Romănulŭ, noiembrie 1861 (Anul 5, nr. 305-334)
1861-11-22 / nr. 326-327
ROMANTILU »: «•****> *4»-$ $»4194'4»4-«*c- 1023 de cäta resultatulu simpatieloru lumii , întrege, pentru martirii libertății, pentru eroismulu și devotamentulu greciloru cotra patria loru și cu tóte astea cei 95 de morți ai lorű le servescu și pune astăzi de pretesta ea se s’amestice în trebile Greciei, și se o tulbure ín tóte mișcările iei!! și în România, căte exemple nu stau are neîncetatu de fără ca se arate bunetățile străinului!! Astea tóte ne dovedesc ce Națiunile Orientelui nu trebue sete de la străini nici libertate, aștepnici viitoriu, nici prosperitate! ele trebue se lucreze singure daca vom se trăiescă! daca vom se aibă o esistență naționale și liberă!... Nenorocirea nostra a vruții ca după caderea nostră în întunerecul sclaviei, inimicii noștri se reușescă a ne despărți! și isolați se ne tortureze,zi și nópte, coci devisa tiraniloru este și va fi „des bină și domnesce! de aceaa pentru fericirea și mântuirea nóstră trebuie se procedeme, se lucrămm neîncetatu într’unul modu care se stă în oposițiune cu devisa tiraniloru, cu devisa machiavelescă, incorporată în sistema lui Meternich de sântă (citeșce afurisită) alianță! adică se facem Unirea poporelor , sfărămarea jugului comune, și câștigarea independinței asolute, prin propriele loru forțe, prin respingerea din amesteculi in afacerile țetei chiar a celui străinii!! Frați Romani! frați de uă mamă, care ne este religiunea ortodoxă! frați de uă patriă, care ne este Oriintele! frați de patimi și de suferințe, de tirania și de maltratare naționale! ascultați vocea unui confrate al vostru, unui fiu alăriintelui, a cărui Patriă și totu ce este mai scumpit, geme aruncată in abisală tiraniei, în cea mai mare avilitate, de barbarismă și de acei cari se numescu puteri creștine, cu tote sacrificiurile iei, cu totă eroismulă și abnegarea fiilor ăiei!! Ascultați vocea unui fîță nenorocită ală Oriintelui, patria nostră comune; și fiți încredințați ce vă vorbesce din sufletă, ce vă chiamă cu anima sângerată de patru secte de tiraniă! și cu simplimentulă frățescă, eră nu diplomatică! auziți și deșteptați-vă! Unirea! Unirea și frăția generale a națiunilor Oriintali este și va fi cererea mea! Unirea și frăția națiunilor, între dînsele in parte, și între ele în genere! Și pe lânga Unire și frățiă să ne armămă brațele cu feră, cu trăsnete și fulgere ca se ne presintămă la marea dramă, care pe curîndă se va juca pe pămîntul nostru, pe capetele nóstre! se ne arezămă cu bărbățiă in fața acelorva, cari ne meprisa și ne privescă deja ca prada lorii! se ne facemă demni de patriele nóstre, și de numele ce purtămă, se lăsămă toți la uă [’arte și egoismulu, și acusările reciproce, ș’o generale întrunire se ștergă trecutulă durerósă, și se facă din noi toți ună cârpă, ună sufletă!... Blăstemulă naiuniloră, și urgia cerului, din generațiune în generațiune, pe capul aceluia, care nu va servi Patriei! pe unii asemenea trădători, daca va esiste, îlă lasă la ura națiuniloră și a istoriei în secte!.. . De la 1453, căndă tabera barbară s’a stabilită pe tronulă Constantiniloră, mă noură negru a învelită frumușețe nóstre Patrie, și totă Europa tremură înaintea ordeloră islamismului ! d’atunci datează cestiunea Oriuntelui! Tóte puterile creștine ale Europei, se luptă, sora resultată, în contra deluviului acestuia! tóte își plătescă tributulă! căndă din patriele nóstre eși că bărbați eroi, și combateau pe gigante și î smulgea tractate onorabili din măria lui, tractate, cu cari ne servimă astăzi a conserva independința nostră și autonomia, are omenii aceia foștii-aă de feră? saă avutu-aă ceva supranaturale in ființele loră ?! fiă care rețfendă starea în care ne aflămu astășii, e spușî la desprețură națiuniloră, și cerșitoria ce facemă la străini, chiară pentru cele mai neînsemnate cestiuni interiorie negreșit pute calcula ce suntemă de nă altă natură decătă a aceloră eroi, coamă degenerată atăta, încătă amă uitată și originea și misiunea nostră!! Dară este óre adeverată ? nu! și deuă mie deuă mie de ori nu! causa zeului suntă guvernele cele rele ce amă avută totűde una, și cami în tocă de a ne duce a lupta ca strămoșii în contra forintelui barbară, în noștri , locu de a rumpe velulă sclaviei, ne aă împinsă la lupte fratucide, la rivalități și desbinări fatali; causa e co bietele națiuni, în loc de a găsi capi, care se le conduci la gloriă și la onore, nă găsită despuiători ai libertăților ă loră, tirani cari năvoită a le aruncă în dobitociă și în cea mai profundă aviitate ... Dară D-deală poporeloră, nevoindă ale abandona în minele unoru individe nedemne de misiunea ce li s’a încredințată a pusă totă-de una în milă-Ioculă națiunilor, p’acei ostrăni ai libertății, p’acele sentinele totă-deuna deștepte și devotate intereselor, Patriei și umanității, ca se arate Națiunilor, calea cea mare a independinței și a libertății și se le conducă pe dînsa. Astă-feliă venuromă pe Grecia resturnăndă, jugulă și liberăndu-se celă pucină în parte; astă-feliă de doue ori România (1821 și 1848) aruncă de la dînsa pe străini și pe domnitorii îndemni d’a o conduce pe calea vieței. Astă feliă în curénda era va suna pentru națiunile apăsate și Oriintele va aruncă lințoliului ce-i acoperia fața și tóte poporațiunile loru întrunite pentru lupta liberării caută se paia fundamentele federării naționalitățiloru libere și independinți ale Oriuntelui. Dam ăncouă data pentru a ajunge la acesta resultatu trebue Unire și armare Se ne unima dara, se ne armama și se spargemü uă dată pentru totodeauna velulu întunerecului, se scuturamu că tu mai curânda protecțiunile acelea care aspiră la dominarea frumóselorű nóstre Patrie. Făcu darii apela la patriotismulu romaniloru și alți tutori națiunilor, orivitalî la astă mare întrunire pentru independința comune! Națiunea Elenă doreșce astă întrunire, aspiră la dînsa se pregătește pentru ea, chiară contra voinței guvernului seu anti-naționale! Elinii iubescu pe români ca pe niște adeverați frați, cari au totu aceleașî interese, și totu același scopu! Romăni! Nu ve uitați daca între voi se află căți-va scelerați și lipitorie ale poporului, cari se dau de greci, acei indivizi miserabili și disprețuibili cari s’au îmbogățiții din sângele romănescii nu suntu Grecia, nu suntu Națiunea Elenă, protestamți chiarű contra numelui de Greci ce portă, fiindu-că faptele loru suntu în opposițiune cu ale Națiunii Elene, care nu aspiră, nu doresce de către la întrunirea reale și tare cu cele-Ialte Națiuni, și în orice casa manifestă amarea iei cotră dînsele, le iubesce și le convocă la acea frățescă alianță prin care vomu sfărâma jugulu celuuriciosu ce ne apesă pe tote de 4 secle, vomu alunga Intunereculu și vomu introduce lumina mare, strălucitoria a libertății în nenorocita nostră patriă comune, Orivntele. Frați Romăni, și voi tóte popore ale Oriintelui! luați semn la conjurarea cea mare ce se urdesce contra libertății de cotră tirani! Vedeți, celo uă putere, care, deși șiubredă și aprópe de perie, totu păndesce momentulu împărțirii Oriintelui, dincolo puterea cea mare creștină care jura în numele evangeliei, ale religiunii creștine, și-a ariuncatu de multu masca, și voesce subjugarea națiuniloră Oriintelui suptu puterea sea, séa cu alte cuvinte sclavia nostră a tutorora suptu unui statu ce adoră Evangeliă, în loculu Coranului, sclavia suptü cristianisma în loculu islamismului! Se deschidemu ochii, popare ale Oriuntelui, se vedemu abisulu pe marginile căruia stârnü și înțelepțindu-ne se damu mana unuia altuia pentru ca sau se scăpămO, sau se perimit ca eroi ora nu ca sclavi degenerați! Se ne unima frățeșce, și fiți siguri ce vomű reuși, vomü trăi! Și toți aceia, cari ne deprisa astăzi! toți aceia, care ne numera în răndul victimelor lora viitorie, ori se ne respecte, ori se tremure inainte-ne. — Să ne ulnimű, ca se spargemü vélulu, se tăiâmü nodulu Gordianu cu sabia , pre cumu a facutu Alessandru celu mare. D-Zeulu dreptății va fi cu noi! Și căndu Ziua victoriei va veni, vomu culege fructele frățescei nóstre întruniri și confederarea Oriintelui, basată pe drepturi egali pentru tóte naționălitățile ce o compunű, tare și prin urmare sigură de aci înainte de independința și libertatea sea, cimentată prin vărsarea sângelui poporelor se le va păși mândră spre civilisare și prosperitate. Priimeșce d-le Redactor, etc. Zaxarias P. Sardellis. Domnule Redactorc! Guvernulu în părinteșea sa îngrijire pentru binele comune, avîndă în vedere mulțimea locusteloru ce s’au îngropatu în acesta districtu și mai cu osebire în despărțirea Râmnicului de jos, unde este și chiaru proprietatea mea, a datu ordine cătră autoritățile respective ca se se facă operațiunea în modulă următorii. Pe proprietățile unde vom fi îngropate aceste insecte, se se facă operațiunea de locuitorii aflați acolo, eare în casa de a nu fi, pe cea mai învecinată din tate. Face interpretarea dată acestui scop, bine făcotori fi alü guvernului, de renumitulu sub-prefecta regulamentară, D. Giță Petrescu, a căruia conduită de asolutismu și terore, s’a făcut deja cunoscută publicului Românu, în mai multe rînduri prin organulü stimabile lui D-v. <ZiariQ, și prin petițiuni date în contra ilegalităților sele. — Daru protecțiunea de care D. Petrescu se bucură de mai multü timpu, lăsa tóte aceste, plângeri ale umanității suferințe, în voia uitării și dosariele Tribunalului și ale Prefecturei răzecescă prin dulapurile cancelarielor, förà nici una resultata, împinsă darü de spiritulu de favoret dedouă ordine ca se rădice jumătate locuitorii cu vitele din totă despărțirea și se-î concentreze pe proprietatea dintre Dăscălesei și Boldu, deși între dînsele nu mai esiste alta; insö adevăratulă scopu era, ca suptumă formă ecivocă, ce-í pacă a face arătura trebuinciósa (adicĕ celu cu 4 boi 1 pogonit celu cu 2uă jumătate și celu cu mănele % se înțelege dupö forma regulamentariă) D-lui I. Bălăceanu fiin alü râpos. C. Bălăcianu, despre care se menționas â în articlulü supscrisü de D. Ștefan Sibhlianu, și publicată în stimabilele D-r. Ziaria-Prevedindu, noi bieții mici proprietari’ reulü ce provine cu ducerea viteloră acolo, fiindu din nenorocire sătulă D-lui Bălăcianu molipsitu de böla, am reclamată D-lui Prefectu care i-au și ordinată îndată a nu mai tolera pe locuitori a merge acolo cu vitele și a face operațiunea în tote părțile acestei despărțiri conformă instrucțiunilor. După trecere de 7 Zile, căndă s’a informată ca porumbulu D-lui Bălăceanu să culesese, D-lu Petrescu rădică totu despărțirea în jumătate numarulu familielorü și începe operațiunea la Boldu ajutată, încă și de despărțirea Grădiștii care compună amîndoue masimulü de 4000 familie. Am adresat sub-prefecturei uă petițiune contra acestei flagrante ilegalități, invocăndă dreptatea, ce trebue se fă devisa foncționariul și cerindü a se lua măsure în folosulă generale conformă instrucțiunilor, ea face Iase neînregistrată nici pînă astăzi. Cei păsă în adevără d-lui de toți ceilalțî proprietari și de mulțimea locuitorilor, ce-i transporta acolo cu grămada prin gendarmi esecutori, căndă d-lui prin astă mesură, făcea d-luî deputatu în cămară Ioan Bălăcianu, unu ogoru europianu de 5000 pugane prin săpătură de arăndură și din care poate va mai rămânea de lucru și pentru primăvara viitóriu după cum e scrisória d-lui autentică, ce figură ca respunsu la petițiunea nóstru o declară. Eacő, d-le Redactorii, starea actuală în care ne aflamü astăzi dupö atăta timpii de suferințe, asolutismul, favoarea și biciule, domnescu face în toată vigorea în acesta nenorocită țară pe care fantasma regimului constituționale, pare a o protege supta formele regulamentului de tristă memorie, supt ale căruia auspicie D. Petrescu, fidelele seü discipoli, comite asemenea ilegalități. Am reclamată în această cestiune și d. Ministru de interne, dară pentru că d-lu Petrescu se bucură de favorea trecutului, și a presintelui pate, dăndu-ne bănuială chiar transferarea D-lui în astă despărțire. Ve rugamü să binevoiți a da acestea publicității, spre a cunoște fiecare Română adevărată și patriotă spiritulu de dreptate și imparțialitate ce predomină pe unii din funcționarii de astăzi, ca d. Giță Petrescu, a căruia devisa în totu timpulu funcțiunii sale n’a fostü decătă ileglitățile și degradarea. Priimiți, d-le Redactorii, încredințarea stimei ce vă păsteau. 1861 Otobre 30/n. N. T. Fleva. as In francesește INDEPENDINȚA CONSTITUȚIONALE A TRANSILVANIEI de Papiu Ilarianu. Și ne află da vînzare la toata librăriile cu preții dase sfanți. BIBLIOGRAFIE. A eșitu de supta tipară, de D. PELIMON. Se află depuse la administrația aceste foi. Prețulu unui exemplar este dupi sfanției. CESTIUNEA SFNT, minuse închinate. Lupta fu lungă și înderetică, dérü amarea învinse, și, din acea șli, Paolo deveni aspete vilei. Pe la finitulű lui Decembre, toți amicii noștri plecară de la Scutari la Torino, unde Clelia și Salvatore Îi precesese de multe. In capitala Piemontelui, în aceași zi la aceaașî biserică, se celebră cununia lui Paolo cu Lavinia, și a lui Salvatore cu Clelia. Astfeliű se realisară fantasticele speranțele ale micului pictorii, relative la iiua nunții sele și a amicului seă, și astă íeliü se termină și sarcina nostră, — spre mulțămirea, sperămă, a amatorilor, finiturilor fericite. Ună roinară care se termină cu trei cununie trebue se prețească, deă, cătă trei vaudeville. EPILOGUI. Paolo își făcuse, pe termulă lacului Maggiore, între Intra și Palanza, uă casă ală carii arhitectă fusese el însuși. Era uă locuință fără pretensiune, ca și proprietariulö seü, dâră spațiosă și admirabile situată. Gradina, care se află în lacă, se întinde până în lacă, și la spate se înalță o mică colină acoperită de brașii italian. Ală douilecată este destinată numai familieior Thornton și Aveling. Desupra lunga ateliări ală lui Paolo sunt doue camere pentru Clelia și Salvatore. Paolo s’a apucată era de pictură, și póte lucra ușiară mulțămită unui dragă artificiale pre bine combinată. Cu totă superioritatea talentului seu, totă urmăresce, ca și înainte, frumosul ă seă ideale, cari, ca și înainte, fuge înaintea lui și pe care nu să póte ajunge; dară în privința asta este mai filosofii, acumă căndă, după cumă zice elă însuși, și a asigurată frumosulă ideale ală sogieloră. Doue mice opstacle încântători e suptă formă d’ună băiățelă și d’uă fetiță, născuți la ună intervale raționabile, nă oprită de doue ori visitele anuali ce familia Mancini, după uă învoire făcută, trebuia se facă la Cypress-Hall și Owlscombe, prin urmare locuitorii de la Owlscombe și de la Cypres-Hall trebuiră se se conforme cu proverbul lui Mahomet. In timpurile din urmă asta nu s’a mai întîmplató: eroil și eroina nóstrá au putut pune în lucrare proiectulű lora d’a merge la Dorsetshire. Familia Thornton și Aveling locuesc, împreună, căndă la Ovvlscombe căndă la Cypress Hall, adică atunci căndu nu suntu la villa lui Mancini, pe lacul Maggiore. Traindü liniscuțl și numai pentru ei Iașii era nu pentru vecinii lorü, nu suntu în mare favore la mica nobilime și la burgesia de prin pregium ; dérii sunt forte poporari printre țărani, mai ales printre cei săraci și cei bolnavi. D. Aveling a publicat cu multa succesivă nouă poemă „Cladiatoriula,“ concepută și începută în 1856 la Roma, unde el și femeia sea merseseră și șe duseră destulü timpu după căsătoria Mancinilora și Gighiora. Salvatore și Clelia sunt stabiliți la Torino. Salvatore este pictoria de decoruri la teatruln Carignan și Clelia, care și-a dat esamenile de institutrice, drepte sărăsculă municipale de fete. Barbatula și femeia căștigă destulü ca se pot ă face economie, și aictivula fi entusiastă omulețui cugetă deja la proiectulu d’a-șî face uă vină lungă a lui Paolo. Ori de căte ori Clelia și ele au căte-va momente libere, alargă la Laculu Maggiore, unde suntű totu de una bine veniți. Prosper și Prudința nu mai sunt pe cheiulü Montebello, s’au suită în gradă, li s’a dată uă cancelariă de omnibus linge biserica Magdalina, unde lucrară cu uă mulțămire nespusă. Ori de căte ori Mancini-i trecu prin Păris, mergîndă în Enghitera, sau revenindu, nu uită a merge veZă pe amicii lor, bunii samantani, și asta este un ocasiune de mari bucurie. Benoit a lăsată supraintendința sea asupra vaporii și dubieloru unui june, care-i plătesceuă pensiune de 2 ‘/2 franci pe zi, și monarculu băiei, de la abdicarea sea, a emigrată în noulu cartieriu alü fina-seü. Este folositorin în mai multe moduri, duce pe copii la șcală și-l aduce, și-l preumblă în Zilele de vacanță. Pélissier, altü-felia supranumită Du Genre, a ținută oneste promisiunea sea. In momentul cândü cestiunea italiană a fost „pusă curată pe tapeta“ ca se ne servi mă cu espresiunea sea, s’a înrolată ca simplu soldată, s’a purtata în totă campania s'uă mare bărbățiă, și a avutu fericirea d’a se întorce la Paris nici atinsă, singura sea părere de rea é, cumü seriia lui Paolo, ce s’a opritü tocmai în momentul căndă începuse a prinde gustă la viața militariă. D. Jones s’a însurată a doua oră, a luată de sopră că femeia june și frumosa, și nascerea unui fiiü și moștrănitorul, obiectul a lungesele ambițiuni, a venită a culma mulțămirea sea. Averea și influința sea crescă în fiăcare zir și n’are nemică a mai dori, de cătă d’a-șî pute schimba numele. Nu vedemă la asta de cătună remediă, se capete patria. Cine scie? S’a întîmplată lucruri și mai stranie. Lady Augusta, astăzi comitessă Torres, este totă amica intimă a Laviniei, și corespondința lorü e totă asta de activă ca și în timpul Ziariului din Roma. Mamă-sea, Lady Willingford, arată și acuma totüună interesă maternă vechiei sele proiectate. Cătă despre marchisa del Fuego y Arcos, ultimele scrii ce avemă despre dînsa ne spună ce a luată cu chiriară vină linge lacul Como, și ce acolo íunóta, călăresce, dă cu pistolulă și căntă, în micaloculă unui cercă alesă de bipede și da patrupede, ca și la villa Torralba. Traducere din Buffini