Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)
1863-05-26
DUMINECA. AiuiaU vii. VOIE8CE 81 VEI Í>TATE. Va eși in tóte filele afară de Linia și a douași după Serbătoică. Abonarea pentru Bucuresci pe anu . 136 Iei Șase lune.......................................64 — Trei lune........................................33 — Pe lună.............................................11 — Unu exemplariu.............................24 par Inscriű^țiile linia de 30 litere ... 1 leu suaerțiuni și reclame linia .... 3 lei gM^n^aesa&ja&a [UNK]. fcsasagea&ga&aPIHARIA POLITICII, COMERCIALE, LITERARIC. (ARTICLELE TRAMISE ȘI NEPUBUCATE SE VORD ARDE.) Direptoriumü pariánn!: G. A. Rosetti.— Gerantu respangetoriu: Dimitrie Mihăescu. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratoriulu (Juriului D. O. D. Aricescu, Pas. Romana No. 13. 26 MAIU 1363. AOTJITI TU. LXIMII^rÉZĂ-TE ȘI VEI EI: Abonarea pentru districtul de . . . 152 le Șase lune.....................................................76 — Trein lune...............................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecării lune Ele se făcu în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue de l’anciene comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la alințelde abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va«lută austriacă. Marți la 28 Mai se va înfățișia la Curtea Ap. Criminale procesului deschisă în contra glumeței faie Nichipercea. Aperarea se va face de d-nu Dr. Vernescu, dd. Pantazi Ghica și Const. A. Rosetti. Ploesci, 16 Maiu 1863. Domnule Redactare! Ca se nu se interpreteze în rea tăcerea nóstra în privința plății contribuțiunilor nevotate de Onorabilea Cameră, că, adică, noi ne amu suppune la asemenea plata neautorizată după convențiune prin Budgeturi anuale, ne rugămă bine-voiți a publica în stimabilele $iariu Romănulu că, unii din noi, deși ama plătită pe deplina contribuțiunea trimestrului lui Ianuariu, daru acesta amu facutu-o înnainte d’a cunosce votulu onorabilii. Camere data la 26 Februarie trecută. Earű aceia din noi cari n’amă plătită pe acelă trimestru, precumă și toți împreună pentru celelalte trimestre, declarămă că nu vomă călca votulu onor. Camere pînă ce Monitoriulu Oficiale va veni se ne spusă că s’ar supresă pe calea constituționale acelă votă, ce elă însuși l’a publicată prin foia No. 45. Acésta fiindă singura garanțiă a regimelui constituționale. Priimiți, domnule Redactoriă, încredințarea stimei și considerațiunii ce ne păstrămă. Ioan Sfetescu, C. Constandinescu, I. Radovici, Petrache Georgiu, George H. Anton, N. Dimitrescu, Costache Nicolau, Dinu Dobrescu, Tache Nicolescu, C. Dimitriu, Mateiu Nicolau, Vasile Mihalopolu, D. Teișanu, Giță Nicolau, Iosif Vasilescu, Dimitrie Petrocici, Th. Ioan, G. Ionescu, H. Matache Slăvicescu, Vasile Dragomirescu, N. Naclovici, Ioniță Michălescu, Dimitrie Sfetescu, Nicolae Nicolau, Giță George, Ivanciu Constandin, N. Georgiu, St. Lăzărescu, loan Georgiu. FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI.1 * PARTEA ĂNTÎIA. XX. De vre cinci, sase minute, Paulă Desolme, cu cotulă pe mésa, căutauă espresiune pe care n’o putea, se vede, găsi, căci din timpü în timpü petrecea măna prin perulă sea și mușca pena sea, cumă face castăriulă unei case de schimbă care căută în balanția sea, să crere și n’o găsesco. Superată că nu póte pune măna pe nefericita espresiune de care avea nevoie spre a-și rotunji frasca. Paulă se sculă, făcu de doue trei ori ocolulă camerei, și se puse la ferestru. Astă ferestra da vină grădină ce se întindea peste tota faciata de mo<Jă și a ospețului președintelui, în miciloculă căriia, în facia unei ușie cu balcane înaltă de căteva trepte, era una basmă octogonă cu ună aruncătoriă de la No. de la 6 Aprile, pină la 25 Maiu REVISTA POLITICA. BUCURESCI, 25 Florariu. 6 Cieșariu. D. Ministru din Intru a ordinată, prin telegramă, Municipalității din Iași a șterge din contractulu pentru arendarea accesuriloră invasiunea străină, și se sterse. Mulțiămimă d-lui Ministru d’acéstă bunăvoință și nu mai póte fi Indouela că totă astăfelă, și multă mai bine ăncă voră face domnii Miniștrii ai Cultelor și Justiției, în privința gravei ilegalități ce se repune că astă-și suptă ochi. Adunarea a votată în unanimitate (afară d’ună votă) în ziua de 23 Dec. trecută, ca ministeria să se-i presinte dosariele atingatorie de cestiunea Monastirilor Zise închinate, și ună proiectă de lege prin care se do uă soluțiune acestei mari cestiuni, în țără și prin țară, și lumea ave<Jută cu mirare și cu durere că ministerială a declarată că nu se va supune acelei cereri naționale, și din tóte ponturile bine-făcut0rnă a Adunării. Cu tote acestea In luna trecută Națiunea vezu că doi. Miniștrii deschidă ună procesă criminale unui călugără pentru c’a cutezată a se numi ...EPITROPU ală averilor sfântului Mormîntu,“ că publicară uă circulară prin care ordină tutoră Tribunaliloră și Curțiloră, a nu mai înfăcișia nici ună felă de procesă ală averiloră naționali, numite închinate, pînă ce ministerial nu se va pregăti spre a trimite avocații sei pentru aperarea averilor sale, și totă d’uă dată vei jurămă ș’ună referată întărită, prin care, în referată, se cere voiă (???) a se face bugete petru veniturile și cheltuielele acelor averi, și în întărire se ^ice se se cheltuiescá veniturile sâă din venituri. Se mai vei juncă ceva. Miniștrii, după denunțiarea făcută mai ĂNTEIU d’acestă fară, dă dată în judecată pe părintele Chirilă, fiinducă apă. Mai departe p’aceaași direcțiune, un mare grătea, cu fere în formă de lănci aurite, purtată de două stîlpi de stilă dorică, se deschidea într’ună ocală plantată cu ulmi. La fiecare stremitate, nesce mărețe manuchie de verduță, formate de nesce salcâmi, pini sălbatici și alți arbori înalți, la rădăcina căroraa șerpuia capriciosă jocurile unei sorginți de ape vine ce cădeau din înălțimea gureloră de marmure a doue eleganți fontăne. Intre căile azestate, érba era așià de recorosá, și d’ună verde așiâ de frumosu, încătă părea că dice sorele nu petrunde aici. Ici colo în colțulărău j0referă căte-va statue, cele mai multe invalide, represintăndă subiecte mitologice. Fiori pretutindene cu grămada, și din cele mai frumóse; alăturea cu rândurile de meriși oră, căți-va arbori cu pome; încongiurați tóte astea că mă zidă de zece seci dóue spre rece piciure înaltă și veți ave uă ideiă exactă de grădina d-lui de Guilbert. Paulă privia de căte-va minute printr’uă circulariă tipărită, adresată cătră arendării moșieloră, <jlie oilia sfântului Mormîntă‘ s’aă întitulată EPITROPU, și tribunalele și curtea aă osîndită p’acelă călugără care a cutezată a se numi EPITROPU ală averiloră Statului Romănă. Precumă dară, acéstă fără cea d’ăntîiă a denunțiată d-loră Miniștrii acea circulariă, totă ea avu și mai alaltă emi onarea a denunția guvernului nă călcare și mai mare a autonomiei nóstre, ș’uă spoliare adeverată a averiloră Statului. Astă-iiÎ facemă și mai multu. Astă-fii, totă acésta fóia cea dăntîiă are onorea a depune ]naintea patriotismului, a dreptății și legalității d-loru miniștrii, actă oficiale, dată oficiale la 10 Mai, de către uuă tribunale ală Statului Romănă, și publicată în faia oficiale din Iași, în ziua de 15 Maiă a anului mântuirii 1863, prin care călugării străini și totă acelă sfântă Mormîntă, desputa Statulă Romănă de averile sale, și prin care se declară acumă, nu epitropî, ci PROPRIETARI VECINICI.“ Acastă despoiare și violare a legiloră și ordinanțeloru se va vede mai la vale, mai ănteiă în corespondința nóstra particulariâ din Iași, și apoi în actulă oficiale ală tribunalelur civile din Iași secțiunea a treia. Se va vede că se calcă tóte formele și se face schimburi de moșie ale Statului fără prealabile consimpțire a consiliului Miniștrilor și Întărirea Domnitoriului. — Se se oserve că nu mai vorbimă de Cameră. — Se va vede că tribunalele face acte oficiale prin care recunosce „Epitropia sfântului Mormîntă“ PROPIETĂRIĂ a aceloră moșie, ș’acesta chiar în urma circulației miniștrilor, prin care opresce pe tribunale și Curți d’a judeca chiară procesele la cari s’aru înfăcișia călugării în numele „Epitropiei“. Se va vede că aceste acte se publică în fața oficiale, și că Miniștrii nu seă nimică ș’asceptă ca noi se le facemă acești arbori, aceste flori, o««» <5rb&, acele ape, tóte în fine ce se afla înaintea ochilor ă sei respira cu deliciu, făr’a cugeta la nimică, acea dulce esalare primaveruscă ce respăndescă arborii și florile la celă mai mică contactă ală caldeloră vîntulețe de vară dup’uă plóia de furtună. Elu era aci în estase, ne mai cugetăndă la lucrură scă, uităndu-se și lăsăndu-se în voia imaginațiunii sele, căndă ună scomptă de fóte călcate îlă desceptă din dormitorea în care era afundată. Făcu d’uă dată uă mișcare înapoi, ca se nună vedutu, apoi, împinsă de ună simptimintă de curiositate, înaintă Încetă în vîrfulu degeteloră. Ascunzîndu-se atunci după oblane se uită spre partea de unde venise scomotură. Nu vedu nimică; totă era mișcită. . . Eră se se retragă, căndură portiță, ce se afla în unghiulă zidului și pe care amă uitată d’a o menționase deschise și intrară Biga și d-ra de Guilbert. După ce intrară in grădină, cele doue fete se opriră la umbra unoru mari arbori, unu minutu său dóue, cătă cunoscută una din cele mai mari violări ale autonomie țerei ș’ale averilor ă iei. Ș’acumu, onorați Miniștri, binevoiți a spune ce însemnare mai are procesulă și osînda părintelui Chirilă, fiindă că s’a numită „Epitropă ală averilor sfântului Mormînt“, căndu judecătoriele și fotele oficiali îi constată propietari de veci, și—i constată prin cuvinte și fapte? Dară astă felă fiindă, voiți óre se ne faceți se credemă că părintele Chirilu din Bucuresci s’a dată judecății fiindă că s’a numită numai Epitropii, orci nu și de vecĭ propietariu ca colegulă seăceră „pre fericiții, archimandritul Platone“ din Iași? Nu. Acesta n’o putem admite, și suntemă încredințați că fericitul Platone din Iași va fi dată in judecată, cumu a fostă dată și părintele Chirilă din Bucuresci și că d-lui „VORNICULU N. Docanu,“ cu tóte că are încă, pe cumă se vede, ranguri și privileging pe cari i se recunosce și tribunalele și fóra oficiale a guvernului, va ’napoia Statului moșia Osom, ce a luatu-o ilegale și căscăndă în piciure una din cele mai de căpeteniă cestiunt naționali. Domnulă Docană póte fi privilegiată cătă va voi, Insă nu póte fi pîn’a lua averile Statului, pîn’a scote osele și osóiele din corpulă națiunii și guvernului se tacă și se’ncline ’nainte’, fiindă că este ... privilegiată, Vornicu. Nu, osulă acelua este pre mare, este OSOIU, cumă, providințiale se numesce acea moșiă, este ună oșă sacru, căci este ală națiunii romăne care este vină, ordin ală mormintelor, cumă zin ce tribunalele și fóia oficiale, și de nu se va ’napoia îndată, afirmamă că va sta în gîtură oricărui va voi se să înghită. Denunțiămu dară faptulă d-loru miniștrii, cari de sicuru nu cunoscă acestă gravă spoliare, îlă denunțiămă națiunii și d-loru deputați, presinți și viitori — căci stăruimă a crede că vomă ave într’uă două cameră și deputați— le trebui ca se resufle; apoi, ușiere și vine, ele luară, ca nisce fluturi, sborulă soră cătră radare, pe cari se străbătură în tóte părțile culegîndă flori. Amindone erau încăntătorie. Paulă cugeta la asta: Laura mai alesă, cu rochița sea albastră, și alulă seă albă de crepă și pelariuța sea de paiă de Italia, ornată c uă flore de ebenă selantică, semona că jana huriă cădută din rasală lui Mahomet, gata a-și deschide aripele de azură spre a se întorce înapoi. Paulă nu perdea din vedere nici una din mișcările sele; ochiul ăscă o însocia pretutindine, o urmă, mergea după pașii sei. Că putere supra-umană îl atrăgea spre ea fără voia lui, eră răpită, fărmecată. După ce-șî terminară culesură de flori, Biga și Laura dispărură. Eroulu nostru reveni la loculu seă. La ce m’apucă de cugetă acumă? Zise eră cu amărîciune. Ea pentru mine? Nu, și cu tóte astea . . . Nu, este uă nebuniă .... se lucrămă, asta e mai bine, ș’asceptămă ca Monitoriulu s’anunție câtă mai curăndă că tribunalele și fericitulă Platone s’a dată în judecată, ca unii ce aă dată, ce aă înstrăinată ce nu era alătoră, ș’acesta prin călcarea legiloră și ordinanțeloră, și că d. Vorniculă Doriană a redată națiunii Osoiu, ș’au reluată ’napoi moșia Ceplenița, cumpărată de curîndă de la domna Văcărăscu, de cătră d. Doican, dupe cumă zice tribunalele și fóia oficiale a guvernului. Fiindăcă suntemă în cale d’a face cele mai mari serviție ministeriului, se-i mai arezămă devotamentulă nostru încă într’ună casă. D. ministru de financie a publicată vînzarea esportării sării in Bassarabia pe doui ani, în cătățime de cinci milióne oca sare pe ană, peste totă 7000 milióne. Acestă sumă însă fiindă pre mare nu s’a înfăcișiafă și nu s’a putută infăcișia nici ună cumpărătoriă. Ce face d. ministru de financie? Publică negreșitură schimbare de condițiuni și olăresce uă nouă zi în care va deschide licitațiunea. Asta cere legea, însă d. ministru, împoverată d’atătea lucrări, uită și vinde esportul sării, fără licitațiune, în sumă de doue milione oca pe ană, ce facă patru milióne pentru doui ani, în prețintă de 24 ocaua. Se află acésta vine are ce s’a fostă făcută, celă pucinu în forme, pe numele d-lui Perper, ș’ună altulu se presintă și oferesce 25 lei la % de oca. D. ministru refusă. Atunci vine ună altulă și oferesce prin înscrisă 26 lei, și noi scimă c’uă altă onorabile cetațiană are împuternicire d’a concura pînă la 30 de lei suta de oca. Amă mai avută ocasiune se mai protestămă contra acestei nenorocite sări, căndă era se so dé, totă fără licitațiune, d-lui Stratu sau Cogălnicianu. Protestămă dară și ’n contra actualelui contractariu, d-lui Perper, și credemu, suntemă și cum că d. Președinte al cabinetului se va uni cu noi și va face sarea, ca și tóté cele-lalte, se intre în calea legale și se se déprin Și unindu acțiunea cu vorba, deschise șervetulă de marochină ce conținea hărtiele sele, ca se se ună resumatu pe care-șî aduse aminte că-lă lăsase neterminatu în ajmă. Contrariată că nu-să găsesce, elu scóse tóte chărtiele coprinse în portofoliu, le strînse cu măna stângă, și cu măna dreptu le resfoi pe tóté ca pe uă carte. Acésta operațiune ne aducîndă nici ună resultată, eiă se prepara a reîncepe, căndă vă scrisoria pe care n’o reduse lunecă dintre hărtie și cădu josă. — Ace este asta? disp Paulă rădicăndu-o. — Uă scrisoria adresată mie ? D. de Guilbert negreșită a avută a-mi da vreuă ordine, și neputîndume aștepta mia scrisă. — Dară nu, nu este scriptura președintelui, dise elu după ce-șî aruncă ochii pe dînsa. Ciudată! Ia, se vedemu ce este? Și rupse îndată sigilală. Acestă străină plică nu conținea de cătă aste trei vorbe: „Paulă, ești iubită.“ „L...“ Era aprope se-i cadă scrisoria din măne; ava uă amețălă, urechiele sele