Romănulŭ, martie 1863 (Anul 7)
1863-03-28
278 Iî CJMANI MI 35, Mar fitt. ..A» Apariti. ti cupiditatea tutuloră, se ficeau alianțe, suspensiunî de ostilitate între mai mulți, asociațiunî, și cci se institue dominațiunea capitaluriloru mari cari monopolisari toti industria. Spre a susține concurența, precumű se zice, adici spre a-și procura o cițime mai mare decită ceilalțî din banii consumitorilorü s’a gisitu unu mizălocă mai sicurți în estinitatea, în sciderea necontenită a prețului, decită în calitatea bună a productului. Cestiunea era acuma a produce totu mai multă și mai eftină, astfelQ se inventasea macinele cari goniri din atelieruri mii de proletari. Siliți a susține concurența, adici a lupta în contra acestora macine paterice, producătorii cei mici funt nevoiți a reduce salariul, lucratorii oră. Acesta merse orecare timpă, dară după ce mișcarea interiórii a industriei și a comerciului ajunse la limitele sale naturali și redacțiunea salariului lucratorilor, la espresiunea dupi urmi, la estremitatea, peste care numai era cu putințb a merge,se vezu limuritu ci economiștii greșisen în calcululű floră asupra rolului concurenței și prestigiul teoriei loruperi înaintea miseriei generale, înaintea unui proletariată ce creasera și unui pauperismă ce luase locală avuțielor naționali ce visasen. Winterhalder. INSURECȚIUNEA ÎN POLONIA. " Nuvelele de la teatrulü de resbelü continui a fi puține și d’o însemnătate secundarii». Vedemi în acesta una semnă bună pentru insurecțiune, cici ne dovedesce ci polonesii au reveniții la resbelulu micii de partizani, singura manieri care le póte cuveni în starea actuale a lucruriloriî si de la care n’ar fi trebuită a se depista nici odată. Pe d’o parte armia insurginților, se organisi și se deprinde cu resbeluli și pe d’alta ostenescă pe inamicii, îl u silescu a-șî împlrți și elu puterile armate și chiaru biruințele parțiali ce póte ciștiga nu potă avea nici una resultată decisivii, pe cinda victoria cea mai mici a însurginților, este unu aVantagiu materiale și morale pentru « inști. Cu cită mai aius tu continui insurecțiunea, cu atita mai multă se înfiresce și cistigi mai multă terîmii. Puterile armate ale Russieî de cari dispune în Polonia, s’au dovedită de neajunsul marele duce Constantin a cerută noule reîntorcuri și de la Petersburg se trimită cei 18.000 omeni. Calea ferată de la Petersburg este închiși pentru 18 zile comunicațiunii particulare și reservati numai pentru transportul trupeloru la Warszawa ; în ficare zi vom pleca cite 1000 de omeni grenitari, uni transportă a fi sosită la Warszawa. Insurecțiunea ia din zi în zi dimensiuni mai mari și chiarü de va isbuti Russia s’o biruiască, va trebui se întreții! în Polonia oarmii numeroși, nu credemă ci 100,000 ómen! vor fi în stare amințiue liniștea , cici va trebui se întreții în fii care orașu in fii care onșel, tîrg sau satu o garnisone militarii. Warszawa e d’acumu lipsiți de trupe; tóte re’nforturile sosite prin acumu s’au direptatu la teatrulu de resbelu și nu suntu d’ajunsu spre a birui insurecțiunea. Maniera rusesci d’a conduce acesta resbeli, prin incendiare și devastare , face biruința lorii și mai dificile , mai problematici, fiindu ci ruinarea țerei îi privezi de resorginți necesarie pentru operațiunile lor; anevoința de aprovisionare crește pentru dînșî dupi fii-care actü de vandalism și cresc însa desperare a poporațiunii miresce neaperată numerulu combatanțiloru în rândurile insurecțiunii . Archiepiscopulă Warszawei a ars dresatu Imperatului Russieî o epistolii , în care se găsescă între altele și urimitoriele pasagie: „In vederea siraieloru de singe , „ce curgă și’n acestü momente soî „lemne pentru țări, socotescă de da! „toria mea, ca miiială demnitariu e I „desiastü alu regatului, a adresa Mai „iestiții vóstre parola spre a ve anta I singurulu mijlocă ce-mi pare ci va ! „pune unu capetu pligiloru teribili ce „bîntue țara. Reformele administrative, chiar și cele mai sincere, aci „nu încape Indouieli, nu vorü mulțimi „pe nimini în toti Polonia. Națiunea „e setesi de vieți politici, ea voesce „independinți. Cea mai teribili opresiune nu póte fi în stare a stinge acestui opiniune, de care toți sunt însuflețiți, „și care cu fn care zi sapt mai ar „dineu abisulu între națiune și tronă. „Astăfelă, Maiestatea Vestn , numai „restabilirea independinței politice a „Poloniei, uniți cu Russia numai prin „legitura dinastiei, pate fi în stare a „depista probabilitatea ci Maiestatea „Vóstn va domni în viitoriu, nu asu Iupra unei națiuni înflorite, ci numai a asupra ruinelor incendiate ale ora„șielor și satelor», asupra unui deșertă. Spre a da asti deslegare ca„usei nóstre se nu aștepte Maiestatea I Vóstn pini în momentului cindii iisairectiunea va fi învinși. Maiestatea !! „vósti aste puterici, și d’aceia miri* ! „nimia din parte-vi nu póte fi tili „miciți de o slibiciune.“ Corpulă lui Cioszkowsci a piisitu la 19 Marliü tabera de la Goszcza, a mersă la Radomsc, a luații din casa guvernului 6000 ruble , s’a trasu crist spre Sud, a susținuți aprope de stațiunea drumului de ferat Zawierco o încurare cu rușii, a alarmații garnisonile de la Czenslehau și Wielm și a apucații crist spre calea ferată. Peste lotii, în spedațiunea sa , a confiscații trei case cu bani ale guvernului și a osteniții unusprezece colone militario, ce din diferite punturi s’au luații dupi dînsulii. Dupi ce va fi stricații calea ferati se va îndrepta din Calisch cu scopul d’a sustrage atențiunea rușilorii de la operațiunile corpului lui Mielencki , care operezi lîngi Konin. In Polonia orientale operezi acumü doue corpuri de insurginți luptă comanda la Czajkowski și Sokol, cari ruinezi calea ferati de la Petersburg la Warszwa, fin ca rușii se fii putută se le prinzi și se popresci stricarea diurnului de feru. Ceva mai departe s’a întîmplatii lupta cu corpulu lui Lewandowski, între Zielonka și Jagadow lingi fruntaria Podoliei și Lublinului. Insurgenții au foștii atacați d’o putere rusesci muilii mai mare. Spre a cruța partea cea mai mare a corpului seu d’o învingere inevitale , s’a sacrificații comandantele superioriu Lewandowski; c’o despirțire mici darii alesi elfi a imvilizu asupra rușilor si și pe cindii acești bravi se luptas c’unu eroismu fin esemplu și atngeau astăfelu toti atențiunea inamicului asupu le, a isbutitu cea mai mare parte a corpului a se trage din posițiunea sa critici și a le uni pe urmi cu despărțirea lui Sokol. Lewadowski a plutitit cu viața sublimele seu sacrificiu vulnerații de marte a cizutii în minele rușiloru. Unii altă raporta însi spune că Lewandowski ar fi biruiții pe ruși și ei, deși tare vulnerații n’ar fi fost prinșii de ruși. Raportulii principelui Wittgenstein arați perderea rușilorii în luptele de la 22 și 23 Martiu, lungi Konin, la 300 vulnerați; numerulü morțilorii nu se cunoscemei și Mielencki a rămas îi învingitorii. La Warszawa suntii poprite tóte ziariele stnine, cari coprindú ceva despre însurecțiune , chiar și discusiunile parlamentarie, ziariele polonesi n’au voit a publica nimicu decitü bulletinurile oficiali rusesci despre victoriele loru. ÉRBA FERELORU. Publicmdă în No. nostru de Marți, reclamarea lui Ion Nedelea Corbu din Giurgiu, deși ea a fostă adresați către însuși d. Ministru din Intru, ziserimă: „Ci este putinți, ci n’o pu,ternă crede și suntemu silili a declara „neadeverati acea depești. O publicimu însi spre a o anula prin lumini „s’asceptimu cu cea mai mare încredere ca Monitoriu să s’o esplice, s’o „anuleze, dovedind-o neadeverati.“ Mai la vale nici adiogamimă ci „este învederată neadeverati.“ Cine ’n adeverii putea crede ci ună Prefectă va „aduce în mai multe rânduri la cassa sa, p’ună cetițiană, îl va bate și închide spre a-i da orica fórei oră !“ Era însi a depești cire d. Ministru din întru și alta cire redapțiunea acestei fóte și treime s’aducemă lumina asupra acestei triste fabule. Mirturimă însi ci eramă dispuși a crede c’acelă Ion Nedelea Corbu nici c’ar fi esistindă. Astizî însi avemu asigurarea ci e să esisti, ba inel ci este si simtosă, si mirturimă ci cestiunea se complici pentru noi; și cei de ce. Ion Nedelea Corbuessisti. Elă este chirigiu, și dovadi ci este, și este smeto să avemă cieri elă cititoria pe drumă cu mărfi. Cumă dată unu chirigiu a putută inventa „c’a fostă luată în mai multe rînduri și dusă acest iad. Profectă, c’a fostă bitută ș’arestată“ pentru ca se de érba feresoru? Cumă unu chirigiu, a inventată acésta ș’a cutezată apoi a reclama, ș’a reclama prin depește telegrafice la d. Ministru din întru și la Redacțiunea unui ziariă, a căruia esistenți chiară nu putea fi cunoscuți unui chirigiu? Ș’aci este ceva și mai multă. Cine a condusă pe Ion Nedelea Corbu la Telegrafu, și cine i-a scrisă depeștele ? Tóte acestea suntă uitrebirî cari complici cestiunea. Și pe lingi acestea mai avemă mei ceva destulă de seriosă. D. Prefect« mirturesce ci l’a arestată, dară fiindă ci „s’a bitută în miziloculu pinței. Inșid. Prefectă, ficîndă acești mirturire, își perde cumpitulu și ’n locu d’a scrie în giumre. Deci ună prefectă care-șî perde cumpitulu, chiară ciudă scrie, ună prefectă care sesoresce funcțiunea sa îngiurindu, se póte chinui c’a și bitută. Reclamimu dară d’ashi dați seriosă la onorabilele Președinte alu Miniștriloră, și—să rugimă, în interesul ă generale, a face ce va gisi ci cere dreptatea, în cestiune politice, mai seriose, înșiî deputații cameriloră nu potă ofrî mai nainte d’a se fi consultată cu alegitorii loră. Și s’a gisitu în Caracal ómeni cari se crezi ci municipalitatea ară putea face ună actă politic u fir’a convoca spre desbatere și consultare pe oriși anî? Acesta, domni, este peste putinți, și credeți că chiară acei cari susțină contrariulă soră, simtă celu mai puțină, ci susținu ună actă de despotismă daci n’ar fi asurdît și cu totulă nuli. Ș’apoî, onorați demni, cine nu vede ci cei cari fugă de întruniri, de lumini, mirturescă inșii, prin acesta faptă, ci susținu o kauși nedrepți, recunoscu înși, ci opiniunea publici este contra loră? Lisații dară se-șî faci lucrurile loră în întunerică și nu ve temeți cici acele lucruri suntu ridicole și nule. Cită pentru ceaa ce s’atinge de Prefecți, ei suntă d’a dreptulu aginți ai guvernului, și prin urmare, potă și mai puțină vorbi în numele judeciului mai cu semi în cestiune politice, fin o autoritare speciale, ficuti și dați în lumina mare dup’o prealabile si publici desbatere a cetețianiloră. Redacțiunea Rommului, este clară, cumă vedeți, întru tote de opiniunea dumnevestai. Fiindă însiși deschisere țî ame case mici desbatere, avemă datoria a ve face cunoscută d ’n mai multe județe, s’aă ficută încerciri d’a se face petițiuni în contra Adunirii și ci pretutindine aă fostă silite se fugi de lumini, și se se ’ncerce a isbuti în întunerică. Acesta este cea mai deplină condemnare, ce se putea face unoru asemene încerciri, s’acésta no a dată ocasiune se repetimu în colónele acestei foie, acelă mare și vecină adevaru. Or: „funcționarii cei cu mare zonă suntu cei mai mari inimici ai guvernelor”. Redacțiunea Românului către bd. X. X. din Saracalu, întrebați daci președintele municipalității, și prefectură unui districtă potă vorbi in cestiuni politice în numele cetițianilor, firi ca aceștia se iii consultați. La noi, muunicipalilițile n’a avută celu mai mică rolă politică, bamei cele mai multe guverne le aă negată și chiară drepturile ce le dilegea în ființi în cestiunile proprii municipale. Este clară învederată ci alegitorii sosind micuță cercă in care are se se esercite aptivitatea aleșiloru loră, soiindu și restrîngerile în care le menținea legea cea vechie și restrîngerile și mai mari în care le ’ncadra guvernele, n’au depașii în alegerile loră toți aptivitatea și totă interesulu ce ar fi depusă daci municipalitițile ar fi avută atribuțiuni mai mari, însi chiiru d’ar fi fostă altu-felă, este lesne de ’nțelesu ce ar trebui a se face în cestiune politice, cindă se scie cindu însișî legea presscrie ci nici chiară în cestiune propriu municipale, îndată ce ele sunt mai mari, mai seriose, nu președintele, dară nici visul și întregulu corpu municipale nu póte lucra firi prealabila și nominala otrîre a alegitoriloră. Redacțiunea Românului, către d. Prefectsatu districtului Vlașca, în virtutea legilor de buni cuviinți, ce sunt datori, mai cu semi funcționarii publici a le respecta, nu se va publica epistola dumitale telegrafiei. Jurisdicțiunea Consulariă. (Vezi No. iie la . . Martiu). VII. Régimele consularii începe la nei de odată cu pre-puternicia Russiei la Duntre 1774 și 1782. Din nefericita zi în care romnmii au ficută cunoscinții cu Russia, din momentu ce s’aă pusă, de cum alții, suptă protecțiunea acestui colosu alu nordului, rominii n’aă mai veziutu zi buni; în faptă ei n’am mai avută independința, individualitate politici. Tratatulă de alianții închinatu la 1711, între Dimitru Cantemir suveranulu Moldovei1 și Petru celă mare imperatoriulu Russieî, ne-aă foștii de reă augur». Acéști alianți era capaculă care închidea seria domnielorü pimentiane, cursul» viețeîi adeverată naționale, era ușia prin care avea a intra fanarioții spre a prigini acești vetzi a eroismului în timpă de ună seciu și mai bine, decadința naționale sosise. Celăpucinu, ne putemă minuna cu ideia ci acești alianții închinau dupi tote regulile ce se observi între egale cu egale. Spre a ne face înțeleși, ceremă grația cititoriului, pentru citeva cuvinte de istorii. Dinitru Cantemire, dupi îndestule stînjinirî personalii, dupi multi stiruinții a țerei soră, priimise în fine, Domnia Moldovei. El cunoscea pe turci și nu voia se mai aibi a face cu dînșii și so mulțimia a-șî continua ocupațiunile sale literarie. Abia sosise în Iași (10 Decembre 1710) și éuci primi ordine de a face podulă pe Dunăre pentru trecerea armiei turcesci. Vizirulă de asemene îi demanda ca se nu lipsesci a-i trimite banii ce era datoriă, lui și celorălalțî miniștri ai porței dreptă mulțimiii a ndicirii sale la domnii. Acesta din urmă artidlu plin lui Cantemir o afrunse nesuferiți., Elă cerceti consciinția sa și afli ci nu ceruse domnia, ci o primise rugată de Pórti, și o primise cu figiduinții de la trei, ci nu să voră supera cu cereri de bani și alte angarie dupi, cumă le era obiceiulă la alte schimbiri de Domnii. Indignațiunea lui Cantemiră fu în cuhne. Elă ourî se și resbune, și se sustragi patria sa de luptă o dominațiune atitu de mirșlavi și de leale. Ocasiunea nu întirzii d’a se presinta. Petru celu mare, în urmirirea planuriloru sale de cucerire asupra Turciei, trimise la Domnulă rominu, în misiune straordinarii, pe însuși miediculu seu Poli cala care propuse, în numele suveranului seu, alanția și condițiuni forte avantagiose. Cantemiră consimți din toti inima. Elă spera a pute face, prin calea acesta, fericirea supușilor ăiei. Credea ci Czarulă Russieîeșindu vingitoriă din lupta ce prepara, va ține semn de ajutoriulă rommiloră și—î va secunda a-șî redobîndi libertatea. Dară amară se înșela. Realitatea, urmată dovedită, ci Russia aduce aliațilorusei nu independinția, nu libertatea, ci ferbcitute și lanțuri. Cine se mai îndouiesce înci, va ave sartea lui Cantemiră! Cine nu crede, întrebe pe Suedia, Polonia, Crimea, Persia, Turcia, Circasia. — în totă casulă însă tratatulă în cestiune se închin. Elă stipula: 1 —iu Ci Moldavia va fi restabiliți în vechiele iei otare și va remind suplă protecțiunea coronei rusesci. 2-a Ca Domnulă și poporulă se depun jurimîntă de fidelitate Maiestirii sale, de îndată ce armia rusésci va circa pe pimîntulă Moldovenescă. 13-a Ci Domnulă va uni puterile sale cu ale Craruluî și va lucra cu dînsulă în contra Turcilorü. 4-a Cintitu Domnulăcită și urmașii lui se voru bucura în perpetuitate de suveranitatea Moldovei, suptă auspiciele Impozatoriloră Russiei. 5-a Ci nici o casi alta nu va fi primiți a se bucura de Principatul Moldovei mai înainte de stingerea familiei Cantemiresci.— Aceste article, deschitute și supscrise de trimișii ambilor suverani, — din partea Moldovei au fostă Luca Visturiulă, — la Ieroslav în Polonia, au fost ratificate la Lusk și sigilate cu armele Imperiului la 13 Aprile 1711, apoi trimise Domnului moldovană, printr’ună Expres.1 Prin aceste puține luie, n’amă voită a face altă decită a constata ci mai înainte de acide țerele nóstre troacă la inimi Russiei, ea le privia ca deplină independinți, suverane, și trata cu domnii noștri ca cu risco egali, prin soli, prin ambasatori.— Și apoi ce e dreptă, Iotă asta le-au considerată și Anglia cu 77 ani după capitulare din Turcia. Cine nu sole asiizî tratatulă de comerciă închinatu de Petru Șchiopulu, Domnulă Moldovei, in 1588, cu ambasatoriulu Reginei englese, d. Wiliams Horeborne? Acestu ambusatoriu au venită expres pentru acesta în Moldova. Mai este de trebuința a mai cita mulțimea tratatelor de pace și de resbelă de alianțai și comerciă, de amiciții și alte interese, închiiate de Domnitorii României cu ceilalți suverani ai Europei, prin cooperarea soliloru intradinșii trimiși a trata în marginele cuviinției si a dreptului gințiloră? Nu. E destulă se amintimă numai mei odati ci prin a nu cunosce pe Russia, prin a nu prim ! Brancovianu inchinase una asemene tratată cu unu anu mai înainte. 1 Histoire de L’Empire Ottoman, t. 4. p. 473. A