Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-07

694 — Torino, II Augusta noptea. Eri au atacată trupele, lingă Bari,­banda de bri­­ganți a lui Gi­roco în num­era de 130 omeni. Patru briganți au remasü morți, mai mulți au fost­ vulnerați. Briganții s’au retrasu spre Venosa, unde au fost­ din nou atacați și bătuți. — Trieste, 12 a­ugusta. Postia din In­dia și Cli­na a sositü. Guvernuul v estindiana a priimitű mivela oficiale despre mortea lui Dost Mohamed. — Sibiul, 11 Augusta. In ședința dietei de astăzi a fosut d­­sbaterea generale asupra prt­loc­ului de adresă Domnii Bremsersberg de la Braș­ovă , renunțța'ă a lua cuvîntul ă în contra adresei ș­i«tu d’uă d­'tă a resem­nată m­andatură seu. Toți oratorii s’au pro­­nunțiatu în principiu în l­uarea pro­cesului de adresă­ Douî deputați, între cari d. Fran­ci­seu de T­ nnschenfels din Brașiovă credit­nc_ ile uniunii de form le valabili. Desbaterea speciale se va face Joui la 13. — K­­wynok-, 30 Iuliu. Armia de la Po­lo­vac se sflă lingă rîul­ Rappahannok. Ge­ne­ariul S­­e tabăresce între Culpepper și Gord­inville. G­­neraliulü Meade va rem­ane pasiva, fără a face vreuă mișcare. Mairula (Mayor) de la Savannah a ordinată organi­­sațiunea aperarei orașiului. — Newyork, 1 Augustű. Generaliului Burnside a declarată statulu Kentucky în stare de asediu. Armia generaliului Meade aștepta pe linia rîului Kapahannok uă butată. Incongiurarea orașului Charleston continuă; unioniștii au înaintată cu lucrările lor­ de încongiurare și bateriele lora se află într’uă distanță de 250 metre înaintea fortelui Wag­ner. Confederații au fostü bătuți la Kentucky și la Tennessee. Unionistii a a luatü Bras­­kear și au înaintată in contra orașiului Mo­bile. Generaliula Bragg, re’nforțiată de ge­­neriula Johnstone va face din Mobile și din calea ferată de la Chio linia sa de aperare. Guvernul­ uniunii a decisă a efectua la New­­york conscripțiunea, fiă și cu mesaje silui— torie și a începe cu înrolarea la 3 Augustă. — Newyork, 1 Augustă sóra. Incongiu­­rarea fostelui Wagner s’a rădicată do uă cam­dală. La Acapuleo se așteptă 10.000 francesi destinați pentru porturile mesicane. — =^^^=SSSSBBBS S SBSSBBSeBS am ROMANULU­I/„ A0CDATO. AGRICULTURA, INDUSTRIA ȘI COMERCIULU. VediNo. de la 21, 25 și 27 Iuliu. IV. Afară din cele aretate, mai espor­­tămu din productele vegetale, cari me­rită a fi însemne­te, spirtu și rachiu de bucate, lemnărie, adică: grinzi, butuci, scânduri, dușiumele, șindrilă, doge, a­­raci de vită, coloane de stejari, tei, topite, topojine, legumi și fructe. A­­cestea însă, afară de esportațiunea spir­tului, care în anul­ 1860 a fost­ de 85,798 vedre în valore de 3,055,093 lei, nu întrecu împreună într’unii anű suma de 1,500,000 lei, fiindu­că in­ferioritatea preșului acestorű producte nu pote permite unu transport­ mai mare, mai cu semă în starea în care s­e a­flă mijjlocele nóstre de comuni­­cațiune. Căi ferate și drumuri bune vecinali am­ da­uă valore multorű o­­biecte cari astăzi n’aă nici una, prin înființarea de mi­jloce bună de comu­­nicațiune, prin canalisarea râurilor­ nó­stre, pe c r­ le amu putea face na­vigabili, c’uă cheltuielă relativű mică, arau pmea da­uă mare desvoltare in­­dustriei de lemnărie. Locuitorii mun­­ților­, unde pădurile s’află în abun­­danță, unde lemnulű n’are nici unu preț­, vom­ găsi în acestă industriă un sorginte nouă de prosperitate. Aci nu ne putemű popii d’a­­lice căteva cu­vinte de­spre trista stare în care s’a­­fla silvicultura nóstră. Abia la dome­­niurile statului s’a introdus a­uă silvi­cultură raționale, pe cându pădurile particulariloru s’află, în genere vor­­bindu, într’uă permanente devastare. Proprietarii vândü pădurile loru spre tăiare în termina de 2, 3, & sau 5 ani și nu înțelegu sau nu voiescu a înțelege cată pagubă result! pentru dînșii din uă asemenea procedere. Nu numai că ’n totu timpulu tătării nu mai ieű nici unu venita, daru după trecerea acestui timpu, trebue se aș­tepte 15 sau 20 de ani spre a re­lua unu venita din violarea în totale. Uă pădure trebue se producă nou ve­nită anuale ca ori­ce altă proprietate teritoriale, proprietariulu împărțindu-și pădurea în atâtea părți egali cătă tre­buesce arburelui spre a fi bunű de tă­iată, și tăindu pe fiă­care anu numai acea parte, va ave necontenită unu venită anuale, și ființu că preț *10 lem­­nelorű se scum­pesce din anii în anii, venitulü seu va fi una venita progre­sivă. Neaperam­ și pădurile ceru­uă îngrijire, uă căutare, uă cultură spe­ciale, care se numesce silvicultură și care ed­e uă sciință, asemenea ca și agricultura și articultura, uă ramure adică a agronomiei. în starea actua­le veniți­lă principale ale podurilor­ nóstre este consumațiunea de lemne de foca, darű crescîntea scumpire a acestui articlu De impune obligațiunea a ne ghindi la unu alta combustibile mai eftine și putemu prevedea d’acuma că nu va trece multă timpű pina se vorű splata minele de cărbuni de pă­­mântű ce le avemu în țară. Atunci va trebui se căutămă uă altă între­buințare pentru productulu podurilor­ nóstre și industria de lemnărie de tota felulű va lua uă desvoltare mai mare. Acea industriă va merge legată cu sil­vicultura și comerciala va veni în a­­jutoriulű­loru reciprocű. Se va face potasii, se vor­ întocmi fabrice de sti­­clărie și cine scie, dacă cu timpu, sticlăriele, ce le aducemu astăzi din străinetate, nu vom­ ajunge unu arti­clu de esportațiune. Materia primar­ă nu ne lipsesce. Problema este nu­mai a suplini lipsa de brace prin ma­chine și lipsa de capitale, sau instru­mentă de lucru, prin organisarea cre­ditului, prin înființarea de bance, cari se put a procura industriei capitalurile necesarie cu una pieță mai mica, c’uă dobîndă mai mică. Prin tăierea podurilor, cu grăma­da cousuma agriculture"­ nóstre una rea fórte mare, schimbămă clima nó­­stră. Este una adeverit recunoscută că lipsa de păduri produce seceta, mai cu sumă în zonele meridionale; arbo­­rii atragu umezala din atmosferă, în locurile păduroise vegetațiunea este mai abundante de­cătă în locurile șese lip­sit­e de arbori. De aceia vedem­ că în locurile unde nu suntă păduri, pro­prietarii încongiură cămpiele de ară­tură cu plantațiuni de arbori, căile de comunicațiune sunt a­bordate în tota întinderea lor, cu alee de arbori. A­­ceste planta­tiuni suplinescu lipsa pa­durilor­, atragă umețiela din atmos­feră, tempera arșița sorelui și contrî­­buescu fórte multe la fertilitatea pă­­mîntului. Vedemu d’acuma că, prin su­rpîrea podurilor­, la cărapsă, seceta cresce la noi din anii în anii și ne plăngeam de lipsa de ploiă, fără a ne gli­ndi că este resultatulu naturale ale relei nóstre procederi. Inula și cănepa crescu fórte bi­ne în pămîntulu nostru; aceste plănte se cultivă și tortura loru se întrebu­­ințază, insă numai pentru consumațiu­nea țeraniloru. Și cultura și indus­tria acesta suntu susceptibili d’uă în­tindere și d’uă îmbunătățire, în locu d’a importa din țețele străine pănse­turi, frânghii și sforă, le­amă putea fabrica în țara, va trebui neapărată s’ajungem­ acolo ’nainte d’a ave­mă navigațiune, d’a construi corăbii. A­­vemă lemne cu abundanță, avemű vin și cănepă, avem ferii și tóte materiele ne­cesarie și avem trebuință d’o flotă mercan­tile pentru esportarea productelorü nós­tre, dar­ in dorința nostră este pre mare spre a trage folosu din tesaurele ce ne a dăruite natura, suntemü ca ava­­rulu care-șî păzesce banii, in locu d’a-i pune în circulațiune spre folosulu seű și alü altora. Gărpele de păr,să pu­tred eseu, numai uă mică cătâțime se adună și se esportă în streinetate, și pe d’altă parte aducemii din fere străi­ne h­ărtia de care avemu trebuința și acea trebuință este atătă de însemna­tă în câte cele mai multe fabrice din Transilvania lucreză numai pentru a­­coperirea consumațiunii nóstre. Avemu materialele primaria, avemu uă con­­sumațiune asigurată și preferimű a es­­porta cârpele de pănsă sau a le lăsa se putrezasca,­ în locu d’a ne fabrica înșine hhărtia. Trebue se mai calcu­­lama că avemu a plăti pentru hhărtia străina și costum­ transportului și drep­­turu importațiunii, cum o dată nu pu­temu susțin­e concurența fabricelor­ străine? Și cu tóte aceste avantagie este una faptu că nu putemu. în Mun­tenia s’a făcută mai multe cercări de fabrice de h­ărtiă, cari tóte n’au reu­șită. în Moldova d-nu Asaki are de mulți ani oă fabrică de h­ărtiă la Pe­tra, dar­ ea produce pucina și nu póte susțină concurența străină, pen­tru ce? Pentru ca ne lipsescű brace, pentru că manoperea este pre scumpă și pentru că instrumentul­ de lucru este asemenea pre scumpa, pentru că asemenea întreprinderi nu gasescü nici unu felu de încurăgiare. Ar trebui ca ministerium­ de agricultură, de indus­triă și de comerciă se întervină, se inlesnescá unora asemeni întreprinderi naționali mi­julacele de prosperare; ar trebui s’avemű mai cu semă bănci și institute de credită, mijilace de co­municațiune, Intr’unu cuvínta ar tre­bui se scuturămă dupe noi secularia letargiă, care ne popresce de la ori ce mișcare, de la ori ce progresa. Se trecema acumu la domeniile animale, la producte și fabricații din producte animale­ România exportă pe anui aprópe 30,000 capete de vite mari conturate într’uă valore de a­­prope 11 milione lei: 120,000 ca­pete rămători (porci) în valore de 12 milione lei, 300,000 oi și berbeci în valore de 10 milione lei. Din alte animale România mai exportă peste totű pentr’uă valore de 3 milione lei pe ani: cai, capre, pesce, lipitori, cântă­riri și altele. Esportulu de căpetenia alü animalilorű se face, cumű vem u­­rămil, din rasele bovine, oine și por­cine. Avemu dara unű mare interesă a îmbunătăți acele rase, nu numai pentru esportu, ci mai cu semă pen­tru trebuințele nóstre. Rasa bovină a degenerată fórte multă și amenință d’a degenera din anii în ani. Vitele nós­tre conturate, mai cu semă acele din Moldova, aveau în timpii trecuți unu renume pentru mărimea și frumusețe lorü, astăzi rasa nostră bovină a ajunsă pate cea mai prostă în tot­ Europa. Mițlulocele pentru îmbunătățirea rasei este crucișiarea raselor­; se aducemu­zauri și vaci din Elveția sau din alte țere unde îngrijirea viteloră a ajunsă în perfecțiune. Darü mai ’nainte de tóte trebue se adoptamü uă altă sis­temă pentru crescerea vitelor­, se în­­grijim­ mai bine pentru nutrimentul­ și căutarea lorü, se adoptàmü nutrirea în grabă. Ori care cultivatoriu scie, de cătă importanță pentru cultura pă­­mîntului suntű vitele, nu numai pen­tru lucrură câmpului, dară și pentru îngrășiatură pămîntului; la noi unde vi­tele petrecu vara și iarna la păsciune, la cîmpă, fără adopostit, nu numai se perde băliga, atâtu de preți0să pen­tru îngrășala pămîntului și care cu tótă fertilitatea naturale a pămîntului nostru, va dobîndi și la noi­uă mare valore, în proporțiunea în care se va întinde agricultura. Pămîntulu, fiă celu mai bunu, nu póte produce neconte­nită, fără a-i reda sucurile nutritorie ce i-au smulsă plantele, din ană în anii puterea lui producatore scade, să­­răcesce și în fine numai póte pro­duce. La noi s’a adoptată sistema d’­a lăsa pumratulü se se odinască, adică îi lăsămă timpu a redobindi putere producătorii prin nelucrare. Acea sis­temă a fostu bună în cätu timpu a­­gricultura a fostă pucina întinsă și pămîntulu roditoriu cu prisosu; daru desvoltăndu-se agricultura, va trebui neaperat a se parasimü acea sistemă, se reclama prin îngrășitu pămîntului puterile producatorie ce i-ama smulsă, ostenela va fi bine resplătită prin cres­cerea venitului. Dacă vomi imbune­­tăți rasa nóstru bovină, vomu vede în scurta timp o mari avantagie, lucrul­ pentru care astăzi suntemü siliți a în­trebuința patru boi mici și fără pute­re, Ílű vorați pute sevîrși fórte bine cu douî boi mari și bine nutriți. Scima că ministeriul, agricultu­rei, industriei și comerciului, făcuse una proiectă pentru esposițiunî anuali de agricultură și de industriă naționa­le, a numită­uă comisiune pentru a­­cesta, la care am­ avut v onorea a fi și ea numită membru. Din nenoroci­re însă acestă proiectă nu s’a reali— satu, póte nu s’a pututu realisa, din causă că guvernulu, cărui­a nu-i lip­­sește nici uă dată fonduri, căndu s’a­­tinge d’a face uniforme noue, d’a con­strui casarme, d’a cumpera palaturi, d’a face uă mulțime de cheltuiele, ne­cesarie, póte daru neproducatóre, n’a pututu, sau n’a voită a dispune d’uă sumă, relativă forte mică, pentru construirea unui locale de esposițiune Și pentru premiere ce se vor­ aloca es­­poninților­ premiați. Avantagiele unor și asemeni esposițiunî anuali sunt­ necalcu­labili, precum­ spera­nța a dovedită în tote țețele unde s’au introdusă. Prin ele se deșteptă oă­imulațiune între cultivatori, prin ele se vede progre­­sul­ anuale și distincțiunile acordate premianților­ și avantagiele pecuniarie ce resultă neaperate dîn ele, suntű oă puterncă stimulațiune pentru toți cul­tivatorii. Este fórte tristă a vede că la noi, îndată ce e vorba d’unu lu­cru, in genere folositoriu, ne plăngemu de lipsa mijulucelora; recunoscemu utilitatea daru n’avemu fonduri, fiindu­că avemu necontenită trebuință de mari cheltuiele neproducătorie. Sun­temu c’unu cuvíntu ca risipitoriulu ce cheltuiesce totu venitulu sea și s’a cotractă și datorie spre a întreține ca, sa sa c’unu lucsu de răpînătoriu j fiV ceia ne lipsescu totu d’auna banii cându e vorba a face ceva pentru îm­­bunătățirea stării nóstre sociale, pen­tru prosperitatea viitória a țerei. Precumű a degenerată rasa bo­vină, asemenea a degenerată și rasa ca­­valină. Causa degenerării acestor­ vite este că cultivatorii nostrii nu așteptă mom­entul­ deplinei desvoltări a ani­malilor­, cândü au dobínditu tótá pu­terea lorű, vedemu adesea viței înju­gați și mănii înh­umațî, prin acastă timpuriă întrebuințare se popresce cres­cerea lora și desvoltarea puterii. Mai mulți proprietari s’au ocupată seriosű cu îmbunătățirea și perfecționarea ra­sei cavaline și, în genere, au dobín­ditű resultate satisfacátorie, dar­ si­lințele lora n’au fostű încuragiate și asia aceste întreprinderi au remasa i­­solate. Statul­ cheltuieste sume mari pentru remontele cavalerii și artileriei și le cheltuiesce în străinetate. Erghe­­liele țerei, dacă ar fi încuragiate, arű pute da oștirii remontele trebuinciose. Ar trebui se ne ocupamu seriosu și cu imbunetățirea rasei oine. Lâna es­te unű articlu principale alü esportului nostru, venitulu ar fi indouitű și intruitu dacă ne amu ocupa mai seriosu cu acestă ramure de industriă. Ne reservamu a vorbi despre a­­cesta mai pe large în articlul­ ur­­mătoriu. Winterhaider. Opiniunea Presei Europeane asupra Congresului de la Frankfort. Pressa Austriacă. piariul­ vienești „Presse“ com­bate, cu energiă, desprețuirea născută dintr’una pessimisma politică și din­­tr unii spiritui de partidă, care nu lip­­sesce d’a numi dieta principielorü ger­mani­că frumossă ideiă strălucitoriă, dară care nu va puté ave vr’unu re­­sultatu mai bunii de cătii tóte cercări­le de reformă pinü acumu, și­­ zice că timpulu n’a trecutu înaintea principi—­loru germani, fără a lăsa urmele sale, ei au ințelesti spiritul­ soclului și au dobínditu convicțiunea, că este uă ne­cesitate asolută și imperiasă a sacrifi­ca­tă parte a drepturiloră lora de su­veranitate binelui generale ale patriei celei mari, și la 16 August, când­ îm­­peratului Austriei va intra în Francfort, nu va lipsi nici unul­ din toți căți au fostü chiamați (afara de regele Prusiei). A nu se conforma acestui apelü, este a dovedi uă desprețuire a dorințeloru justificate de reformă a poporului ger­mană............Dacă vr’unu Principe ger­mană putea lua misiunea a sustrage cestiunea germană, printr’uă decisiune suverană, printr’uă faptă politică, cer­tei bizantine a diplomațiloru de la trei­­zeci și patru de curți germane, era fără îndoiala împeratală Franz Joseph, nepotul­­celui după urmă administra­tori alü­fântului imperiu romană de națiune germană. Credem­ că este mai multă de­cât o uă simplă intîmplare că gazeta oficiale de la Viena a publicată tocmai la a cinci­zeci și șaptea ani­­versariă a depunerii demnității de îm­­peratu germani, că împeratură Fran­­cisca sosifă, urmăndu marile tradițiunî ale istoriei germane, invită pe Prin­cipii Germaniei a se aduna în giurula lui în termină de <zece dile în vechiulu orasiu imperiale pe Mein spre a lua cu dînsulu în considerațîune cestiunea unei reorganisațiunî a considerațiunii ger­mane. — (Hariulü „Wanderer“ crede că operea, ce se va sevîrși acuma la Francfort, sau celu pucinu se va în­cepe, va ave mai multe șianse de reu­șită de­­­câtü tóte cercările precedințî, dară nu-si ascunde marile dificultăți ce ----------------------­

Next