Romănulŭ, august 1861 (Anul 5, nr. 212-244)
1861-08-07 / nr. 218-219
694 lyblAlVÜLÜ 2J AVGÜSI. ----- mi ~r...I 'ni I ii II - „dinadinssi snirea lor între dîmnîi, „denarte d’a o kalifika de eskissiBism. „Asemenea noate mii, mai bine de „kit ori kare altsi, domn» Rosetti, „daki Israeligil ag remas indiferinjji „la manifestarea natiîonale a ansisî „1848. Ulimin 4e se disting is„raeligii d’ai de 4el laliji aeligimi? „min nortl lor? Ne îndoim, daki „în tot Ilrinsinatul Balaiei es ist zene „jsnî israeligi kari sini su îmbri„kaui dim modi esroniani miliar „4el bitrini ssnt mai mult imbri„kagi în kostsmil nagionale-rominesk „de kit íntr’sn kostum striin. Ne„greiuit ns suntem din aiei kari ar „konsilia ne Israeligil d’a4ia adonta „sn nort striin, dar, daki Rsusil mi „Grenit d’aisi, kari s’aisi ssnt o mo„teligisne striini, Borbesk limbe stri„sne mi noarti kostimil lor striin, „not arenda momii, not apea mi kiiar „monretigi imobili, ns îngelegemg „nentri te israeligil niskigi ati sag „natsralisagl mi kari n’ag niti o alti „natrii si fii misagi d’atest drent „ssnt metest ki ssnt altfel îmbri„kajji.................. Mai întrebim ne „domn» Winterhalder, daki Israeli„gil în Englitera mi’n Franga, vna„inte k» 50 de ani, kind triing a„kolo ka aiti într’o stare essengio„nale, kind s’aflag akolo ka aiti es„kl»mi din legitera sotiale min legi „snetiali nentr» evrei, s’ag aflat oare „n’area tre anti de 4”Bilisagisne ka „ak»m? K»m este k» nstingi a fate „»nor oameni, kirora se ’nkide ori „te intrare în sotietate, kirora se „reissi ori te îmnlțumire nagionale, „îmn starea ki tmiesk isolaßl mi es„kismi? N» este oare asemenea a „înkide n’sn om într’o temnigi mi „a n» Boi a 1 libera, ne kit timri „Ba remmea isolat de sotietate. Is„raeligii n’ag fost neriklomi în niti „o gean, nentr» ka si fi srebsit a-i „mirgîni prin legi snetiali, nimal fa„nazismil a diktat ațele leni nentr» „evrei; dar în toate aerele, »nde „ag fost adoniagî ka komi algereî „s’ag dovedit kredintiomi mi demo„lapi Mal ’nainte d’a intra în diskssîsne ks domn» redaktor al foieî germane, kare anim aieleami min» linie ka mi noi, kredem de datoria noastri a simsii oare kare nsnisrî: "Lntîis, reksnoamtem tendinjjele liberali mi nrogresisie ale ziarislsi german mi ne suim ks urmiiniele sale de kind a rearurst ssnt nosa redakgisne aktsaie. Al doile, ks loati ami4igia mi intimitatea, ks kare ne onoari domni Rosetli, tot ns intim si fim abdikat Br’o dati konBiligisnile noastre individsali mi, ks toate ki ssntem mai în toate festisnile minimali militati d’aieami nivere, tot noate esiste oare kare diferingi, oare kare asangi în snele din ideiele noastre; ginem nrea mult la individualitatea noastri, ka si nu tem nicimi a se proninge solidaritatea noastri nîni a fi identifikat desi permit ki onorabilele nostri amili. Al treile, Beima konstata ki toleranga a fost tot d’asna, este mi sa fi neschimbat sa minimig sakr» nentr» noi, mi ki ssntem foarte departe d’a ne fane amhloril intolerangel mi ai fanatismil si. Al natrsle, kredem ki am dat destsle doBezi, ki intim a nregsi mi a stima ne om ori kare i-ar fi kredinga mi religisnea. Ksnoamtem mslgî israeligT, oameni demni de toali stima mi d’o onorabilitate nekonteslati kari ne onoari ks aminigia lor mi resnektim o religisue, kare a ser- Bit de fsndament kremiinismslsî. Dar tokmal fiind ki ssntem amin! al israeligilor, tokmal fiind ki dorim desiBÎrmita lor emanninare mi adeBiratsl lor nrogres, ne kredem în drent, ne kredem datori, a le snsne ade- Birsl, a !e arita kasseíe kari, dsni rurerea noastri, si mal imnotriBesk ia definitiBa lor etnaniinare. Ns nretindem de lok a îmnsne altora koriBikgisnea noastri, ns kredem în infalibiliîaiea ideielor noastre, ka om, ssntem ssusrni eroaril dar kredem, ssntem konßinml ki dintr’o diskssisne, serioasi, sin4eri, de bsni kredingi oii firi natimi, trebse si resslte adeBirsl. Bedem, ki onorablele nostrs adsersar tre^e ks Bedere argsmentele noastre iele uriniinall oii se onreuite la iele ks totsl seksndarie. Abia nomeninm în treakit de diferinga nortslsi, ssbordinat altor konsiderangi, mi dsmnealsl ridiki a^est ksBînt mi ne snsne ki rasa ns fa4e ne kilsgir, ki ssnt sn antirig, ssnt o dslami sag ssnt o gisbea noate bate o inimi tot atit de natrioli ka iui ssnt sn naleto. Hli te ziserim în artiklsl nostrs, kare si fu meritat aneasti leKgisne? „Ns nsmal re„ligisnea ÎI desnarle de iei lalgite„tigenl, «ii m a I ks seamieskls„siBismsl lor tradigionale, „diferinga obiteisrilor, mora„Bsrilor, nortslsl, ideielor; este „atest esklssißism m. 1.1.“ Ori sine litemte artiklsl nostrs ks atengisne Bede ki Borbim nsmal d’atesl esklssisism tradigionale, kare se manifest nrin obiieisrl, nrin moraBsrl, nrin ideie mi kiar nrin diferinga nortslsl, kare fate ne israilit a se nrißi ka nonorsl ales, kare-1 onremte d’a se simngi romín, d’a se identifia ks nagisnea în mizloksl kirel-a triemle. Heea te Boim ns este ka israeligil si abdite kredinga lor, si lenede religîsnea mosaiki, ti si înseteze d’a fate o nagionalitate deslinkii în roizloksl altor nagisnl, daka Boesk a fi iin'Bigl ka komnalriogl. Ns noate a- Bea tine-Ba dose nagionalitigl, ns noate fi d’o dali romín mi eBreg. Englessl, Franiessl, IJermansl de relipisnea mosaiki, este de nagisne engles, franses sas german mi ns este israelii de kit de religisne, el stmnte ka natriot engles, frantes sag german; oare astfel este iui ia noî? întreb ne redaktorisi foial germsne, daki koreligionaril sei — Borbesk în genere mi ns de estengisnl —- îmniinîntimindsse, as abdikat nagionalitalea lor îsraeliti? dar, daki este astfel, nstea-Ba tigidsi, ki ei sr- * olo miresk este interese, alte tendințe de kit ale najjisnei romíne ? natea- Bargidai ki asnimile lor ns not fi identite ka ale Rominilor? "niki odăi, na Brbim de religiane, na facem aiilo kontroversi dogmatiki. Distreze israelitii religiunea lor, na-I Bom resnekta pentru aceasta mal najjin, dar abolite na jjionalitate a israeliti, daki voesk a fi rominî! Mai intrebim ne redaktorial forei germane, daki kredeki poate fi de dorit pentru o pana se îmbunia în toati gări o clase de oameni kari kam ziserim, aa alte asninri, alte tendințe, alte interese, de kit ale najjiand ? kari infigitueazi an daal isma regretabile, kari însămi se numesk Israeli pi-Romini? A mai auzit Damnealal de Moxametani-Romini, de Katolin-Romini, de ilroteslanßl-Romini? Na se de Damnealal, ki min atest separatismi, atest esklasipisma Israeli- Bil nominil se deosibesk, se despart de napiane mi fak au stat în stat? Onorabilele nostra adversarzite, ki ’nainte ka 50 de ani, kind s’aflam Israelißii în Franga mi ’n Engintera într’o stare estenßionale n’au fost întră nimik mal tipilisaBi de kit Israeliții noștri. Kredem ki antagonista nostra se ’nrneali k’o jamitate de seda mi ki ’n lok de 50 ar fi natal zite 100 de ani, dar nu este asta testianea, ceea te am zis în initial nostra attikis mi se venetim mi akam este ki Israeligil d’akolo s’a Imidat de esklasicismul lor, ki nu sânt Israeli'El Englesi mi Israelîul — fran*iesT9 ti sânt Englesi mi Frantesi ka toul tellalill. Întrebarea, îmnregiaral kirii ane în Bîrzim, noi mi adversarii nomtri, într’an terk pi pios, este, daka emanvinarea desi BÎrmin a Israeliților este o konsetioui a levilor, sau dakianele leistl überall mi egaiilarie sânt o konseiviri a emaminirii? Onorabilele nostra adversar krede sa nosi pisnea d’mtîl mi sprijine nirereasa nmnir’an argument mai îrngenios de kit întemeiat, zice, ksm sistem înlisma n’sn om reginst la închisoarii de isolarea sa de Societate; noi însi suntem d’o nivere kontrarii mi kredem ki, ori snde Israeligil ag do* bîndil denlina emancinare mi toate drenturile 4ibili mi noliti*ie, ag dat mal ’nainte dovezi de natriotismsi lor, ag abdikat mai intîi eskissipismul lor Esernisi, kare ne di domni redaktoriul ioieî germane ns este bine a* Ies, kill legile restriklige nentri israeligî, kari ag esistat mi mai esist în snele gere, ns i-ag îmnedekat d’ami desporta faksiupile lor, le-ag lisat ori snde deslili libertate d’a dobîndi pin valoarea lor avea nosigisne sociale, ia care tot omil are drentsl mi datoria si asnire. Indati 4e eBreir ag dovedit nin kondsila lor, prin fante natrioti4e, ki ssnt demni d’u se bsksra de toate drenturile 4iBili mi noliîiWe, le ag mi dobîndit, îndali 4e as abdikat imaginaria lor nagionalitate israeliti, ag dobîndit nagionalitatea ademirati a gerel. Aceasta este logik mi jssl, ni4l sn gstern ns noate îngrisi ka sn 4eligian si aibi dose nagionalitigi, fiind ki atsn4, ar esiste nekontenit sn konflikt, sn antagonism între aceste dose nagionaligi. Ar ostea nermite oare Franga, ki Alsagianil si se nimeaski germanifranuesî mi si se siringi mai mult germani de kit francesi? Sinstrenski mai mille simnatie germane de kit frn4ese? Nici o lege ns poate fi kontrarii smritslsî nagisnil, trebse si esisti mai ’nainte în obiceiurile mi moraBsrle nagisnil, altfel ar re» minea o lege skrisi mi nenssi în Iskrare. Daki dar desi permita emanainare a Israeligilor ns esiste mai intîi în spiritsl nonorsisl, nici o lege ns le Banslea da a4ea eman4Înare; mi din kontra daki Israeligii au dovedit mrin kondsila lor, nrin fante nairiotse, ki ssnt întri adeBir Romml, ki ns mai sunt cereî de kit pre care personagiu cunoscută de cântăreții, care personagiu, punendă de principii ce Quanti beniba terra e cielo l’amor suo mi puo donar, spunea în gura mare oricui era dispusă a se îndoui de aserțiunea sea ce Suoni la tromba, intrepido, io pugnero da forte, etc. Alte punturi fiind discutate, convenite și olărite după satisfacțiunea loră mutuale, cei doui înamorați ai noștri lăsaă Pincio, la nevoia cu uă mică apostrofă la lună, căndă era lună, și, cu pasulă încetă, dără cu inima ușiără, se ducea flă-care acasă le case se întîlnăscă eră a doua șli lângă obeliscu la apusulă șlileî, și să repețăscă mal aceleași lucruri. Așia treceau serele unele după altele. Dăcă vre uă dată pasiune a fostă lipsită de materialismul vieței, acea a a fostă a lui Paolo, așia se păscea ea numai și cu totul de trecută și de viitoriă, așia de pagină cerea ea de la presiune. Mare fericire că se’ntîmplase așia, pentru că presintele era forte avară în privința junelui visătoriă. Nici uă dată, la nici uă epocă, de la începutulă relațiunilor ăloră, nu venise așia de pagină pe miss Lavinia (secțiunile fuseseră întrerupte pentru nărațiune), și paginulă simpă cătă o vedea, era totă de una în presința unoră străini, nici uă dată nu-I măsurase cu că mănăușia de economă acele semne imponderabili și neapreciabili de lavăre cu care să încărca altă dată. Reserva mm Lavinier era őre una sacrificiă pe altariul Prudinței, său făcea parte din planul ăscă pentru educațiunea lui Paolo séa încă era din partea resultatul ideiel nedefinite că a acordată pre multă deja și că avea uă bună scusă ca se nu acorde mai multă! Ori cumă ar fi, Paolo era cu totulă satisfăcută de paginulă ce primia. Fericirea sea era indipendente de circumstanțele estericrce, amărea sea, credința sea într’însa și în elă însuși, suvenirile sele despre trecută, îi asiumie cu cân-i complăcea a d’am vntonulă, îi era destulă. Spre a spune adevărată, Paolo purta paradisulă săă în sine. Era resolută acumă a încrede secretură seă lui Thornton, dără Thornton, din parte-i părea determinată a nu da nici uă ocasiune junelui săă amică da i face astă revelare celă pugină in modulă naturale cumă voia Paolo. Nici uă dată, ne căndă prânzise Italia nulă la palazzo Morlachi, nici uă alusiune la familia englese nu eșise din gura lui Mortimer. Fiecare șlr ce trecea născeauă nouă remușcare în spiritul lui Paolo; d’acea-a acostă cesiunea în fugă și șlise fără preambulă. — Aveai dreptate, șleu, Mortimer, iubescă pe miss Lavinia. — Asta nu e ceva noă pentru minuune, respinse Thornton, cedîndă însă unei mișcări involuntarie ce dauă desmințire formale vorbescră sele ă că fără prima parte a profeției mele împlinită, remăne a doua acumă: — Și care • este a doua, me rogă? întrebă Paolo. — Perdere de timpă și de puteri, alărgăndă dup’uă hhimeră, decepțiuni, lacrime și scrintărî de dinți. — N’ai pute prea profetisa și nescenăue puteri create de a mărea divină, vreuă opere sublime de resultatu, și mănasea dreptă preță și recompensă a sucesului. — Da! măna sea! ^ise Mortimer cu ironia. Aide! s’avemă să nuntă cu orice prețu. Fostu aă vre uă dată doui amanți mai bine părechiați? Juneță, sănătate, sânge generosă, culori înflorite de amândoue pârțite. Aidie, iute mă preotă, însoțiți curendă astă frumosă părechiă. Sé nu ne batemă capulă de suflete. Deși convină săă nu, ce face astea? și cine se ocupă de asta? Din parte-țî nici de cumă. Aste condițiuni iți convină de minune și te ai însura mane dăcă ar fi după voia tea. Mulțămesce stelei tele că lucrulă este altă feliă. — Jură înaintea lui D-șlcă, strigă Paolo cu entusiasmă, că frumuseța sea este pentru mine cea mai mică din atracțiunile sele; sufletulă seă, sufletulă seă divină îmi place mie, și trebue se să cucerescă săă se moriă. — Suntu doue lune de căndă cunosci pe acestă femelă, nai veșlutu-o de trei șleci de ori, me prinștă, și încă ai veșlutu-o mai multă săă mai pugină posăndă, adică în atitudinea naturale a unei luni persăne care doresce a interesa. Prin ce misteriosă miștă-locă, dup’uă așia de scurtă încercare, căpetatu-al tu uă cunoscință așia de deplină de sufletulă seă ca cumă să-ai fi formată tu însuți? Săă ești luptă imperială unei ilusiuni, săă ești dotată d’uă pătrundere în adevără minunată. — Dóue suflete predestinate, respinse Paolo n’au nevoiă de cătă a se afla în contactă în timpă două secundă spre a se recunoste și a se revela cu totulă utiulă altuia. Ele nu suntă, în faptă, de cătă doue jumătăți dintr’ună tată ce tinde într’ună modă iresistibile a se reconstitui. Acumă, ești liberă a lua în rîsă cătă ei voi. — Voiă face mai multă, Ulise Martinei. Deși mă tentezi forte, te lasă cu teoriele tele platonice. Nu-ți voiă face decătă uă singură cestiune. Ești dispusă a te ’ntroduce cu forță într’uă familiă care nu te voesce. — D’uă miie de ori nu! șlise Paolo cu asprime; nu, devisa mea este: Chi non mi vuole, non mi merita (cine nu mă vre, nu e demnă de mine). — Forte bine, atăta trebue, căci atunci poți renunța la visurile tele, și înceta d’acumă înainte frumosele tele speculări asupra unui ce imposibile pentru tine. Ai pute totă asta de bine cugeta a lua de sogiă luna, săă spera a vedé să stea desp'inșlăndă inadinsă din ceră ca să-ți ceră măna ta, precumă cugeți a te însogi vreuă dătă cu acăstă lune personă. Poți tu presupune ce d. Jones a făcută tóte chieltuelile ce a făcută, și-a bătută capul ă arăta spre a cresce astă flore cu simplulă scopă d’a o vede la diiatoria unui bietă pictoriă italiană. — Potă să-mi facă ună nume mare, urmă Paolo c’ună tonă jumătate măndru, jumătate suplicătoriă. — Scumpulu meă amică, ai pute fi Fidia, Ictină și Apelle la mnă rocă, fără creștiere ce d. Jones te va priimi vreuă dată ca egale cu elă? __ Egale cu elă! repeți Paoio tare sculăndu-se de pe scaunu, nu voi fi egale cu elă! — Elă n’o va crede nici uă dată, urmă Mortimer liniscitu. Omulă nu e nici uă dată mai mulțămită decătă căndă pate trage oă liniă de demarcare între elă și semenele să, și scrie pe astă linie: „Este oprită d’a o trece.“ Noî ăștia Englesii, escelămă în artea d’a trage linie de demarcare , esercitămă acăsta chiară contra familiei nóstre. Despre străini îi punemă tocmai p’aceaași liniă cu consangirii noștri neavuți, nici mai multă nici mai pugină de cumă făceaă mândrii voștri străbuni din Roma imperiale. Da, privimă pe străini din înălțimea măririi nóstre, cemă cu verii noștri a bastarșlițl, cumă fa Scuturi capură, înțeleptură meu amică, crești tabloulu acestua exagerată. Eă îlă garantează luată după natură și cu totulă semănătoriă anco. Poți pisa pe uă Engiese într’uă piuă, dără nu vei reuși nici uă dată a le scote din opiniunea ce este făcută dintr’uă umă mai fină de cătă ceilalți omeni. D. Jones a fostă crescută și a trăită în acestă credință, și în acestă credință vsi