Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-07
694 — Torino, II Augusta noptea. Eri au atacată trupele, lingă Bari,banda de briganți a lui Giroco în numera de 130 omeni. Patru briganți au remasü morți, mai mulți au fost vulnerați. Briganții s’au retrasu spre Venosa, unde au fost din nou atacați și bătuți. — Trieste, 12 augusta. Postia din India și Clina a sositü. Guvernuul v estindiana a priimitű mivela oficiale despre mortea lui Dost Mohamed. — Sibiul, 11 Augusta. In ședința dietei de astăzi a fosut dsbaterea generale asupra prtlocului de adresă Domnii Bremsersberg de la Brașovă , renunțța'ă a lua cuvîntul ă în contra adresei și«tu d’uă d'tă a resemnată mandatură seu. Toți oratorii s’au pronunțiatu în principiu în luarea procesului de adresă Douî deputați, între cari d. Franciseu de T nnschenfels din Brașiovă creditnc_ ile uniunii de form le valabili. Desbaterea speciale se va face Joui la 13. — Kwynok-, 30 Iuliu. Armia de la Polovac se sflă lingă rîul Rappahannok. Geneariul Se tabăresce între Culpepper și Gordinville. Gneraliulü Meade va remane pasiva, fără a face vreuă mișcare. Mairula (Mayor) de la Savannah a ordinată organisațiunea aperarei orașiului. — Newyork, 1 Augustű. Generaliului Burnside a declarată statulu Kentucky în stare de asediu. Armia generaliului Meade aștepta pe linia rîului Kapahannok uă butată. Incongiurarea orașului Charleston continuă; unioniștii au înaintată cu lucrările lor de încongiurare și bateriele lora se află într’uă distanță de 250 metre înaintea fortelui Wagner. Confederații au fostü bătuți la Kentucky și la Tennessee. Unionistii a a luatü Braskear și au înaintată in contra orașiului Mobile. Generaliula Bragg, re’nforțiată de generiula Johnstone va face din Mobile și din calea ferată de la Chio linia sa de aperare. Guvernul uniunii a decisă a efectua la Newyork conscripțiunea, fiă și cu mesaje silui— torie și a începe cu înrolarea la 3 Augustă. — Newyork, 1 Augustă sóra. Incongiurarea fostelui Wagner s’a rădicată do uă camdală. La Acapuleo se așteptă 10.000 francesi destinați pentru porturile mesicane. — =^^^=SSSSBBBS S SBSSBBSeBS am ROMANULUI/„ A0CDATO. AGRICULTURA, INDUSTRIA ȘI COMERCIULU. VediNo. de la 21, 25 și 27 Iuliu. IV. Afară din cele aretate, mai esportămu din productele vegetale, cari merită a fi însemnete, spirtu și rachiu de bucate, lemnărie, adică: grinzi, butuci, scânduri, dușiumele, șindrilă, doge, araci de vită, coloane de stejari, tei, topite, topojine, legumi și fructe. Acestea însă, afară de esportațiunea spirtului, care în anul 1860 a fost de 85,798 vedre în valore de 3,055,093 lei, nu întrecu împreună într’unii anű suma de 1,500,000 lei, fiinducă inferioritatea preșului acestorű producte nu pote permite unu transport mai mare, mai cu semă în starea în care se află mijjlocele nóstre de comunicațiune. Căi ferate și drumuri bune vecinali am dauă valore multorű obiecte cari astăzi n’aă nici una, prin înființarea de mijloce bună de comunicațiune, prin canalisarea râurilor nóstre, pe c r le amu putea face navigabili, c’uă cheltuielă relativű mică, arau pmea dauă mare desvoltare industriei de lemnărie. Locuitorii munților, unde pădurile s’află în abundanță, unde lemnulű n’are nici unu preț, vom găsi în acestă industriă un sorginte nouă de prosperitate. Aci nu ne putemű popii d’alice căteva cuvinte despre trista stare în care s’afla silvicultura nóstră. Abia la domeniurile statului s’a introdus auă silvicultură raționale, pe cându pădurile particulariloru s’află, în genere vorbindu, într’uă permanente devastare. Proprietarii vândü pădurile loru spre tăiare în termina de 2, 3, & sau 5 ani și nu înțelegu sau nu voiescu a înțelege cată pagubă result! pentru dînșii din uă asemenea procedere. Nu numai că ’n totu timpulu tătării nu mai ieű nici unu venita, daru după trecerea acestui timpu, trebue se aștepte 15 sau 20 de ani spre a relua unu venita din violarea în totale. Uă pădure trebue se producă nou venită anuale ca orice altă proprietate teritoriale, proprietariulu împărțindu-și pădurea în atâtea părți egali cătă trebuesce arburelui spre a fi bunű de tăiată, și tăindu pe fiăcare anu numai acea parte, va ave necontenită unu venită anuale, și ființu că preț *10 lemnelorű se scumpesce din anii în anii, venitulü seu va fi una venita progresivă. Neaperam și pădurile ceruuă îngrijire, uă căutare, uă cultură speciale, care se numesce silvicultură și care ede uă sciință, asemenea ca și agricultura și articultura, uă ramure adică a agronomiei. în starea actuale venițilă principale ale podurilor nóstre este consumațiunea de lemne de foca, darű crescîntea scumpire a acestui articlu De impune obligațiunea a ne ghindi la unu alta combustibile mai eftine și putemu prevedea d’acuma că nu va trece multă timpű pina se vorű splata minele de cărbuni de pământű ce le avemu în țară. Atunci va trebui se căutămă uă altă întrebuințare pentru productulu podurilor nóstre și industria de lemnărie de tota felulű va lua uă desvoltare mai mare. Acea industriă va merge legată cu silvicultura și comerciala va veni în ajutoriulűloru reciprocű. Se va face potasii, se vor întocmi fabrice de sticlărie și cine scie, dacă cu timpu, sticlăriele, ce le aducemu astăzi din străinetate, nu vom ajunge unu articlu de esportațiune. Materia primară nu ne lipsesce. Problema este numai a suplini lipsa de brace prin machine și lipsa de capitale, sau instrumentă de lucru, prin organisarea creditului, prin înființarea de bance, cari se put a procura industriei capitalurile necesarie cu una pieță mai mica, c’uă dobîndă mai mică. Prin tăierea podurilor, cu grămada cousuma agriculture" nóstre una rea fórte mare, schimbămă clima nóstră. Este una adeverit recunoscută că lipsa de păduri produce seceta, mai cu sumă în zonele meridionale; arborii atragu umezala din atmosferă, în locurile păduroise vegetațiunea este mai abundante decătă în locurile șese lipsite de arbori. De aceia vedem că în locurile unde nu suntă păduri, proprietarii încongiură cămpiele de arătură cu plantațiuni de arbori, căile de comunicațiune sunt abordate în tota întinderea lor, cu alee de arbori. Aceste plantatiuni suplinescu lipsa padurilor, atragă umețiela din atmosferă, tempera arșița sorelui și contrîbuescu fórte multe la fertilitatea pămîntului. Vedemu d’acuma că, prin surpîrea podurilor, la cărapsă, seceta cresce la noi din anii în anii și ne plăngeam de lipsa de ploiă, fără a ne glindi că este resultatulu naturale ale relei nóstre procederi. Inula și cănepa crescu fórte bine în pămîntulu nostru; aceste plănte se cultivă și tortura loru se întrebuințază, insă numai pentru consumațiunea țeraniloru. Și cultura și industria acesta suntu susceptibili d’uă întindere și d’uă îmbunătățire, în locu d’a importa din țețele străine pănseturi, frânghii și sforă, leamă putea fabrica în țara, va trebui neapărată s’ajungem acolo ’nainte d’a avemă navigațiune, d’a construi corăbii. Avemă lemne cu abundanță, avemű vin și cănepă, avem ferii și tóte materiele necesarie și avem trebuință d’o flotă mercantile pentru esportarea productelorü nóstre, dar in dorința nostră este pre mare spre a trage folosu din tesaurele ce ne a dăruite natura, suntemü ca avarulu care-șî păzesce banii, in locu d’a-i pune în circulațiune spre folosulu seű și alü altora. Gărpele de păr,să putred eseu, numai uă mică cătâțime se adună și se esportă în streinetate, și pe d’altă parte aducemii din fere străine hărtia de care avemu trebuința și acea trebuință este atătă de însemnată în câte cele mai multe fabrice din Transilvania lucreză numai pentru acoperirea consumațiunii nóstre. Avemu materialele primaria, avemu uă consumațiune asigurată și preferimű a esporta cârpele de pănsă sau a le lăsa se putrezasca, în locu d’a ne fabrica înșine hhărtia. Trebue se mai calculama că avemu a plăti pentru hhărtia străina și costum transportului și drepturu importațiunii, cum o dată nu putemu susține concurența fabricelor străine? Și cu tóte aceste avantagie este una faptu că nu putemu. în Muntenia s’a făcută mai multe cercări de fabrice de hărtiă, cari tóte n’au reușită. în Moldova d-nu Asaki are de mulți ani oă fabrică de hărtiă la Petra, dar ea produce pucina și nu póte susțină concurența străină, pentru ce? Pentru ca ne lipsescű brace, pentru că manoperea este pre scumpă și pentru că instrumentul de lucru este asemenea pre scumpa, pentru că asemenea întreprinderi nu gasescü nici unu felu de încurăgiare. Ar trebui ca ministerium de agricultură, de industriă și de comerciă se întervină, se inlesnescá unora asemeni întreprinderi naționali mijulacele de prosperare; ar trebui s’avemű mai cu semă bănci și institute de credită, mijilace de comunicațiune, Intr’unu cuvínta ar trebui se scuturămă dupe noi secularia letargiă, care ne popresce de la ori ce mișcare, de la ori ce progresa. Se trecema acumu la domeniile animale, la producte și fabricații din producte animale România exportă pe anui aprópe 30,000 capete de vite mari conturate într’uă valore de aprope 11 milione lei: 120,000 capete rămători (porci) în valore de 12 milione lei, 300,000 oi și berbeci în valore de 10 milione lei. Din alte animale România mai exportă peste totű pentr’uă valore de 3 milione lei pe ani: cai, capre, pesce, lipitori, cântăriri și altele. Esportulu de căpetenia alü animalilorű se face, cumű vem urămil, din rasele bovine, oine și porcine. Avemu dara unű mare interesă a îmbunătăți acele rase, nu numai pentru esportu, ci mai cu semă pentru trebuințele nóstre. Rasa bovină a degenerată fórte multă și amenință d’a degenera din anii în ani. Vitele nóstre conturate, mai cu semă acele din Moldova, aveau în timpii trecuți unu renume pentru mărimea și frumusețe lorü, astăzi rasa nostră bovină a ajunsă pate cea mai prostă în tot Europa. Mițlulocele pentru îmbunătățirea rasei este crucișiarea raselor; se aducemuzauri și vaci din Elveția sau din alte țere unde îngrijirea viteloră a ajunsă în perfecțiune. Darü mai ’nainte de tóte trebue se adoptamü uă altă sistemă pentru crescerea vitelor, se îngrijim mai bine pentru nutrimentul și căutarea lorü, se adoptàmü nutrirea în grabă. Ori care cultivatoriu scie, de cătă importanță pentru cultura pămîntului suntű vitele, nu numai pentru lucrură câmpului, dară și pentru îngrășiatură pămîntului; la noi unde vitele petrecu vara și iarna la păsciune, la cîmpă, fără adopostit, nu numai se perde băliga, atâtu de preți0să pentru îngrășala pămîntului și care cu tótă fertilitatea naturale a pămîntului nostru, va dobîndi și la noiuă mare valore, în proporțiunea în care se va întinde agricultura. Pămîntulu, fiă celu mai bunu, nu póte produce necontenită, fără a-i reda sucurile nutritorie ce i-au smulsă plantele, din ană în anii puterea lui producatore scade, sărăcesce și în fine numai póte produce. La noi s’a adoptată sistema d’a lăsa pumratulü se se odinască, adică îi lăsămă timpu a redobindi putere producătorii prin nelucrare. Acea sistemă a fostu bună în cätu timpu agricultura a fostă pucina întinsă și pămîntulu roditoriu cu prisosu; daru desvoltăndu-se agricultura, va trebui neaperat a se parasimü acea sistemă, se reclama prin îngrășitu pămîntului puterile producatorie ce i-ama smulsă, ostenela va fi bine resplătită prin crescerea venitului. Dacă vomi imbunetăți rasa nóstru bovină, vomu vede în scurta timp o mari avantagie, lucrul pentru care astăzi suntemü siliți a întrebuința patru boi mici și fără putere, Ílű vorați pute sevîrși fórte bine cu douî boi mari și bine nutriți. Scima că ministeriul, agriculturei, industriei și comerciului, făcuse una proiectă pentru esposițiunî anuali de agricultură și de industriă naționale, a numităuă comisiune pentru acesta, la care am avut v onorea a fi și ea numită membru. Din nenorocire însă acestă proiectă nu s’a reali— satu, póte nu s’a pututu realisa, din causă că guvernulu, căruia nu-i lipsește nici uă dată fonduri, căndu s’atinge d’a face uniforme noue, d’a construi casarme, d’a cumpera palaturi, d’a face uă mulțime de cheltuiele, necesarie, póte daru neproducatóre, n’a pututu, sau n’a voită a dispune d’uă sumă, relativă forte mică, pentru construirea unui locale de esposițiune Și pentru premiere ce se vor aloca esponinților premiați. Avantagiele unor și asemeni esposițiunî anuali sunt necalculabili, precum speranța a dovedită în tote țețele unde s’au introdusă. Prin ele se deșteptă oăimulațiune între cultivatori, prin ele se vede progresul anuale și distincțiunile acordate premianților și avantagiele pecuniarie ce resultă neaperate dîn ele, suntű oă puterncă stimulațiune pentru toți cultivatorii. Este fórte tristă a vede că la noi, îndată ce e vorba d’unu lucru, in genere folositoriu, ne plăngemu de lipsa mijulucelora; recunoscemu utilitatea daru n’avemu fonduri, fiinducă avemu necontenită trebuință de mari cheltuiele neproducătorie. Suntemu c’unu cuvíntu ca risipitoriulu ce cheltuiesce totu venitulu sea și s’a cotractă și datorie spre a întreține ca, sa sa c’unu lucsu de răpînătoriu j fiV ceia ne lipsescu totu d’auna banii cându e vorba a face ceva pentru îmbunătățirea stării nóstre sociale, pentru prosperitatea viitória a țerei. Precumű a degenerată rasa bovină, asemenea a degenerată și rasa cavalină. Causa degenerării acestor vite este că cultivatorii nostrii nu așteptă momentul deplinei desvoltări a animalilor, cândü au dobínditu tótá puterea lorű, vedemu adesea viței înjugați și mănii înhumațî, prin acastă timpuriă întrebuințare se popresce crescerea lora și desvoltarea puterii. Mai mulți proprietari s’au ocupată seriosű cu îmbunătățirea și perfecționarea rasei cavaline și, în genere, au dobínditű resultate satisfacátorie, dar silințele lora n’au fostű încuragiate și asia aceste întreprinderi au remasa isolate. Statul cheltuieste sume mari pentru remontele cavalerii și artileriei și le cheltuiesce în străinetate. Ergheliele țerei, dacă ar fi încuragiate, arű pute da oștirii remontele trebuinciose. Ar trebui se ne ocupamu seriosu și cu imbunetățirea rasei oine. Lâna este unű articlu principale alü esportului nostru, venitulu ar fi indouitű și intruitu dacă ne amu ocupa mai seriosu cu acestă ramure de industriă. Ne reservamu a vorbi despre acesta mai pe large în articlul următoriu. Winterhaider. Opiniunea Presei Europeane asupra Congresului de la Frankfort. Pressa Austriacă. piariul vienești „Presse“ combate, cu energiă, desprețuirea născută dintr’una pessimisma politică și dintr unii spiritui de partidă, care nu lipsesce d’a numi dieta principielorü germanică frumossă ideiă strălucitoriă, dară care nu va puté ave vr’unu resultatu mai bunii de cătii tóte cercările de reformă pinü acumu, și zice că timpulu n’a trecutu înaintea principi—loru germani, fără a lăsa urmele sale, ei au ințelesti spiritul soclului și au dobínditu convicțiunea, că este uă necesitate asolută și imperiasă a sacrificată parte a drepturiloră lora de suveranitate binelui generale ale patriei celei mari, și la 16 August, când împeratului Austriei va intra în Francfort, nu va lipsi nici unul din toți căți au fostü chiamați (afara de regele Prusiei). A nu se conforma acestui apelü, este a dovedi uă desprețuire a dorințeloru justificate de reformă a poporului germană............Dacă vr’unu Principe germană putea lua misiunea a sustrage cestiunea germană, printr’uă decisiune suverană, printr’uă faptă politică, certei bizantine a diplomațiloru de la treizeci și patru de curți germane, era fără îndoiala împeratală Franz Joseph, nepotulcelui după urmă administratori alüfântului imperiu romană de națiune germană. Credem că este mai multă decât o uă simplă intîmplare că gazeta oficiale de la Viena a publicată tocmai la a cincizeci și șaptea aniversariă a depunerii demnității de împeratu germani, că împeratură Francisca sosifă, urmăndu marile tradițiunî ale istoriei germane, invită pe Principii Germaniei a se aduna în giurula lui în termină de <zece dile în vechiulu orasiu imperiale pe Mein spre a lua cu dînsulu în considerațîune cestiunea unei reorganisațiunî a considerațiunii germane. — (Hariulü „Wanderer“ crede că operea, ce se va sevîrși acuma la Francfort, sau celu pucinu se va începe, va ave mai multe șianse de reușită decâtü tóte cercările precedințî, dară nu-si ascunde marile dificultăți ce ----------------------