Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-02
ROMANULU *,* AUGUSTO, sirii cunininți, siibilesce, prii fii»urlate și prin sincera disvolvare a i>rincipie • lorii constituționali (r<*S|»«*clefa nóstre domnitorii Bismark și N. Crezzulescu) prosprintatea imperiului său. Regele Guillaume, ațâță de falaie sfătuită de D-na de Bismarck, s’arunca în căile periculose ale reacțiunii și-și instrițineră opiniunea publică în Germania și’n taiü Europa. „Pe căndă Austria se unesce cu puterile ocidentali spre a susține, cu tóte sfaturile de d’a doua mană, reclamările legitime ale Saponiei, Prusia s’apropria de Russia și se desparte cu ea de direcțiunea politică a întregei Europei“. — Pe noi sau că ne a uitată sau că nu ne mai pune în Europa, căci din mila Domnului.. . . Cre zzulescu, Florescu, Barbu Bellu, și noi doveduim că suntemu în tote cu Prussia și cu Russia! „Totul, daru se ’ntrunesce în favorea scopului ce urmăreșce Austria spre a cresce forte iimprimaiei în Germania cu paguba Prispe ". Regele Prussiei va vedea, țara țărmii in greșita, că despărțindu-se de puterile cele mari se desparte de Germania liberale.“ Foțele străine publica scris din Mexico, cari spună că notabrii au declarată că voră imperiulu ca formă de guvernă, că se va proclama de imperato Arciducele Ferdinand Maximilian I ale Austriei, și că, dacă ar refuza, se va ruga Imperatulu Napoleone a propune să aibă persona pentru tronulu Mexicului. Diabul. La France publică acesta scrie suplă titlu: „Proclamarea Imperiului Mexicană.“ Regele George I al Greciei va intra in Sfaturile sale in luna lui Septembre. Camera votată ca Regele se nu mai plă du graduri în armată și ’n marină, și Camera a dovedită prin acesta că are speraință. Regele aolărilă că singura lui armată va fi garda naționale a erei care la alesă, și regele a dovedită că de june anca are uă minte să nu lasá sau buni sfătitori. Căți suntă cari ajungă la betrănețe și le lipsesce și una și alta ! C. A. R. MONXTABULU OSTEt f* ROMANULU I. (a vedea No. de erc.) (Cum a înțelege ministeriulu demnitatea natir’nale și cumu o ’ntelegemu noi. Adeverulu dupe Monitoriulu Oastei, si adeverulu apretuiiu dupe fapte.) S’ave^dă că dd. Miniștrii, prin foile și omenii li.re oficiali, încrimină și ăncă înjură și făr’ași da ostenda a susține cu nici uă dovadă încriminările ce ne facă. Daca uă asemenea procedare arată dreptate și tăria, atunci Miniștrii nostrii sunt cei mai drepți și cei mai tari. Se ne ftă permisă însă a spune că credemă din contra, și prin urmare a desbate, ș a ............. i'munwff'inin n. micului. Orîcari se dă meritele lori respective, chirurgul îi trateză ireî mai bine nici mai reă decătă ca cumă ară fi simpli soldați; căci pentru dinsulă suferi o ți a n’are gradă și toți ómenii suntă egali înaintea bulei. D’aceaa, acești domni, ală căroră celă mai mică defectă nu este vanitatea, nu să iubescă decătă forte pucină. Ajungindă la numerulă 7, se opresce. Bolnavulă a intrată în ajună sera. Ghirurgulă prin urmare nu lua volută încă. Este ună omă june cu mustacă negră. F<cia sea este forte palidă și portă semnele unei lunge subferinție; este profundu adormită. Chirurgulă îlă destulă atingîndu-lă cu degetulă pe umeră să deschide ochii și se uită în giuvilă sen ca cumu ar căuta a recuiósce locuia unde ești și persónele celă incongióru — Ce ai?îlă întrebă chirurgulă descoperindu trei părți din bustulu bolsusține prin dover' loto că le vomă fjce spre intîmpinarea injurielor și calomnieloru oficiali ale celora mari și tari ai a 4-lea. Acusurile ce ne face ministerial prin Monitoriul oficiale, facínd o abslrcțiune de injurie, s.c.l. începu asti.fdă. „Vă bandă de străini violeză teritoriul „nostru, ne despațuiesce tri cîndă peste noî, „ne umilesco în țera nóstru ne vo udă a ’n.,tr’ba pe niruine de le este permisă a se„virși uă fapă care póte ave triste urmări „pentru Patria nóstra. e c etc. Și s’a grisiiu. „unu 8inguin $ as istă di sa îmbrăeiși<4«3 cau^a străinului care, nesocot ndu dreptul „ginților“, neutralitatea teritoriului nostru, „intră la noi ca ’ntr’uăță ă barbară etc. caii , în tine, la Somările făcute, respundu „ca nisce bandiți versăndu sângele „tiomăniloru‘‘ Se cercetămă mai ăntîiu aceste acusuri ce surită basea tutoră celoră laite și se vedem, daci dreptatea este de la ’ncepută cu guvernulă sau cu noi. Nu scimă, și n’avemă nici să dovadă că Polonii nu voră fi trămisă ceva «ginți la guvernulă nostru și nu să ară li rugată se i lase se trecă, ca să te va puii; mai pe suptă ascunsă; și pînă nu s’ară domurislra acesta, acusarea ce face Monitoriulă prin cuvintele „nevoindă a ’ntreba pe nimene“ este, celă mi puțină, bănuită. Noi scimă din contra c’aă veniră și Unguri și Poloni în Bucuresci și c’aă avută conferințe, cu unii celă puțină din miniștrii. Cine ne pate dară asigura că ’n acele conferințe Polonii n’ară fi făcută propunerile loră, rugăciunile loră guvernului d’a ’nchide ochii asupra trecerii loră? Vomă aduce ăncă aminte că eu cătăva timpă ’nainte mai multe fore străine să spusă că suntă Poloni adunați în Turcia, și că cugetă a trece în Rusia, sau în Galiția prin România. Unele încă au susținută că însăși generaliulă maghiară Tărz ară fi venită în Bucuresci, unde a avută priimiri oficiali, c’ua misiune de felulă acesta de și pentru uă direcțiune în favorea Rusiei; ș’acea susținere a fostă atătă de tare în cătă generaliulă Tărz s’a ereditată datoriă a o denega. Ce atacă dară, ce insultă și ce acu sare mai mare s’ară pute face guvernului României de cătă a admite, ună singur minută măcară, a cea a ce seină și scriaă tóte foiele publice, dă, și numai elă n’a sciută? Cine nu vede că de n’a sciută s’acusă dă singură de cea mai neauzită nemeridă ? Și d’a Astă cestiune pare a Iu deșteptă. — Me dóre braciulă, dise elfi. Și arîtă braciulă șefi stângă în longiurațu de fâșie de la închiâiătura pumnului. — Rădică-te Institu. — Nu potă. — De ce? — Sum pre slabă. — Ajutați—tu, domniloru. Mai mulți elevi se grăbiră a se supune astei ordini a profesoriului. Căndă bolnavulă șeiu, chirurgulă desfăcu încetă legătura cu care era înfășiurată braciulă și rădică, cu precauțiune și îndemânat dă, corn tresele puse pe răni. Are patru sprez lce răni. Suntă loviture de gutagană. Braciulă este tăiata de la mănă pină la cotă și începe a se putreisi. — De multă alcăpetată asta? — De cinci luni*. Cine te-a căutată? — D. de C... chirurgii primariă ală o^raților 4 ® ța £>ey. solută, precumă orice cmă liberă este d. loiă s’afirme, pentru ce n’a luat, dinainte mesurde ce a luată în jrnia ca se oprescă celă puțină versarea săngerii română și polonă? Vomă reveni în articlele urmatorie asupra acestui însemnată punta: acumă îlă constatămă numai spre a treia cătă de pucină valoreză cuvintele guvernului „nevoindă a întreba pe iumine‘‘, și trecemă la celălaltă argumentă „nu desprețuiesce trecîndă peste noi“. Este ună singură omă, care se n’aibă și mintea și consciința amețită, ca se nu înțelege că cei cari țlică asemeni cuvinte insultă, josorescu națiunea Română? Un națiune de cinci milióne se pate josuri de 200 de ómeni? Se pate <,dcc> se póte bănui, de cătră celă mai mare mnemică, c’a într’uă țeiă de cnci miione de suflete și c’ua armată regulată și neregulată de 20, 50 de mii de omeni pâtă intra 200 de inși, conduși de „disprețială ce aă pentru acea națiune“, de presupunerea ce facă ca ea va voi și nu va Cuteza, și nu va putea se-o respingă? Și ce va iilice lumea tăndă va afla că acelă care a putut rosti.semeni cuvinte mai multă decătă degrădătorie pentru națiunea întrâgă, a fosta... MONITORIUL VOSTII? Ce va ijice căndă va afla că foia opciale a armatei unei națiuni, decilară oficiile că recunosce ea că 200 de înșiră cugetată a desprețui și insulta uă națiune de cinci milióne, ș’uă ahtiată jună, și prin urmare plină de energiă de ardere? Dară astăfelă recunosceți c’ați lucrată așia încătă se pute să fi desprețuiți chiară de 200 de înși. Bravo ministeriă ! Bravo Monitoriu. Cumă! ună bârbată, în tótă virtutea sa, se jică în lume că ună copilă Care s’ară arunca în brațele lui spre a scăpa de ună ucigașiă l’ame prisată, Ta insultată și se »e laude c’a trîntită pe copilă și c’a apărată, astăfelă, demnitatea băi băniei! Nu! acela nu va fi un bârbată ci ună nemerică, ună cadavru. Totă astă felă este și cu uă națiune, și d’aceaa afirmămă și noi, în contra Monitoriului 0asiei, că națiunii române și armatei iei nici prin gridă nu-i póte trece că 200 de inși aă putută cugeta a o insulta. Acesta o potă crede Miniștrii actuali dar nici vă dakl națiunea și armata română, și, prin urmare insulta, ce a voit — Neghiobului... totă d’astea face! Me mira că nu ți-a tăiată măna. —■ Elă voia, dară m’am opusă că. — Și bine ai făcută. Dă:mi instrum nlele mele, dise chirurgură infirmierului însărcinată a purta aparatură seă. Acestua îl dede îndată. Dibacele practici anu alese mă bisturi, îlă cercă pe palma măneî sele, apoi adresăndu-se cătră bolnavă. — Suferi mu’lă? — Uneori, căndă se schimbă timpul. — Simplî săltări durerose, urmate de înțepăture ascuțite și usturatorie? — Da, domnule. — Pre bine. Nu te teme, te voă ușoară. Și după ce făcu eleviloru diagnosticulubelor, chirurgulă preumblă cu ună sănge rece admirabile bisturiulă scă pe teiu lungimea bradului bolnavă de dóue ori și in sensă diagonale, astă încătă formă ună X. Astă operațiune fu făcută cu atâta ințdlă și ușturiu să incită abia simpli bolnavulă, a face Monitoriulă Casliî, armatei și națiunii, țjhindii polonii „uc a des*eljitu trecîndu peste noi, și ne a „umiliții“ incercandu-se a ince pe la noi, spre a merge in ajutoriulu „mamei lorQ ce gemă suplu CuțtulQ asas"nn’ori !< remăno a constata inteligința politică a omenilor noștrii oficiali, opiniunea ce au ieșii de productele politicei lorii și slăbiciunea de care se simplă cuprinși căndă ajungă a susține faptele loră politice cu asmeni argumente slabe și degradatorie. Ș’apoi spusă orice omă liberă dacă apelulă Poloniloră cătră Romănî nu era, nuuă prevestire, dară cea mai reale și cea mai fierbinte rugăciune? E că ce zicea jianulă Debats, de la 29 iulie, despre acea proclamațiune. „Rară ideia Patriei nenorocite „a inspirată unui capă de valoritari unu „limbagiu mal »tingátónú (tonebant) și mai „înaltă!“ Și la Patrie de la 30 iuli”. „Cumă guvernală română a putute remâne surdă la acea rugă„ciune?“ Și pentru Ministeriulu nostru, pentru foiele și ómenii sei oficiali acelă limba diu arginte de amore, acelă apelă, ală unui poporă de martiri, adresată unui poporă vecină, sugrumată și elă de seote de unghia străinului, și unea totă d’acelă străină care sugrumă și pe Poloni, n’are nici uă valore, nici uă însemnetate? Polonii, cari prin sacrificiile loră, prin eroismulă loră, prin martiriulă loră, aă provocată admirarea și respectul poporelor, celoră mai eroice suntă pentru guvernulă nostru, pentru fata și pentru omenii oficiali de la noi, „bande de străini, bandiți fiice, cari ne salută cu amare, cari, ’nainte d’a muri ca martiri ai naționalității ș’ai independinței, ne facă mă apelă de ființă, ne ruga cu lacrimele în ochi se-i lăsămă se móră în luptă cu inimiculă seculariă ală Romăiiiloră, cu inimiculă care are încă în ghiarele lui pămintulă nostru, se-î lăsămă se tracă prin țerina nostră pentru a ajuta pe mama loră in momentum ce o junghii asasinală, suntă „inimici, bandiți“ pentru guvernul actuale, pentru procuratorii sei, pentru Monitoriul Ostii? Cuvintele de „Patria nenorocită, mamă junghiată de asasini, n’aă nici ună înțelesă, nici uă putere pentru guvernul unei națiuni ca a nostru, alătă de amară bântuită de agăsim, și cei cari se pronunțiă și se simptă suntă pentru dinsulă inimici, bande de străini? etc. Din aste incisiuni cruciali cursa unu licedă săngerosă și vinete. — Ce ve spuneam fft? dise chirurgul elevilorusei e’una aeră satisfăcută, mnă apcesu provenită din lipsă de circulare nici mai multă nici mai pucină. Cumă nu vede cineva asta de la prima căutătură... mă lucru asta de simplu ?.. In fine 1__ Aglă cuvîntă fu însocitu d’uă înnălțare din umeri care areta cătă de pucină prețuia soluția chirurgicale a confratelui seu din Africa. — Creiji, îl întrebă bolnavul, după ce termină pansarea, că nu se potă vindecă fără se recurgă la amputare ? Celă multă vonă fi siliți a sacrifică degetulă anularsă, și încă nici asta nu e sigură. Este forte stricată. Voiă căuta totuși ai-lă conserva. Dară, adause chirurgură, vedindă pă largă cicatrice care împărția in douo bărbia junelui căpitană, se vede că rănile bradului susuntă singurele ce ai primită ? Ș’apoi se ne spusă Monitoriulă oficiale, oro Polonii aceștia făcut aă ceră pucină asemeni încercări numai la noi, pentru ca se potă celă pucină ave ore care scuse a bănui că ei aă cutezată a întră la noi ou pentru că ne aă stimată, nu pentru că s’aă încrezută în secțiunile ce a trebuită se ne de suferințele cele multe și în feluritele și marile interese ce avemă fórte strînsă legate de interesele lor, ci numai fiindă că ne aă desprețuită, după cum ă $k5ü ^ pate și simplă ómenii noștrii oficiali, pri’ a crede ca 200 de înși, cari n’aă nici uă protecțiune de cătă slindarială foră de martiri, voră pute trece printr’u națiune de cinci milióne de suflete, și césta fără voia acelei națiuni? Dară nu scimă c’aă trecută și trecă necontenită prin Elveția, prin Suedia, prin Austria, și chiară prin renumita Prusia? Nu scimă c’acești nenorociți Poloni aă venită din Turcia și pe ună batelă suptă pavilionă englese, pe care l’aă luată, precumă se susține, cu sila? Nu scimă că eî se organisă încă în Italia, în Turcia, și c’aă trecută prin Austria și chiară prin Prusia cu arme și bagagiu i. Pentru ce dară Miniștrii aceloră sfaturi n’amsti că Polonii aă desprețuită națiunile loră? Ore fiindă că acei miniștrii stimă îndestulă națiunea loră, spre a nu crede că ea póte fi insultată de 200 de martiri cari mergă spre a-și redobindi că Patriă, căndă ai noștrii nu înțelegă și nu simplă nimică în asemeni cestiuni? De este astăfelă se fiă celă pucină constatată că ómenii oficiali și Monitoriulă Ostii judecă astăfelă, eramu noi. Ș’apoi nu mai avemă ș’alte dovezi că ei aă trecută la noi numai pentru ca nu puteam face altă felă și pentru că nu credeau că noi nu vomă închide ochii celăpucină cumă i-a închisă Turcia, Austria? etc. Să fiă era greă se înțelegemă că dacă ei cugetaă a lupta Contra nostru, dacă disprețuiaă națiunea română, precumă o desprețuiască în adeveră cei cari presupună acesta, apoi ară fi intrată celă puțină în numeră de două, trei mii de omeni, care putá avea orecare speranțiă de isbîndă! Toți sciă că erau în giură destui Poloni spre a forma acelă numeră. Care dară mai mare dovadă de respectă, de amare, de încredere ne puteam da de câtă ce aă intrată în numeră de 200, pentru a nu ne da ocasiune d’a-i bănui și pentru — Nu, domnule Am givutSeine! la capü. .. — Nu fu aceaași $i? , — sârlă-me, inatoriile, spedece loviture de îataganu Intr’unu singură momentă. Ce domnii arabi nu suntu prosti și m’au tratatn de minune. --*■ In adeveră, dară unde ți s’a întîmplată asta? — Intre Tlemcen și Oran. — In ce ocasiune?... — Uite.... In urma unei spedațiiDi în munți în care avuseseră mulți morți și uniți, spitalele de la Tlemcen era plină de bolnavi. Fiindăcă venină în fiecare 4* an‘i nou* Și numai sosea unde se îniiă, se oțărîse trămiră uă parte din eî la Oran. Aleseră pe cel mai ușoară tinițî, și formară unu convoiă de doue sute pe care comandantele meă, doui locotenind și că fură uii însărcinați, a să scoria c’uă despărțire de trei sute de omeni. —In diua otărită convoiură porni 4d dominiță. Era un bilete din armă :