Romănulŭ, septembrie 1862 (Anul 6, nr. 245-273)

1862-09-17 / nr. 260-261

856 ROMANULU 730 SEPTEMBRE. atentaturi skandalöse kontra pudoare! sociitiței. Tntitu, trebue si spună ct aceste m­onastiri suntă și ele mai totă atitu Brakovienesci pe kitu si dumnealui principele Beizadea și cavalerii austriacă Grigorie George Dimitrie Bibescu Basara­­ba de Brăncovianu, este Brăncovianu și Basarabm; pre kită și kiară celă ie a­lisată D-lui Grigorie Bibesku numele de Brăncovianu a fostă Brăncovianu și Basaraba elu însuși; kitti pentru titlul ă de Basaraba, alti braviloru domni ai țereî, nisî ki scimă kumă și Pa­luații D. Bibesku, nici acestă titlu n’a putută și i se lase prin legată de kitre ună omă kare nisi elă însuși nu ’la purtată nisî o dați, nici miliară ka usurpatoră. Aceste monastiri și skituri zise as­■­­tizi Brankovenescî suntă aidikate și a­­le mai tate prin sekoliî XVI XVII și XVIII de diferiși domni dintre kari­li­nii sei mai vekî, au purtată titlulă de Basaraba mai generisă Domnii iei vekî ai țereî pini la Șerban Basaraba uimitorulă lui Mihail viteazu și de alți avuți pietoșî romini, ka tote »iele alte monastiri din țări pentru lauda Dom­nului pentru ertarea piratelor ă­loră și pentru ajutore publice. Vomă vedea kumă s’aă adunată atitea averi la aceste monastiiri zise Brikove­­nes’u­ kumă și în »se kipă domnialui Principe­le Grigorie Bibesku Basaraba de Bran­­koveanu ’și a arogată dreptură de kti] toră și de administratură asupra aces­­toră averi. Maiă intiiu si vedemă pe »se te­­meiu a putută D-nu Grigorie Bibeskă si se numiaski Basaraba. In Rominia a stată ună nume de familii adorată mai mulți sekoli, pen­tru ki într’însulă se resuma valorea militarii, gloria naționali și civilisațiu­­nea romini. Acestă nume este nume­le de Basaraba, a kirui origine se per­­de în timpii kavaleresci, pe care l’a purtată pentru prima oa ka domnă ală Rominiei Radu Negru, și care s’a per­petuată mai firi întrerumpere trei se­­kule și jumitate pe tronul țereî pîm la Șerban Basaraba, în urmi­tă a purtată Mateiă protegeatară și kreatura lui Șer­­bană, sub care Mateiă s’a îmbiată ar­tele și civilisațiunea romini în kită a atinsă cea mai înalți kulme a ei. Va­lorosul militară, esperimentatulă minis­tru, protektorulă arteloră, ală literatu­re! și ală civilisațiunei remine Matei Basaraba, fu­rieră din urmă se pur­­ta ku demnitate numele de Basaraba pe tronul­ României, de­și elă luată luase acestă nume numai cu dreptul­ de protegeată de Șerban Basaraba, spre recunoscinții cum zise Cara pentru me­moria protektorului seă. Konstandin Vo­­di mtiiă, lui naturală ale lui Șerbam adoptată de Mateiă, purti și elă numele de Basaraba prin lundă se sfîrși în Polonia fin și lase moștenitori. Din Șerban Basaraba, seră din urmă ade­­varată Basarabă, a remasă numai doui fete; Ankuția și Ilinka; dintre kari, An­­kuța s’a miritată după Pitrașku fecio­­rulă lui Michaiă bravură, și a remasă viduvi fin moștenitorî; ori pe Ilin­ka a miritat’o Mateiă Basaraba dupi Konstantin Kantaluizină dîndui zestre toti starea se avusese prrintele ei Șer­ban Basaraba. Și astă-selă s’a konto­­pită singele și averea Basarabiloră în familia Kantakuziniloră, fiindă-ki­litară Mateiă Basaraba kare a purtată asestă nume de Basaraba prin usurpatii, n’a avută nici ună moștenitoră, și Fotino greșasse kridă spune și Konstantină Bankovianu a fostă nepotulă lui Ma­teiă Basaraba; kisî numai moștulă lui Konstantin Brinkovianu adiki Preda care nu se numia Bankovianu a luată de soții o nepoți de son a lui Ma­teiă Basaraba; va si ziki Konstantină Bankovianu a fostă dupe toti nepotu­lă semii­se a luată în kisitorii pe ne­­pota de son lui Mateiă Basaraba. Pu­tea mai bine Fotino și ziki ki a fostă nepotu prin fem­­ei ale lui Șerbană Ba­­sarapa, a kirui fiiki Ilinka, intrîndă în familia Kantakuziniloră, a fostă muma mumei lui Konstantin Bankovianu, care ka nepotă dupi mumi­ală lui Kantako­­zină și stanepotă totă dupi mumi­ală lui Șerban Basaraba nu putea si se nu­­mesti nici Kantakozină nici Basaraba de vreme ce femeiele nu potă transmi­te numele de familii. De asestă nu­me se servir­ mai mulți ambițioși și deveni prada imposturei; fu în Romi­nia seea se fusese în imperiulu Romană numele de Antonin; nimini msi nu ’l- a purtată ku mai puțină dreptă debită Konstantină Brnkovenu. Asestă mo­­lativă și avară, urmașiulă butezitorului­­ și adeviratului omă de stată Serbană •> Kantakozină, și kontimporană ală celui mai erudită Romină, Dimitrie Kantimir Domnă în Moldova, viindă la tronă prin mizlosirea kuskriloră­șii Kantakuzini fu aklamată de poporă; dară boierii ye­­rei, ka si justifise asesti alegere în­aintea Porțeî s’aă­sfituită ka ună ka­­pigiă Turkă se se afla venită pentru alte trebi în țări și kare­a represen­­tantă pe Porti la toti acesti operațiu­ne, ka si investeaski pe Konstantin Brankovianu ku gloriosul­ nume de Ba­­saraba, ka prin asesta si impun­ Por­­ței. Nici ună membru ală familiei Ba­saraba numai esiști în asesti epoki, și boiirii aă trebuită și skoți pe Kon­­stantin Bankovianu ki ară­ă nepotă de son lui Mateiă vodă Basaraba care avea multe titluri la recunoscinția Por­țeî. Nu voeskă, și nisi ki e lokulă asi și spusă sine aă fostă Brinkovia­­niî, se aă fikută în țări și din se feră de Bankoviani era Konstantin Brinko­vianu, nu suntă pentru pi­catură din nas­sere și nu osîndeskă pe tati în n­ă, spună numai ki în lunga Domnii a lui Konstantin Bankovianu s’aă strikată cu desivîrsire tóte rîndurile ossirei romi­­­­­ne de toti arma, s’aă ssersă tóte idei­le mari și patriotice ale lui Șerban Kan­­takuzin s’a sinsitu țara prin vikirită și alte felurimi de dajdii, îmbogățin­­duse numai elă cu averi cumu­n'nămai avută nici unu altă Domnă ală României. și apoi asestă Domnă a espiată pe bate­­le séle în turmentele sele mai infriko­­șiate lisise și morali se a putută ser­­ba vre-o dați ună Suverană și pirin­­te de familii. Hinsi­ spre­zece Tursî aă venită în palatulă scă din Bukuressi, ’i aă adunară tóte averile miskitare, ’lu a luată pe elă, pe sosia lui ku pa­tru fii, fiice și gineri și aă traversată ku dînșii prin mijlokul ă kapitalei, prin mijlokul ă tereî, ziua în amiazi mare, fin ka ună singură omă și întrebe pe acești Tursî: Cine sunteți voii Unde du­ceți aceste averi? Unde duceți pe Suvera­­nulu nostru și pe familia lui?— Asta e sorta suveraniloră kari kați puterea loră în averi materiali!­s^era nu avea nici voința nici putința si apere pe Suveranul ă seă, și Austria ki m­a­i vîn­­duse tóte interesele țirei pe titlul­ de prinsipe de Imperiă — precumă și Pe­tru pe care­ să amigise prin figidue­­lile sale, erau prea departe ka și pun­ armele loră în serviciulă suveranului nearmată. Mikară ka Mănăstirile ar­dikate de dînsulă și dotate mai multă cu averile altora, spre a împilca pe Dumnezeu, și-î odihnești sufletulă ! Dupi se vizunmă kipulă de u­­zurpații ku kare Konstandin Branko­­veanu s’a numită și Bassaraba, du­pi ku mă ssimă ki nisi kiar Matei Bran­­koveanu nepoțelulă de la Berigrad, numită astă­feră de mai mulți kroni­kon­en în familia Bankovenilor, nu­mită B­e­i­z­a­d­e a­u­a, nisi Nikolae Ban­­koveanu și Manolake­­ ii lui Matei, nici Grigorie si Konstandin fii lui Manolake adiki, nisî anulă din Bankovenii trași din nepoțela Matei Bankoveanu, nu s’a gundită vre-o dați si se numiaski Bassaraba, are domnii Grigorie Bi­besku, zisă adoptată de Grigorie Bri­koveanu , și care se surnumesse și Bassaraba, nu komise ună fridicolă ? Si-i vedemu akumă numele de Brikoveanu. Logofitulă riconstandin fiială lui Matei Popa și-a luată nume­le de Baikoveanu după moșia Bai­kovenii care fusese dați de zestre mo­­■5 siului siă Preda kmdă asesta a luată r .v •. ■ ” în kisitorii pe nepota soruiei lui Ma­tei Bassaraba, fin ca asestă nume de Baikoveanu si­ să fi avută fati­­seă Matei Popa saă moșu-seă Preda și fin ka asestă Konstandin Brnkovea­nu și fi fostă seva rudi ku familia Brankovitz de la care nmisese mo­șia Bankovenii. 1 1 Dupi zisa kronikarilor­ pimînteni și a istorisilor­ staini, din krînsena­ssem representati înaintea krudului Sultan Ahmetă în care aă perită kste patru fii lui Konstandin Bankoveanu împreum­au dînsulă, ba înici și soția lui dupi unii, n’a­remasă nici ună moș­tenitoră de parte birbiteski din fa­milia lui Konstandin Brankoveanu. Și­lu­­imă la întîmplare ver-o kiți-va autori ka și vedemă se s’a­fikură ku fii lui Konstandin Bankoveanu, Mignot aba­tele de sselliere, în istoria sea a im­periului Otomană zise : „Kopiî se esekutan sub ochii pi­­„rintelui; trei dintrînșii furi dekapi­­„tațî fin a anta selă mai mică semn ,,de sl­bisiune. Melă din urmă plină „de sângele frațiloră sei, promise ki „va îmbnțișa mahometismulă daka­i „se va lisa viăția. Asesti abjurațiu­­„ne forțiau­ mai întirzii pusină su­­„plisiulă, dar nu fu de nisi m­ă folos „selui se o fikuse; kisi dupi rapor­­„tulă se se fiku Sultanului, asésta aspunse ki elă desprețuia o konver­­„tire kare n’avea altă motivă de kită „frika de morte, și ordoni ka noulă „musulmană și fu esekutată ka și fra­­­ții sei. Prin siulă tatilă soră peri „dupi dînșii, antindă sea mai vii du­­­rere pentru slihisiunea fiului seă se­­„luî mai tiniră, și pe urmi sugruma­­„n și pe nevasta sea.“ Tunusliu zise : „Și aducîndură (pe „Konst. Brikoveanu) la Konstantino­­„pole i-aă tiiată capulă lui și la pa­­­tru beișadele fii ai sii.“ Fotino zise: „Deși în ziua ador­­­ mirei Maicei Domnului la 15 August, „allinduse Sultanulă în palatură șiă de „pe marginea mirei numită Geali-Kioski „ală Bisanțului, aă adusă josă sub kiosk „pe Konst. Vodi Brikoveanu pe ca­­­re lă­să și decapitată împreum­au „patru fii ai si”: Konstandin, Stefan, „Radu și Mateiă, și kă gineri­stă klu­­„serulă loan Vikiresku ală kiroră „korpuri etc . . . I După observirile lui Kara Logol­ tiulu Konstandin a­­vea mamia si-sî însușiaski nume­le nu erau ale lui­ litii pe ltngi numele de Grinkoveanu si de Bassaraba mai luase si pe acela de Kantakuzin, si iata. se spunse Kara ki s’a intimplatu ku usurparea acestui nume de Kantakuzinu : „Nemu­ltumindu-se George Kantakuzin numai ku aaestu at­rontu l­iliut lui Konstandin Brankoveanu, kt i s’a negatu numele de Kantakuzin la curtea Vienei, elu (George Kantaku­­zino) scrise si b­ajjitoru sei Konstandin Stolniku si Mihail, kari erau atunci in Valah­ia plânginduse de Dom­nu K­a­lu a fikutu de risu la curtea împăratu­­lui (Leopold) unde kurtisanii isi fiiéu­ o piliere malim în­trebindu-lu daki în Valahia era Obiteiulu ka unu omit si sea orî-ie nume ar voi, sau daki-i era permisu si­ sî aproprieze pe alu mumi-seî. Kantakuziniî Larii nu lukrasea la urcarea Branko­­veanuluî pe tronulu Valahieî de kitu numai ka si g uverneze mai siguru sub­ numele seu, si si devii su­pînî, apirajjî de autoritatea lui, pe tóte bogijjiile jjirei, îndati se priimin skrisiorea fratelui loru l­i­­kuri o aspri mustrare Domnului; ei nu puturi su­feri a se vedea de sonor a ui împreum ka toti familia loru de kitre unu onto kare ar fi trebuitu se sfie ki la Viena se kunbste foarte bine posi­siu­­nea familiiloru Europei; si ki a voi lineva si sea prin foruii numele uneia dintre însele si se ascunzi ceea ce este, ar fi si­ tuî deskopere rușinea sea pro­prii. Domnulu se skuzi kumu putu mai bine si nu lipsi a-si aratta drepturile se credea ki arc asupra acestui nume dupi rudenia sea despre mumi­ sa. Kantakuziniî vizîndu-se si mai raulin lovitu prin a­­iestu raspunsu, îi zisera cu aprindere ki putea si­ sî caute pe sirimosiî sei despre tari pretutin­­dinea unde-î va pluca, dar si pentru *numele de Kantakuziniî de unde era mumi-sa, aiesta era unu nume regalii si sintu pentru dînsii; si­ lu amenin­­tjian ki daki nu voesie a­ lu lisa ci voru faie ka si fu sili tu kiaru, de kitre înalta Ptírti a pinsi anostii mime, si ki voru sii kiima se înkunosti in­­tieze pe puterile stnine si se piziaski de dînsulu ka de unu impostorii ie si-a arogam unu nume ka­re n’a fostu purta­tu de kitti de impiratiî si de a­­ilevii­ujjiî loru desiendinjjî. Konstandin Stolniku mni kn­aieste ameninttit­ I si insulta aduliind aminte Bri­­koveanului fabula lurieski ki:„0 dinidri întrebatu „fiindu­ unu katîfu­ sine a fostu tati­ siu, elu res­­t punte ; mumi­ m­ea era capi.“ Prinjiiulu neputind resiste contra impu­tiriloru bine-filiitorilori sei, si fortjiatu fiindu a lisa numele de Kantakuzin, îi fu­se rusine si mai reea pe aieia de Brikoveanu si se of­rî a adopta pe aieia de Bassaraba, numele unei forte vekî si forte nobili familii din Valahia, care se stinsese de maî mulții timpii din cauza lip­sei de moșnenilor­ parte birbiteski. Ku tote astea nici în acesti pretonisiune nu era maî bine fondații de kitu în nea dintiiu. *• Cars : Histoire de la Moldavie et de la Valachie. „Iar Domna Maria ku norusa și „bu ună prunk­ă ală lui beișade Kon­­„standină (karele prin d­i­b­t­h­i­a d­o­i­­„gieî a sk^pată de marte) ku fiikusa „Domnița Bu­lasa, ku Hin” gineri ai „ști, și ku alți boi’E.ri și­ servitori se „esilau. într’o letale a Asiei, numiți „Kintaea, unde este și kapitalen Tri­­„giei lingi marea Egek. etc.“ în kronika lui Sinkai se spune du­pi kondika Biliseneski: ,,,... po­­„rum­i împiratură de le tiean kape­­„tele mtîiu ale fetioriloră în­­„sepîndă de la selă mai tîniră, și mai „pe urmi aă tieată kapulă lui Kons­­­tandin Brikoveanu și—î arunkan în „mare etc. etc.“ Totă krónika lui Sinkai în repro­ducerea după Delkiaro zice: ,, D’intîi „s’aă tieată kapulă Vikireskuluî, a „doua lui Matei feciorulă celă maî tî­­„nită; a treia Radului karele era ală „treilea niskută și mirele celă neferi­cită; a patra lui Stefan;­­al cincea lui „Konstandin Vodi totilă soră celă ne­fericită.“ Mai departe totă după Del­kiaro se scrie : „Principesa Maria cu nepoțe­­„lulă șiă, ku noru­sa și ku ginerii „sii se afla în bași în forneti, și u­­­nii prieteni ai kasei Brikovenesci „lukindă pentru slobozirea loră, s’aă „întokmită reskumperarea loră etc.“ Aci vedemă ki dupe mărturisirea lui Delchiaro s’a luiată numai cinci Ro­mini între kari era și ună Vikireskă; prin urmare renumă patru Bankoveni între kari este și Konstandin Banko­­vianu, de unde se pare și ună kopilă ală Bankovianuluî ar fi skipată, dar după încredințiarea istoricilor­ de mai susă și a altoră mulți kain­e de prin sosă ai mai cita rezurmă ki a liiată pe kite­ șî patru feciorii lui Konstandin Bankovianu. Și mai la vale kiară •> Delchiaro arați ki askipată numai m­ă nepoțelă ku Domna Maria. Despre a­­cestă nepoțelă rezurmă mai susă ki Fotino zice ki a skipată de marte prin dibăcia dolcei. O­ negreșită ki daka filo-Rominii delchiaro și Fotino ar fi putută prevedea ravagiulă ce o si faki într’o zi în Rominia fabula soră n’ar­ fi inventată acesta, și Delchiaro mai pu­țină kompresinte ki­re surdulă Bran­­kovianu ar fi stivuită și elă ka aceste averi adunate de Konstantin zisulă Bran­­kovianu, nu au­tea pagube și perderi naționali, și intre de atunci în dome­­niil­ Statului. Dară se vedemă afumă ce zice și tradițiunea despre skiparea acestui nepoțelă. Sultanulă Ahmet po­­runcindă a omorî pe toți Brnkovenii departe birbiteski, că și lu­ată pe Konstantin ku feciorii lui, și kundă ve­nise rîndulă nepoțelului kare era înki la doiki, acești doiki au putută isbuti și dea pe kopilulă scă propriă, kare era de aceiași etate ku nepoțelulu, și să taie Turcii în lobulă acestui nepoțelă. Akumă este întrebarea kumă o mumi, în ori ce posiție ar fi fostă, a avută atita putere desnaturati și atita slu­­girii a’și ’neka sintimentele sele de mumi, dîndă pe kopilulă seă propună și’să taie Turcii în lokulă kopilului ste­­pînului seă ? Și în ki kum se întîmplase la acești doiki și sea cu sine și pe kopilulă seă kindă era doiki a Măriei séle și se transportase din Bukuresci ku atita urgii? Consululu francesă For­­mont are o esplikațîi ciudați asupra acestei aneccdote, pe care că n’o mai trebă aci spre a evita ună mare scandală. Ori­cum o fi inși, acestă nepoțelă este pentru care s’aă certată Muskaliî și Austriacă; cei din urmi zikîndă ki’lă aă skipată în cetatea Petrovaradin din Banată, și cei d’viteiă ki­lă’ar fi ski­pată eî în Russia Asupra ziseloră a­­cestoră din urmă, din kar­î resulti în anii din urmi ună procesă fórte ciu­dată în Bukures’ii, suntă silită se me opreskă puțină. Este o datorii a mea de consciinții se fakă acesta pentru ki mi s’a încredințată mie altele țnuî bitnnă mortă în groziv­a celei mai desevîrșite miserii. Knează Laziră Bankovianu, fiul­ lui Knează Grigorie Bankovianu ni­scută în gubernia Tiflis distriktulă Te­­r­navsky, a venită în Bukuresci la anul­ 1859 cu tóte aktele necesarie a con­­statată persona sea de Gneatru Lazară Brăncovianu care se trage din Brăncove­­­­nii Valachiei din Bucuresci. Aceste akte sunt­ supscrise de optă­spre­zece knezi ruși, ale airoră subsemnături sunt­ le­­galisate de autoritatea ruseșki din Șildi, de judekitoria județiului Tenavsky și trebuit legalisarea în kondika acelei judekitorii la No. 7 anulă 1849. Ade­verite apoi și de prevegetorială sekre­­tară de gubernia Catidbei. Înfițișate­ aici la Cancelaria konsulatului Ruseski din Bukureș­tî și adeverite de­monsulată la •> anulă 1857 Oktombre 7. în temeiulă acestoră akte s’a intentată procesă ce­­loră ce posedă akumă averile Banko­­venescî, s’a dată urmare acestui pro­cesă, dar din prelungiri în prelungiri, nenorocitură bem­nă, colonelă ruseskă și cu peptură plină de kavalerii, plină de­minitate și de viață își topi și pu­terile și viația în in s d­ă kare kolță ală unei suburbii din kapitali și în fórte scurtă timpă, lisindă în tribunale ună , procesă deschisă și ună protestă espli­ kitoriă de tóte argumentirile drepturi­­lor­ sele, în care protestă la art. V se citesce urmitoarele linii: „Pentru netigiduita confirmare a „dreptului meă ki suntă recunoscută „kiară de adversariulă meă, ca celă din „urmă moștenitoriu căminului Brăncovianu, „considerațî in altură de respinsă prin „kare Bibesku Vodi la protestulă meă „fikută înainte de 15 ani atîti, ki „suntă 72 ani de limbă mostulă meă „a luată azilulă kitn Rossia, și prin „urmare îmi citezi preskripția de 30 „ani din kondika civile dreptă protestă.“ Acești spuși în trakită de o kam dați, kredă k’am spusă destulă ka și dovedescă ki este ună procesă deschisă și destulă de­­ înaintată, din care se konstati ki mai suntă și alți ziși Brm-­­­koveni ce zikă ki se tragă din nepo­­țelda siripată prin mirabolă, kari kon- j testi dreptulă lui Grigorie Brikovianu celă puțină și lase averea Brinkove­­nilor­ la nepote de soră și apoi si iea pe ună nepoțelă­ de nepoți de soră, și-î dea ună nume kare este ală altora: și-i dea o avere kare este a altora apoi soția acestuia după mortea birba­­tu­scă; și si-i lege drituri la kari ea însuși nu avea nici ună dreptă și pe care nici însuși birbatulă ei nu le-a esersată nici odată, daka în adeveră va fi legate nisce asemenea drituri căci nimini nu a refulu acestă legală. Se ne stimă la nepoțelulă skipată dîn micelulă Sultanului Ahmet. Fii în cetatea Petrovaradin, fii în provincia Tiflisă, nepoțelulă s’a ivită în Bukuresci sub numele de Matei Bankovianu ka se se kontinueski familia Brinkove­­niloru.l) Vezurmă pe scurtă istoria nume­lui de Basaraba, kum și aceea a nu­­melui de Brikovianu și înțeleseamă kredă ka de și usurpate aceste nume se sfîrșia in durerosa seem din 15 Augustă 1714 sub Gialichioskulă Sul­tanulă Ahmetă. Se vede că akumă cum s’a­figată acesti avere a stabilimen­­telor­ zise Bankovenesci. Cesar Bolliac. 1) Fotino kare respekta multu pe Banulu Grigore Brankovianu arîti kt lon Mavrokordatu la 1717 în lelu d’intern ann alu domnieî-sele a mizîlo­­litu la Pdrtt se se dea unu i­­ lac firman adikt voe împtriteskt si amnistit Dromneî lui Konstan­tin Vodt Brankovianu ka se vii îm­preunt lui iei se rent­sese pe st­gi dînsii din est Hul­i loru de la Chintaea în patria sea țera Homineskt knne viindu si-a luatu ku voea împertijieî prin rugi­­n’unile lui Ion Vodt Mavrokordatu averile séle nemiskttórie. Aiesti Dómnt zise eru dupe m­ór­­tea sea a stsatu­­ in­ei oru­séle prin diati lett a­­verea sea iea miskttorie, éru nepotului ei toati averea iea nemiskttórie, si iu toate ki a urmatu nci intelegerî între li­ele aiestia si între nepotuli ei a ramasu ku toate aiestea diata buni. De a­­leea se si aili aieste averi p­at astizî dupe mo­­ștenire în nemulu Brankovianuluî alu ktrul ur­­masiu este Banulu Grigore Brankovianu. <fș

Next