literatura fantastică, un element fundamental (intriga, atmosfera, per­sonajele) apare ca mai mult sau mai puţin neverosimil. (...) 2. — Fantasticul este o categorie eternă ce nu va dispărea niciodată. In ceea ce mă priveşte, socot că este falsă înglobarea în termenul „alte genuri“ a ficţiunii ştiinţifice, a lite­raturii onirice sau a absurdului. La drept vorbind, aceste trei domenii aparţin, toate, fantasticului. 3. — Da, cred că, în cea mai mare parte a lor, scrierile mele aparţin li­teraturii fantastice ; dar, după mine, aceste definiţii au o mică importan­ţă, slujind mai ales unor scopuri sis­tematice sau didactice. 4. — Povestirile lui Poe, Elixirul Diavolului de Hoffmann, Doctorul Jekyll de Stevenson, Moby Dick de Melville, In inima tenebrelor de J. Conrad, Portretul lui Dorian Gray de Wilde. Aş adăuga Musca de Mansfield, chiar dacă, aparent, acest text poate fi clasat în genul realist. Jean-Louis Boiuillet Definiţia mea ? Şi dacă ar fi ase­mănătoare cu cea din dicţionare ? Acolo se descoperă meşteşugul de a defini un subiect, cu o incompara­bilă economie de termeni. Să analizezi, în amănunt (cu dia­gramele ajutătoare) caracteristicile, normele, legile, care fac fantasticul să fie fantastic, sau — mai mult — să decizi dacă fantasticul există ori nu mai există ? E treaba unor spe­cialişti ai disertaţiei — ai disertaţiei considerate în sine ca una din „ar­tele frumoase“. (...) Marcel Béalu 1. — Fantasticul, o nehoitărîre în­tre două explicări ? Ce glumă ! De ce nu s-ar spune simplu : expunerea unui fapt straniu. Ar fi mai veridic. Definiţia lui Todorov este abilă şi, ca majoritatea definiţiilor, gratuită, uşor de răsturnat , fantasticul poa­te fi, cu alte cuvinte, şi o afirma­ţie... Nori de cuvinte ! Remarcaţi de­finiţia din Petit Larousse, nu mai puţin falsă , „creat prin fantezie, i­­maginaţie“, ceea ce indică realul drept contrariul său. Admir sigu­ranţa acestor fabricanţi de etichete, într-o lume ale cărei limite sunt me­reu în schimbare. Nu se poate defini fantasticul, ca şi poezia, deoarece fiecare individ posedă o viziune unică asupra lu­mii. Dacă este necesară o clarificare a genurilor, să spunem că fantasticul este tot ceea ce depăşeşte realitatea convenită. Există cunoscut şi necunoscut; asta e tot. Fantasticul ar fi o apro­piere de necunoscut. O aprofundare a realităţii. 2. — Este sigur că această cerce­tare a indicibilului se face din ce în ce mai rar. Totuşi, nici o epocă nu a fost mai fantastică în compa­raţie cu a noastră, dacă o privim dezvelită de zorzoanele folclorice ale modei, dacă, de pildă, constatăm că filmele cele mai fantastice sunt, ade­sea, cele mai realiste. Mă gîndesc la Satyricon, la Blestemaţii, la Leo The last etc. Literatura de science­­fiction îmi pare fantastică în măsu­ra în care se depărtează de „ştiin­ţific“ pentru a participa la această căutare a unei realităţi secrete. (...) 4. — (...) Pentru perioada contem­porană — trebuie să mărturisesc — nu sunt de acord cu acei editori ca­re, seduşi de snobismul actual, reti­păresc, sub menţiunea „fantastic“, prăfuite tratate de alchimie, sau in­sipide romane din anii interbelici, cele mai multe scrise cu o laborioa­să nerozie şi adesea ieşite din in­digestul impresionism german. Fan­tasticul este însă un gen literar să­nătos : o întreagă pleiadă de scrii­tori demonstrează acest fapt, Todo­­roiu îl ignoră şi lucrul e de neiertat, mai ales cînd adopţi un titlu atît de ambiţios. Se poate chiar afirma că un anu­mit fantastic începe cu secolul nostru. Pentru aceasta, martore sînt nu­mele citate aici: Kafka, Ambrose Bierce, Hawthorne, Lovecraft, H. James, Milosz, Jean Ray, cu opera sa Malpertuis, Mandiargues, în pri­mele sale povestiri, Jünger (Albinele de sticlă), Ghelderolde (Vrăjitorii), Bradbury, Brown, Marcel Brion, Marcel Schneider, Borges, Buzzati, Van Voigt, Maurice Renard, J.L. Bouquet etc... Existenţa unei literaturi se recu­noaşte după vocaţiile pe care le sus­cită. Fondînd, acum douăzeci de ani, în Franţa, revista Réalités secretes, editată de René Rougerie, şi ajunsă la al patruzecilea număr, am încer­cat — cu mijloace modeste — să re­lev existenţa acestei mişcări. Kale Calvino 1. — In limbajul literar francez de azi, termenul „fantastic“ este fo­losit, îndeosebi, pentru povestirile de groază, ceea ce implică o relaţie cu cititorul în maniera veacului al noiuăsprezecelea: cititorul (dacă ac­ceptă să participe la joc, cu cel pu­ţin o parte din sine) trebuie să creadă ce citeşte, să accepte şocul unei emoţii aproape fiziologice (de cele mai multe ori, teroare sau an­goasă), să caute acolo explicări ca pentru o experienţă trăită. In limba italiană (ca şi, originar, în franceză, cred) termenii fantasia şi fantastica nu implică de fel acest abandon al cititorului în voia curentului emoţio­nal al textului ; ei presupun, dim­potrivă, o distanţare, acceptarea u­­nei alte logici, o logică aplicată altor obiecte decît cele ale experienţei co­tidiene. Astfel, se poate vorbi des­pre un fantastico al veacului nostru, tot atît de bine ca despre un fan­tastico al Renaşterii. Cititorii lui A­­riostol nu au trebuit să opteze între a crede şi a explica , pentru ei, ca astăzi pentru cei ce îl citesc pe Go­gol (Naşul) sau Alice în Ţara minu­nilor, sau Metamorfoza lui Kafka, plăcerea fantasticului rezidă în dez­voltarea unei logici ale cărei reguli, puncte de plecare ori rezolvări, con­stituie surprize. Dacă ar fi să se în­tocmească un atlas exhaustiv al li­teraturii de imaginaţie, ar trebui să se pornească de la o gramatică a miraculosului, la nivelul primelor operaţii co­mbinatoare de semne, din miturile primitive şi din basme, al activităţilor simbolice ale inconşti­entului, ori al jocurilor intelectuale din fiecare epocă sau civilizaţie. 2. — Fantasticul veacului al nouă­sprezecelea, produs rafinat al spiri­tului romantic, a pătruns imediat în literatura populară. (Poe scria pen­tru gazete), în veacul nostru, se im­pune punctul de vedere intelectual (nu cel emoţional). Fantasticul a­­pare astfel ca joc, ironie, şagă şi, de asemeni, ca o meditaţie despre coş­marurile sau dorinţele ascunse ale omului contemporan. 3. — Las criticilor sarcina de a afla poziţia romanelor şi povestiri­lor mele într-o clasificare a fantas­ticului. Ceea ce, pentru mine, se află în centrul naraţiunii, este nu expli­caţia unui fapt straniu, ci ordinea pe care acest fapt straniu o dezvol­tă în sine şi împrejurul său. 4. — Veţi cita cîteva nume puţin cunoscute ce reprezintă diferite po­sibilități ale fantasticului. Mai întîi un roman din secolul trecut, Flat­­land, de englezul Abbot, roman care ar putea fi definit ca făcînd parte dintr-un gen „geometrie-fiction“. La cealaltă extremă, un roman polonez, apărut între cele doiuă războaie, scris de Bruno Schulz. Acesta plea­că de la elemente de memorie obiş­nuită, familiară, pentru a termina cu o transfigurare vizionară, de o bogăţie inepuizabilă. Voi menţiona, în fine, povestirile lui Felisberto Hernandez, un Uruguayan. (...) In româneşte de Eugen VERZEA GIOVANNI BATTISTA NĂZĂRI Baziliscul din „Delia tmmutazione me­­tallica sogni tre". Brescia, 1616 sport Incîntat de noua întîmplare U.T.A. a reuşit, peste toate îndoielile, un rezultat de egalitate cu Feyennord Rotter­dam. In noaptea aia, după ce-am aflat sco­rul, m-am culcat cu capul pe o scoarţă de căruţă brăileană şi m-am trezit, dimineaţa, cu un porumbel verde pe tîmplă şi cu un tran­dafir roşu la ureche. Şi-am zîmbit (puţin mă­­zărat) şi mi-am zis că U.T.A. mi-a zdrobit un strugure tămi­os pe gură. Nu crezusem în această poveste de noroc şi de toamnă lungă. Cinstit să fiu, nici azi nu cred că U.T.A. e o echipă mare. E o formaţie medio­cră — adevărat, mult mai disciplinată decît co­­legele ei de pluton — care practică un fotbal linear, lipsit de explozii, rigid. Prietenul meu Ion Chirilă, care umblă după ea cu trei fîn­­tîni în spinare, ca să-i spele rănile, trebuie să recunoască și el că in jocul lui Axente nu întîlnești aproape nimic din ceea ce făcea farmecul şcolii de fotbal din Arad. Surpriza de la Rotterdam (pe care-o doresc împlinită la 30 septembrie) nu mi-a risipit pe de-a-n­­tregul părerea că U.T.A. deţine şefia cam­pionatului pe merit. Avem cel puţin două echipe mai bune ca ea... dar cu şpriţuri dese şi reci nu ajungi să cumperi covor de iută, în Olanda, U.T.A. s-a acoperit de laude. M. Popescu, trimisul special al Sportului (după ţigări şi magnetofoane) ne asigură că U.T.A. a jucat formidabil. Eu nu l-am cre­zut, îi cunosc foarte bine fraza pompoasă — frază de laureat al festivalului artistic ur­mat de dans — şi mi-am aruncat ochii şi-n sub­solul reportajului său. Iar acolo, un corespon­dent străin ne arată că U.T.A. a jucat aproape tot timpul cu 8-9 oameni în apărare. îmi pare rău, M. Popescu fumează Papastratos şi nouă ne serveşte zegras pisat. Un fapt rămîne cert: la Rotterdam, U.T.A. s-a spălat de blestemul numit Loggia şi niciodată nu-i vom mai aminti de el. Intîm­­plarea din Polonia o îngrop la doi stînjeni sub pămînt. Şi rămîn îneîntat de noua întîmplare. Dinamo Bucureşti a trecut peste P.A.U.R. Salonic cu pas întins şi cu nasul sus. Jucăto­rii greci sînt ca nişte bomboane fondante în­tr-o cutie deschisă, la îndemîna oricui. Tîf­­noşi şi scandalagii, ei vor încerca, totuşi, să se iscălească pe picioarele lui Dumitrache, Dinu şi Nunwailler VI. S-ar putea, deci, să plă­tim foarte scump petrecerea aia cu cinci goluri. Steaua a învins pe Karpatî Lvov fără multă zbatere, şi n-are nici o emoţie în meciul de la Bucureşti. Universitatea Craiova, însă, se va lepăda de intrarea în turul doi al Cupei oraşelor tîrguri. Campionatul — ca să coborîm jos la bază, cum frumos se exprima Cristian Ţopescu într-o emisiune dedicată rugby-ului — s-a umplut de pisici şi de guturai. Echipe fără pretenţii (una dintre ele cu jucător, adunaţi de la toate pomenile) au scos capul de sub icoană şi trag aer în plămîni de le trosnesc nările. Profitaţi, fraţilor, acum ci­ e îngrămă­deala mare şi cît nu s-au trezit copoii ! Mi-ar părea bine — uite-aşa de-al dracului — ca atunci cînd se va stinge noaptea toam­nei şi vor ţîşni păunii albi ai iernii — să-i văd în sarafane de campioni pe studenţii din Iaşi. Adică ce, Romilă să gîfîie mereu la poarta de lut a diviziei B. ? Fănuş NEAGU ----------------------------------------------------- «v ROMÂNIA LITERARĂ Anul III, nr. 39 (103) Săptămînal de literatură și artă editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România REDACTOR ŞEF : NICOLAE BREBAN REDACTORI ŞEFI ADJUNCŢI : GABRIEL DIMISIANU, ION HOREA, NICHITA STANESCU SECRETAR GENERAI DE REDACŢIE : GHEORGHE PITUT REDACŢIA ! Bucureşti, B-dul Ana Costescu nr. 1S, Te­lefon : 12.94 44 ! 11 39 36­­ 12 74 26 ADMINISTRAŢIA ! Şoseaua R­elek­­oi 16 Telefop : 18.33.99 ABO­NAMENTE ! 3 luni - 28 tel : 6 luni _ 52 Iol ; 1 an — 104 lei. TIPARUL ■ Combinatul poligrafic „CASA SCINTEII” ___________________________|

Next