România literară, aprilie-iunie 1980 (Anul 13, nr. 14-26)
1980-05-15 / nr. 20
• Fondat la Santiago în 1968, această companie a trebuit să se exileze, după ce a plătit un greu tribut regimului lui Pinochet : majoritatea autorilor şi regizorilor au fost arestaţi în 1974. Au continuat, insă, să scrie şi să reprezinte piese in temniţe şi lagăre de concentrare. Apoi, o parte au reuşit să plece. Opera unuia dintre aceşti autori, Oscar Castro, a fost reprezentată la 24 aprilie la Paris . Liv Ullman — a doua carte • Celebra actriţă de origine norvegiană, Liv Ullman (în imagine), care şi-a ciştigat faima de subtilă şi foarte expresivă interpretă a multor roluri în filme şi piese de teatru realizate în Suedia, Statele Unite, R.F. Germania, Franţa şi Italia, a hotărit să-şi diversifice preocupările. Intr-o conferinţă de presă, ea a anunţat că a terminat de scris o nouă carte, intitulată Tides şi în care povesteşte, la persoana a treia, despre fazele vieţii femeilor. „Nimic nu mi-a dat vreodată asemenea satisfacţie profesională, intelectuală ca scrisul“, a declarat Liv Ullman, referindu-se la anterioara ei carte, autobiografică, intitulată Changing şi apărută acum aproape trei ani. „Elogiile pe care le primesc pentru filme sunt în cea mai mare parte umilitoare — oamenii mă confundă cu rolul pe care-l joc. E mai uşor să ai personalitate în ceea ce scrii“. Cu toate acestea, actriţa nu va abandona filmul. Calderon, inedit • Intrat în renovare în urmă cu patru ani, Teatrul Spaniol şi-a început noua stagiune săptămâna trecută cu un text inedit : Femeia din Alexandria, aparţinând marelui dramaturg din Secolul de Aur, Calderon de la Barca. Criticii şi cunoscătorii avizaţi nu s-au aratat deloc entuziasmaţi, apreciind spectacolul ca „foarte jos“, deşi interpreţii — Aurora Bautista, Emiliano Redondo, Charo Soriano, Quique Campiras, etc. — beneficiind de cele mai noi mijloace tehnice pentru scenă, au zburat de multe ori, la modul propriu, peste capetele spectatorilor. Construcţia teatrului se află ridicată pe locul unde pe cînd trăia Calderon funcţiona tot un teatru, Escorral de la Pacheca. Ca un făcut, inaugurarea stagiunii a trebuit să se amine cu trei luni de zile, căci actriţa principală, Aurora Bautista, spre supărarea lui Tierno Galván, primarul Madridului, îşi uitase rolul este o comedie muzicală a cărei temă e viaţa unui exilat. Spectacolul este interpretat de zece artişti latino-americani care se exprimă în franceză. Ei fac parte din Teatrul Aleph, care şi-a ciştigat notorietatea la Festivalul din Nancy, in 1973, sprijiniţi de Ariane Mnouchkine şi Klaude Lebouch. (în imagine, o scenă din spectacolul Generalul Penalosa şi exilul Mateluna). O carte despre lectura poeziei în editura Universităţii Harvard a apărut o carte deosebită, scrisă de o profesoară de literatură, Helen Wendler. Intitulată Part of Nature Part of Us. Modern American Poets, cartea este un ghid pentru cei care vor să se iniţieze in arta şi ştiinţa de a citi o poezie. Exemplele şi citatele fac ca această lucrare analitică să fie în acelaşi timp o preţioasă antologie a literaturii americane din ultimul deceniu. Printre autorii abordaţi : Louise Gluck, Wallace Stevens, Marianne Moore, Kendall Jarrell, Robert Lowell, Frank O’Hara, Allen Ginsberg, James Merrill, A. R. Ammons, Adrienne Rich. Teatrul Aleph Un festival al măştii • După spectacolele oferite la Paris, Opera din Beijing va inaugura al şaptelea Festival al artelor tradiţionale ,de la Rennes, Tema aleasă în acest an. — masca — va reuni, intre 20 mai — 4 iunie, peste 300 de actori şi dansatori care vor arbora 500 de măşti şi costume. Şase spectacole mascate, total necunoscute în Europa, sunt aşteptate cu interes deosebit : dansurile sacre din Bhutan, ritualurile Nyau si Makishi din Zambia, o ceremonie de iniţiere din Tanzania, Kagura din Japonia, Krishnattam din India si Diablada din Bolivia. Centenar Kirchner • La 6 mai a.c. s-au împlinit 100 de ani de la naşterea pictorului expresionist german Ernst Ludwig Kirchner (1880—1938), fondator, împreună cu Erich Heckel, Karl Schmidt Rottluff si Friti Bleyl, al grupului Die Bröke in 1905 la Dresda. De un expresionism acut, reacţie împotriva artei pariziene şi a esteticii acesteia, pictura lui Kirchner e o expresie a revoltei şi neliniştii. Incercînd să dezvolte latura primitivă şi frustă a sensibilităţii umane, Kirchner se inspiră din xilografia germană de la sfîrşitul evului mediu, din stampele japoneze, din cultura și arta neagră a Oceaniei. Flaubert omagiat • Primul număr pe acest an al revistei trimestriale „L’arc“ (79/1980) este consacrat în întregime lui Gustave Flaubert, cu prilejul centenarului morții sale. Dintre cele 16 studii însumate aici, reţin atenţia: Flaubert şi Proust de Gérard Genette, Flaubert şi Kafka de Marthe Robert, precum şi materialele inedite ale lui J.P. Sartre. Convorbire cu J.P. Sartre despre „Doamna Bovary“, consemnată de Clement şi Bernard Pintaud, şi Note despre „Doamna Bovary", fragment din caietul al 2-lea al studiului Madame Bovary, din al 4-lea volum dedicat autorului Educației sentimentale. „Revista de Occidente“ • După multe alte tentative cu reuşită parţială „Revista de Occidente“, publicaţie fondată de filosoful spaniol José Ortega y Gasset, in 1923, a fost repusă recent în circulaţie (pentru moment, trimestrial), de data aceasta cu şanse de durată . Fundaţia Gasset, recent înfiinţată şi ea, a obţinut sprijinul material al uneia din cele mai dinamice bănci spaniole, Urmijo. Păstrînd vechiul format, precum şi caracterele tipografice — contribuţie acordată de Ministerul Culturii din Spania — revista va păstra în mare rubricile iniţiate de marele filosof, cele ce l-au adus la vremea respectivă atita faimă, incit mult timp a fost considerată drept una din cele mai importante reviste de cultură din continentul european. Congres internaţional • Al treilea congres internaţional al autorilor de romane poliţiste va avea loc anul acesta, intre 14—18 iunie, la Stockholm. Continuatorii Agathei Christie vor discuta, după cum se anunţă, probleme de fond dar şi „stringente“ chestiuni profesionale. Printre cei 400 de participanţi — scriitori, critici, producători de filme şi scenarii poliţiste, actori se numără Roger Moore („Sfintul“), Paul Newman, Peter Falk, Peter Sellers etc. Don Pasquale în ritm de rock • Teatro Aurora din Roma a prezentat în premieră opera Don Pasquale de Donizetti, transpusă pe muzică pop. Libretul original a fost adaptat si tradus in dialect de Tito Schipa jr. si Roberto Bonanni. Reelaborarea muzicii a revenit lui Gianni Marchetti. In fotografie, Tito Schipa Kr., într-o scenă din spectacol. ATLAS De la fereastră • De la fereastra mea se văd ■ două acoperişuri de tablă vopsită cu miniu şi avind paradoxal, chiar culoarea ruginei împotriva căreia luptă , un castan rotat şi impunător ; spatele unei case cu mai multe hornuri, imens şi gol, cu tencuiala căzută pe alocuri închipuind hărţi pline de precizie ale unor ţinuturi inexistente ; un salcim zdrenţuit, avind vocaţia umilinţei şi părînd încă de la primii muguri ai primăverii imbătrînit sau sifonat , şi un plop uriaş, depăşind cu mult clădirile şi copacii din jur şi avind o asemenea măreţie incit e nevoie de un efort pentru a-1 îngloba in peisaj şi n-1 face să aparţină cuiva — oraşului sau naturii. în extrema dreaptă a acestui cadru, depăşindu-1, mai pot să văd, dacă mă aplec puţin, o clădire ciudată, improvizată parcă, purtînd intr-o parte, deasupra etajului al doilea, un turn ascuţit terminat printr-un buzdugan caraghios dar nu lipsit de mister, un turn bizar sub acoperişul căruia se deschide, pe fiecare dintre cele patru laturi, cite un ochi rotund cu sprinceană circumflexă, un geamlîc decorativ probabil, dar semănînd atît de tare cu un ochi incit nu-1 pot privi un minut întreg fără să clipesc, ca şi cum nu i-aş putea susţine privirea. De la acest turn, absolut inexplicabil în context, coboară în mai multe planuri întretăiate acoperişul spart şi cîrpit din loc în loc cu bucăţi de tablă fixate cu aproximaţie sub ţigle şi pereţii scorojiţi arătîncu-şi pe sub tencuiala murdară cărămizile în curs de măcinare, iar mai jos, sub ramurile unui oţetar mereu in contratimp — etalînd zdrenţele ofilite ale frunzelor de anul trecut in plină primăvară şi frunze adolescentine, crude şi verzi, în octombrie — un garaj încropit din plăci aglomerate si foi de polietilenă, un coteţ de găini eşafodat din lăzi de fructe, goale, legate intre ele cu capete de sirmă şi o cuşcă de ciine amenajată într-o fostă afumătoare, probabil, pentru că lada e neagră şi argăsitâ de fumul mai multor decenii, iar cîinele cu voce de bas şi urechi clăpăuge care o locuieşte are blana, albă cîndva, mînjită în permanenţă de dungi şi pete de funingine. Este vorba, desigur, de curtea şi peretele din spate ale unei clădiri cu intrarea şi ferestrele dînd intr-o altă stradă, paralelă, din moment ce între toată această suprapunere de linii şi flichii obsedanţi şi ridicoli ai turnului, eu nu văd decit zidurile drepte, oarbe, puţin scorojite. Cu o singură excepţie : chiar în calcanul casei, acolo unde ai fi presupus că se află podul, sail o manardă, la o înălţime de cîţiva zeci de metri de la pămînt, deasupra ramurilor salamului care parcă încearcă, fără să reușească, să o mascheze, deasupra golului, se deschide o ușă. Se deschide este numai un fel de a vorbi, pentru că ea stă închisă cu demnitate, cu un aer immortant care — ce-i drept — nu exclude deloc posibilitatea deschiderii. E o uşă frumoasă, nu de cameră, ci de apartament, o uşă solidă care contactează oarecum cu aerul aproximativ şi fantezist al clădirii, o uşă pur şi simplu normală al cărei insolit strident izvorăşte tocmai din naturaleţea cu care îşi păstrează în locul absurd in care este plasată, atît de inexplinit, caracterul normal, obişnuit, lipsit de mirare. întregul univers, in-room şi promiscuu care se vede de la fereastra mea, e salvat de minst-Tul nonşalant al acestei uşi pe care, dacă mă aplec puţin, o zăresc, gata oricind să mă consoleze cu absurdul ei iremediabil și împăcat cu sine. Ana Blandiana Cineaşti cehoslovaci • SAPTAMÎNA trecută, în cadrul „Zilelor culturii cehoslovace“, publicul român a reintilnit şi cîteva filme şi cîţiva realizatori din studiourile de la Barrandov sau Bratislava , căci regizorul-poet al adolescenţei, Jiri Hanibal, populara actriţă Alena Vrăniva şi directorul Pavel Kuzma au fost prezenţi la galele de la Bucureşti, Galaţi şi Buzău, iar cele trei lung-metraje (Taina oraşului, Umbrele verii fierbinţi şi Eliberarea oraşului Fraga) au ilustrat cîteva din caracteristicile actuale ale creaţiei cinematografice cehoslovace. O evocare — implicînd documentul filmat în epocă, dar şi reconstituirea minuţioasă, cu ajutorul actorilor, a evenimentelor — propune patetic Otakar Vávra in Eliberarea oraşului Praga. Cineastul cu îndelungată şi bogată experienţă (Vávra şi-a început cariera în deceniul al patrulea) punctează succint importante date din istoria anilor 1944—1945, pentru a rememora detailat în special orele de luptă şi sacrificii, din preajma încheierii celui de al doilea război. Bătălia pentru salvarea Pragăi de sub ocupaţia hitleristă se proiectează amplu pe ecran , rînd pe rînd operaţiile militare de anvergură din cronica lunii mai ’45 se fixează pe peliculă, in timp ce, în prim plan, revine neîncetat dramatica rezistenţă a locuitorilor „oraşului de aur“. Epopeea jertfelor unui întreg popor se contopeşte cu dramele eroilor „neînsemnaţi“ , tonalitatea obiectivă — cea a comunicatelor radiofonice — se suprapune momentelor ce omagiază pe conducătorii comunişti şi pe patrioţii anonimi. Dar, mai ales, se impune mereu, de-a lungul filmului, comentariul şi insertul explicativ, redimensionind declarativ fantele reale, în ecou cu tragedia aceleiaşi conflagraţii mondiale, se construieşte şi pelicula Umbrele verii fierbinţi ; regizorul Frantisek Vlari — ce debuta în filmul de fie- . tiune, în 1959 — îşi alcătuieşte insă rechizitoriul impotriva cruzimi şi urii, nu in ample desfăşurări de frescă, dintr-un micro-studiu de atmosferă şi psihologie. Povestirea cinematografică urmăreşte destinul unei bande de nazişti refugiaţi, după instaurarea păcii, într-o fermă izolată din munţii Cehoslovaciei, însăşi ritmurile molcome ale vieţii normale, lirismul senin din gesturile familiei de ţărani, liniştea şi lumina din peisajul sătesc resping intruziunea violenţei. Semnele morţii se acumulează lent, ameninţările rostite ori doar ghicite se reunesc treptat , iar justiţiarul deznodămînt — de-i cam spectaculos în sine — vine ca o concluzie firească a meditaţiei filivee. Secretul oraşului (peliculă semnată de Ludvik Răza, un realizator familiarizat, pe platourile televiziunii, in deosebi, cu naraţiunile fantastice) se inseră din romanul lui Jules Verne, Oraşul de oţel. Dar cineastul se abţine să cristalizeze metaforele perene, prezente evident in motivele literare ; întimplările science-fiction se înşiruie respectind modest rigorile cursivităţii, cultivînd — numai la nivelul înţelegerii micilor spectatori — pledoaria pacifistă, circumscrisă în ae-.-rierea aventurilor blîndului inginer Zoriac si a inocentului Victor în cetatea armamentului, teroarei şi frigului. „Zilele culturii cehoslovace“ au readus astfel, în atenţia publicului român, alături de prestigioşii scriitori, oameni de teatru, plasticieni sau muzicieni, si pe cîtiva regizori de renume — precum Vávra, Vlăjitori Hanibal —, autori care au participat constant, in ultimele decenii, la consolidarea scolii cinematografice contemporane cehoslovace. Ioana Creangă , între 14 mai 1980 a avut loc la Stresa (Italia), al V-lea Congres european consacrat anticipaţiei, care a prilejuit numeroase manifestări — conferinţe, dezbateri, expoziţii, spectacole etc. Au participat peste 500 de scriitori, editori, artişti plastici şi iubitori ai genului din numeroase ţâri europene, precum şi din Statele Unite şi Canada. Anticipaţia românească a înregistrat un deosebit succes. Astfel, Premiul Special „Europa 1980“ pentru lucrări de critică şi istorie literară a fost Congres european decernat de un juriu internaţional lui Ion Hobana pentru monografia 20 000 de pagini în cântarea lui Jules Verne. Au obţinut, de asemenea, premii „Europa 1980“, acordate celor mai bune lucrări pe categorii : Vladimir Colin pentru romanul Babei, Gheorghe Săsărman pentru povestirea Evadarea lui Algernon, revista Omicron, editată de cenaclul craiovean „Henri Coandă“, şi graficianul Sandu Florea, pentru In lumea lui Harap Alb. In cadrul expoziţiei europene de artă fantastică, Marcela Cordescu a fost distinsă cu un premiu internaţional pentru pictură. Au mai primit diplome de onoare colecţia Fantastic Club a Editurii Albatros şi graficianul Sergiu Nicola. Congresul a demonstrat încă o dată utilitatea unor asemenea întilniri care contribuie la mai buna cunoaştere reciprocă a realizărilor şi punctelor de vedere în domeniul anticipaţiei, la adîncirea relaţiilor de colaborare şi înţelegere. România literară 23