România literară, iulie-septembrie 1982 (Anul 15, nr. 27-40)
1982-09-02 / nr. 36
• Singuracolecţie muzeală Richard Wagner nu se află în oraşul natal al compozitorului, Leipzig, ci la Wartburg- Eisenach, oraş pe care marele muzician l-a vizitat de citeva ori, o dată in compania lui Franz Liszt. Colecţia, care a fost fondată de un pasionat admirator vienez al lui Wagner şi a ajuns apoi la Eisenach în 1895, este acum transformată intr-un muzeu important, care va fi inaugurat cu prilejul comemorării, in 1983, a o sută de ani de la moartea compozitorului. Se apreciază că acest muzeu va oferi un fond Inestimabil pentru cercetări şi pentru interesul iubitorilor de muzică. Un muzeu Wagner Printre exponatele deosebite se numără o bibliotecă cu 6 000 de titluri, partitura originală pentru „Rienzi“, peste 200 de scrisori şi facsimile ale lui Wagner, una din cele cinci măşti mortuare ale sale existente din turnarea originală, costume şi figurine, adnotări personale ale compozitorului, afişe şi programe teatrale, o literatură secundară aproape completă despre viaţa şi opera maestrului, precum şi o cuprinzătoare colecţie de ziare din cea de-a doua jumătate a secolului XIX, care cuprinde 15 000 de articole, cronici, note şi ilustraţii referitoare la spectacolele şi concertele wagneriene. Printre exponatele cele mai preţioase ale muzeului se află un „Tafelklavier“ (pian mic de masă), la care cînta cîndva Wagner. .Ultimele povestiri din Canterbury" • Este titlul culegerii de nuvele fantastice pe care editura belgiană Gérard o republică acum, aducând astfel din nou în circulaţie, cu un deosebit succes, numele lui Jean Ray, care, alături de Edgar Poe şi Lovecraft, e unul din maeştrii incontestabili ai genului fantastic. Născut la 8 iulie 1887 la Gând (Belgia), Jear- Ray este un personaj puţin obişnuit, viaţa lui părînd parcă născocită de autorul unor romane de aventuri. O parte din opera sa a fost scrisă pentru tineret, în flamandă, sub numele de John Flanders, dar tot ce a publicat după aceea sub numele de Jean Ray a fost scris în limba franceză. Prodigiosul succes pe care le-au obţinut 25 din cele mai bune povestiri fantastice şi Malpertius, unicul său roman, publicate în colecţia de buzunar Marabou Géant, au dovedit că Jean Ray exercită o influenţă considerabilă asupra amatorilor de mister şi de literatură fantastică, ceea ce a şi determinat acum republicarea acestor ultime povestiri din Canterbury. în cele peste treizeci de mici nuvele, Jean Ray îşi poartă cititorii intr-o tavernă afumată, refugiul celor mai înspăimîntătoare fantome, careevocă adunarea pelerinilor din Canterbury. Mergind pe urmele lui Geoffrey Chaucer care a scris, în secolul al XIV-Iea, Povestirile din Canterbury, un fel de „comedie umană" prezentată sub forma unor povestiri istorisite de pelerini, Jean Ray imaginează, in nuveletele sale, o adunare de fantome care, chiar in cadrul tavernei unde Chaucher şi-a imaginat opera, îşi povestesc reciproc viaţa lor îngrozitoare înainte de a dispărea pentru totdeauna în negura timpurilor. Luigi Puici — 550 • La 15 august s-au Împlinit 550 de ani de la nașterea poetului italian Luigi Puici (1432—1484), autor al celebrului poem epic cavaleresc II Morgante Maggiore, 1483, una din capodoperele literaturii italiene, care reia un poem cavaleresc din ciclul carolingian, și anume Orlando. Deşi intenţia lui Puici a fost doar de a repovesti într-o formă elaborată poemul popular, rezultatul, ca şi un căzul Divinei Comedii, depăşeşte cu mult intenţia iniţială, confirmindu-l pe Croce atunci cînd spune tocmai referitor la Puici : „ocazia sau intenţia nu constituie niciodată substanţa unei opere, care constă, în schimb, in ceea ce autorul aduce personal în ea“. Bănuit de erezie, Puici şi-a atras criticile neoplatonicienilor florentini dar şi ale Bisericii catolice. Poetul a scris Spovedanie, in versuri, in care se apără de acuzaţiile ce i se aduseseră. Puici a mai scris Epistole, volumul de versuri laice Cartea sonetelor, Turnirul. Un tenor de aur • Societatea muzicii din Italia a decernat medalia de aur pentru cel mai bun cîntăreţ străin al sezonului, tenorului sovietic Iuri Marusin. Invitat la Scala, Iuri Marusin, solist al Teatrului de Operă şi Balet din Leningrad, a cîntat, acompaniat de alţi faimoşi solişti, în Simon Boccanegra de Verdi. Critica de specialitate, apreciind performanțele sale vocale, il consideră cel mai mare tenor liricodramatic al lumii. Tot la Scala, acesta a cîntat cu mare succes in opera Mavra de Stravinski. Nepalul cultural intre secolele XII şi XXI • în Nepal, după cronologia Vikram sambat, este anul 2038, deci secolul XXI, in schimb, in valea Kătmandu a ace-’ leiaşi ţări, abia a Început secolil al XIl-Iea ! Din punct de vedere cultural, * tara oscilează între aceste două secole, sub raportul cronologiei europenei ipire tradiţie, cu tot ce pare valoros, şi formele decultură ale adevăratului secol XX. Cunoscutul pictor şi scriitor Layn Singh Bangdel, preşedinte al Academiei Regale, consideră că Ne- palul trebuie, pe de o parte, să se sincronizeze cit mai repede cu contemporaneitatea, iar pe de alta — să se străduiască să-şi păstreze specificul. Patronînd invătămintul, arta, cultura, Academia se îngrijeşte de toate valorile create de poporul nepalez de-a lungul veacurilor: de la dansuri şi melodii, pînă la, croiala costumului muntenilor ; de la măştile vechi la drama content- porana; de la poezie la capodoperele arhitectonice pentru a căror restaurare va conlucra cu UNESCO. Academia dispune şi de un teatru cu o sală modernă. Teatrul propriu-zis, sub raportul creaţiei dramatice, actoriceşti şi regizorale, se naşte acum. Secţia dramatică a Academiei este condusă de tînărul om de teatru Harihar Sharma, născut in anul 2007 (1951). El a jucat in filmul Sindur, turnat după scenariul cunoscutului scriitor Daulat Vikram Bista. Dramaturgul nepalez Balkrishna Soma a prezentat teatrului primele piese nepaleze originale, primite cu multă căldură de compatrioţi. I-au urmat exemplul şi alţii, printre care Vijaya Bahadul Mal. Teatrul Academiei se străduieşte să creeze un repertoriu dramatic naţional, atrăgind in felul acesta miile de spectatori nepalezi spre luminile vrăjite ale rampei. Academia Regală şi Ministerul Culturii, recent creat, depun o muncă susţinută pentru ca Nepalul tradiţionalului secol XXI, să-şi apropie toate formele de artă ale secolului XX. Arthur Schnitzler... • ...viaţa, opera şi timpul său este titlul sub care, in editura vest-germană „Fischer“, aapărut monografia consacrată remarcabilului dramaturg şi prozator austriac Arthur Schnitzler (1862— 1931). O contribuţie deosebită la realizarea acestei monografii a avut-o Heinrich Schnitzler, fiul scriitorului, care i-a pus la dispoziţie autorului monografiei, Reinhard Urbach, el însuşi dramaturg, numeroase materiale documentare inedite. Monografia lui Urbach consacrată lui Schnitzler cuprinde două părţi distincte : prima parte este dedicată operei dramatice ocupîndu-se în special de piesele Anatol (1893), Dragoste uşoară (1896), Hora (1900), Drumul singuratic (1905) şi Profesorul Bernhard (1912), iar a doua analizează proza autorului, nuvelistica lui: Locotenentul Gusti (1926), Domnişoara Else (1926) sau Nuvelă de vis (1956), subliniindu-se remarcabilele calităţi stilistice ale lui Schnitzler şi locul său printre reprezentanţii de seamă ai impresionismului vienez. A 30-a ediţie... • ...a Festivalului internaţional al filmului de la San Sebastian se va desfăşura anul acesta intre 17 si 26 septembrie. Cu această ocazie vor fi proiectate 260 de filme, iar o parte din program va fi consacrat cineastului vest-german decedat recent — Rainer Werner Fassbinder. Stravinski astăzi • Aceasta a fost tema unui congres internaţional organizat şi găzduit de Scala din Milano cu prilejul centenarului Stravinski. Intervenţiile muzicologilor, criticilor şi cercetătorilor prezenţi s-au axat cu deosebire pe prezentarea operei lui Stravinski sub aspect metodologic şi estetic. Despre legătura lui Stravinski cu tradiţia specifică melosului rus a vorbit Mihail Druşkin, care a identificat influenţele „stilului rus muzical şi extra muzical“, atît în operele de tinereţe cit şi în lucrările de maturitate. KK -*-3 Ss&SiSJSf OT3 Bulat Okudjava : „Memoria noastră" • Poetul Bulat Okudjava a devenit celebru în Uniunea Sovietică in decursul anilor 50—60 ca autor și interpret al unor cintece lirice de mare sensibilitate. Mai tîrziu, s-a făcut cunoscut și in străinătate, fiind supranumit „trubadurul sovietic“. Okudjava este și un prozator foarte apreciat, scrierile sale fiind inspirate in cea mai mare parte din fapte de război la care a participat ca voluntar, la vîrsta de 17 ani. Intr-un amplu interviu pe care l-a acordat revistei „Les lettres soviétiques“, Okudjava a evocat ororile războiului cu toate consecinţele dezastruoase imediate şi de durată, subliniind că omenirea nu trebuie să le uite nici o clipă pentru a preintimpina repetarea tragediei. Referindu-se la consecinţele morale şi la experienţa de război, Okudjava spunea : „In acest sens n-ar fi absolut exact să vorbim numai despre război. Există experienţa unei vieţi întregi din care o mare parte este legată de război. Totul se amestecă şi se confundă. Dar nici unul din anii trăiţi nu lasă urme atit de profunde în suflete ca anii de război. Mai exact s-ar putea vorbi de o cicatrice care doare ca o rană deschisă. Războiul nu este numai semnalul care anunţă atacul. El este şi angoasa aşteptării acestuia, şi gemetele din spirale, şi femeile care aşteaptă in orice clipă anunţul de deces. Războiul înseamnă şi anii de după război, care nu trebuie uitaţi. Ar fi tămădui rănile nu este nicidecum mai uşor decit a le contracta“. „Caminul artei" Artişti catalani ai deceniului , opt •ACUM doi ani, o amplă expoziţie de artă spaniolă din secolul XX omagia la noi un important capitol al creaţiei europene : modernitatea clasică. Printre expozanţii de atunci se aflau trei nume ilustre ale contribuţiei catalane — Tapiés, Miró, Gonzalez. De astă dată facem cunoştinţă cu cei mai tineri reprezentanţi ai mişcării artistice catalane, ea însăşi veche de zece secole, mereu strălucitoare şi pînă astăzi purtîndu-şi nealterată fizionomia impregnată de orgoliul polemicii generoase şi al omniprezenţei în viaţa oamenilor. Cu numele celor care expun la Bucureşti, printre ei Albert Giros, Iosefina Miralles, Noguera, Josep Ponsati, Benet Rossel, Jordi Benito, — pătrundem in procesul însuşi al transformării conceptului de avangardă în conceptul post-avangardei, cum sună recentul apelativ al mişcării artistice de ultimă oră. Foarte rezumativ spus, este vorba despre întorsătura pe care a luiat-o in anii 70, mai precis către sfîrşitul deceniului, problematica inovaţiei superioare şi a chestionării valorilor ca principii ale demersului creator : întorsătură nouă îndreptată spre căutarea, in primul rînd, a unei acomodări la întrebările, nevoile şi obişnuinţele cele mai răspîndite ale umanităţii contemporane care trebuie ajutată ca din zilnica ei hrănire cu informaţiile şi versiunile „massmedia“ ale existenţei, să poată obţine nu o tocire a lucidităţii şi sensibilităţii, ci o creştere a capacităţii de a înţelege şi acţiona. Programul acesta nu este neapărat legat de importante modificări de limbaj imagistic ; situaţia nu se referă numai la artiştii catalani. Elementul de şoc, adesea de spectacol, pe care l-a cultivat avangarda artistică în diferitele ei grade şi etape, nu dispare. Expoziţia de faţă cuprinde şi ea destule exemple. Ceea ce apare insă este un procedeu tot mai frecvent intilnit în marile şi micile expoziţii internaţionale : un procedeu homeopatic care, folosind cu indeminare elementele de limbaj mass-media, speră să le conjure, şi să le reducă efectul de rutinizare. în cazul artiştilor catalani, ceea ce face originalitatea şi atractivitatea folosirii unor astfel de tehnici este înscrierea lor pe aspru, dar fascinantul traseu al tradiţiilor expresivităţii catalane : arzătoare şi ascetică, abundentă şi despuiată in acelaşi timp. Amelia Pavel Instalaţie video de CARLES PUJOL La Sala Arghezi, expoziţia foto-documentară Imagini din Republica Socialistă Vietnam CINCIZECI de fotografii documentare, selectate in dorinţa de a surprinde un evantai de momente cit mai diversificate tematic şi patruzeci de reproduceri după lucrări de plastică oferă vizitatorului expoziţiei premisele unui dialog sugestiv, de remarcabilă sobrietate. Fotografiile, in general realizate cu dorinţa evidentă de a evita mijloacele de expresie spectaculoase, frapante, propun unghiuri simple de vedere, nelipsite de sugestii subtile, realizate tehnic cu deosebită acurateţe şi simţ al detaliului fin, caracteristice tradiţiilor plastice vietnameze. Elemente regăsite cu predilecţie in peisaje, surprinzătoare prin frumuseţea lor calmă deseori modelată şi remodelată de prezenţa omului. Memorabile, in acest sens, sunt imaginile care prezintă golful Ha Cong, oraşul turistic Nha Trang, cascada H’ling din Platourile inalte. In expoziţie, la loc de cinste, se află, printre imaginile care ilustrează tradiţionalele legături de prietenie româno-vietnameze, secvenţe din cursul vizitei in Vietnam a delegaţiei de partid şi de stat condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în mai 1978. Sunt, de asemenea, prezentate realizări din domenii diverse : scene de muncă, instalaţii industriale, activităţi portuare, clădiri destinate unor activităţi culturale sau sociale, grădiniţe, creşe şi şcoli, spectacole. Plastica aflată în expoziţie, realizată in tonuri dense şi calde, îmbrăţişează o gamă largă de subiecte incepînd cu cele de inspiraţie tradiţională (scene de gen realizate de Van Binh, Tran Dinh To, To Ngoc Wan, Do Xuan Doan, Le Trn Dung, Kim Dong, peisaje realizate într-o manieră tradiţională de Phan Ke An ; scene ilustrînd momente din lupta de eliberare semnate de Le Vinh, Nguyen Tu Nghiem, Nguyen Sang, Nguyen Si Ngoc, Tran Dinh To ; portrete ; momente din activitatea de reconstrucţie). Grupajul de imagini propune o suită semnificativă pentru viaţa şi activităţile unui popor care a izbutit, după grele şi eroice încercări, să împlinească mari idealuri naţionale şi sociale, devenite astăzi cadrul firesc, subînţeles, pentru evoluţia ulterioară a societăţii vietnameze. Remarcabilă prin proaspeţime şi diversitate, expoziţia oferă vizitatorului elemente documentare şi sugestii ce mijlocesc, dincolo de distanţe, deosebiri de limbă sau tradiţie, înfăptuirea unui dialog spiritual indispensabil pentru o mai bună cunoaştere şi înţelegere a vieţii şi preocupărilor poporului vietnamez. Mihai Pasca România literară 23 • K* rz l· ii-' *Â ■yil'Zih'i -• î i ¦ £