Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)
1863-09-12
UOMAN TLU vit s SRI’TKMHHE / 1>. 4 mm D-lui s’a casat pe 2 motive pentru ca să mă recuse, Intäiul motiva este pentru ce am scrisă în contract. Grețulescu susțiindu c’amă scrisă mai tare și de cătă d-lui, și alți doile motivă pentru c’amă fostă dată în judecată de Cameră. Vin să vă deslușescă, d-le președinte și d-loră judecători, că pentru casulă ăntăiă nu e în dreptă d. Rosetti să mă recusc ci d. Crețulescu, pentru că prin aceea scriere am arătatu destulă simpatie în locă de antipatie pentru ideiele d-lui Rosetti. Cătă pentru a dă doile motivă să’mi permită d-lă Rosetti se’i spună că se înșeilă forte multă și că a uitată ce s’a făcută in Cameră; n’am fostă dată în judecată că, ci guvernul, și tóte lumea scie că s’a judecată de Curtea de Casațiune și că n’a fostă nici uă dată vorbă în Adunare de funcționari de a doua ordine, fiindăcă aceștia nu potă fi nici uă dat?, e spușî d’a fi dați in judecată de cameră, căci mai cu sămă, funcționarii administrativi în lipsă de lege speciale suntă datori se facă totă ce le ordină guvernulă; că am lucrată ce mi-a ordinată guvernulă și dacă amă făcută răă, guvernulă e vinovată dră nu eă. D. Președinte. Socotescu că e de prisosit să mai urmămă disensiunea pe acestă termă; d-nii membri cari nu suntă recusați se intre pe chipsuimă. (Curtea intră în camera de chipsuire) Redeschisîndă ședinția. I. Dimancea. (Ocupăndă scaunulă președințiale.) D-lară, curtea a admisă recusarea în privința președintelui său, d. Ales. Florescu, a respinsă pe a d. Sg. Voinescu; dră pentru a d. Teulescu are trebuință de motive. D. Rosetti a propusă că d. Teulescu s’ar fi declarată minuiculă să politică în publică. D. Rosetti să dovedescă dară acesta și curtea atunci se va pronunța dacă admite sau respinge recularea. D. C. A. Rosetti. Dovada mea e singură d. Teulescu, astă pute aduce marturi, dară facă apelă la d-lui ÎNSUȘI ca se spuiă dacă chiarîi eu d-sa n’adisă că este inemiculă mea politică, daca în orice minută căndu a deschisă vorba de mine n’a declarată că, după d-lui, suntă umu omă primejdiosă, că am ideie subversive, cari faci, răă țorei d-lui; dacă vai zice nu, mă mulțămescă și nu mai îmi trebue altă mărturiă; nu voiă mai aduce alți marturi. î). Președinte. Aliniatură 8 ală art. 282 ljice asia. (citesce art.) Asia daru curtea are trebuință se arătați dacă d. Teulescu, în urma începerii judecății său cu șese lune înaintea făcută ceea ce fice legea; dovediți faptele de necuviință, amenințări grele în grabă stră înscrisă ; specificați în care casă din acestea se află d. Teulescu. D. C. A. Rosetti. D. Teulescu se află în casuță de mimică politică, d-lui a declarată în publică că: omul, acesta este primejdiosu, are ideie subversive și trebue lovită. încă uă dată nu dau altă mărturie de cătă pe d-nu Teulescu. D. Președinte. D-nii aperători au să facă vreuă obiecțiune la acesta? Aperătorii. Nu nu! D. Președinte. D ta d-le procurore voiesci a face vreo objectiune? D. procuratore. Objecțiunea ce era să o facă, ați făcut’o shiaru dv., d-le p reședințe, și nu remăne de cătă se deliberați. (Curtea trece in camera de deliberare.) După redeschiderea ședinței. D. Președinte. D-loră, curtea avăndă in vedere e recusarea dlui Rosetti nu e in spirituiu alin. 8 din art. 282 avăndu în vedere că și daca s’ar fi admisă ca d. scul eseu e vnemiculă seu politică, recusarea e afară din lege, căci aci se pune unu termenii, termenulii de tilune. 1). Ten lesen dară i6 parte la ședință și spre completarea curții de 7 membrii d. supleante va lua parte la cercetare. Acumă, d-soră membri, o să-mî permiteți a nu vă face istoriculă procesului, fiindăcă nu sciamă că voi ave onorea se președă că ședința, vă voi citi dară actele relative la procesă. Mai întăiă actulu procuratorelui prin care cere în judecată pe d. C. A. Rosetti. Apoi interogatoriulu luată d. Rosetti în privința pasagieloru încriminate,dă citire următoareloră acte: ACTULU DE ACUSARE ALU D-LUI PROCURATORE. Fóia Românului de la 14 Augustă 1863 publică un articlu întitulată Monitorele Oastei și Romănulii sub-scrisă de C. A. Rosetti. Acestă articlu, însemnată numai prin invectivele cele mai veninate ce aruncă asupra guvernului, a comisă delictul de înăsprire la ură și dispreță contra guvernului și pe lîngă acestea uă provocare la anarhie și desordine înarmată, tintrândă a despărți de șefii sei, și astaferă în conformitatea art. 60 din legea de presă am citată la interogatorii) pe d. C. A. Rosetti recunoscută de directore ală acestei foi, spre a respunde de dănsele ca autore ală acestui articlu. — D-lă Rosetti, prin depunerile sele s’a declarat de autore ală acestui articlu; în apărarea sea a invocată art. 30 (a) art. 38 și 40 din legea de presă cu care a voită să demonstre că deși este autoru ală acelui articolu, nu ar fi pasibilă de nici uă responsabilitate în facia Justiției, pe cătă timpă legea prin menționatele articole cere unu garanta seu redactare respungătorii, carii singuri nu mai suntă justițiabiți. Acesta, domnule președinte , este numai uă apreciere a d-lui Roseti lipsite de orice fondamentă, căci arătă spiritură legiuitorului este reă interpretată, déra este chiar contrariă tuturoră principiilor generale de dreptă esistente în tote legislațiunile stateloru organisate, și precumă vedeți nu tinde de cătă a se sustrage ia uă justă penalitate. D-lă Rosetti a declarată încă că a scrisă acele articole spre a respunde la provocațiunile ce i s’aru fi făcută prin nișce article. — I s’a obiectată că oricare ară fi fostă provocațiunea ce dice că i s’a făcută, totuși că polemică de jurnalistă nu’i dă dreptul ă de a face uă cestiune Ministeriale: la tote acestea a stăruită în ideea sea c’a fostă in dreptă a respunde în modulă și în termenii conținuți în articolulă sub-scrisă de d-lui. Asupra pasajeroru privitóre la armată, d-lă Rosetti a respunsă că n’a avută intenția de a propaga anarhia, nici desordinea în oștire, susțiindu din contră că d-lui cere de la oștire să se supue orbesce; și că după d-lui ară fi mai vinovată acela care, avîndu competința, nu ară împușca pe soldatulă care nu s’ară supune orbesce ordineloru. Amă învederată prin interogatoriu d-lui Rosetti contradicțiunea ce esistă în responsulă seă cu pasagere din Noroieî de la 15 August, prin care d-lui cere socotela guvernului de faptele sale ca din partea soldaților, prin următorii termeni: Soldații români ve fică: Voi copii noștri etc. etc.11" și cea ce pentru dv. și pentru tota lumea este uă convingere despre tendințile anarhice ale acelui articole, despre ideile cele mai pustiitare pentru unăstată, numai pentru d-lui este uă serie de idei progresiste și raționabile. — Aceste surită, d-le președinte, pe scurtă capetele de acusație în acestă afacere. — Acuși dore pe d. A. Rosetti, antoni ală acestui articole, de culpabilii in delictulă de Stată conic guvernului nn Hindu la ură și dispreță în contră i prin No. jurnalului Romănulii de la 14 și 15 Augustă, și avîndă în vedere că acestă deliciu este prevăzutu de art. 48 din legea de Presă , ceru să fie condamnată conformă acestui articolu. — Vă alătură pe lîngă acesta interogatoriulă ce s’a luată acuzatului cum și două exemplare din No. de la 14 și 15 August, unde suntă subliniate tóte pasajele încriminate; și atîtă asupra loră cătă și a teoriei d-lui Roseti îmi reservă dreptulă a le desvolta la diua înfățișării mai pe largă, conform art. 35 din procedură. Transmițîndu-vă tóte acestea , vă rogă, d-le președinte, a da acestui procesă cursulă legiuitoriă. Procurare. C. A. Borănescu INTEROGATORIULU luată d-lui C. A. Rosetti, directorele jurnalului Romănuță. întrebări. Respunsuri. D-le Rosetti 1 în No. de la 14 August curentu a apărută în diabulă Romănulă țină articolu întitulat Monitoriulu Oastii și Romănulii. Acest articolă se vede subscrisă de C. A. Rosetti. Printr’insulă se aduce mai multe atacuri și injurii chiar Guvernului țeri, fapte pe cari legea de Presă le a prevedut și le are presă. Ve întrebă mai întîiă, să-mi spuneți, dacă acestă articolă este ală d-v. sau al altei persone cu același nume, și în sfirșită ce aveți a respunde asupra atacuriloră ce conține într’însulă ? în Legea de Presă, numele căreia suntă chemată înaintea domniei-tale, dice articolu 30 (a) că să fie la fondarea iei este datare a declara „Numele REDACTORULUI seu ală geranteloI RESPUNț>ETORIC.“ Art. 38 dice din nou „pentru coprinsulă jurnalului este respunzătoriă reDACTORUL dĂ GERANTELE DECLARAȚII. “ Art. 40 dice pentru a treia oră. „In casă de marte,bula, absență sau închidere a Redactorului sau a Garanteloi respunselor că proprietarii fetei voră fi datori, ai supstitui altă redactoră sau garante respun^e TORIU. “ Astăfelu, d-le Procurore, legea prevede curată și repetesce de trei ori că nu este respun jătoră nici directorele unei foi, nici Redactorii iei, nici autorii articlelor ce se voră publica , ci totă deuna numai Redactorele declarate oficiale și constatată prin forme că elu este Redactorele respumzătoru s dă Garantulă, cum zice legea, ca să explice și mai bine că pentru dînsa gerantele este garante. Oricine dar ar scrie intr’o fóie publică, căte ună simplu articolu, legea specifică curată, și de trei ori într’ună singură mică capitolu că nu este,, nu póte fi respundetoru, de cătă omulă care este oficiale, și conform legii DECLARATOresgun feloriu. Acestea le constată, d-le Procurore pentru că sunt datoră a respecta legea ș’a invoca la respectulu i ei pe ori cine ară voi, din solință sau nebăgare de somn, a vă călca, și epre a constata că chrămarea mea înaintea duruitale este în contra legi. nule Ș’acumă, domProcuratore amănore a ve declara că suntă au2 °. D-le! Asupra respunsurilor d’ ăntîiă, prin cari voiți a demonstra prin articolele de lege că nu aveți nici uă responsabilitate în cestiune. Ve declarămă că tóte articolele de lege ce ați citată, pretindă a avea im gerante respiiisetoriii iar nu opresce de locu d’a nu fi chiănnată autorulă unei scrieri a sî da so<» coleri de dânsa. Legea sau mai bine leguitorulă a cerută unu gerante sa să fóie numai ca uă necesitate, fiinducă a prevêdutu casuță căndă autorulă unei scrieri publicată într’o fóie periodică i-ară fi necunoscut astăfelu înterpretinduse legea în sensulă ce voiți să-i dați, a mă cădea în cele mai mari paradoxe , ară fi oă contradicție neertată cu principiurile generale de dreptă și care există în tote legislațiunile, că fiecare respunde de fapta sea. Cătă pentru a doua parte a respunsurilor: dv. prin care voiți să justificați scrierile dv. vé declară asemenea că provocațiunea de care ve plingeți nu va da delocă dreptul d’a face dintr’o polemică de jurnale uă cestiune Ministeriale. Nu vedă asemenea nici uă solidaritate între articole publicați într’ unu jurnală pre care și sub-scrisă de dătorulă aceloru articole, de cari vorbiți, și cari suntă sub-scrise cu numele meu, că eă suntă acelu C. A. Rosetti, și că prii—mescă respunderea loră. Cătă pentru acel articolî respund că iei nu suntă de cătă ună respunsu, că întimpinare la cele ce să scriă în contra mea și în contra foi Românului d. fostă Procuratore la curtea de Casațiune d-nu D. P. Vioranu, s’a publicată în fóia oficiale, și a maî speciale oficiale, Monitoriulu Oștii. Acei articole m’aă calomniată făcîndume „vendetoră" fóie a streinului etc.“ Celă care m’a provocată și m’a calomniată era Procurator la Casațiune și este acum Ministru al Justiției, capulă Parchetului și d-ta ești d’a dreptulă representantele seu. Astfelă celă care mĕ provoca și mé calomniadă, este totă elă și celă care mé cercetd să și póteme declară culposă totă elu. Acesta neputîndă fi dreptate n’amă altă a respunde de cătă că suntă silită a me supune forței majore. Mărită că legea opresce speciale a nu fi supusă penalității de cătă garantele. Și susțin că nu este nici una articolă care, fie și în dreptu, să permită a fi chiămata autorulă ora un anume garantele declarată oficiale. Și mai aducă aminte și articolu 43 care vorbesce din noă și specifică osîndirea garantului respunzătoră. Este învederată că autorulă n’ ară putea scrie într’o faie daca garantele n’aru permite; deci legea a voită a lovi pe celă care este causa că s’a comis delictul, iar nu pe celă care a avută numai intențiunea d’alu comite. Autoriulă are intențiunea numai, faptulă nu’să face și nici nu ’să póte face de cătă garantele respunzătorii, și prin urmare, contrazicerea ce dici, se face pedepsindu intențiunea iară nu fapta , ș’apoi ală cui este dreptul ă a critica ș’a interpreta uă lege? Ală Procuratorilor Guvernului ? Legea îmi dă dreptulă în art. 51 a face din ori ce polemică politică o cestiune Ministeriale. Din contra încă numai acele cestiuni ministeriale sunt asorutu de dominiulă Press. Aci este și mai multă. Miniștrii toți au scris, căci iei suntă asolutu capi,tolloră personal, cu actele făcute de unu Procurore sau Ministru precumă voiți jiceți. Acestea lasărăși constate, sunt t ~ teți întrebată să’mi spuneți ce aveți să propuneți asupra espresiiloră. „Mii de „soldați cu mii de „baionete cărora „numai voi le vorbiți ele. și cari „suntă datori a se „supune orbește la „orice veți ordina etc.“ căci prin aceste espresiunî tindeți a propaga anarhia și desordinea in oștire. 3. In privința respunsului ce dați asupra cuvinteloră ce v’amă citată din articolu d-tale, veci că recunosceți datoria soldatului d’a« se supune orbesce. Cu tote acestea, sensulă acelor cuvinte nu este acela ce voiți să-lți dați acumă prin responsură din urmă, căci observați pasagială din colona 1 pagina 2, prin care iubceți: „Ve temeți „chiară de armată, „și că n’o puteți a vea de cătă amă„gindu-o și ame„țindu-o.“ Din conbinarea acestoră pasagie, puteți susține că scopulu dv. n’a fostă de cătă prin inventivele ce ați aruncată asupra guvernului, să faceți pe oștire a nu-sî mai cunosce datoria d’a se supune orbescele oficiale și că n’ainu respunsă de cătă Miniștriloră și bine specificată și repetită că nu desbată de cătă cestiune politică, cestiune Ministeriale, cestiune ce este de duminiclă Press, pentru că Miniștrii sunt respunzători de tote actele sale. Cine este respunzătorii este discutabilă și atacabilă, căci într’altă felă nu s’aru putea găsi adevărulă și n’ară mai pute fi respundere. Este constatată că Miniștrii cari au scrisă m’aă numită „vîndătoru, trădă toră“ și cine atacă, cine provoca cată să se supue la respunsă, cată să permită disculparea. Este constatată că n’amă făcută de cătă a respunde, fiindăcă nu me acuzî de cătă de articoli prin cari m’am apărată în contra provocăriloră și calomnieloră ce mi-aă făcutuj domnii Miniștri, și cari acum vină totă domnialoră prin domnia-ta care ești asolută representantele lor, și vine și Procuratorele meă d. ministru ală Justiției, și me cercetesc și me declară culpos. Acesta, mă repetă, este cea mai mare și cea mai neadită forță majore. Soldatul trebue să se supue orbesce la comanda Ministrului. Acesta amă învățau-o la acestă curte prin desbaterile și sentința procesului d. Aricescu. Soldatul trebue să se supue mai cu stimaă în facia inimicului. Cestiunea politică este a Ministrului numai și aceia amu desbătutu-o însă după ce m’a provocată și m’a calomniată, totă acela, care tată în acestă momentă mè judică și mă condamnă. Ama tjisălși repetă că cestiunea politică este numai a ministrului, că ordinile politice potă fi criminale și esecutarea armatei eroică Aci ea n’a fost și nu este în desbatere. Amă ijisă și ijică: aduți aminte fóie oficiale a tuturor miniștriioră că suntă acusată pentru că amă intîmpinată calomniile ce mi-aă adusă citesce ce ai scrisă în contra mea d-le Procuratore la curtea de casațiune d-le ministru ală Justiției și apoi de se pate aduți aminte că, ca Procuratore la Casațiune, ca ministru ală Justiției, ca calomniatură, ca provocatoru și mimică politică al mcă nu ai nici liniștea spiritului nici a conștiinți și nici un lege care să-ți permită să fii și ca-