România literară, octombrie-decembrie 2009 (Anul 41, nr. 39-52)
2009-10-23 / nr. 42
0,^.: ij România / H literară ^47 revistă editată cu concursul Fundaţiei ANONIMUL Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 23 octombrie 2009 (Anul XLII). 32 pagini. 4 lei acest număr apare cu sprijinul A.F.C.N. Petru Popescu Tovarăşa Zoia, fragment din romanul Supleantul p. 18-19 Scrisori inedite de la N. Iorga, E. Lovinescu, G. M. Zamfirescu, B. Fundoianu, Camil Baltazar, Petru Comarnescu un documentar de Dumitru Hîncu p. 20-21 Avanpremieră editorială Yukio Mishima Zăpada de primăvară p. 26-27 EDITORIAL de Nicolae Manolescu /—■ • a* r • u Cui ii e frica de Herta Müller? O AVEM nici un merit pentru Nobelul Hertei Müller", scrie cineva în „Orizont cultural" din 15-21 octombrie. E foarte adevărat. Dar mă întreb dacă am fi putut avea. Până una-alta Nobelul se acordă exclusiv pentru merite proprii. Ale Hertei Müller sunt indiscutabile. Problema este, se pare, cu totul alta. Cel puţin două dintre articolele consacrate evenimentului de numărul cu pricina profită de ocazie, nu spre a o omagia pe scriitoarea germană de origine română, ci spre a se răfui cu toţi cei care, în România, şi-au exprimat opinia, de obicei entuziastă, în legătură cu faptul că laureata, de patru ori nominalizată până acum, a fost preferată anul acesta unor scriitori de talia lui Philip Roth sau Amos Oz. E un mod foarte original de a se bucura de premiu, stricându-ne nouă bucuria. Nimeni nu spune că Herta Müller a avut recunoaşterea cuvenită în România. Am declarat eu însumi în aceste zile, şi nu o dată, că i-am rămas datori moralmente Hertei Müller şi am semnalat, cu părere de rău, rarele împrejurări în care persoana şi cărţile ei au avut parte de atenţia editorilor şi a criticii din ţară. Am amintit de invitaţiile la Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură de la Neptun", pe care nu le-a putut onora din păcate, de prezenţa ei la Sibiu sau la „Nocturna" emoţionantă a Marinei Constantinescu de la TVR1. Dar de aici şi până la inculparea întregii opinii literare (şi nu numai) româneşti e însă o cale mult prea lungă. Ceea ce mă sperie de-a binelea este ura (acesta e cuvântul) care se degajă din aceste articole, veritabile pamflete, cărora le lipseşte, pe lângă talent, minima bună-credinţă. „O ţară de politruci, cameleoni, activişti, cu clickuri şi cancanuri, cu catedrale fastuoase şi gropi", face spume la gură un cunoscut editor care i-a publicat cândva Hertei Müller un volum de versuri, ca dovadă de supremă intuiţie anticipatoare. Şi dacă acesta e tonul răfuielii cu ţara, mi se pare de prisos să reproduc ce scrie editorul care a pus o vorbă bună pe lângă Academia Suedeză despre, de exemplu, colegii lui librari... îi compară, nici mai mult, nici mai puţin, cu defunctul: nu trăiesc ei oare din vânzarea cărţilor tot aşa cum defunctul trăia din vânzarea evreilor şi şvabilor? Să citeşti şi să nu crezi! Celălalt supărat pe viaţă are o gură şi mai otrăvită: „în mod normal, acest premiu ar fi trebuit să fie o palmă la adresa imposturii. Da' de unde! Să mi ţi-i vezi pe ghermănoi cum, de îndată ce au aflat vestea, se lăbărţau pe (prin) diferite canale - mediul lor prielnic - secretându-şi voluptelnic mâzga". Cin' să fie, cin' să fie denunţătorul imposturii naţionale? Şi în virtutea căror merite ne va fi sfidând el pe toţi? N-are rost să ne încărcăm memoria cu numele unui om ale cărui merite sunt pe măsura stilului grobian din articol. Ura fiind iraţională, n-ar trebui să ne mirăm nici că pamfletele din „Observator cultural" sunt lipsite de cea mai elementară deontologie. Pline, în schimb, de aproximaţii şi inexactităţi. Ipochimenul din urmă se declară convins că traducătorul Hertei Müller în română ar fi fost mătrăşit de la revista „Lettre", iar organizatoarea unui Festival la care scriitoarea a fost invitată ar fi fost sancţionată de ICR, editorul revistei. Curat blestem! Sper din tot sufletul ca Herta Müller să nu afle de nenorocirile pe care numele ei le atrage pe capul scriitorilor români. Criticii îşi au partea de papară cuvenită. Scrie unul din colaboratorii la revista doamnei Carmen Muşat: „Mecanismele de promovare şi omologare din România încurajează mediocritatea şi servilismul". O fi ştiind el ceva de când colaborează la „Observator". „Revistele literare, manipulate şi ele de grupuri şi grupuleţe care tocmai se moşmondeau să numere voturile pentru alegerea ce va să vină curând, au ocolit-o pe Herta Müller". Aş vrea şi eu să ştiu unde s-au publicat sondajele cu pricina. Se vede că nu citim toţi aceeaşi presă literară. Cât despre urîtul obicei al criticii de a-i ignora pe cei mai buni, vă trimit tot la „Observator". Informaţi-vă cu toată încrederea! O revistă cu adevărat democratică în care nu se face nicio deosebire între Herta Müller şi Noman Manea, recomandat călduros academicienilor de la Stockholm încă de acum câtăva vreme. Se cuvin mulţumiri „Observatorului cultural" pentru că ne-a reamintit prin pana unor iluştri confraţi nişte foarte triste adevăruri, l-am fi crezut din stirpea nobilă a lui Titu Maiorescu, dacă higienica lor intervenţie ar fi fost sine ira et studio. Dar cum a fost exact pe dos, cu furie și fără migală, nu-mi rămâne decât să mă întreb cui și de ce îi e frică de Herta Müller. ■ n