Romănulŭ, mai 1862 (Anul 6, nr. 122-151)

1862-05-28 / nr. 148-149

LliNI, MARIjI Volosco și vei pune. Va eși în tote filele afară de Luma și a doua zii după Serbătoriă. Abonarea pe unu anu........................ 128 Iei. Șâse luni................. . ..................... ^>4 Trei luni.............................................. 32 — ti lună i. i................ 11 — Unu esemn lnrin.............................. 24 Uiciinâ» ile linia.................................. 1 Nr. 148 149. An« VI. PARIU POLITICI, COMERCIALE, LITERARII 28, 29 MARI 1862. Luniiué dute si vei fi» Abonarea se tace în București, la Administrațiuna Românului. Pasagiul Român No. 12. In districtele de dincăce și de dincolo de OMS și din Moloovfi la corespondinții pianului și prin poșta. La Paris la D.Haliegrain rue de l'ancienna comedia 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiunile poștali și la alințele de abonare. Pentru judece se adauge costul sportului câte 2 parale de faifi. eru pentru străinătate câte 24 par de faifi (ARTIOLELE TRAMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Direptoriulupartului: C. A. Rosetcti. — Gerantü respung etoriü: I. Albescu. — Tipografia C. A. Rosetti. (Caîmasca) calea Fortunei No. 15 Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul chiariurui d. O. XX Aricescu, Pas. Român Î No. 13. REVISTĂ POLITICĂ. BUCURESCI, Ressiunile se preokupi acumií tóte spiritele suntu patru la ordinea zilei, ini din care fi care este atitu de gravi ínkitu una singuri mi totă aru fi d’ajunsu se ’ngrijaski tóte spir tile mi se sirudue națiunea priin temeliele sale. Una este, gravitatea situagiunii în care se afli géra, dupe Ministru din întru mi Promedinte alu Kabinetului, d. Barbu Calargi. „Vasulu ie api din tóte pirgile mi ne’nekimü ku togií de nu vomu lua mesure ka se skipimu“ zise domnia-sa deputagilorii, In medinga de la 23 Maiu, un d’atunii mi pin’ akumii, nu se vezu luati ni mi o mesun, de mi d. Ministru deklari ki de la do. deputati depinde d’a Tilitura „primejdia se zise ki síi d’asupra kapuiul nostru.“ A doua, este sesliunea averilor« Statului, ne suntu în minele kilugiriloru greii, kari formezi Statu în Statu ui’amenintarea iesti pe veri, dupe deklararea d-lui ministru alu kultelorii, ka striiniî se s’amestise în iele din întru mi se ne violeze autonomia pri’a se mesteka kiara în dreptul« nostru de proprietari, m’a ne impune judekitori mi arbitrii dupe niste protokóle striine, încheiate de striinî, ku strain!, mi de kare géra n’are mi nu póte avea la mai miki kunostingi. A treia este revizuirea legii kari regulează raporturile între sirenî mi proprietari, kare s’a fikutu, prekumv a demonstrată d. Kogilniceanu, atitii de Komisiunea lentrale kilu mi de sekqiunile Adunirii firi karei kari uneau acea lukrare se kunosci legile ie erau kii maya revisui. A patra insfîrmitu este sesliunea Orivnteluî ie se kompliki din ie în ie, mi kare, dupe tóte kite se ziku, mi kiaru dupe informirile nóstre partikularie, ameningi a se ridika din nou, In toati micimea ier lea uriaine, m’a se transforma peste vr’o done line Intr’una resbelu mare mi ’n revoluyiuni nayionale. Vom studia treptată una kite una nieste mari festiuni, mi ’niepemă astizi printr’una apelă, ielă publikima mai la vale kire represintangi nagiuniî în privința primejdiei ie d. Prim ministru a anungiată ki este d’asupra kapuim nostru, mi peste kare vedemă ku întristare mi ku lea mai mare îngrijire ki dumneloru aă trebuia ku lea mai mare mi mai neíiclosi nebigare în sémi. Se ne fi iertată însi a atrage ui’an atengiunea represia langilor națiunii asupra celoră patru mari sestiuni se enumerarimă, m’a se zise ki iele trei lestiuni, komplikindu-se ku resbelulă lelă mare se se crede ki va isbukni póte peste doue luni în 0 minte, trebue s’atragi ku dinadinsulă lea mai seriosi a d-loră aplikare, mi se s’arate ki suntă în adeveră represintanyii unei națiune vine. Gazeta vienesi Botschafter publiki o epistoli din Bukuresti ku data 24 Main, în mare se ziie. .. Unii kilitoriă interesante este an de kite-va zile, ku skopulă aparinte d’a studia lokurile se servi de teatru miskirii politice în Orivntes mi pentru kare skopu a trekută mi prin Grecia. Aiestă kilitoriă este d. Benza sekretariă privată ală M. S. Regele Italiei. Elu vede fórte desă pe konsulii puteriloră striine lui mai ku semi pe d. konsulă ală Rusiei, asemene pe d. Green, konsulă ală Englitereî un fireste mi pe d. Strambi o konsulă ală Italiei.“ Dupi întormirile nóstre partikuri e, este forte adeverită ka sekretariulu Regelui Italiei, de care vorbeste zisa gazeti, a fostă în zilele trecute în Bukuresti. Nu stimă, mi kiar daki amă putea presupune nu ne este ertată a vorbirii despre presupunerile nóstre, în privința kilitoriei în Orinte a acestui omă de stază. Putem însi spune ItT» nu credemă ki omenii acestia se plimbi pentru petrecere, mi putemă adrogi ki impresiunile ku kari pleaki aiemti birjiaiii din Rominia nu credemă ki suntă favorabile intereseloră nóstre iele mari ui’adeverate. Bine are ureki s’auzi, line are oki si vazi, line are minte se ’nyelegi, kn’ mai multă nu putemă zise. Independinga ne spune ki Kossutha publikată în ziarului Italian Alianza mă proieptă despre o konfederațiune dunkeni. Avemă mi noi aielă artiklu milă vomă reproduse în No. viitoriă ; astăzi înși avemă a pune luptă okiî publikului numai urmitoriele cuvinte ale Independinyei: ,,Acestă artiklu a trekutu ku totulu nevizutu; planulu se elă skiya nu se însemna nici prin o mare noutate, nici prin o mare botezare, ii se mirginea, în prevederea unei despiryire komplete și definitive ku Austria, a oferi feluriteloră naționalitiyi se se grupezi în jurulu Ungariei, kiezimie con tra unei asorbire ie ele o resping«. „Singurulu lucru, adaogi totă Independinția ie ne-a piruiu demnă de însemnată în lukrarea vechiului diktatoré al Ungariei, este ki posiyiunea se oferi veriloru anesate este înlokmai aieea ie voieste mi Austria a fare Ungariei, adiki, autonomia deplini a fi-kiruî medulară alu unirii, leaa ie s’atinge de afaierile din întru, dară koncentrarea deplini, în mmile puterii centrale despre tată li s’atinge de afaierile militare, trebuie din afari mi represeutarea konfederațiuni în striinitate.“ Indipendința are negreșită dreptate a se mira ki fragii noștri magiari ieru de la celelalte națiuni la a se respinge națiunea magiari în privînga Austrii; ki voru ku un kuvîntă se resterne pe Austria, dară so ia ei lokulu în privința lelor ăialte naționalitigi. Noi însi credemă k’aieasti nunire a magiariloră nu provine numai din prinlipii de komisli a gintei sale asiatice ii mi din nemeritia veciniloru ei mi mai ku semi a Romiiloră. Nayiunile ka mi omulu, kindü vodă ’nnainte-le uă kapă plekată suntă dispuse a lu înjuga, mi Europa, kare are nepirati trebuindi a avea la dunire o națiune vine kare se serve de bulevardu, vizindu ki națiunea Romini nu este în stare a împlini marea misiune se-i inkredingase Imperatulu, este învederată ki este siliți a susține pe Maggiarî kiară în partea lea gremiti a prințipiiloră ioru ui’a* înkuragia prin urmare nu numai la subjugarea Rommiloră din Austria i kiară la komisia leloră la lgi Romín pini la Marea Negri. Suntă ani întregi de liindu zisemu ki posițiunea nóstri geografiki ne impune „a ß saă a nu mai pu a fi unu ajutoriu pentru Europa, m’atuniî se simă susținuți de dînsa, sau devenindu o piodiki, unii cadavru în mersului ei, a fi suprimayî. Representanți ai nayiunii, biga yi de semi, ortogiulă bate, mi ora douespre zeie s’apropie. Vai? lelră pe care mirele nu-î va găsi destepui la REPRESINTANȚII NAȚIUNII. PRIMEJDIA Este asupra capului nostru. (B. Catargiu. Prim ministru). „Primejdia este asupra capului nostru“ o spuse, în medinga Adunării de la 23 Maid, primulu ministru al Rommiel, o deklan ofînare în fața națiunii m’a Europei, iar mandatarii națiunii n’au ridicatu miri d’asupra palatului medinijelorű lorü drapelulu i elu negru, prin care s’anuniiți ki patria este în periklu, mi nu s’au declaratu în permaningi spre a ’nlitura, sau ielű mai pui pri a mikmora aiea primejdie ie este d’asupra kapuim națiunii? Primulu ministru, spu FOSfA ROUULDS FAMILIA DE GERMANDRE. de KX30RGES SAMD. (Urmare.) CAPITULU XIV.") Părerea acesta fu adoptată în unanimitate și domna de Germandre lasă se se pură în coșiulețului sorțiloru numele fiei sale, resolută, dacă va fi celü d’ăntîiă, s’o facă a cede loculu seu cavalariuluĭ séu căpitanului. — Și numele sorei d-tale ? Ilise Octave cavalariului. Are dreptă a fi între celelalte, și nu va fi? — Va fi și elă și ale copiilor mei, respinse Cavalariule. Octave urmări ochii verului seu și vezu că se introducea în laboratoriu Corisande, care, mulțumită deliginței ce întîlnise pe drumă, sosi în minutula acestua cu Lucien și Margaritta. Lucien vorbise pe drumul și domnișoara de Germandre începuse a credea că copilul raționa destulă de bine. Ea merse se ie locu lîngă Bortelise, dar e-i spuse ce se petrecuse. Gorisande privi ca uă fabulă asurdi pretinsa cursă întinsă moștenitorilor ei și dede fără a eșita numele seu și ale copiilorü. HW TiTBsCélú d’ăntîă nume oșită din urnă, fu ală Abatelui de Germandie. Elü salută cu grația compania, uinse se-i deschidă balustrada și intră în întru. Actulü seu veselă reasi cure pe toată lumea, și cei mai temetori eșiră din lngiurile unde se ascunseseră, spre a vede ce se va întîmpla. Abatele nu credea în periplu, cu care voise numai se sperie pe ceilalți. Elü studiase în timpă de douăzeci și patru de ore, în diferite tratate de mecanică esperimentale, tote sistemele posibile a se aplica împregiurării de faciă. Nu eră mai credetoria de cătă ori care altulu și încrederea sa nu era jucată; daru, lucru ciudată! abia se vedu în facia obiectului dorințelor sale, și se simți părăsită de convicțiunea lui. Elu sciu s’ascundă temerea sea și apuinînduse d’a pipăi ceva, avu nea rulă d’a esamina numai cu ocoiî înainte d’a începe a cerca cu măna. Acestu esemen din ochi ținu cinci minute cari părură mă soclu, și ’n timpulă cărora Abatele făcu următoriulă raționămîntă: Am uă stăricică destulă de bună, numi lipsesce nimicfi, n’amă copii și sum unulă din omenii cei mai liberi și cei mai sănătoșî ce asistă pe pămîntă. Pentru ce se ridică viața mea pentru bani? Suntă nouă leci și note de ștanse în contra uneia că nu e nici ună periclu, dară acestă a suta ștansă care este cea rea!... Nu voiă pune măna pe nimică!. .. Mai trecură ăfică placi minute și marmură de mirare începe a se aușii, în confusiunea vociloră, abatele deosebite a lui Octave, care era fórte distinctă și și ceea Cavalariului: "Unchiului nostru ’i-e frică, dracula se meie dacă nu e asia! Abatele avea amdre propriă, în juf neța lui fusese frumosă, iubia femeile și mai avea încă pretensiuni. Ideia d’a trece în ochii lor, d’ună omă ală bisericiei, îi era nesuferită. Se 'n armă cu resoluciune și ’ntinseră mănă, asigurată în aparință, pe capulă sfingelui; dară, în momentulu d’a lă pipăi întru adeveră, fu prinsă d’uă amețelă și se simți fără putere. De trei ori voi se ’nvingă slăbiciunea sa; că sudare rece îi trecea peste totă corpulfi. Femeile însă nu se uitară de locu la dînsulă; judecătoriulă de pace, fórte pugina asigurată, ceruse cu stăruință se remără tóte prin unghiurî, spre a avè și elă mă pretextă d’a seine ascunsă acolo; dară neîmpăcatulă Octave se puse în mică locală laboratoriului cu cavalatură și vr’uă cățiva alții, și, la fiecare două cercare precum și la fiecare nouă eșizăre a Abatelui șlirea între dinții sei, dară astăfelă încătă se lăpată auzi totă lumea: — Aide! curagiă! la naibă! ce, arde? Ancă vă dată? Va pune măna, nu va pune măna. Se vede mă! scumpulă undă își perde timpulă a privi! —Astăfelă celă mai mică gestă ală Abatelui era semnalată Și întrepetatu, îndată, părții interesate a publicului Abatele, supra-escitatu dară necapabile a învinge sema sa de marte sau de o vulnerare, care ’lă-ar fi putută desfigura, era p’aci su leșine. Elă atunci vedu facia palidă a lui Labreche care, lăsăndă corpul o ascunsă suptă slidă, întindea cu stupiditate ghetulă, ca se vadă evenimentulă. — Domnule Labreche, z ise Abatele, c’o voce stinsă, fă bine și deschide acea ferestra de la spatele mele, se ’nacă cineva aici de căldură! Labreche se supuse întdîtă printr’o mișcare de obiceiă servire; dară numai îndată se dede înapoi șiicîndQ — Me ierta, domnule Abate, acesta nu intră în atribuțiunile mele. Cu tóte silințele sale d’a face pe o mulți degajată, Labréche dupö exemplul abatelui, era coprinsă de frică. El nu voia se se espuiă, chiară ca perspectiva d’a-și perde postulă. Abatele speriată merse însuși se desciflă ferestre. Reveni, preumblămănă învederată agitată pe corpul sfingelui atingîndu-lă abia. Totă d’uă dată ochii lui se turburară, piciorele lui se ’nco^voiară, scose uă gemete surdu și căjosă. Cavalarulă și Octave alergară în ajutoriulu lui și—lă purtară lîngă ferestră, pe căndă bătrânii și femeiele spăriate eșină din ascunz atoria loră și întrebaă cu spaimă ce s’a ’mîmpletit? — Este o lovitură de apophesiă? *— Nu a desunată prea ! — Ea! nu e nimică, căldura este causa, timpulă este furtunosă. — Nu credeți acesta, a priimitu uă lovitură teribile, am venută bine! — Așia dară este uă macină electrică ? — Este uă macină infernale d’uă invențiune nouă. — Pate că ascunde nișce cuțite care e să căndă pune cineva măna pe capulă monstrului ? — Nu E vulnerată? da, e cu sânge pe peptură lui, îlă vedi ! — Ea nu! I-a descisă cămâșia, și vezi gileta sa de flanelă. — Ori și cuma a fostă lovită de ceva, a țipată! — E nu! respunse Octave la tote aceste comentări, ce se încrucișia în giurulă lui: dă n’a atinsă nimică. Măna sa a atinsă abia metalul, Ve daă parola mea, — E bine! dară atunci ce are? *— E Dumnezeule în’are nimică, f-e frică, é ca totă! — A! ciudată! $is8 ună betfănă gentilomă, care nu cutezase ăncă a eși din refugiulă scă și care în momentul ă acestua s’aventură a-și areta mustața sa căruntă, tăiată după moda lui Enrico IV; acésta e forte originale! Voiésci a-I lua locul ă? zise Octave naiadă. — Nu este rândulü racă, respunsș omulu, k Iveuj^ it3,