Romănulŭ, iunie 1862 (Anul 6, nr. 152-180)

1862-06-01 / nr. 152

470 sele, »cum se va tocmi (kindu suntu de akorda) VOIA LUI DUMNEZEU EU A OAMENILORU.«1 Eaki rekunoște­­re eklatante, kum zisei, a voiei ome­nești aliturea ku voia divini! Eaki, în kiteva kuvinte cuprinse sutele de tomuri scrise în Apusa, spre a se do­vedi esistinția liberului arbitru al­ o­­mului, ale omului creștinii­ admirabile pertepțiune de geniu a adeverul dorii filosofice, în deplina contestare în Eu­ropa pe timpulű lui Urekii! Kronikariulu nostru, kiarű kindu recunoste slăbiciunea voinței omenesci, elű stabileste o tikuti darű reale deo­sebire între mirginita putere și ne­­mărginita liberă voință a omului. »UN­DE NU VREA DUMNEZEU, OMULU NU POATE,­ zite Urekii.2 Liberü e­­ste omulu se voeski, elu are, kum zikű filosofii în jargonulu loru, deplina volițiune, dar­ nu totu te omulu voie­ște, o se mi potă realisa. Paralitikulu voesce se tinzi brațul si paralisatu, daru nu póte se-ln­tindi. Vai­­ka parali­tikulü, omulu nu póte realisa, ka mir­­ginitulu sen organisma fisiku, totu teea te voiesce inima lui nemuritorii. XVII. Convinsu de atestü adevíru, U­­rekii zite: <nime se nu se nadajduéscu in puterea sa, ce întru Dumnezeu se-i fiu nădejdea.«3 Atesti bugetare o re­­peteste elu mi aiurea, bunica la pag. 140, unde zite, ki Stefan au kon­­gediatu pre ostamu­l sei, dupi o vik­­torii, ba se mergi tinerii pre aka - se-mi,­­ inveltindu pre toți se dea laudă lui D-zeu, pentru că tóte puterile suntu de la D-zeu de süsü.• Despre acesti putere a lui Dum­­nez a datu Urechii unu tablonu amia de mare, zikindu­ *ca Dumnezeu nu IN MULUI ti în PUIJINI arată pute­rea sa. Nu­ nu numai majoritățile, nu nu­mai mulțimea póte, ti mi atei pucini, ci mai alesu atei putini în inima kh­­­ora este o voinți fermi spre bine, frumosu și adeveru. Acesti pucini suntu mai tari, luptindu pentru tele ale lui D-zeu (mi ale lui suntu adeverulu, bi­nele, frumosulu), de kitu miile si mi­­liónele de luptitori in contra lorű. Deaparurea neamuuii libertiții, ai pro­gresului, au fostu mulți darű doui­­spre­zece apostoli au resturnatu stavi­lele lor, mi i-au redusu in pulbere, darű unű Guilelmo Tell a pusü supta pu­iorele lui kapulű a mii de sbiri ai națiunii sale! 'Nu în mulți d­­in pu­cini­c-zeu își arată puterea sa! Nu uite nici­odată minoritățile nóstre li­berali, atesta sublime adeverit alü nain­­tamiului loru, mi­ele vorű gisi de a­pururea o noui vigóre, unu non ku­­ragiu în convingerea ki pini In sine Viktória va fi a binelui, a adeverului, a frumosului! Voiesce și vei puté! Darű voeste binele, adeverulu, frumosulu. Ori kita ai voi­tele din kontra, mi ori kita de mulți ați fi spre a voi astüfeli, nu veți pute! Unde nu vre D-zea omulu nu póte. Voit’aui sute mi mii de tirani se țin­ omenirea tupilati suptu pitio­rele loru, se o țin­ ku landele de gita, daru n’aui putută! Voi fati națiu-La resboiulu lui Stefan Vodi ku Turtii la poduri înalții la Vasluiu. 2 Letop. T. I. kap. VI. pag. 109. * Dupi rsiboii­stUu! Stefan­*Jesu«Mars In Matfíiujü alti anpritogiu nile se fii libere, nedependințî, voi­­t­a Italia se fii una mi mare mi au pututu! Voioski dara Rominia, mi ea, se trieski se fii, mi va puté! Darű se revenima la materia nostr. XVIII. Krestinismulű rominii, kreștini­­smulu lui Urekii, n’a fikutu sănu­ darü a fikutu ómeni, fii ai adeveratei bise­­rite a lui Christu. Kreștinismulű ro­­minű n’a fikutu martiri ai krutii, ai pigonitiții, darü a fikutu martiri su­blimi ai libertății, ai naționalității. Eu atea mare relege kreștini la Ro­­mini, kiti­ea fu, ’nainte de tóte, sku­­tulu naționalității loru. Atesta a­­n­­ițelesti mi Urekii, kundu ne a spusu Alesandru telu bunu, »adukindü »din țari pigini sfintele merite a­l marelui mutenikit loan Nobii mi le • au pusu întru a sa vestiti tetate, te *este la oramulu Sutevei, ku mare tin­• ste mi podvali, de FERIREA DOM­­•NIRII SALE Ilii DE PAZA SKAU­­•NULUI SEU. ‘ Atestami însemnare avun mi e­­dificirile de altarie lui D-zeu, dupi fii-kare viktorii te salva Patria. „Da­• ki s’au Intorsu Stefan-Vodi ku tóti • óstea sea, ku mare laudi, ka unű • biruitoriu, la skaunulu seu la Su •­téva, au ziditu biseriki."2 Obitiuuita asemeni biserite se m­­­iliau de domni, pe nume de sinți, kari­li s’aru fi aretatu mi i aru fi se­­kondatu la resbóie. ali aite relegea vi­ne ín ajutoriulu naționalitiții, a pa­triei. Astizi, fii degeneroși, noi edi­­ficimű altarie spre iertarea pikate­­loru, spre a pliti, ka vamemiulu, do­­bínda nelegiuiriloru nóstre, din care ne m­avuiiimu. E timpu ka relegea se revii patriei; e timpu kia prisosulu averiloru ateleia se vin­ a umiura ne­voile acesteia! Pe timpulu lui Urekii, S­i­n­ț­i­i ajutau brațul O­rominii kon­tra neamikuluî Patriei, are n’are drep­tate partita liberale se pretinzi astizi ka sinții se nu se mai ingidue suptu stogurile muskilesti, ka biserika ro­miul se nu mai înarmeze brațului Rusiei kontra Rommitiții mi a în­tregului Oriunte? XIX. ali Urekii doria ka biserika, ka krestinismulu, fără deosebire de cultă, se triéski nn pate­ri armonii, darű o doria avea buni înțelegere spre a se înturna tóte puterile kontra Tur­­tiloru, neamikulu de atunci alü Patriei nóstre. De ar t­i astizi celebrulu nostru kronikarii, elű ar zite biseritei romane, ka mi partita liberale, mai bine alianția mi­­nția ku kultele e­­terogene, de kitü ku pravoslavni­­tií neamu­l Românismului! Voiți o dovadi despre atesta? voiți se vedeți, daci în adevera U­­rechii nu era atita de bigota, íu kita se considere zeu­pre celelalte kulte kremline, bunión pre­tela katolika apusanú. Citiți sublimile nndurí te inskrie élű ín kronikulu sen la kapu V, sub titlulu: „Soborulu ce sau adu­nată la Florentina, unde mai apoi ni­­micu bunii nu s'au alesu.“ Nici unu pasagiu din kronitele nóstre nu ami putea dovedi ca ates­ta, tolerantismulu stn bunilorű nomtriĭ în materia de libertate de kultu, de bugetare. Urekii, deja prin titluri de mai susu, íuni aran sintetice, toti plierea sa de reű kuti nu se reumi la sinodulu de la Florența a se im­­piica, a se reunifika biserika kremtini de resiritu kit­atea latini. Urekii mer­ge mai departe: elű akusi pre Mar­­ko episkopulu de Efese, karé »PEMTRU PISMA GRETESCA, au dată veste la • toți, se nu priimesca acela soboru, mi­­»kara ki alții toți au fostu pristi­• nita mi au fostu primitu... De kare •lucru de era mai nainte de at éla •soboru NEINGTOLTNp TEVA între »ateste biserite, era nidejde ki se •vorü tokmi mi voru veni la impreu­­­nare, ean duple atelü soborü, atita • urîtiu­e stitu între amíndoue bise­­»ritele, de nu se potu vedere cu dra­goste, te una pre alta hulerite mi »defaimi mi una pre alta va se o po­• gore mi se o nalte. Resiritulu este •Intepitoriu, Apusulu va­se se înalțe • mi amia una alteia nu va­se de ka­­»le, ka mi kum risiritulu ku apusulu • n’ar fi fostu (ambe) logodne lui Chris »tosu!« Eki o pagine sublime mi kare fate onore nu numai lui Urekii, te pe atita mi însimi națiunii Romine. Daki vre­unu pasagiu din vre­o kro­­niki romini ai da kuiva prepusa ki Rominii suri bigoți sau netoleranți, noi n’amű ave de kita a-i spune ku Urekile, ki resaritulu și apusulu suntu de­opotriva logodnice ale lui Iisu­sű Christoso­ XX. Amin dan mi­­n puntulu de ve­dere alű relegii, liberalismulu moderna este fiű dreptu alü liberalismului epo­­tei lui Urekii. Nebigotismii, toleranții, libertate de konștiinți, însnțirea strîn­­să intereselorű relegii vu ale Patriei, ajutorii mutuale între aceste doue fii­­te ale naționalității, era te voia U­­rekii, te voiau kontimporaniî lui U­­rekii, te voia seklulu lui Vasilie Lupu, éki te voeskü­mi pentru te se lupți astăzi membrii konstanți mi demni ai partitei liberale, în kam­­pini in fine. D-zeu, kumű zise kronikar­ulu, îmi va areta puterea sea. (Va urma). V. A. U. Despre Manelă. i­. (Urmare, vezi No. de er­). Si arunkimu akurau o repede pri­vire asupra produkțiunii, mi variațiu­­neí valorei monetarie. Istoria ne arați ki metalele pre­­jjiase, ci prin urmare moneta, preavi­­zan­tele mai mari variațiuni în való­­rea loru, dupi kumu oferta m­­ «cere­rea fu mai mare sau mai mici. Ama vedemu ki unu ektolitru de giu te sub imperiulu romanu, sub Dioklețiană, se plitea cu 67 grame de argintii purii în primii sekoli te satesort invasiu­­nilor­ barbare, nu se cumpara de kitu numai pe 12 gra. 37 de argint pură, mi kilogramuri de pivie kare în tim­­pulu Antoninilor, costa 46 tentime (46 parale­li ce­va) în sekolul­ VIII nu­mai prețuia de kitu 4 tentesime. Kare este kausa acestei variațiune? Oare pu­nea costa numai 4 tentesime din kausa estimit­ții, din kausa abondan­­ței terealeloru? O­­nu, niti de kumü, în asti epoki a întunereiului feudali­­tiții, liinba totulu (afan dejafu) era unu deliktu, industria, komertiulu, a­­gricultura erau morte, erau în amor­­țire, prin urmare nu putea fi «bon» danți, nu putea fi estinitate ti mi­­seria cea mai mare; în asti epoki însi plinea (kam­p oka) ajunsese ase da numai pe 4 tentesime din kausi ki mé­ta sa­­u disprrmau mai cu totul si ajun­sese a fi fórte rarii și prin urmare a prețui multu mai mulțu­ de kitu akti dați, mi mici daki nu aru fi fostu lipsi­ti de tereale, prețulii plinei ar fi fostu multu mai miku de 4 ten­tesime. Skumpetea­mi lipsa metaleloru preuiese kontinui pmi în timpulu kru­­tiateloru. Mai ’nainte de asti epoki, komertiukii in­ industria începun a se desvolta, tetițile Italiei importau ore­care cantitate de metale din Oriente , mi pe la jumătatea secolului VIII în­cepînduse a se esploata mai multe mine, numai era ateeami lipsi de metale, mi astu­ felu gisima ki în timpulu kru­­tiateloru valorea aurului mi argintu­lui shizu­mi în adevăru vedemü, ki prețului mediu alu unui ektolitru1­ de gnu era; • 2 în anul­ 1202 — 16,73 gr. de arg. fin. — — 1294 — 25,38 — — —­­ — 1322 - 35,44­­ —­­fieea­re ne arați ki în seko­lulu XIV, spre a kumpira unu obiekt se terea de 3 ori mai multö argintă de kitü ar fi trebuită spre a­ lu putea kumpira în sekolul­ VIII. Nu trebue însi si konicidemă de ati ki cantita­­tea metalului fu kreskuti numai de 3 ori mai multă, fiind ki în sekolul XIV, industriele muastri deja unii sberă, o­­ferta tutorii produktelor, se mirise forte multă în comparațiune cu seko­­lele trecuie, iar prin urmare skizin­­du-le valorea, trebuia ne­apărată o cantitate de metaluri multă mai mare spre a neutralisa pierderea valorei pro­ductelor­, spre a putea ajunge ka­mi dînsele (metalele) se prețuia ski de 3 ori mai puțini de kitü în sekolul VIII. Cu tote astea în secolul­ XV a­­testi skidere a prețului metalelorü înteti mi lui uuă kursă contrariă, a­­diki se urka din te în te mai multă nu din kausi ki produkțiunea meta­lului prețiosu semikum­­; nici de kum, atesta kresku nekontenită­­ti din kau­sa unui altă fenomenă. Produkțiunea generale a mirfuriloră fiku, în atei timpi, niște progrese forte mari mi o­­ferta loru kresku atită de multă (în kom­parațiu­ne ku timpii trekuți) în kit Dara fiindu ki în sekolulu XVIII, se desvolti mi mai multă kultivarea mineloru amerikane, valorea metalului skidea din te în te mi ună ektolitru de gnu kosti, in anulă 1610 — 88,10 gr. de arg. fin. — — 1620— 124,36 — — — Atesta fu epoka kmdă metalulă ajunse a avea cea mai mici valore posibile. Üli atesti desprețuire ar fi fostu mi mai mare, daka nu s’ar fi ma­nifestată unu alte fenomenă ekonomik, kare lukn în sensu inversă. Desco­perirea treierei pe la kapulă de Buna Speranți deschise komertiului un timp vastă mi astüfelű metalură prețiosă, te Amerika produtea nu veni totű în Eu­ropa mi­nu­i se opri azi, ti se res­­pindi în mare cantitate in Asia, in Oteania mi apoi în numerósele kolonii transraarime ama în kitü skiderea pre­țului metalului monetabile fu mai pu­țină simțibile. in Europa asemenea totală progresi: invențiunea tipariului reformele religióse, desvoltarea știin­­țelor­, progresulu agrikultureî, înflo­rirea komertiului și industriei kiiman multe națiuni ale Europei a lua parte la viața civile, ama în kitu tererea metalelorü pregróse krestea­din te în mi ku tóte ki produkțiunea loru se î­nnü­ektolitru — 86 oka 075. 4 țfviismr Question di l’or» valórea loru în bani se milimiori în­­tr’unu modă destulă de însemnată, teea te etivale a z­ite ki kursulă mi ar­­gintulă se skumpia. Komertiulu se întinse mai în tóte pirțile mai ku se­mi în Asia, și astfelă derii oferta me­­taluriloru tindea a-î mirimora valórea gigantika terere de moneti era ko­­virmitóre mi da o valóre din te în te mai mare; în sekolulu XV unu ekto­litru de gnă se vindea numai pe pre­­țulă urm­itoră . Acesta fu epoka kindu avu cea mai mare valore de mi kantitatea me­taleloru pretiióse era multă mai mare de kstă 800 ani trebujiî. Descoperi­rea Amerinei în 1492 okasioni cea mai mare revolutjiune ekonomiki, a­­cesti epoki shimbi ku totulu aspek­­tulu lukrurilorü, mult­ime de metaluri pretiinse­se virsari în lume, mi d­in Jakob kalkuli produkisiunea totali a sekolului XVI la 3,625 milione franul mi aveea din sekolulü VXII la 10,675 milione franul; minele Amerinei de la descoperirea ei pini la 1804 deteri 27,841 milione, din kari 7 miliarde in aur mi restuli în argint. Adiogin­­du-se la asti sumi 200 milione te se afla in uk­kculajjiune mai nainte de des­­coperire gisimii una totală de 29 mi­liarde din kari 26 miliarde au fostă trimise in Europa mi restulă în Ocea­nia, Asia mi Amerika. Tate kiasi­e soHi­etign­e simijiri efektulu acestel mari revolut­iuni, imul­­jjirea metalului pregiosă aduse o mare skhidere a valorei monetei mi prin ur­mare o mare schimbara in transakisiu­­nile komeruiah mi um­­li. Tojj! aieia, a ki­ora fortuni konsistea in bani, in ună venită fikisă pekuniara simulti ni­­mte perderi enorme, fundă kt­ateauii sumi metaliki numai putea procura de kită o cantitate de obiecte forte mici în komparagiune ku ceea te putea kum­­pira mai nainte. Guvernatori! ku tati kutesanga soru, nu putumi komanda a­­cestoră efecte ekonomice, kari kontri­­buiri în mare parte la desfiinj­area feu­dalismului. lau­ kari furi presiunile medii ale griului, in timpul­ acestui perioeu : mirea din an in an, pe la lini­turii se­­colului XVIII, valórea loru re’ntepu, se sui astüfelu în kita vedemü ki un ektolitru de gnă se vindea . In anulu 1650 — 88,46 gr. arg. fin. __ _ 1670 — 73,71 — — — Fenomenul­ schimbi din aoă na­tura mi direcțiunea. In prima jumetate a sekolului XVIII valorea metalului re­­mase staționarii, pe la tea aiti jumă­­tate a aceluiami sekolu echilibrulu­iu turburată, mi desprețuirea valorei me­­talice în tepu, din kausa marei produc­­țiuni mi prin urmare marei oferte a aurului după descoperirea mai multor­ mine a­le Ameritei. D. Jakob kalkuli­ki produkțiunea periodului te trebu de la 1700-1800 fu de 22,000,000,000 frânți. O ase­mene produkțiune de metaluri, ku toti konsumațiunea te se fitea prin obiecte de lukiu etc, era prea naturale ki o si adulti o mare skhidere în valorea monetei. Din cele mai esakte statistice se vede ki de la 1804-1848 produkțiu­nea metaliki a celor a doue Amerite se urii la 10 miliarde franți din kari 6,315 milióne in argintă .mi 3,675 mil. în au\ Din aceste metale 9 milióne de franci veniri in Europa, restul a­rfNII« tu­lumtst nottis mi o puts irskts . • în anul­ 1328 — 21,89 gr. de arg. fin. _ — 1406 — 16,87 — — — —­­ 1477 - 11,73 - - — — — 1492 — 9,54 — — — — - 1510 — 5,26 (Levasseur) în anul­ 1560 unu ektolitru de gna kosta 68,43 grame argint fin. „ — 1580 „ — — — 79,78 — — — „­­ 1600 „ — - - 78,23 —­­ — _ _ 1680 - 65,76 (Levasseur). ~ Let. T. I. kap. IV. * litt* T. I. paf. 183. ROMANULU­IUNIU.

Next