România literară, iulie-septembrie 1980 (Anul 13, nr. 27-39)
1980-07-03 / nr. 27
ISTORIE şi ACTUALITATE IN Hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R., din 26-27 octombrie 1977 cu privire la aniversarea a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat şi independent, se arăta : „Sărbătorirea împlinirii a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat şi independent va fi un nou prilej de subliniere, în lumina materialismului dialectic şi istoric, a rolului determinant al maselor in făurirea istoriei şi civilizaţiei materiale şi spirituale a popoarelor, în transformarea revoluţionară a societăţii omeneşti. Va fi pusă în lumină influenţa tot mai puternică pe care o exercită masele largi populare asupra evoluţiei lumii contemporane, rolul lor hotărîtor in lupta împotriva vechii politici imperialiste de dominaţie, inechitate, forţă şi dictat, pentru instaurarea în viaţa internaţională a unei politici noi de egalitate, colaborare şi pace“. Se desprind cu limpezime din textul acesta două componente de bază ale concepţiei partidului nostru privitoare la istorie : 1. situarea fermă şi explicită, în judecarea evenimentelor trecutului, pe poziţiile materialismului dialectic şi istoric, din al cărui unghi de înţelegere rolul maselor în făurirea civilizaţiei materiale şi spirituale a popoarelor ne apare decisiv ; 2. considerarea istoriei mereu în relaţie cu prezentul, cu existenţa de azi a popoarelor, cu evoluţiile actuale din viaţa internaţională, şi aceasta nu doar prin raportări simbolice, dar ca element important de explicare a cauzelor, de abordare dialectică a proceselor contemporane. Intr-adevăr, tot ce s-a întreprins la noi în ultimii cincisprezece ani pentru relevarea celor mai semnificative momente ale trecutului patriei, prin activarea marilor valori ale istoriei noastre naţionale, poartă inconfundabil sigiliul actualităţii. Nu arhivistică măruntă în pure scopuri muzeale, nu belferească inventariere de vestigii, ci pasionată reconstituire cu largi implicaţii în sfera ideilor sociale, a politicului, generalizînd teoretic, aşa cum se arată în Programul partidului, experienţa poporului nostru în lupta sa de două ori milenară pentru progres social, pentru neatîrnare şi libertate, pentru o viaţă mai bună şi mai demnă. Dincolo de ceea ce reprezintă ca depozit spiritual şi sursă de emoţie poetică epocile trecute, ele oferă celor de azi repere în acţiune, şi a pune în lumină aceste repere, cu rigoarea şi forţa de convingere a argumentelor ştiinţifice, este una din misiunile cele mai importante ale cercetării istorice. Spre asemenea ţeluri îndemna pe istorici tovarăşul Nicolae Ceauşescu atunci cînd spunea : „Cercetarea istorică, departe de a constitui o investigare cu caracter strict documentar a trecutului este în bună măsură — aşa cum arată viaţa — şi o ştiinţă a prezentului. Istoria oferă concluzii şi învăţăminte despre marile procese ale dezvoltării societăţii, ale existenţei popoarelor de-a lungul timpului, punînd în evidenţă atît ceea ce a fost valoros, progresist, şi a servit mersului înainte al societăţii, cît şi piedicile ridicate de-a curmezişul evoluţiei şi care au costat scump umanitatea, au întîrziat progresul unor naţiuni. Rezultatele cercetărilor istorice sunt de natură să ajute omenirea contemporană să înţeleagă mai bine legile obiective care guvernează societatea, necesitatea de a acţiona în spiritul cerinţelor progresului. De asemenea, istoria este chemată să sprijine, prin concluziile sale, perfecţionarea organizării societăţii de azi, relaţiile dintre state şi naţiuni, conlucrarea paşnică dintre toate popoarele lumii“. ACEST spirit nou, eminamente revoluţionar, de înţelegere a prerogativelor istoriei, antrenînd regenerarea unei ştiinţe trecută cîndva printre disciplinele moarte, convocînd-o la atribuţiuni şi rosturi întineritoare, acest spirit, aşadar, promovat cu îndrăzneală de secretarul general al partidului nostru, a chezăşuit „România literară" BUREBISTA - pictură de Ion Murariu (Continuare in papuch 2) 01 r Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Anul XIII, nr. 27, joi 3 iulie 1980 . Păstrînd de la daci setea nestinsă de libertate, voinţa de a nu-şi pleca fruntea sub jugul străin, hotărirea de a rămine mereu el însuşi, unic stăpîn pe viaţa şi pe soarta sa şi continuînd spiritul raţional, judecata şi pasiunea creatoare a romanilor, poporul român, nou apărut in lume, avea să împlinească, într-o existenţă de aproape două milenii, un eroic, zbuciumat şi măreţ destin istoric, dezvoltîndu-se continuu şi afirmîndu-se cu putere în rîndul popoarelor şi, astăzi, al naţiunilor lumii. NICOLAE CEAUŞESCU