Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)

1863-05-26

DUMINECA. Ai­uiaU vii. VOIE8CE 81 VEI Í>TATE. Va eși in tóte filele afară de Linia și a douași după Serbătoică. Abonarea pentru Bucuresci pe anu . 136 Iei Șase lune.......................................64 — Trei lune........................................33 — Pe lună.............................................11 — Unu exemplariu.............................24 par Inscriű^țiile linia de 30 litere ... 1 leu suaerțiuni și reclame linia .... 3 lei gM^n^aesa&ja&a­­­ [UNK]. fcsasagea&ga&aP­IHARIA POLITICII, COMERCIALE, LITERARIC. (ARTICLELE TRA­MISE ȘI NEPUBUCATE SE VORD ARDE.) Direptoriumü pariánn!: G. A. Rosetti.— Gerantu respangetoriu: Dimitrie Mihăescu. Pentru abonare și reclamări se voru adresa la Administratoriulu (Juriului D. O. D. Aricescu, Pas. Rom­ana No. 13. 26 MAIU 1363. AOTJITI TU. LXIMII^rÉZ­Ă-TE ȘI VEI EI: Ab­onarea pentru districtul de . . . 152 le Șase lune.....................................................76 — Trein lune...............................................38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­cării lune Ele se făcu în districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la d. Hallegrain, rue de l’anciene comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la alințel­­de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va«­lută austriacă. Marți la 28 Mai­ se va înfățișia la Curtea Ap. Criminale procesului des­chisă în contra glumeței faie Nichi­­percea. Aperarea se va face de d-nu Dr. Vernescu, dd. Pantazi Ghica și Const. A. Rosetti. Ploesci, 16 Maiu 1863. Domnule Redactare! Ca se nu se interpreteze în rea tăcerea nóstra în privința plății con­­tribuțiunilor­ nevotate de Onorabilea Cameră, că, adică, noi ne amu sup­­pune la asemenea plata neautorizată după convențiune prin Budgeturi a­­nuale, ne rugămă bine-voiți a pu­blica în stimabilele $iariu Romănulu că, unii din noi, de­și ama plătită pe deplina contribuțiunea trimestrului lui Ianuariu, daru acesta amu facutu-o în­nainte d’a cunosce votulu onorabilii. Camere data la 26 Februarie tre­cută. Earű aceia din noi cari n’amă plătită pe acelă trimestru, precumă și toți împreună pentru cele­lalte trime­stre, declarămă că nu vomă călca vo­tulu onor. Camere pînă ce Monitoriulu Oficiale va veni se ne spusă că s’a­r supresă pe calea constituționale acelă votă, ce elă însuși l’a publicată prin foia No. 45. Acésta fiindă singura garanțiă a regimelui constituționale. Priimiți, domnule Redactoriă, în­credințarea stimei și considerațiunii ce ne păstrămă. Ioan Sfetescu, C. Constandinescu, I. Rad­o­vici, Petrache Georgiu, George H. Anton, N. Dimitrescu, Costache Ni­­colau, Dinu Dobrescu, Tache Nicolescu, C. Dimitriu, Mateiu Nicolau, Vasile Mi­­h­alopolu, D. Teișanu, Giță Nicolau, Iosif Vasilescu, Dimitrie Petrocici, Th. Ioan, G. Ionescu, H. Matache Slăvi­­cescu, Vasile Dragomirescu, N. Na­­clovici, Ioniță Michălescu, Dimitrie Sfe­tescu, Nicolae Nicolau, Giță George, Ivanciu Constandin, N. Georgiu, St. Lăzărescu, loan Georgiu. FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI.1 * PARTEA ĂNTÎIA. XX. De vre cinci, sase minute, Paulă Desolme, cu cotulă pe mésa, căuta­uă espresiune pe care n’o putea, se vede, găsi, căci din timpü în timpü petrecea măna prin perulă sea și mușca pena sea, cumă face castăriulă unei case de schimbă care căută în balanția sea, să crere și n’o găsesco. Superată că nu póte pune măna pe nefericita espre­siune de care avea nevoie spre a-și rotunji frasca. Paulă se sculă, făcu de doue trei ori ocolulă camerei, și se puse la ferestru. Astă ferestra da vi­nă grădină ce se întindea peste tota faciata de mo­­<Jă­ ș­i a ospețului președintelui, în mici­­loculă căriia, în facia unei ușie cu bal­­cane înaltă de căte­va trepte, era una basm­ă octogonă cu ună aruncătoriă de l­a No. de la 6 Aprile, pină la 25 Maiu REVISTA POLITICA. BUCURESCI, 25 Florariu. 6 Ci­eșariu. D. Ministru din Intru a ordinată, prin telegramă, Municipalității din Iași a șterge din contractulu pentru aren­darea accesuriloră invasiunea străină, și se sterse. Mu­lțiămimă d-lui Mini­stru d’acéstă bună­voință și nu mai póte fi Indouela că totă astăfelă, și multă mai bine ăncă voră face domnii Miniștrii ai Cultelor­ și Justiției, în privința gravei ilegalități ce se repu­­ne că astă-și suptă ochi. Adunarea a votată în unanimitate (afară d’ună votă) în­­ ziua de 23 Dec. trecută, ca ministeria să se-i presinte dosariele atingatorie de cestiunea Mo­­nastirilor­ Zise închinate, și ună pro­iectă de lege prin care se do uă so­­luțiune acestei mari cestiuni, în țără și prin țară, și lumea a­ve<Jută cu mi­rare și cu durere că ministerială a de­clarată că nu se va supune acelei­­ ce­reri naționale, și din tóte ponturile bine-făcut0rnă a Adunării. Cu tote acestea In luna trecută Națiunea vezu că doi. Miniștrii deschidă ună procesă criminale unui călugără pentru c’a cutezată a se numi ...EPI­­TROPU ală averilor­ sfântului Mor­­mîntu,“ că publicară uă circular­ă prin care ordină tutoră Tribunaliloră și Cur­­țiloră, a nu mai înfăcișia nici ună felă de procesă ală averiloră naționali, nu­mite închinate, pînă ce ministerial­ nu se va pregăti spre a trimite avocații sei pentru aperarea averilor­ sale, și totă d’uă dată vei jurămă ș’ună refe­rată întărită, prin care, în referată, se cere voiă (???) a se face bugete pe­tru veniturile și cheltuielele acelor­ a­­veri, și în întărire se ^ice se se chel­­tuiescá veniturile sâă din venituri. Se mai vei ju­­ncă ceva. Miniștrii, după denunțiarea făcută mai ĂNTEIU d’acestă fară, dă dată în judecată pe părintele Chirilă, fiindu­că apă. Mai departe p’acea­ași direcțiu­­ne, un mare grătea, cu fere în formă de lănci aurite, purtată de două stîlpi de stilă dorică, se deschidea într’ună ocală plantată cu ulmi. La fie­care stremitate, nesce mă­rețe manuchie de verduță, formate de nesce salcâmi, pini sălbatici și alți ar­­bori înalți, la rădăcina cărora­a șer­puia capriciosă jocurile unei sorginți de ape vine ce cădeau din înălțimea gureloră de marmure a doue eleganți fontăne. Intre căile azestate, érba era așià de recorosá, și d’ună verde așiâ de frumosu, în­cătă părea că dice­ sorele nu petrunde aici. Ici colo în colțulă­rău j0referă căte-va statue, cele mai multe invalide, represintăndă subiecte mitologice. Fiori pretutindene cu gră­mada, și din cele mai frumóse; alătu­rea cu rândurile de meriși oră, căți-va arbori cu pome; încongiurați tóte as­tea că m­ă zidă de z­ece seci dóue­ spre­­­ rece piciure înaltă și veți ave uă ideiă exactă de grădina d-lui de Guilbert. Paulă privia de căte-va minute printr’uă circulariă tipărită, adresată cătră arendării moșieloră, <jlie oilia sfântului Mormîntă‘ s’aă întitulată EPI­­TROPU, și tribunalele și curtea aă o­­sîndită p’acelă călugără care a cute­zată a se numi EPITROPU ală ave­riloră Statului Romănă. Precumă dară, acéstă fără cea d’ăntîiă a denunțiată d-loră Miniștrii acea circulariă, totă ea avu și mai alaltă­ emi onarea a de­­nunția guvernului nă călcare și­ mai mare a autonomiei nóstre, ș’uă spo­­liare adeverată a averiloră Statului. Astă-iiÎ facemă și mai multu. Astă-fii, totă acésta fóia cea d­ăntîiă are onorea a depune ]naintea patriotismului, a drep­tății și legalității d-loru miniștrii, actă oficiale, dată oficiale la 10 Mai­, de că­tre uuă tribunale ală Statului Romănă, și publicată în faia oficiale din Iași, în ziua de 15 Maiă a anului mântuirii 1863, prin care călugării străini și totă acelă sfântă Mormîntă, desputa Statulă Romănă de averile sale, și prin care se declară acumă, nu epitropî, ci PRO­PRIETARI VE­CINICI.“ Acastă despoiare și violare a le­­giloră și ordinanțeloru se va vede mai la vale, mai ănteiă în corespondința nóstra particulariâ din Iași, și apoi în actulă oficiale ală tribunalelur civile din Iași secțiunea a treia. Se va vede că se calcă tóte formele și se face schim­buri de moșie ale Statului fără prea­labile consimpțire a consiliului Mini­­ștrilor­ și Întărirea Domnitoriului. — Se se oserve că nu mai vorbimă de Ca­meră. — Se va vede că tribunalele face acte oficiale prin care recunosce „Epi­­tropia sfântului Mormîntă“ PROPIETĂ­­RIĂ a aceloră moșie, ș’acesta chiar în ur­ma circulației miniștrilor­, prin care opresce pe tribunale și Curți d’a ju­deca chiară procesele la cari s’aru în­­făcișia călugării în numele „Epitropiei“. Se va vede că aceste acte se publică în fața oficiale, și că Miniștrii nu se­ă nimică ș’asceptă ca noi se le facemă acești arbori, aceste flori, o««» <5rb&, acele ape, tóte în fine ce se afla înain­tea ochilor ă sei­ respira cu deliciu, făr’a cugeta la nimică, acea dulce esa­­lare primaveruscă ce respăndescă ar­­borii și florile la celă mai mică con­­tactă ală caldeloră vîntulețe de vară dup’uă plóia de furtună. Elu era aci în estase, ne mai cugetăndă la lucrură scă, uităndu-se și lăsăndu-se în voia imaginațiunii sele, căndă ună scomptă de fóte călcate îlă desceptă din dor­­mitorea în care era afundată. Făcu d’uă dată uă mișcare înapoi, ca se nu­n­ă vedutu, apoi, împinsă de ună simptimintă de curiositate, înaintă Încetă în vîrfulu degeteloră. Ascun­­zîndu-se atunci după oblane se uită spre partea de unde venise scomotură. Nu vedu nimică; totă era m­­ișcită. . . Eră se se retragă, căndu­ră portiță, ce se afla în unghiulă zidului și pe care amă uitată d’a o menționa­se de­schise și intrară Biga și d-ra de Guil­bert. După ce intrară in grădină, cele doue fete se opriră la umbra unoru mari arbori, unu minutu său dóue, cătă cunoscută una din cele mai mari vio­lări ale autonomie­ țerei ș’ale averi­lor ă iei. Ș’acumu, onorați Miniștri, bine­voiți a spune ce însemnare mai are proce­­sulă și osînda părintelui Chirilă, fiindă că s’a numită „Epitropă ală averilor­ sfântului Mormînt“, căndu judecătoriele și fotele oficiali îi constată propietari de veci, și—i constată prin cuvinte și fapte? Dară astă­ felă fiindă, voiți óre se ne faceți se credemă că părintele Chi­­rilu din Bucuresci s’a dată judecății fiindă că s’a numită numai Epitropii, orci nu și de vecĭ propietariu ca colegulă seă­ceră „pre fericiții, archimandritul Pla­­tone“ din Iași? Nu. Acesta n’o putem ad­mite, și suntemă încredințați că fericitul­ Platone din Iași va fi dată in judecată, cumu a fostă dată și părintele Chirilă din Bucuresci și că d-lui „VORNI­­CULU N. Docanu,“ cu tóte că are încă, pe cumă se vede, ranguri și privileging pe cari i se recunosce și tribunalele și fóra oficiale a guvernului, va ’na­­poia Statului moșia Osom, ce a lua­­tu-o ilegale și căscăndă în piciure una din cele mai de căpeteniă cestiunt na­ționali. Domnulă Docană póte fi pri­vilegiată cătă va voi, Insă nu póte fi pîn’a lua averile Statului, pîn’a scote osele și osóiele din corpulă națiunii și guvernului se tacă și se’ncline ’nain­­te­’, fiindă că este ... privilegiată, Vor­­nicu. Nu, osulă acelua este pre mare, este OSOIU, cumă, providințiale se nu­­mesce acea moșiă, este ună oșă sacru, căci este ală națiunii romăne care este vină, ord­in ală mormintelor, cumă zin ce tribunalele și fóia oficiale, și de nu se va ’napoia îndată, afirmamă că va sta în gîtură ori­cărui va voi se­ să înghită. Denunțiămu dară faptulă d-loru miniștrii, cari de sicuru nu cunoscă a­­cestă gravă spoliare, îlă denunțiămă națiunii și d-loru deputați, presinți și viitori — căci stăruimă a crede că vomă ave într’uă do­uă cameră și deputați— le trebui ca se resufle; apoi, ușiere și vine, ele luară, ca nisce fluturi, sborulă soră cătră radare, pe cari se străbătură în tóte părțile culegîndă flori. Amindone erau încăntătorie. Paulă cugeta la asta: Laura mai alesă, cu rochița sea albastră, și alulă seă albă de crepă și pelariuța sea de paiă de Italia, ornată c­ uă flore de ebenă sel­­­antică, semona că jana huriă cădută din rasală lui Mahomet, gata a-și de­schide aripele de azură spre a se în­­torce înapoi. Paulă nu perdea din vedere nici una din mișcările sele; ochiul ă­scă o însocia pretutindine, o urmă, mergea după pașii sei. Că putere supra-uma­­nă îl­ atrăgea spre ea fără voia lui, eră răpită, fărmecată. După ce-șî terminară culesură de flori, Biga și Laura dispărură. Eroulu nostru reveni la loculu seă. La ce m’apucă de cugetă acumă? Zise eră cu amărîciune. Ea pentru mine? Nu, și cu tóte astea . . . Nu, este uă nebuniă .... se lucrămă, asta e mai bine, ș’asceptămă ca Monitoriulu s’anunție câtă mai curăndă că tribunalele și fericitulă Platone s’a dată în judecată, ca unii ce aă dată, ce aă înstrăinată ce nu era ală­toră, ș’acesta prin călcarea legi­­loră și ordinanțeloră, și că d. Vorniculă Doriană a redată națiunii Osoiu, ș’au reluată ’napoi moșia Ceplenița, cumpă­rată de curîndă de la domna Văcărăs­­cu, de cătră d. Doican, dupe cumă zi­ce tribunalele și fóia oficiale a guver­nului. Fiindă­că suntemă în cale d’a fa­ce cele mai mari serviție ministeriului, se-i mai arezămă devotamentulă nostru încă într’ună casă. D. ministru de financie a publi­cată vînzarea esportării sării in Bas­­sarabia pe doui ani, în cătățime de cinci milióne oca sare pe ană, peste totă 7000 milióne. Acestă sumă însă fiindă pre mare nu s’a înfăcișiafă și nu s’a putută infăcișia nici ună cumpără­­toriă. Ce face d. ministru de financie? Publică negreșitu­ră schimbare de condițiuni și olăresce uă nouă zi în care va deschide licitațiunea. Asta cere legea, însă d. ministru, împo­­verată d’atătea lucrări, uită și vin­de esportul­ sării, fără licitațiune, în sumă de doue milione oca pe ană, ce facă patru milióne pentru doui ani, în prețintă de 24 ocaua. Se află acésta vine are ce s’a fostă făcută, celă pucinu în forme, pe numele d-lui Perper, ș’ună altulu se presintă și oferesce 25 lei la % de oca. D. ministru refusă. Atunci vine ună altulă și oferesce prin în­scrisă 26 lei, și noi scimă c’u­ă altă onorabile cetațiană are împuternicire d’a concura pînă la 30 de lei suta de oca. Amă mai avută ocasiune se mai protestămă contra acestei nenorocite sări, căndă era se so dé, totă fără li­citațiune, d-lui Stratu sau Cogălnicianu. Protestămă dară și ’n contra actuale­­lui contractariu, d-lui Perper, și cre­­demu, suntemă și cum­ că d. Președinte al­ cabinetului se va uni cu noi și va face sarea, ca și tóté cele-l­alte, se intre în calea legale și se se dé­prin Și unindu acțiunea cu vorba, des­chise șervetulă de marochină ce con­ținea h­ărtiele sele, ca se se ună re­­sumatu pe care-șî aduse aminte că-lă lăsase neterminatu în ajm­ă. Contrariată că nu-să găsesce, elu scóse tóte chărtiele coprinse în porto­­foliu, le strînse cu măna stângă, și cu măna dreptu le resfoi pe tóté ca pe uă carte. Acésta operațiune ne adu­­cîndă nici ună resultată, eiă se pre­para a reîncepe, căndă vă scrisoria pe care n’o reduse lunecă dintre h­ărtie și cădu josă. — A­­ce este asta? disp Paulă rădicăndu-o. — Uă scrisoria adresată mie ? D. de Guilbert negreșită a avută a-mi da vre­uă ordine, și neputîndu­­me aștepta mi­a scrisă. — Dară nu, nu este scriptura pre­ședintelui, dise elu după ce-șî aruncă ochii pe dînsa. Ciudată! Ia, se ve­­demu ce este? Și rupse îndată sigilală. Acestă străină plică nu conținea de cătă aste trei vorbe: „Paulă, ești iubită.“ „L...“ Era aprope se-i cadă scrisoria din măne; ava uă amețălă, urechiele sele

Next