Romănulŭ, septembrie 1862 (Anul 6, nr. 245-273)

1862-09-21 / nr. 264

864 ROMANULl­ /3 Octombre. Dupi ne­deni am esplikatu veni­rea în grimadi a lokuitoriloru siteni în ziua de 24 Ianuariu în Kapitale nóstre, se vin­ maî intiiü a zine ki­­te-va kuvinte despre Hirkumstangele kite au konkursu ka se se dea unii altu karakterii aiestiî kiletorii ernati­­ne a lokuitoriloru nostril și si anali­­sezii din ’naintea d­v. daki funkgiona­­riloru nostril nu li se pote nimicii im­puta , daki, ln alte cuvinte funkt­iona­­rii nostril n’au­ provocatu pe inofen­sivii nostrii muncitori? V’am­ii aretatu, domnitorii, kare erau­ spiritele lokuito­riloru nostril în anele momente. Fii­­kare, domnitorii, se credea în drepții de a lua parte prin alte cu totul mno­­nente la celebrarea Marii Serbătorî Na­ționale; ei bine, domnitorii, pe limbü anești munnitori veniau în kapitali stri­­gindu „se triieki Alesulu Nagiel, se triiéski Rominia,“ guvernimíntulü vo­­ește se-i kontrarieze; suprefekturü le arunki pedini. Suntu momente, domni­torii, kindü judekata se eklipsezi din ’naintea arbitrarismului fără margini; — suntü momente kindu omulü nelü mai kultü nede, în sfîrșitui, impulsiuniloru sale naturale, uítindü unii momentu konseHingele actului sale. De anea­ a domnilorii, legiuitorii au interpretată inima omului kindü au fikutü legile, asta­feliű, domnilorii, kodulu nostru Penale gine kontu de impregiuririle kite ve espusciu și ín art. 251 miti­­gezi penalitatea. lea­a ne karakterisezi provoka­­rea suntü alte akte multu mai însem­nate, prekumü imprudinta mesan din partea suprefektului de a slobozi pusul, asta­felin dupi kumü se constati din raportulü seü din 21 Ianuarie. Ku toti anesti provokagiune mun­­uitorii suntü dag­­ín judekati, ve în­trebă, domnilorii, daki Prokurorulü și a îndeplinită misiunea lui; daki anestü Prokuroru s’a a aretatü demnii de mi­siunea mandatarului souietigii și daki velu paginii s’au konformatu uelorü pre­­skrise în art. 34 și 37 din procedura penale, kare vere ka se ie în dați kunosuingi de instruktjiune kundü prak­­tikalele sau fikutü de o alti dregito­­rie și se innepi uercetarea priuiniî kitu se póte mai in grab. — Asta­felu au ur­­matu Prokurorulu? — Nu, domnilorii, suntü 9 luni, astizî, Domnilorii de kmdü mai bine d­e6 lokuitori au putrezită în gr­o­sji­lii d-v., lipsigi de ori­ce refagii, lipsigi pîni și de porgiunea de aeru; mulgi din ei au și murită în a­­nesti ínkisórii, fin se poti avea cea mai mili konsolagiune, au muritü ín gros, viktime dragostei pentru Unire. Și cu tóte auestea, onoragi Magistragi, legiuitorulu nostru asiguri multu ace­­storü viktime, fiindu ki art. 39 süsü preuitatu impune obligagiune prokuro­­rului „ki se vedi daki In're arestan­­gii ne sedă la grosu se gisesku între dînșii vre-unii numai ku abateri poli— gienesuí, și se neri pentru aceștia a se elibera de la ínkisarie.u... Fikut-ati anesta Prokurorulu? Nu domniloru, și ku tóte acestea, obligagiunea sa era espresa prevezuli prin litera legii. Hea­a ue ve póte convinge despre nele ne ve­zikü astizi, este ki sune­­sorulu d-lui Deșliu v’au doveditü a­­nesta elibermdü pe 30 dintre dînșii despre kare n’amü nimikü a mai zine. Revin akumnu domniloru Magistragi la reuisigiunile d-lui Proku­rorü și-mi permitu dinaintea d-v­ a a­­nalisa faptele ce se mai împuți as­­tizi mânuitorilor­ nostriĭ de pimíntu. Art. 161 nu li se póte aplica pentru kuvíntulu ki aui este vorba de funk­­gionari publiui; ei bine domniloru, din deposigiunî agi vezutu ki Prokuroriulü Insiruinatü ku anketa nu s’au presintatü ku anestü karakterüi, ki elü Insusi au negată atribugiunile sale. Dari nu este totulü, putemi zine, m­ai este niici una funkgionarü publikü maltratată și anesta este subprefektulù. Despre d. Notara domniloru, n’am­ zisü de kita unü sin­gură kuvíntü; nerü voe akumü a-í ka­­rakterisa mai bine actele sale. Ei bine, domnu Notara nu numai vine In mizu­­lokulu nopgii Insogitu de 4 dorobangi ameningi și bate pe siteni, dară mici dupi kam Radu Kojokarulu v’au mnr­­turisitu, și dupi kum d. sub­ prefektü elü ínsusi nu se sfieste a zine, a datü doue detunuturi Insi nu in intentiune de a da mórtea ci numai a intimida. Ei bine, domniloru, ’mi permitegi a ve întreba akuma daki d­u putegi lua de tem­eiu anésta? Este o idee, domnilorű, kare me preokupi și anésti idee’mí vine din kontradikgiunile ne se giseskü și karé resulti din deosebitele interogatorii luate akusagilorü, astü-felü dupi kumü ve póte asigura dosarulü ne sti din ’naintea Domnii-vóstre. — Re se kre­­demü domnilorű? Anestit este nestiunea și me ra­portă la înțelepciunea d­v. , ku atitü mai multü kuvíntü ku kitű gisimü ín ele de multe ori o depunere destulă de iskusiti imitîndu originalitatea espre­­s­uriloru țăraniloru nostrii­, ne si zinemu domniloru. Intre anésta, kmdü m­ulti ka Negură reducînduse la negațiune ab­soluți, mirturisește ki nu știe elü ne si spue ki n’aă mai fostă prin jude­­kigî. Nu este numai Negugi, dom­ni­­loră, kare n’au fost ă, dupi kumu­zine ellîi prin judekigi; dori nici m­ulți și anésta este vredniki de notari; togi, domniloru, suntu locuitori fruntași, și dupi kite kunoskü togi nu numai ki n’a fost nici la sub-Prefekturi, dări chiar se bukura în komunna lor de stima ei. Ka si termin­amu prea pugina akumü a mai adioga ka si nu abuzeză de pagienga și indulgenga d-v. D-lor sunt optü luni de zile de kim dü anesti fragi ai nos­trii ripigî kare din sinulü piringilor si loru, kari din bragele sogiiloru și ko­­piiloru loru, privagi de libertate, netă mai scrumpă bună alü netigenului, au sufferitu îndestulă , și darii vre-unuiă din ei au komisü vre-unü delibiu de simpli poligie apoi 8 Inni de inkisare preventivi este destuli osíndi! Gindigi, domniloru, kare este po­­sigiunea acestoru ómeni; d­v. stigi care este singura lorü avere, munka; ei bine, nine a munnitü ín lokulü lorü de 8 luni de zile; ne vorü mai gisi ei la vatra lorü? daru anesti ómeni, dom­ni­­lorü, suntü mai togi kapi de fami­lie și putegi vedea kitti de kritika, este situagiunea lorü. írii végi vorbi despre martori , déri kare suntu a­­nești martori kare si konvingi pe de­plină konștiinga Domnii-vóstre de ma­gistragi. Dinaintea domni-vóstre k­­­nigi Diniki ve inkrturisi akuma ki se retrakti kini daka au depusă Intrist­au fikutü anésta fiind­ îndemnată, în lipsi dori, a deposigiilor autentice ka formeze konvin­giunea nóstri, sintegi in dreptu si zinegi de acord ku­nei mari juris­­konsulgi ki este de preferată a eli­bera 10 vinovagi de kitti a osíndi una nevinovată. Nu vinü domniloru si im­ploră in favorea loru indulgenga dom­nii-vóstre, fiindu -ki ași recunoste vi­­novigia loru, nu , totu ne invoka in favorea loru este legea, domnilorii, spada nea mai siguri pentru netigenti in guvernulu konstitutionale, déri re­­ulü, déri persekugiunea ka ti in fine a afla sfirsitulu loru înaintea kumpinii dreptigii; ka de odati ku prekum­pi­­nirea ei si se pue a stăvili la înde­lungatele loru suferingi­­ lOíiastirile ^lisé Brancoveuescí. in. Negresitü ki trebuii si essiste in arhiva statului și póte și în arhivele acestora stabilimente zise Brinkove­­kovenesHi, multe akte prin kari s’arü putea dovedi iimpulă administrarea ace­­storii monastiri de la ivirea nepoțelului Mateiu și pini la Regulamentu, dato­riile acestora stabilimente kitre statu și amestekulu mitropoliei și ale guver­nului în afianerile morali și ekonomine alle acestora monastiri. Dară cine a pututu si nem­eteze arhivele Monastiri­­lorű zisse BrinkovenesHi, lipite de d-lui și de agerii sirotonitori de kani s’a în­­congiuratu de la 1857 și prin astizî. Arhiva statului de și de la unu timpu ínkóne a inneputu a se mai regula pó­te nineva ín buni konsniinisii si atte­­ste ki se kunesne ne este într’însa ? Pe limdü d. Grigorie Bibesku a kon­­neputu idea a’si apropria tóte acestea­­veri alle monastirilorü zisse Bankove­­nesni, arhiva statului era timpulu Bi­­riganului în care putea vina ori­cine ori­ne ara fi voită, și negresita ki in­trarea întrînsa nu a fostu opriți zelo­­silori sirotonitori ai d-lui Grigorie Bi­besku kari­ avea interesă si nmiii o­­havnikü în numele su­pînului lorü una venită de 140,000 galbeni pe annü, a­­fari de kiștigurile ne le ar­ fi venită de pe la fanu­rile kontraktelor, de aren­­duri, de pe la schimbirile de igument, starige și ikonomi, de pe la arenduiri­­le de advokagi professori și Institutrice, de pe la affaneri de judekigi de pi­­mintü, de picturi și de totu felulu etc. etc. si fii zissu in treakitü fin nini ai rea bugetare, fin nini ai prejude­­kare. Astizi kiara arhiva statului este în numele kompatriotului, vechiului și in­timului amiliu allü d-lui Grigorie Bibe­sku. Ideea ne pornü shi positivü­ki se afli în arhiva statului in privingia re­gh­e­­arfanerilor a acestora monastiri zis­se Brankovenesti mai înainte de Re­gulamentu și de revolugiunea d-lui Tu­dor suntu dokumentele despre Helle ur­­mitóre. Banul Grigorie Brikovenu în dom­nia lui Caragea aflindu ki igumenii a­­nestorü monastiri zisse Brinkovenesní risipeskü în nekuviinge veniturile mo­nastiriloru, lassi a se derioma mona­­stirile și nu ingrijeskü de interessele loru, nu se amesteki ellü d’a dreptulu si pun­ ordine, nici nu di instrukgií d’a dreptulu la monastiri hi se adreséza la domnu, la guvernă îi fane kunoskutü Helle­ne se petrecu în aceste monastiri și rógi pe Domnulu terrei se pun­ or­dine și si îndrepteze lucrurile. Kara­­gea­nu’i di lui voii si faki aceste în­­dreptiri, de­și pe atunci Grigorie Brin­­koveanu era vistieru mare adiki mti­­iulu Ministru, ni se adresseazi la Mi­­tropolitulü­gerrei si Tajpostesne pe spre a sungia sea si faki îndreptarea kuviin­­hrassi. Assemenea dokumente trebuie si se gis siaski multe prin arhiva sta­tului, prin arhiva Mitropoliei și prin ar­hivele Hurezului, Brinkovenesni. Fosta starigi a skhitului Monastireî dintr’un lemnu kuvióssa, și intelligintea kilugirigi Eupraksia skesi fin ome­nii din postulu siü, pe kare ’la pistra ku demnitate, de kitre D. Grigorie Bi­besku, și kare akumu se afli pribegindü pe la un shiu kare skitulegü din dis­­triktivü Musnelului, amu aflatü ki pos­­sedi multe dokumente doveditóre de neamestikulu Brinkoveniloru în regirea monastirilorü zisse Brinkovenisní. Dar ne ne ar mai trebui alte assemenea dokumente în urma dokumentului ces­­lui mare, în urma hrissovului lui Kon­stantin Brinkoveanu din care estrase­­rima insemnitórele passagiuri din ka­­pitululu prenedentu și prin care se des­­lușasne limuritu ki Bankovennî nu voră avea nici unu amestekü în gerarea și administragiunea acestor monastiri zis­se BankovenescÎ ? Kindu Grigore vodi Ghika ku Di­­vanulu sin otirî si se plitesti dato­riile gerrei urmate dupi revolugiunea lui Domnulu Todor din veniturile mo­­nastirilor din gem neînchinate și închinate nu fi cu nim­ ui ossebire nim­ ui men­ționare acestoru monastiri zisse astizî BrikovenescÎ dintre monastirile neîn­chinate. Si venimüla epoka Regulamentulű. La înfiingarea Regulamentului Or­­ganikü kindü­se regulari tóte monas­tirile statului, George Bibesku, postel­­nică și favorită lui Kiselef, se zise ki fiku pe banassa Safta Brinkovenka si Hori și si isbutinski a se lissa pe [din afară de reguli, monastirile Brinko­­ven­li și Horezu, sub condițiunea de a da Guvernului Monastirea Bankoveniî lei 5000 și Hurezu lei 15000 pe ană, firi si se vorbiaski nimik despre nelle alte monastiri zisse BankovenescÎ, lassin­­du-li-se dreptulu a se administra de si­­ne­le în conformitate cu orînduelile ne se va pizi și la anestea alle statului, ori pentru familia pateni s’a reservată dreptulu de a privighea pentru paza bu­nei orîndueli. Anesta se tice, insi, eu ilű dau sub toti reserva fiindu­-ki n’am pututu vedea nici unu felu de lu­crare intr’anesta. lIeea­ ne [este siguri e ki dupi Regulamentu Bibesku, pre­­vizitoriu, isbuti, fiindu sekretarü la biu­­roulu obstestei aduniri, si se dea unu proektü, prin care se se legiuiaski ti­­tlulu de patronă asupra monastiriloru Hurezu si Bnnkovejnî si crist fin se­­­ii se pomeniaski nimikü despre nelle al­te monastiri zisse Brinkovenesni ku un dreptu de simplă privigere în familia Brinkovenilorü, fiindu-si Grigorie Brin­koveanu botezasse pe fiula seü in anulti anesta si’i dasse la boteză mosia Bri-1­1­koveni. Anesta proekta se gissesne între proektele lucrate după promulga­rea Regulamentului dar nu este sanc­­gionata de Kisselef și prin una urmare nu putea fi m­ci promulgată. Ku tóté ki tóte proekturile de legiuiri și re­gulamente din anea epoki, atitü nelle din­aintea acestuia kitti și nelle dupi dinsula sunt­ sankționate prin oficiuri­­le lui Kisselef. sau­ testulű acestui proektu. No. 1. • Proektü. '*• Pentru organisagia Monastirilorü. Seksia I. „Art. 12. Monastirile Hurezu si Bankovennî, avíndu aseziminturi osse­­bite, întemeiate pe testamenturile didtitori­­loru, hrissóve și alte akturi, se vor ti­pizi nestrimutate și neclintite dreptu­rile ctitorilorü kari întru nekurmare le au avută pană astafili. De aceea nea­­mulu ktitoriloru va urma și d’akuma înainte privigherea asupra acestoru monastiri, atitü pentru ginerea loru în buni orînduiali, dupi assemenarea ce­­lorü alte, kitti și pentru arenduirea mosiiloru, alte kirora kontratturi se vor adeveri de dînșii. 1 Aneste monastiri dupi assemia­­rea nelloru alte, voru da adjutorii pe séma kasseloru filitóre de bine, Hu­­rezulu lei nin­i­ spre­ zece mii, și Bri­­kovenii lei ninni mii pe totu annului; a­­nésti summi remmé nestamutatu otí­­rîti pentru totu d’auna. Anestea se vorü pizi neclintitu, pe kiti vreme 1si moștenitorii neamului kti­torinesku voru pizi n­e­s­t­r­i­mu­tată buna orînduiali ne s’a pi­­zitu și se pizesne prin astizi­u în a doua edigiune a Regulamen­tului organiku publikati sub Vodi Bi­besku, si in kare se snie ki s’a falsi­­fikatu din adeveratulu Regulamentu mai multi artikoli importanti, lucrarea de mai susu, remassi în stare de protesti de la Kisilef, se vede ani trekuti în corpulu Regulamentului kiar, sub titlu de LEGIURE. Proiektu sau legiuire, si­ lü luima in deaprópe bigare de semi ka si ve­­demu ne drepturi si di prin anesta mostenitoriloru Brinkoveniloru asupra a­­nestoru monastiri. Este vorba ani, și anésta­si nu si trézi cu vederea, numai de mona­stirile Hurezu și Brăncoveni. „Huredulu și Brăncovenii au aședă­„mînturî, se­dice, osebite de celle alte mo­­­,nastirî din terră.“ Fii­care monastire are unu așeze­­mintü în parte[; cu tóte anestea­na s’a luatu ui reghre deosebiți pentru fii­­care monastire. ^ „Aceste doue monastiri au aședeminte „întemeeate pe testamentele diditoriloru, hri­­­sóve și alte acte.“ Tote asezimintele suntu intem­e­­cate pe testamentele ziditoriloru, pe hrisove și pe alte; și noi rezum­m pe nelü mai importanții din aceste acte de fondare și nu se zice nimicit în­­ tr’însulă despre drepturi ne ar fi a­­vîndîi ctitorii în administrarea acestorü monastiri. „Se voră pășii nestrămutate și neclin­­stite drepturile ctitorilor, cari întru ne­­„curmare­le au avută pînă astă fii.“ Kari suntu aneste drepturi ne au avută Brikovernî asupra anestora doue monastiri pînă la 1834, kindü se pare ki s’arü fi fikutü anestü proektü fiindü ki n’are dati, ku tóte ki nelle alte proekte, an numerulü kirorü este și anesta, au fii-kare data­­ lorü? în tim­­pulu lui Karagea numai, vezurimu ki­si g­essersi Banulu Grigorie Brinkoveanu unu dreptu de simpli representagiune in privinga acestorü monastiri și nimicit mai multu. In timpulu lui Grigorie Vodi Ghika kindü s’au plititu datoriile ge­­rei din veniturile Monastiriloru nu ve­­demu, kumu amu mai ziss-o, despir­­gite aneste monastiri de nele alte mo­nastiri pimîntene și sub rubrika sub care le vedemu astizî. „De aceea neamulu ctitoriloră va urma „și d'acumă înainte privegherea asupra a­­­ cestoră monastiri.“ înteiu ki d. Grigorie Bibesku do­­vedinmu în destulu, kredu, ki nu este de loku din NEAMALU ktitoriloru; si apoi dupi ne va putea prin vre-unu mi­­rakolu si ne dovediaski ki este din sîngele Brinkoveniloru, atuncî, numai, în temeiulü ăstui proektü va putea es­­sersa ai simpli priveghere asupra ace­­storă monastiri. De la priveghere înși pini la administrarea directi este un­­ forte mare diferengi. „Acestea re voră pășii neclintită pe „câtă vreme și moștenitorii neamului cli­­”toricescu voră pășii nestrămutată buna o­­„rînduială ce s'a pălită și se pășiesce pînă „astă­șiî­ 1 Aneste linii din urmi ale proiek­­tuluî deslușa sne forte învederată nein­­tervenirea anelui moscenitorii alu neamu­­­­lui Brăncovenescu, kundü ar fi unit ase­­menea mosnenitorii, kimi­zine, ki anelu j mosnenitorui si pizéski nestamutata i buna orînduiali ce s'a pășun­ă și se pa­ j desce pînă astăzi adiki pîni la 1834. Dovediaski d-nu Grigorie i Bibesku ki buna orînduială ne s’a pizitü pîni a­­tunci în aneste monastiri și la admini­­­­strarea loru, a fostă aneea, ne a intro­dusă d-lui de la 1857 înkone. Asta dar pronesul ține invólii d-lui, fii și legiuire, este diametralm­ente o­­pusa intengiuniloru și pretențiiloru d-luiu Zinemi dumnealui, admitindu-lu unui momentu ki ar fi în adeverii moșteni­­torulu neamului Brinkoveniloru și di­n propriulu singe alu acestui neamu. De la anésti epoki a proektuluî, adiki de la 1834 și pini la epoka ka­­tastrofeî în aneste monastiri, 1857, Bi­­néssa Safta Bnnkoveanka mosnenitórea banului Grigorie Brinkoveanu, eser­­sat’a ea din retragerea sea la kilugi­­rii, vre-unü dreptü de privegere mi­­karü asupra anestorü monastiri? Klu- , Herulii Ianku Nidiianu, îngrijitoriuM kaséi Brinkovenesní și representantulu ku dedlini putere alü anestei kase pîai la mórtea kilugirigei Bnnkoveanka, essernitat’a elü vre unü dreptü mikavü de privegere asupra anestorü mona­stiri? Déka ar trii igumenulü Hurezu­lui Hrisant, pașa de la Hurezu kumü se zinea, ar fi pututü si ne rispunzi. Noi snimü însi și afirmimü ki nini unäf unü amestikü, atari de igumenî și sta­­rige, uu aü avutü liimini asupra admi-

Next