România literară, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 15-27)
1972-06-29 / nr. 27
Scrisoare Paris FUNCŢIA IMAGINARULUI ■» || NUL din fenomenele cele mai ^curioase din literatura occidentală de azi este explozia imaginarului, irupţia fantasticului, întoarcerea la ştiinţele oculte. Fenomen cu atît mai curios cu cît el apare într-o societate în care toate valorile, inclusiv cele spirituale, tind să se matematizeze, să se exprime în categorii precise, previzibile, să se supună, cu un cuvînt, ordinatorului. Şi totuşi... niciodată, observă sociologii culturii apusene, nu s-a văzut un mai mare interes pentru magie, alchimie, astrologie, doctrinele ezoterice, societăţile secrete medievale, niciodată raţionalismul occidental n-a căutat cu atîta ardoare sursele (mitice, mistice) ale spiritualismului oriental. E la mijloc, fireşte, şi un oarecare snobism. E de bon ton pentru un intelectual parizian să-şi invite amicii la un restaurant chinezesc de pe rue Mouffetard, şi să facă conversaţie despre budismul Zen, însă, dincolo de această curiozitate mondenă, rămîne fenomenul ca atare şi el îmbracă două forme : interesul, mai întîi, pentru literatura fantastică, spiritualistă, onirică, curiozitatea apei, pe care o manifestă sociologii, psihologii, antropologii etc. pentru tot ceea ce ţine de sfera imaginarului, mitului, miraculosului. Antropologia structurală şi psihanaliza au deschis, în acest domeniu, largi perspective şi rezultatele cercetării lor sunt fructificate din plin de o eseistică subtilă şi inventivă. Mai toate editurile importante (Payot, Grasset, Laffont, Jean-Jacques Pauvert, Denoel, Albin Michel etc.) au lansat colecţii speciale în care sunt prezentate operele de simbolistică medievală sau fenomenele de magie afro-asiatică. Nu lipsesc studiile tematiste, antologiile de texte, reimprimările de vechi cărţi iniţiatice. Eugene Canselier, discipol al lui Fulcanelli, republică în editura Jean-Jacques Pauvert un tratat de alchimie din 1677 (Mutus Liber), compus în întregime din imagini ermetice, cu o simbolistică foarte complicată. Un alt comentator Philippe Sellier, urmăreşte sistematic tema evaziunii în literatura franceză şi-şi însoţeşte eseul de o bogată antologie de texte, de la Du Bellay la Camus (Ed. Bordás). A IN FINE, după Borges, introdus în * Franța de Roger Caillois, un alt autor fantastic străin e din ce în ce mai insistent citat, editat, citit : Lovecraft. Nu sunt ignorați propriii scriitori ai imaginarului. Nerval în primul rind, dar și Nodier Gautier, Pétrus Boréi, Barbey d'Aurevilly etc- Chiar realistul Balzac, doctorul în ştiinţe sociale, începe să fie citit ca un autor interesant, tulburat de ceea ce se ascunde audelă. Studiul lui Baguin despre vizionarismul creatorului Comediei umane a atras atenţia asupra unei dimensiuni spirituale noi şi a pus critica modernă în gardă , în realistul cel mai lucid se ascunde uneori un suflet de profet... Pentru spiritele tinere, contestatare, imaginarul nu-i numai o problemă de cultură, e şi un punct de referinţă în viaţa de toate zilele, un mod de existenţă. Una din lozincile cele mai răspîndite în mai ’68 a fost versul lui Rimbaud : L’imagination au pouvoir. Că accesul la puterea imaginarului depinde, uneori, de droguri, e altă problemă... Chestiunea cu adevărat importantă e ce determină acest proces de revenire la sursele iraţionalului, într-o societate ce tinde spre maximă raţionalizare ?! Un prim răspuns e că tocmai această societate occidentală hipermecanizată, uniformizatoare naşte, prin contrast, fenomenul de care este vorba. Evaziunea în domeniul imaginarului e, aşadar, o formă de protest faţă de anumite structuri sociale, faţă de o tehnocraţie absolută şi, totodată, o încercare de apărare, recuperare a valorilor spiritului în planul fabulosului, miticului. Le Retour à l’imaginaire are, deci, o valoare polemică, e o tentativă de revanşă a forţelor imaginaţiei ameninţate de acelaşi mecanism teribil. Izgonit dintr-o lume desacralizată, omul îşi caută refugiu în alta, imaginară, populată de vechile mituri protectoare. Funcţia fantasticului e, în această circumstanţă, nu numai contestatoare, dar şi compensatoare, creatoare. El recreează, ocroteşte valorile pe care un anumit tip de raţionalism le-a distrus sau ameninţă să le distrugă. întoarcerea la sursele mitice mi se pare a avea însă şi altă explicaţie. Ea derivă din însăşi valoarea ce se acordă, azi, imaginarului. El încetează a mai fi considerat o simplă figură ornamentală, un act de poetizare a realului, e o formă de cunoaştere, expresia unui mod de a gîndi existenţa. Gaston Bachelard a dovedit că în orice metaforă există o încărcătură mitică şi în orice mit se ascunde o confesiune existenţială. Poezia e o cunoaştere (Savoir) nu mai puţin precisă (mai personală, oricum) decit ştiinţa propriu-zisă. Trebuie să ne apropiem de ea cu altă stare de spirit şi cu alte exigenţe. Cu alte cuvinte, mitosul ne poate pune în contact cu o experienţă umană fundamentală şi, totodată, cu o realitate poetică pe care timpul nu a diminuat-o. E firesc, atunci, ca el să constituie o temă privilegiată de studiu şi, în acelaşi timp, o sursă a culturii actuale. Omul modern reintră pe această cale în posesia unui mit pe care societatea industrializată, represivă, i l-a interzis : mitul existenţei naturale, în vecinătatea şi complicitatea forţelor vieţii cosmice. 19 ÎNCOLO de funcţia polemică şi creatoare a fantasticului e însă ceea ce am putea numi funcţia lui exorcizantă. Ea izvorăşte dintr-o opoziţie radicală faţă de civilizaţia surîsului, a bunei stări, a confortului alienant. Lovecraft cultivă, mai ales, monstruosul, terifiantul cu scopuri terapeutice. Pentru a izgoni demonii conformismului, individul trebuie supus unui şoc : întîlnirea cu profunzimile lui populate de monştri, monştrii angoasei, în primul rînd. Se aşteaptă de la această probă efectul unui ser profilactic : să tulbure conştiinţele prea liniştite şi să pună spiritul în stare de alertă faţă de ceea ce poate fabrica zona de umbră a psihicului. Fantasticul ar fi, în acest caz, o coborîre spre adîncimi, o călătorie într-un spaţiu dominat nu numai de neliniştile prezentului, dar şi de ceea ce trecutul a marcat în noi. Eugen Simion Paris, iunie 1972 I’aolu i*icus»o : „Primavara“ ES „ROMÂNIA LITERARĂ" Săptăminal de literatură ș artă editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România Director GEORGE IVAŞCU RHIMI IA Bucureşti B-dul Ana Ipotescu nr 15 telefon : 12.94.1 ; 12.25 14 12 74.26 ADMINISTRAŢIA : Şoseaua Kiseleff nr. 10, telefon ; 18.33.99. ABONAMENTE : 3 luni — 26 tei ; 6 luni — 52 lei) 1 ea — 104 lei. Tiparul : Combinatul poligrafic «CASA SCINTEII"32 pagini —2 lei ! Muezin din foişoarele verii... "...cu faţa în bătaia fumului de caise, vă dau următoarele veşti : 1) în noaptea Sînzienelor, care s-a petrecut cu iepuri verzi dansînd pe fulgere de comori îngropate, la Piteşti, miile de oameni care-l iubesc pe Dobrin au umblat atîrnaţi de cer şi pe frunţi, purtau coroane de struguri, iar din buzunări le curgeau rîuri de licurici. Stelele aveau gît de prună pîrguită, în mesteceni ardeau păuni şi toate morile de lemn au coborît, trase de vulturi şi împinse de la spate de scatii de turtă dulce, la apa Argeşului ca să-şi scalde aripile în val descîntat. Dobrin le-a umplut cupele cu vin fermecat şi a sărutat scocurile grele de atîtea amurguri, şi toate fetele morarilor, care au privirile lunecate în depărtări, l-au împodobit cu flori galbene de drăgaică. 2) La Iaşi au plîns clopotele. O echipă care în mîinile lui Teaşcă împrăştia miresme şi bucurii în dulcea capitală a Moldovei se duce acum pe cîmpia ştreangului. Mîhnit în adîncul sufletului, promit să strig un an numele vinovatului. Cu cuvinte care cresc pe spinarea canilor. 3) Rapid, Dinamo şi Steaua au ajuns cu guliile de gît. Cînd te uiţi ce locuri ocupă în clasament te-apucă rîsu-plînsu şi-ţi vine să le-aşezi pe cale numai ochiuri de plită şi tufe de mărăcini. Atîta iesle şi nici-o unghie de Christos în ea ! Tuturor, de la stingă la dreapta , stînga-mprejur şi cu cîntec înainte marş spre groapa I cu furnici. Tamango dă tonul şi toată lumea zice cîntecul ăla cu foaie verde de doi peşti, care nu-s decit nişte amărîţi de scuipici. Şi cînd veţi ajunge la destinaţie, ăia pe care nu ştiu eu şi n-am loc să-i înşir, să rupă cîte-o creangă de ienupăr şi să se bată cu ea peste picioarele alea de lemn pînd or da în clocot. 4) Sus, în foişoarele verii, vîntul bătînd dinspre București spune că Angelo Niculescu va fi schimbat. Iată o șoaptă cu care se împletesc frumos spicele de grîu. Fănuş Neagu Sport