Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)

1863-05-30

JÓUL Asrux>u vn. VOIESCE 81 VEI 1PTJTE,ROHáNDLD. Va ca iu tote «Jileic alată «te Luuia .si a Jona isi dopa Serbălircă. A >:iarcu pentru Bucuresci pe anu . 128 lei ....,e lune..................... 64 — Trei lune . 32 — Pe lună.........................................11 — Uliu esciulariS............................24 par Insemțiile linia de 30 litere ... 1 leu biiporțiuni și reclame linia . . . . ^ 3 lei Pantm (AHIiOLELE TRIMISE ȘI NEPURUCATE SE VORU ARDE.) Direptoriulu triari«iaí: C. A. Rosetti. — Gerantu respimcretoriu: Dimitrie Mihaescu. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratoriulu cianial al D.J. D. Aricescu, Pas. Romanii No. 13.50 MAIU 1863, anulu vii. LUMINEZATE ȘI VEI FI, Abonarea pentru districtu de . . . 152 le §ése lune ..........................76 — Trei, lune.......................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecării lune Ele se facă în districte la corespondenții pariului și prin poște. La Paris la d. Haltegrain, rue de l’auciene comédie, 5 ; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă vac Iută austriacă. IIARIU POLITICI], COMERCIALE, LITERARII Bucurescî, 27 Main, 1863. Domnule Redaptare! De la 1859 încă am plătită impozitele fără opunere, exac tu și la timpu, căci ele erau sancționate de Onor. Cameră, și eu ca Romă nu respectă cu religiozitate ori ce votu ală represintanților a națiunii, crezîndă contrariulă uă crimă. Dară tocmai acestă motivă mi-a dictată a me opune pentru luna Martie. ‘ ’Mi sa dată avertismentă de urmărire. D’atunci însa aă trecută nu dece zile, ci mai uă lună, și urmărirea nu mai vine. Fie va, are că tocmai acumă s’a înțelesă legea — că e numai pentru impositele legiuite*? sau că se va fi păstrândă pentru comercianți osebită considerațiune! Priimiți, ve rogă, Domnule Redactoriă, și cu astă ocasiune mărturisirea înaltei stime ce se conservă. Atanasie Petrescu (cofetariă). REVISTA POLITICA .BUCURESCI. » «STM. Moriitoriulu ne a spusă că retragerea generaliului Tell de la ministeriu provine din causă „că nu lă materta starea sănetății“ a mai administra ministeriulü cultelor ș’a guverna țara. Toți cei cari se interesază ca noi de sănetatea unui barbatu ca d. Tell s’ar fi îngrijită forte d’acea tristă sorie, comunicată națiunii prin fóia oficiale, dacă cu căte-va zile mai ’nainte d. Prefectu ală Poliției, cu oensiunea unui picioră ministeriale, nu ne ar fi inițiată, printr’uă epistolă publicată în acastă fdță, ce rolă joacă sănătatea în politica actualii administrațiuni ? Lumea clară, liniscită în acesta privință urmeză a comenta retragerea d-lui Tell. Și ce este mai forfecătoriă decată limba omenescă, mai cu semn cănd nu mai este libertatea d’a vorbi, d’a an&mmzsmmF* scrie, căndă suntă d’ajunsă unu procuratoriă aiu guvernului, trei cuvinte, bancă și trei puiturî, pentru a lua libertatea unui omut ș’a supune foiele la mari perderi de bani cu închiderea geranțiioru și amende ! Unde nu este libertate de țipară, bănuielele devinu din ce in ce mai mari, și nu este bănuială, flăcăzu de asurdă, care nu circule in larguluiei, ba încă se nu găsăscă mare credemîntă. Lumea clară, urmeza cumă d iserărnă, a esplica retragerea d-lui Tell, in felurite moduri ș’acele esplicări suntă cea mai mare, ș’amă pută dice cea mai aspră pedepsă ce libertatea Presei curmată, impune răpitoriloruiei. Fiecare principiu purta în sine radele sale, resplata și pedepsa ce suntă consecința acelui principiu. Cătu despre noi, avemu datoria a profita de ori ce nenorocire, spre a estrage dintr’insa învățămintele ce le conține. Precumu mediculă profită de perderea omeniloru spre a căuta soltița vieței pe cadavrele loră, totă astufelă și ziariștii suntă datori sĕ studie pe cadavrele omeniloru politici schința vieței politice. Astufelu daru, făr’a atinge în nimicii onorabitatea individeloră, făr’a pune, cumă mai fi serara’, nici chiar și patriotismul ă loru la îndoială, neamu silită a studia politica ministeriului nostru, ș’a demonstra că ea, plecăndă dupe noi, dintr’ună puntu greșită, și cu atătu mai greșită că este în contra datinilor lî țerei, în contra pactul ă nostru fundamental, în contra intereselor celor mai vitali ale unui stată, și mai cu semn ale unui Stată june, ale cărui redecini nu suntă încă bine înțepenite, este oă politică greșită, retăcită, și care nu pote produce de cătu arbitrariă, slăbiciune, rea pentru toți. Faptele vină, din nenorocire, se confirme pe totulãiua logica nóstra deducere. Acestă mînisteriu pucinu după începutulă seă, a ’ncepută a se destnădula. D. Cretzianu fu celu d’ăntîiu care cățiu, și după d-lui cățiu d. Alecsandru Florescu ș’apoi d. Cornea și d. Nicolae Racovitză. In sfîrșită căndă ! Adunarea dete Ministeriului votul ă iei de neîncredere și-i închise punga națiunii, erau sése numai din optă Mininișrii ^’aceștia ése respinseră votulă Adunării, se puseră mai presusu de elu și otăriră a sta la putere in contra voinței iei. In deșertă insă fu energica lorăotărîre, căci e că că fără Adunare cădură domăncă, și nu se mai putu împlini nici ună locu din cele góle, astafelu remaserămu cu patru mininiștrii din optă. Cuvintelb, ori cătu de elocinți și energice voră fi, ramănă serbete, uă suflare slabă« stinsă cu totulu pe lîng’acestu faptă mare, învederată, și care scie ori cirfe că se numesce dissolvere, și că dissolverea este simptoma cea mai sigură a lipsei de viață. Lovescu fotele că tu voru voi, acesta nu va pute opri dissolverea, putrezirea într’unu corpu ce n’are viață, precumu éca în faptu dovedită că n’a pututu-o opri, căci credemă că nu se va dice că foiele publice au resturnatu pe dd. Cretzianu, Al. Florescu, Cornea, Racoviță, Knezetu Cantacuzină și generaliulu Tell, că foiele publice pună în neputință Ministerialii d’a se completa. Acesta nu se va pute zice, mai cu semn fiindă că fotele cari aă combătută politica ministeriului au fostă tóté osindite, și ancă iu unanimitate. Deci, chiaru dacă ele ară fi putută face vr’uă scuduire ministeriului, acea scuduire n’a putută se-i aducă nici uă slăbire, fiindă c’au fostu osindite. El Dacă osînda n’ar vindeca îndată reală ce acei cari facă procese Pressei, pretindă că ea póte face, cine nu vede că nișce omeni mari și politici n’aru mai siăcina și pe Ziariști și pe judecători și publicută cu processe de pressă. Și căndă s’au făcută aceste smăcinări, aceste procese ca acumă? Nici uă dată. Slăbiciunea clară a ministeriului, necontenita lui dissolves, nu vine nici de la Cameră,— ea nu mai este, și miniștrii s’au pusă d’a Preumblările cu Teresa deveniriatunci mai dese, și printr’una bizară efectuată contrastelor u, deși putea, fiindă mai tare, se mârgă mai iute, cursele loru, făr’a fi mai lunge, durară patru ore în locu de dóue. Ori cumă deulu amnórii nu perdu nimica din causa acésta. Acestui deulețu grasuitu, cumă scimă toți, nu-i place de cătu desordinea. De natură cu totulă revoluționariă, elu merge pretutindine strigăndă. Trăiască egalitatea! . . . neținîndu nici uă socotelă de avere și rîgindă de inegalitatea condițiuniloră, elă voiesce a niversa tóte, póte pentru ea este micu. . . . Ș’apoi are dreptate. Abtrăminte s’ar fi veZuiu óre regi luăndu de socie nesce pasterese? . . . Negreșitu nu , și atunci d-ra Dubarry n'ar fi putută Zici lui Ludovică celă multă iubită: He! La France, ton café fidic le camp! Aderaă lucrurile căndă d. Comite de Montsalliers reveni la casteluiu de Lannes, reședinția aea obicisupra iei, nici de la Pressă,— ea este infrînata printr’uă lege draconiană, — legea de la Balta-Liman — și sugrumată, strivită, prin necontenite și unanime osîndiri — ci de la slăbiciunea, de la sleirea dovidță a principiului ce conduce politica sa. Și dacă mă omă cad. Tell, unu bărbatu cu inteligință, și a nume, cu energiă ca domnia-sa, și care nimine nu póte pretinde că nu scia căndă a intrată, de unde plécá, pe unde are, se trécá și unde are s’ajungă, și totă a fostă învinsă și sdrobită ,de principiul ă,de sistema, de spiritulu,. politicei ce urma, cine mai póte combate demonstrările ce facemă d’atăta timpă, că. politica ce urmază Ministeriulu Cretzulecu și spiiritulu de care este coprinsu nu pote conduce de cată la slăbiciune, la destrămare, și prin urmare la reă, și la mnă zeu pentru toți și ’n tóte? Cine póte pretinde că unu omu cad. Tell, a intrată în minister, ș’a trecută peste Convențiune și peste votulă a 63 de deputați numai ca să putá opri pe căți-va călugări d’a cânta grecesce ș’apoi a lăsa tóte cele-lalte cestiuni in starea de lăngezire în care le-a fostă găsită ? Cine póte crede că d. Teil, a venită se respingă votul Adunării în privința averilor naționale, stăpânite de călugări străini, și s’a mulțămitu apoi a-i opri d’a cănta grecesce, dară a le lăsa averile ș’a se retrage mulțămitu că și-a împlinită misiunea de Romană și de ministru! Cine póte crede în sfirșită că d. Tell, a intrată la ministeriă numai pentru a da suplă judecată pe părintele Chirilu, căci s’a numită ,,i £piropiu ală averiloră sfântului Mormîntu“ ș’a lăsa în triumfă pe părintele Platone, fiindă că se supscrie „Propietaru de veci ală averiloră sfântului Mormîntu.u Ș’ad ăncă nu este numai părintele Platone, ci uă tribunale intregu, justiția țerei care declară în actii oficiale că străinii suntă proprietari de veci ai averiloră Monastiriloru. Ună tribunale care face mai multă de cătă a declara, care confirmă acte de transacțiune, și cari muită. Proscrisulu, făr’a perde timpulă, se prezintă la dinsulă a doua zi după venirea lui. La vederea scrisoriei ce aducea, cornițele îlu primi cu tata curtenia unui gentilomu. — Domitulă tatălă d-tele, îi zise, a fostă amiculă meă, în timpulă emi~ grațiunii, mi—a făcută cele mai mari servite, și te rogii se credi că nu le am uitată. Bine ai venită dară, și permite-mi înainte de loto, a-ți presinta pe d-na de Montsaliers, care nu va fi mai puțină mulțămită de cătu mine d’a stringe mana fiului omului căruia, comitesa și eu, datorimu vieții nóstru. Presintarea se făcu îndată și fu plină de cordialitate de ambele părți. Din acestă momentă, străinulu fu considerată ca ună amicii și tratată cu amabilitate de toți membrii acestei onorabile familie. Teresa veni și ea a-și relua lo 1 culu de domnișiara de societate, séíi \ mai bine de copilă resfăciată, lingă comitesa, cusiadu, oăutăudu, ridindu și acte se reproducă de faia oficiale a guvernului, și se recunoscu asta-feră prin faptă, călugării străini, proprietari de veci, recunoscuți de tribunale, și de întregă ministeriului țerei! Se lăsămu insă pe d. Tell. Domnia sa a căzută suptă logica cea rigurosă a principieloru cea urmată, spiritului de care a fostă condusă. Avemă însă la putere pe d. N. Cretzulescu. Președinte, ministru din întru ș’alu justiției și prin urmare im întrebămă și—iu vomă întreba, ce s’a făcută cu moșia Osoiu dată de cătră călugării străini d-lui Vornicului Nicolae Doliană ! Datu s’afi in judecată călugerulă Platone, cajria dată, tribunalele care a ’ntărită acea spoliare a averiloră națiunii ! Redatu-s’aă națiunii moșia Osoiu și d-lui Vornicului Doliană, moșia ce se dice c’a cumperatu-o de corindă de la domna Catinca Văcărescu! Dre Ministerium nu ’nțelege că acestă actă confirmată, dovedesce că părintele Chirilu a fostă osîndită fiindă că s’a supscrisu Epitropu era un proprietariu de veci. Nu ’nțelege c’acea transacțiune va fi dusă de cătră călugării străini, ’naintea Europei întrege spre a dovedi, prin actă noă și oficiale că ministerialü actuale nu numai a respinsă1 votulă Adunării de la 23 Decembre, în privința averilor Statului, Zi se chinuie, ci ănea aesplicată acea respingere a sa prin alte acte oficiale prin cari recunosce, în ziua de 10 și 15 Maiă, anulă 1863, pe călugării străini, de veci proprietari ai acelora averi. Nu ’nțelege apoi că pe lingă spoliarea averiloră Statului ne va acoperi și cu cea mai mare rușine ’naintea străiniloră, căci va areta că pentru interese particulari« pentru ca unu individă se iasă moșiă, și cu procesele iei, ne vindemu dreptulă de proprietari, cumă și-a vîndută Esau, p’uă strachină de linte, dreptură de ăntîiă născută ! Acésta ar fi uă crime din cele mai grozave și prin urmare asceptămă pe totu Ziua Monitoriulu se ne anunție că cuviosulu Platoce și cu întregă tribunalele s’aă dată judecății, cru moșia Osoiu a reintrată în corpulă averilor națiunii de unde aă fostă smulsă uăminuită. Păn’atunci noi vomă protesta necontenită, și vomă pune-o apoi in capulă foiei ca se se vadă în tóte Zilele cumă se’mplinescu din nenorocire legile ce amă stabilită în acésta fóia, și chiară în revista de astăfi FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. ’ PARTEA ĂNTÎIA. XXV. Puntea suspinelor u. Amă lăsată mai multe din personagiele nóstre în umbră, camă dinadiusu pole, și póte și pentru că ne ar fi fostă anevoiă se facemă altu-feliă. Se urmămă dară istoria proscrisului întreruptă într’unu momentă căndă * incepea a deveni interesante, cumă veți judecă iiși ve. D. Michelin, dibacele chirurgii, nu se înșelase, după căte-va zile, bolnavulă în sculă. Nu eră pe deplină vindecată dară, mulțămită buneloru îngrijiri ale Teresei, sănetatea sea se îmbunătățise forte multă. De aprópe dóue séu trei septemâne, nu trecuse uăî fără se să vâdță ! Yetjika Uv ia ó April« piuă U 26 Maiă cine-va după prăndu preumblăndu-se In giuiulă morei și pe lingă Iacă, răzimală pe braciulu frumósei sele îngrijitorie, care, plină de solicitudine, vei ghio ca uă mamă și nu-lu perdea din vedere. Acésta amabile feta avea pentru dinsula mii de prevenințe delicate. Ea devină dorințiele sele înainte d’a le fi espresă, și părea că e fericita d’a merge înaintea dorințielor lui. Supuindu-se la tóte voințele sale, ea nu era nici uă dată mai fericită de cătu căndă reușit a satisface unu caprină seü uă fantasia a bietului seu bolnavă, cumăr ficea ea vorbindă de elu. Dusă de bunetatea sufletului seă, Teresa ar fi făcută tată, ar fi înfruntată orice periclu, dacă ar fi fostă sigură că-i face plăcere. Respirăndu din toți plăminii aerulă curată ală munțiioră, june, d’uă constituțiune robustă, cu ajutoriulu naturei și fără amesteculă medienoră, junele nu intărdfă a se restabili cu totulu, vorbindă necontenită lingă nobîlea dómna ca s’o opréscu d’a i se uri, în calitatea sea de soră de lapte - a d-reî Loontineî de Montsalliers, féla morariului nu făcea de câtă ce-o plăcea, și eră departe d’a fi privită ca uă servitoria. Se înțelege de sine că, locuindă în aceaași casă, Teresa și proscrisulu se puteau vede la fiăcare momentă și vorbi libere în voia loru, fără ca acesta se fiă necuviinciosă ... și nu se feriră de locu. Nu trecea di fără se vorbesca împreună ore întrege. Străinulu gustă astă de multă conversațiune a junii fete și avea atăta plăcerea stă cu ea în cătă ajunsese de nu se mai putea separă de ea fără a simpli uă sensațiune peribile, unii felii de palpitare de inimă durerosa, mă neastâmpera în sine, pe care nu lă putea defini bine, și pe care, în buna sea credință, elu o atribuia vindecării incomplete a rănei rele. Reală de care se plângea elu, avea cu totulu alta causă și pate că