Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)
1862-04-20 / nr. 110
342 în deklarajiiile nóstre, prekumü mi ’n faptele nóstre, nu suntemu povățuiți, d-le redaktorü, de kitti de korutiiijja nósta pe kare o punemu mai presusu de ori de kritiki, ori de unde am veni. I- asti nenoroaiti ïntimplare noi amu fostu geí dinții kari amü denunțată krima autoritițiloră kompetinte. Konvinmi pe de o parte de rulțime póte priginui soțietiții mi familii imprumitatea unorü asemenea krime kare bintue soțietatea nóstri, încredințați pe de alti parte ki divulgarea loru póte skipa de la o marte siguri alte viktime, kare mai mult din ignoranți de kitü de necesitate se la și a se ’nmela de vinovatele konsiliurî ale unorü individe kare fakü meseria d’a omorî prunati, amü kilkat ín piqere ori qe alti konsiderație mi amü datü justiții mijloqele d’a deskoperi krimami de a o pedepsi. Inplinindune asti sakri datorie, erama departe de a crede, d-le redaktorü, ki o si simți abuzați de slibiqiune miliar bmuijji tokmai de di strige aveți misia d’a lumina opinia publiki. Vi rugima dar d-le redaktorü si bine-voitî a publika agesti rektifikare fiindu siguri mai din nainte ki pe viitoru veți prețui mai cu dreptate intențiile subsemnaților ă. Priimiți ku aqésti okazie espresiele deosebitei konsiderații ku karé suntemü aí d-stri. 1862, Aprile 18. N. Turnesku. V. latropolo. Dr. Patzelt. Dr. Capsa. ßOMANULU “ April-. ROMANIA. Estrasa din revista politică „Reforma,“ redactată de Fr. Schuselka. Amini Tuniei mi inamiqii ori kirii reconstituiri politice a unui poporu potü se se supere kitü vorü voi, Rommia esiste ku tóti superarea soiü; unu Statu nou s’a niskutu, mi, fii starea kulturei sale aktuale kite de miki, elű este menitű prin tóte împrejunrile la unu viitoriu d’o mare însemnetate. Acesti însemnetate nu se mikrmiorezi prin stratagema publikirii, îndati dupi problamarea noului Statu, prin tóte foiele periodice, a unui artiklu, învederată komandata, kare descrie știrile so’iiali ale Rominiei ka cele mai triste, kare, kaesagerare, arîti gelosia între laini mi Bukuresti, vorbeste de marea nemulțămire a boierilor, ambitiomi mi faie kiara primi | pe lar imputarea ki, pare a fi uitatai făgăduidla sa, făcută la inceputulu guvernării sale, d’a vede, la timpu primirpsű, lokula unui priniipe străină. Aiesta se ciarnă, (kumu ziie proverbulu poporariu) a zugrăvi pe draku pe părete. Dacă Kuza nu se va manține, atunci negremitu va veni unu prinsi pe straina, daru la spatele lui va sta negremitu o putere mare străină. Pofta într’adeveru n’a consimplită la unirea ambeloru principate de kătu pentru viața principelui aktuale. I daru Romănii potű lesne a se consola de aiesta, kbit Principele Kuza este ănkcă june mi puternica, Pórta din kontra este bătrănă mi slabă, forte slabă. Intr’adeverű, numele ^Romăn nia £< nu s’a recunoskutu ofiiale, daru este poporariu mi forte kuríndű va fi trekutü in limba vulgare, diplomația va fi silită în sfírmitű a lu aștepta, mi ku katü mai târziu o va faie, ku atătu mai rea pentru dînsa, ku atătu mai multu va perde din propria sa considerațiune. Principatele (fiindu kă diplomația le a păstrată acestu titlu) trebuie se plătescă Sultanului unu tributu, daru în starea de astăzi a Porței, aiestă kontribuțiune are multu mai puțină karakteriulü unui tributü de kutü alü unei mile (aurione). Junele Statu, negremttu, va avea lupta cu mari dificultăți interne mi esterne, darü aiesta se întîmplă mi statelorű forte betrăne, mi dacă cineva nu desperă de iele betrăne ku atătO mai multű nu se cuvine a se împotrivi aspirațiunilor juneții, ka unű profetai de nenorocire k’unű simplimintu de pismuire. Valachia are o întindere teritoriale de 1350 mile pătrate mi 2,600,000 lokuitorî; Moldavia 756 mile pătrate mi 1,400,000 lokuitorî; teritoriulu din Basarabia, cesit de Russia în anulă 1857 cuprinde 105 mile pătrate mi 180,000 lokuitorî; prin urmare Romănia imbrățimeză unu teritoriu de Stată de 2271 m. pătrate ku 4,180,000 lokuitorî. Acestű teritoriu considerabile este ku totulü concentratü, în cea mai mare parte ïnkongiuratu íntr’unü modii favorabile prin fruntarie naturali, are kiî bune de api (rîurî navigabili) mi o posițiune importante pe Marea Nega. Pimíntul este în genere buna, în mare parte fórte roditoriu; pe pimintii mi supta pimintii tesaure imense arntepti numai mina industrie si a omului spre a le esploata. Poporațiunea, deși mulțimea cea mare se afli ínici pe trepta de josu a civilisațiunii, este din naturi înzestrați cu daruri mari, este primitorii de kulturi, dispusi pentru progresu mi animați d’unű simptimînte naționale, kare prin mîndra adu iere a minte a originii sale de la Romanii -iei vechi, dobîndeste unű entusiasmu romantiku. De mi íntr’unii kursű indelungata de timpu, ținuți In starea qea mai triști, supta suzeranitatea innomolitórii mi kontagiosi a Turgiloru mi suptű amintia demoralisitórii a Romiloru, Rommii totu mi-au pistratu constiința naționalității mi independinței loru mi au desvoltatu o aktivitate naționale relativa demni de recunostinți. Bukuresqi, kapitalea Valaehiei are 100,000 locuitori, este Intre positura marilorű avuție de produkte ale țerei mi forte bine cunoscuta în lumea merkantile de la Pesta, Viena și Lipska. In Bukuresqi, înaintea tutorii oramtelorű țerelor turcesti, s’a konstituitű o vieți de remedinți europlani, de mi nu corespunde íntokmai cu ideiele severe de poliții ale terelor civilisate prin instituțiunile polițimesti. Ori mi kumu Bukuresqiĭ au înaintea sejii unu viitoriu mare mi frumosu, voru juka una rolű însemnată alitarea ku Viena mi Pesta. Sperima ki nu va fi privatü mai multu timpu d’o komunikațiune prin kii ferate ku zisele oramie mari mi ku portulu sen de la Dunire, Giurgiu. Kapitalea Moldaviei, Iamii are 80.000 lokuitori, ține tírguri forte visitate mi mizuloaesqe p’o skari mare komergiulu ku produktele întinsei agrikulture a țerei. Este de sperata ki lokuitorii lamiani voru strika jokulu antagoniștiloru unirei, kari spekuli ku gelosia ambeloru kapitale, lamii potu desvolta prin libera loru energii o vieți avuți mi înfloriți, de mi nu voru posede unii tronu deospodarii. Piața merkantile lea mai importante a R obiceiulu de discrețiune sălbatica și escesivă, care caracterisă pe țerani și chiară pe burgesii cei mici de la țară. . Labreche, care avea multă da reparată în privința domniei0rei de Germandie și care se simțea forte compromisă în casa căndă ar moșteni cavalerială, se grăbi în chipulă celă mai grațiosă a-I satisface dorința. El nu veduse eșindă pe Corisande cu barona; credea că se mai află în cameră unde o dusese și conduse și pe cavalară acolo, dicîndu-i că va găsi acolo și receritorie. Numai era cu putință a se da înapoi Cavalaria să fi anunțiată și introdusă în camera, în care Hortence și Octave se mai aflaă lîngă feréstra, căutăndă din ochi ce s’a fi făcută cavalariulă și rîdîndă de dinsulă, unulă cu reutate, cea laltă de complăcere. Audindă d’uă dată pe Labreche pronunțiăndă numele Cavalariului de Germandie, Hortence se ’ntorse cu viciciune, temînduse că elă a fi audită, póte, uă glumă a iei, se turbură și să priimi cu orecare agitare amestecată cu temere. Nu esiste nimică mai reă pentru uă personă timidă, de cătă a se afla în facia unei persone turburate. Simplimentulă de neplăcere nu pate fi risipită de cătă printr’uă bună voin| liniștită, și căudă miniei este Galați, ku 32,000 lokuitori k’urin portü la D unire în care vinű kombiele cele mai mari. bine observi, ku judekati imparțiale mi ku drepți a prețuire a știrii lukrutiloru, noulu Statu alu Rominicî, trebue se rekuneski ki ín elű se afli tóte condițiunile unei prosperitî putern’ie, trebue se mi doresti ku singeritate ka desvoltarea lui se se poti severmi neturburata. Agesti a prețuire, agesti konsiderațiune mi agesti dorinți va trebui se ajungi mi linia de conduiti a politicei europiane mi mai speciale a politicei austriace. Beria va conserva niki pentru kita va timpu, darű desi kurű nu multa, suzeranitatea sa aparinte asupra noului Statu, daru nu póte fi nici o indoiali ki Rominii uniți vor lipida kita vor pute mai kuríndű reminința dupi urmi a dominațiunii turcesqi. Agesta este legea esistinței. Frangia privește Rominia ca o kreațiune a sa cu mîndria kreatoriului. Dorința d’a kiima în vieți noue formațiuni de Stat șí nouí este una din cele mai tari tradițiuni ale Napoleonizilor. Uli în aplicarea iei asupra țerelor turcești, acesti dorinți este forte justifikati. Destrucțiunea imperiului turceskű in Europa, este inevitable, darű perfidele, qe ameninți Europa prin acea katastrofi, se poti preveni mai bine treindu-se in intervale, dupi exemplulu Rominiei, Serviet si altele, Sfaturi noue naționalimi indipendinți, kantumii, kinduse va ivi inevitabilele kasa de morte, moștenitorii naturali se se afle deja în posesiunea moștenirii. Englesii, atitti de pratiqi, nu vom pute retusa multa timpu d’a înțelege mi d’a rekunosqe agesti situațiune naturale. Engliteza pîni akum a sprijinit a meținerea imperiului turceskű, daru adeveratu nu dintr’o predilekțiune pentru dominațiunea Koranului, ci numai din temere și moștenirea turciloru ar pute kidé în minele Rumilorű. In dați de acesti terni va fi înliturați prin formarea unora Staturi naționale, nu mai póte fi de lokit în interesulu englesa a kontinua politika orivitale de a urmatű-o pini akum, politiki care s’a kompuși unulă și alta se temă se lovescă ca nisce stângaci la unu duela. Sermanul Sylvain, dinainte tulburată de intrarea sa fu cu totul amețită recunoscîndă îndomna de Sévigny femeia încăntătoriă, ale căria priviri îlă făcuseră se tremure, căndă în biserică se apropiase de banca sa. Afară d’acésta ii păru constrînsă și elă își făcu răpede întrebarea, dacă nu-lă va fi chiămată ca sĕ-și bată jocă de dînsulă. Acésta ideiă îi căusa ună felă de amețelă, și îngănăndă nisce cuvinte ne’nțelese, nu sciu mei s’o salute. Voia se șî scdțăpelama și nu băga de semă, că, pentru acesta, trebuia se lase măna fiiului seă pe care o ținea tare ca p’ună la^îmă, saă se lase se ca^lă cartea de închinăciune ce ținea suptă brațială seă stângă. Cartea întru adeveră cășlu josă cu sgomotă; elă voi s’o rădice și lasă se caslă și pelăria, pe căndă Labreche rădică cartea. Atunci cavalariulă făcea salutarea sa, fórte stângace, ne sclindu ce se facă cu mănele sale, cari numai țineaă nimică și nu aușira cuvintele de bună venire, ce-I ijise îngănăndă Hortence, coprinsă d’ună rîsă nervosă. Lucrurile ajunseră și mai rele căndă după invitarea lunii femeie, trebui se șâdă josă. Labreche redîndă tulburarea proiectatului seă, îi dede ună scaună, și Octave, care-și făcea mă jocă din acesta scenă, îl presintă ună altă scaună. Cavalabulă, uimită și perdută, nu mai scia pe cine s’asculte. Micuță Lucien care nu era timidă de rocă și care cunoscea infirmitatea tată* rata forte nemerita cu galvanisarea unui cadavru. Kiara pentru interesele sale merkantili Englitera va trebui a favorisa poporele reniskenți, klis trebuința lora de kulturi va crea pentru multu timpu industriei englese târguri forte produkitorie. Rusia n’a askunsu nici o dati ki tinde la mostenirea Turciloru, a doritu mai intíiu mi mai multu posesiunea principatelor. Dun irime, mai de multe ori s’a krezutu fórte sikun d’agosti posesiune. Resbelulu dupi urmi a trasu o tnsituri puternici peste kalkulațiunile rusesti, Rusia însi spre a se conforma timpului, se aveti voiosi de jokula konkariu mi, akum ku mi mai ’nainte, se sileste ku dinadinsula a kimuga simpatiele krestiniloru din Turqia mi a mi le pistra. Acesta exemplu ruseskii ar fi trebuitű de multű se la imiteze mi Austria, kiqi ori ge politika, fii kitű de pagina kapabile a privi in viitoria, trebue se rekuneski ki nu póte isbuti de kitti agea politiki orientale, kare are pentru sine simpatiele poporațiunii krestine din aqele fere. O asemene politiki a fostű mi este pentru Austria, din mai multe kause, o komandi a neqesitițî. Austria este intim reginu qelű mai aprópe mi imediata alü aqelorű țere turgesti mi afari d’agesti are pe propriulű seu teritoriu o poporațiune numeroși, care este d’agesti ami neamu mi d’agelu-ami singe. Daki suptn asemenea împregiuriri s’ar afla Frangia In lokulű Austriei, de multa țerele Danimane ar fi ajunsű frangese. O asemene încorporare a fostu adese ori în mina Austriei, adese ori acere poporei au doritű dominațiunea Austriei. In mai multe rinduri pirți considerabili din aqere fere au fostu In fapti unite cu Austria, mi, daki marele principe Eugeniu în planurile sale n’ar fi fost impiedikata prin liuda consiliului marțiale alű Kurții mi prin intrigele jesuițilorO kurții, negremita ki karta geografiki a Europei meridi orientale ari fi avutü astizi o formi ku totulü diferiți. Este kunoskuta ki korona Ungariei pistreziT mki pini astizi drepturi pretinse istorice asupra Bosniei, Serviei, Bulgariei și Pringitlia vedere, modelul virtuților civili și militarie ale gardului cămpuriloră! — Și pentru ce nu? Ulise Hortence, pentru ce se nu fiă astă-felă? Este atătă vo seracü! Te ai ganditu câtü curagiu și rațiune trebue se aibă cineva ca se se simplă fericitu c’unu venitu de șepte sute livre? — Am fostu într’uă posițiune mai rea, Ulise Octave, mi-a lipsitu pînă și pănea suptu acea frumosă republică, pe care o servia scumpulu nostru veră în consciință, precumă se plice; și nu m’am plânsa niminul! — Sciű, și te stimă pentru acesta, dar nu te simpți ai fericita! — Și dumniata creții că se simte fericită, elă? Dumniata iei în seriosu lecțiunea ce ne a recitatű sora sa Jeranca? Tote acestea nu suntu de cătănă comedia, da! ia satu ca și ori uriunde altă, omenii se prefăcu. Privesc dlupe erouli dumitale de stoicismul Vedi figura lui, cea mai superată ce póte vedea cineva, cândă nu ia sema că este oservată siană. Hortence privia pe cavaleria prin pervergea cu pași numerați, purtăndă suptă brațială scă uă carte mare de liturgia și tiindă cu cealaltă mănă pe băiățelulă seă. El o căuta pe sora sa, trecîndă pu discrețiune înainttea pnrjîloriî, fără a cutețla se pătrundă în apartamentele catului de josă. Era forte palidă și ămbietul ă seă nesigură îl da una aeră și mai stângace de cătăcelă obicinuită. Costumul ă scă era intradeverit astulelű precumü Ilü descrisese Octave, Hortence, privindu-lă, se simpția dispusă a ride și a plănge totă do uă dată. Spre a scăpa de bizareria emoțiunii sale, făcu lui Octave concesiunea d’a-și bate jocă de bietulă câmpiană. — Să-ai calomniată, i disc, n’are turnura marțiale a unui gardiană de cămpă samănă mai multă c’ună dascălă de fată care cu întristare duce la preumblare pe singurulă scă scolariă. Cavalariulă dispăruse, el luase deciziunea de a intra după cererea băiatului seă care mâncase prăjitura fără a bea, și se văietă acumă de sete, fără a mărturi că prăjitura era de multă mistuită și că tată îi era leme. Cavalariulă băgă de semn că și lui îi e lume, și era mulțumită că se vedea silită prin suferința fiiului seă, a cede la propria sa trebuință. Vezustă pe Labréche în galenă, și avîndă uă protestă, îl întrebă unde era Corisande, și totă d’uă dată ceru și uă pahară de apă pentru Lucin. Cu totă otărîrea lui d’ai căută se dejuno, nu cuteză se ceră mai multă, calculăndă că ii va efori fără a ce-o și arujăndă în acesta dui seă, voi a lă ajuta se iea mai curîndă uăotărîre, și Sylvain găsi mi-ulocă a lă avea totă d’auria între piciorele cale, ori căte evoluțiuni făcea copilulă spre a lă face s’apuce ori la dreptă ori la stânga. Nesciindu ce se facă cu cartea și cu pelăria sa pe cari le reluase, cine scie pentru ce, cavalarulă nu putu se rădice spata sa și fără Labreche, care veni în ajutoriul ă scă, póte ar fi renunțiată d’a șede. maftai an fi cesu poftei d a fugi cătă îlă țineaă piciorele. In sfîșită, după ce asudă sănge și apă, isbutia șede pe scaunulă celă mai ’naltă și celă mai necomodă, care era în camera. Gumă nu era ’naltă de stază, piciorele sale atingeau abia pămîntulă. Sermanulă căluse în cursa ce-l întinsese Octave, dară era forte departe d’a baga de semă și nu s’ocupa de cătă de grija a ascunde cartea sa cea grasa suptă pelăria sa cea mare, una și alta ținute pe genuchii sei. După ce sfîrși cu capitală împutăriseră amabili fără a pute priimi vr’una respunsu din partea care se fi avută celă mai mică înțelesă, Hortence se ațărî a-i vorbi de plaia și de timpulă frumosă, privindu totu d’uădată cu mirare transparența și frumuseța ochilor lui, cari dovedia uă simplibilitate straordinariă. Dară era silită a mărturi ea însăși că mnă omă arătă de nervosă și arătă de impresionabile punea pe ceilalți la supliciă, afară numai d’ară fi otărîți, ca Octave, ală face ridicolă. (urmare pe mine.)