România literară, octombrie-decembrie 1973 (Anul 6, nr. 40-52)
1973-11-29 / nr. 48
PREMII LITERARE Premiul ediţiilor critice • Juriul care s-a întrunit pentru acordarea ,,Marelui premiu al criticii literare“ a decernat „Le Prix de l* Editions critiques“ lui Jean Bruneau pentru ediţia Corespondance de Flaubert, al cărei prim tom a apărut recent în biblioteca Pleiadei. De data aceasta premiul a fost acordat în unanimitate. Premiul „Barral" • 171 de manuscrise au constituit „zestrea“ participării în acest an la premiul „Barral“ pentru roman, organizat la Barcelona. După șase votări, premiul a revenit romanului Busto (Bust), semnat de Vicente Foix (n. 1946 la Alicante), aflat în momentul acela La Londra. Intre membri juriului au figurat Felix de Azua, Mario Vargas Llosa, Juan Garcia Hortelano, Salvador Clotas, José Maria Gastellet și Carlos Barral. N-a votat Carlos Fuentes și Gabriel Garcia Marquez. „Zilele care trec" • „Panglica de onoare“, distincţie anuală acordată de Societatea scriitorilor din Argentina, (S.A.D.E.) a fost conferită pe 1973 poetului spaniol José Carlos Gallardo pentru cartea de poeme Zilele care trec (Los dias que pasan). Actul ceremonial a avut loc la sediul societății în prezenţa preşedintelui ei, scriitorul Bardo Cuneo. Corespondenţa dintre Chopin şi Delfina Potocka • După ce mai bine de un secol au fost considerate pierdute, scrisorile dintre Chopin şi Delfina Potocka au fost descoperite in 1948 la Varşovia. Timp de 25 de ani asupra acestor scrisori a planat o mare doză de suspiciune privind autenticitatea lor, deşi mai mulţi muzicieni le-au atribuit fără nici o ezitare lui Chopin. Dar de curînd Zbigniew Czeczot, directorul Laboratorului de criminalogie al Universităţii din Varşovia împreună cu un grup de experţi au certificat autenticitatea acestor fragmente redescoperite, în scrisorile sale adresate acestei femei celebre prin frumuseţea şi talentul ei muzical. Chopin dezvăluie secretele vieţii sale interioare, adesea necunoscute biografilor ; el vorbeşte de tehnica lucrărilor, a compoziţiilor sale şi dă indicaţii privitoare la interpretarea operelor sale. • In ultimul număr al „revistei internaţionale“ Baroque (nr. 6, 1973), care apare la Monntauban (Franţa), unica publicaţie specializată consacrată studiului sistematic al problemelor barocului, întîlnim două contribuţii ale criticului Adrian Marino : Essai d'une définition de la notion de „Baroque littéraire“ (pp. 43—61) și un scurt articol despre Les premiers echos baroques et maniéristes dans la littérature roumaine. • Panait Istrati revine pe sumarul ultimului număr al revistei Europe (Septembre — Octobre 1973), consacrat aniversării a 50 de ani de la apariţie, cu cîteva pagini autobiografice : Post-Scriptum , „Une nuit dans Ies marais“, reproduse din aceeaşi revistă, unde au apărut cu aproape patru decenii în urmă, în numărul din noiembrie 1935. • O revistă integral dedicată problemelor genurilor literare este publicaţia bianuală poloneză Zagadnienia Rodzajow Literackich („Les problémes des genres littéraires"), care numără printre colaboratorii săi (Tom. XV, nr. 2, 1972, pp. 29—35) și pe folcloristul și slavistul Ion C. Chițimia : L’évolution de la fable en tant que structure et art littéraire. Articolul are și un rezumat în limba polonă. • In revista lunară iugoslavă Lumina (nr. 3, 1973), editată în limba română la Pancevo (redactor șef Ion Bălan). Antoaneta Tănăsescu publică un concentrat eseu de inspiraţie structuralistă despre Meşterul Manoie — Polivalenţa mitului. Se fac asociaţii şi cu texte moderne de Al. Ivasiuc şi Marin Sorescu. • Un studiu, bogat ilustrat, consacrat lui Dimitrie Cantemir, publică revista „Sonntag“ din Berlin, sub semnătura lui Mihail Diaconescu. • Juriul internaţional al Premiului european de literatură pentru copii şi tineret (Premio Europeo di Letteratura Giovanile „Provincia di Trento") întrunit la Levico — Italia, în cea de-a V-a sesiune a sa, pe baza selecţiei cărţilor pentru copii şi tineret apărute în ultimii patru ani, atît in ediţii prime, cît şi în reeditări şi traduceri, scrise în spiritul unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri între popoarele Europei, a acordat Marele Premiu cărţii Krabat a scriitorului german Otfried Preussler. România a fost reprezentată cu acest prilej, prin înscrierea pe lista de onoare a Premiului European a cărţii Poveşti cu tîlc de Alexandru Mitru (scriitor care a primit, de altfel, aceeaşi distincţie şi la precedenta ediţie a premiului, din anul 1968, pentru cartea Săgeata căpitanului Ion). Diploma Marele Premiu şi şase diplome de onoare (autori, traducători şi ilustratori) au fost înmînate în seara de 22 noiembrie a.c., la München, în Fürstensaal (Sala principilor) din Biblioteca de Stat a Bavariei, cu prilejul deschiderii festive a celei de-a 24-a Expoziţii internaţionale a cărţii pentru copii şi tineret. A murit partenera lui Rodolfo Valentino • A încetat din viată, la spitalul newyorkez Sarane, in vîrstă de 63 de ani, actriţa Lila Lake, una din gloriile feminine din perioada filmului mut. Debutînd la numai 13 ani, cu un rol de primă mină, în pelicula Bărbat şi femeie, Lila Lake, cu începere din anul 1922, avea să fie, într-un număr de producţii, partenera celebrului actor Rodolfo Valentino, de care a fost, de altfel, legată printr-o fecundă prietenie. Lila Lake, de asemeni, a jucat şi alături de Charlie Chaplin. Cazul Luis Goytisoio • După opinia revistei „Die Welt“, tîrgul cărţii de la Frankfurt cunoaşte în fiecare an un mit al său, o carte la modă. Acum doi ani a fost romanul Marina de Bachmann, anul trecut, ultima carte a lui Uwe Johnson, iar în prezent „cazul“ se cheamă Luis Goytisolo. Cartea lui Luis Goytisoio, care are 700 de pagini, n-a reuşit să fie tipărită multă vreme in Spania, cu toate că un critic de prestigiu, Carmen Barcell, declara că a citit-o cu sufletul la gură într-o noapte, avînd revelaţia unui mare roman, care poate fi comparat doar cu un secol de singurătate. Expoziţia „Broderia artistică la Detaliu diutr-un epitrahil de la 1755 T ERMENUL de „broderie artistică“ evocă, în zilele noastre, vremi patriarhale, bogate foi de zestre, petreceri la moşii, ore de răgaz, de un seducător romantism, la mănăstirile din Moldova, toate aspecte ale vieţii unei societăţi care, timp de mai bine de un veac şi chiar pînă dincolo de pragul celui de al XIX-lea, îşi însuşea treptat ceea ce reprezenta pentru orizontul ei cultural, „prestigioasa“ civilizaţie occidentală. Procesul desprinderii de o seculară tradiţie care se pierdea, treptat, în cenuşiul nu atît al uitării cît al neînţelegerii, dusă uneori pînă la hotarele dispreţului, crease o aparentă ruptură între trecut şi prezent. Dar nu numai societatea românească a trăit, în cursul sec. al XlX-lea, această violentă atracţie pentru tot ceea ce Occidentul reprezenta ca noutate. Greci, sîrbi, bulgari, albanezi, toate popoarele sudestului european, care păstraseră, cu o patetică conştiinţă, în lungile veacuri ale turcocraţiei, amintirea vie a unui trecut glorios, priveau acum, cu o juvenilă încîntare, către apus. Chiar societatea otomană, al cărei imperiu se destrăma tot atît de spectaculos pe cît se închegase în veacurile XIV—XVI, primea influxuri din țările îndepărtate ale Occidentului. Evul Mediu murea în toată lumea balcanică, tăcut, aproape fără să o ştie contemporanii care priveau acum aproape exclusiv către viitor. O BUNA parte din expoziţia sîrbească ilustrează — bogat şi expresiv — această etapă, punîndu-i în lumină cele trei coordonate stilistice care o definesc : cea tradiţională, cea orientală, cea apuseană, în broderia care decorează diferitele piese de îmbrăcăminte ale burgheziei sîrbeşti, lucrată cu fir de aur, de argint, de mătase colorată, recunoaştem palmetele bizantine, ornamentele vegetal-geometrice tradiţionale străvechii broderii liturgice din întreaga lume sud-est europeană , motive decorative pur orientale (lalele, lotuşi etc.), adesea inspirate din ţesături de aceeaşi provenienţă şi graţioasele bucheţele de flori legate cu panglicuţe, ghirlandele, păsările, peisajele, în stil baroc, rococo, Biedermayer. Repertoriul de motive este pe cît de bogat, pe atît de eclectic : tehnicile se amestecă şi ele. Efectul ? Agreabil, colorat, de o fantezie adeseori naivă, un manierism de salon cu tendinţe lirice, un confortabil şi atrăgător sentiment al efemerului , piese în care un lux, mai mult aparent, satisfăcea exigenţele de modernism ale unei burghezii ce abia prindea rădăcini. Etapă de final a unei mari tradiţii ? Decadenţă ? Credem că nu. Este un început sau, cel mult, o fază de tranziţie, care pregăteşte „arta decorativă“ modernă. Ea ţine de alte nevoi decît cele ale vieţii medievale, nevoi de ordinul confortului ; are o altă răspindire, o altă accesibilitate, devine un bun al vieţii de fiecare zi şi al tuturor. Broderia artistică a sec. XVIII— XIX, aşa cum ne-o înfăţişează expoziţia, este o pagină de istoria culturii pe care o trăiesc, cu impresionante similitudini, sîrbi, greci, bulgari, români, albanezi, turci. Organizatorii expoziţiei au fost fericit inspiraţi acordînd acestui aspect, puţin cunoscut şi, şi mai puţin preţuit, atenţia pe care o merită nu un „melancolic apus“ al unei mari arte, aşa cum se spune pe nedrept adeseori, ci unui prolog, în care perspectiva trecutului atinge hotarele viitorului. TRECUTUL începe în veacul al XIV-lea (piese mai vechi nu s-au păstrat) cu marea, cu somptuoasa, strălucitoarea broderie liturgică. Ţara ei de baştină a fost Bizanţul, locul unde şi-a atins desăvîrşirea palatul imperial al bazileilor. De aci şi din marile centre mănăstireşti ale lumii bizantine, broderia liturgică a trecut mai departe, depăşind hotarele lumii ortodoxe şi ajungînd în Occident. Dar roadele ei cele mai nobile, de o uluitoare virtuozitate tehnică, le-au dat ţările din Sud- Estul european. Mănăstirile din Balcani, muzeele din Athena, Belgrad, Sofia ş.a. se mîndresc cu un număr de capodopere, printre care piesele sîrbeşti din expoziţie sînt pe cît de caracteristice, pe atît de reprezentative pentru remarcabilul nivel artistic pe care îl păstra poporul sîrb în vremile grele ale dominaţiei otomane. Broderia liturgică, din fir de aur şi de argint pe fond de mătase colorată (precumpănitor roşie, culoarea imperială), este aproape integral figurativă ; ornamentul joacă un rol cu totul secundar. Compoziţiile sunt perfect arhitecturate; structura temelor de o concentrată şi impresionantă sobrietate. Emoţia pe care o degajă unele din aceste opere de artă nu vine numai din perfecţia lor tehnică, din strălucirea lor cromatică, din eleganţa desenului, din echilibrul structural, ci, în aceeaşi măsură, din intensitatea expresiei, din acuitatea gestului, din amploarea ritmului. Broderiile cele mai vechi sugerează calităţile de monumentalitate ale picturii murale, domeniu în care poporul sîrb a dat nenumărate capodopere în veacurile XIII—XVI. Evident, nu toate piesele ating aceeaşi desăvîrşire tehnică şi expresivă ; unitatea de stil rămîne însă evidentă, chiar la nivelul unei arte care tinde, către mijlocul veacului al XVII-lea, spre meşteşugul artistic. Această unitate de stil caracterizează întreaga broderie liturgică şi profană a ţărilor balcanice, cinci veacuri de-a rîndul, în aşa măsură încît adesea numai inscripţiile de donaţie (tot brodate) sau izvoarele documentare stau mărturie faptului că o piesă sau alta a fost lucrată în Ţările Româneşti, în mănăstiri sau centre sîrbeşti, bulgare, greceşti. In expoziţie se află şi cîteva broderii liturgice provenite din Ţara Românească şi Moldova ; sunt daruri făcute mănăstirilor — marile focare de cultură medievală — din ţinuturile vecine, de către voievozii sau marii boieri şi prelaţi români. Expoziţia „Broderia artistică la sîrbi“ este o nobilă mărturie nu numai a artei medievale la popoarele din răsăritul Europei, ci şi cea a unei comunităţi de cultură care nu se dezminte veacuri de-a rinduL Iar evoluţia pe care expoziţia o exemplifică atît de limpede pentru unul din cele mai reprezentative genuri de artă ale trecutului — trecerea de la sacru la profan, de la simbolic la concret, de la aristocratic la popular — corespunde evoluţiei culturii de la cea medievală la cea modernă. De aceea, pe lîngă plăcerea estetică pe care ne-o îngăduie, expoziţia devine un act de cultură. Maria Ana Musicescu România literară 31