Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)
1863-10-10
ROMANULU 16/22 Octombre. refelerii țereî aceștia nefericite. Cari suntu aceste unicitățî 1$amă aretată, cu deosebire, în articlulă suferințiele Moldovei. Și în adevără că Moldova sufere mai multü decâtü ori care parte a țereî. Este firescű lucru ca într’ună corpu plină de plăgi, cumă este ală nostru, doloritatea se fiă mai puternică, carnea, pielea mai simplibile în prosimitatea plagei. Asta se tîmplă cu Moldova. Și cumă putea se fiă alții felă, cu unii guvernă ca ala nostru? Amputațiunea unui membru cangrenată, operațiunea Cesaria, suntă nișce trebi din cele mai grele. Nu tutoră chirurgiloră, este dată a face aceste operațiuni. Chirurgii mișei becisnici, foră destulă invențiătura, fără sperienția, scată deuădată cu membrulă congrenată uădată cu copilulă din pântece, și viația pațintelui. — Centralisarea guvernului în Bucuresci, aă fostă uă amputațiune, uă operațiune cesaria, greșită administrate, de catră niște ómeni ce nu mai făcuseră de aceste, și carii n’au voită se ță sema macară de sperieniia altora de glasulă dreptului, alu solinței și ală celorălalte elemente neaparată necesarie în asemine împregiurări, pe care credemă că nici le-am cunoscută. Atăta putemă dice, pînă astăzi. Recunoscemu culpa. Unde găsimă dolulu, premeditațiunea? căci din tóte căte saă făcută, reă, întradeveră, nu aflamă nimică cari se ve de unu actore capabile de uă acțiune, deuă cugetare atătu de machiavelică, încătă se fi luată cu siguranția uină punctă de purcedere, și uă potecă care se scota unde să eșită astăzi. Aceste vise, credemă că amu adusă omagială acelă mai îndestulătură adeverului fără părtinire sau fără prevențiune. N’amă vorbită nici ca muntiană, nici ca Moldoviană, amă vorbită ca simplu română,iși nimică mai multă. Acumă ne remăne uă mică socotelușia de închrăiat cu frații Moldoveni. Avemă convingerea că nu ne va tacsa nimine de exagerați dacă vomă spune frațiloru Moldoveni, că greșescă amară căndă insușescă tóte relele loră numai Unirii. In acestă pocâtă cadă și mulți din muntiăni, căndă credă că din pricina unirei s’aă scumpită chiriele caseloră, s’aă scumpită lemnile in pădure, slugele în tergă, marfa la dugeni. Nu, acesta scumpete nu este ună efectă al fi îmmulțirii locuitorilor. Capitalii prin Unire, (căci 300 locuitori noi, pentru un orașă de 200 mii sunt ă un picătură in Mare), ci este uă urmare firească a legei fisice și morale a înmulțirii averilor, crescerii consumatorilor, în genere, a suirii prețiului muncii, prin urmare ală oricării mărfi brute sau lucrate, și alte atăte consecință ce aducă după sine vieția practică și progresul neamului omenescă. Dară noi nu suntem veniți aice ca se facemă economiă politică. Prin urmare se ne mărginimă în subiectul nostru. Este pre adeverată, că relele, miseriele, inegtitățile, unicitățile ce ne bântuie, suntă nec plus ultra, și că nu mai suntă de suferită. Uă vindecare grabnică, uă altă sistemă. Altmintrele ne prăbușimă. Aveamuă totă cuvîntul ă a ascepta de la guvernul României unite, îndeplinirea moderateloră și generóselor dorinți manifestate în Adunările-Ad hoc de tóte clasile societății nóstre. Nu saă făcută, tresintele e reă. Dară în trecută n’aă astă totă asta ? de ce cărtimă numai asupra Unirei, de ce o hulimă nu nai pre ea ? Ră dura amarulă cu care sune mă adăpați de guvernulă unitariă pe crucea suferințielor este cu totulă loă ? — Suferințiele presinți facă a se lua cele trecute. Timpul ă acopere o tijlă cu misteriósa lui mantă. Abtrăminte lumea se află într’ună eternă dvică. Cuvernulă unitariă na respunsă la chrămare, este adeverată, elă a urmată p’acea-așî cale cu cele mai rele guverne trecute, adesea lea și întrecută; dară pentru acésta nu este vinovată unirea, ci guvernele. Se ne aduce să aminte de suferințiele Moldovei suptă domnia lui Micail Sturza. Nu erau ele totă așia de mari ca și cele d’astăzi? Și chiară suptă domnia banului Grigorie Ghica nu s’aă găsită omeni cari se plăngeau de suferinție oribili? — Atunci că cutele nu era unirea, și lumea totă suferia; dacă dară aceleași suferinție și póte mai mari există și în tații de ce s’acusămă Unirea? de ce s’acusămă ună principlă ? — Gulpa este o guverneloră cari n’aăsclută a-și deplini misiunea loră. După unire, ele erau chiamate a face se se uite suferințiele trecutului; aă făcută din contra, aă mănținută, din solință seă incapacitate, acele suferințe, și prin acesta chiară le-aă făcută se pară mai mari, mai dureróse. Guvernulă unitariă s’a aretată incapabile d’a face binele ce cu dreptă s’aștepta de la elă. Elă am fi putută face multă cu pucină bunavoință, și astăzi amă fi putută fi multă mai bine de cumă nu suntemă. Cu mi^ulocele și imunitățile ce ne du pusă în disposițiune pactură europiană din 1858, cu capitalele acelă de intusiasmă care se deșteptase în națiunea acsta, vre doar trei ani în urmă, noi amă fi putută face pe generațiunea de fac să se-și aducă aminte de nișce miserie ale trecutului întocmai cumă ne aducemă noi de năvălirile Tătariloră. Darăamenii ce am avută și aă puterea în mănă, în loc de a șterge pînă și urma zeului, a ilegalității, a corupțiunii și a miseriei din trecută, mai tare le aă poporarisată, lenă respăndită lenă întărită. Astăfelă, nu numai generațiunea de faciă aă pierdută speranța realității marilor principie manifestate și votate în sesiunile anului 1857, dară s’aă îngreuiată amară și calea celoră ce vină după noi. Ne aă abimată pre noi și pre fiii noștrii. Ne aă demoralisată în întru. Ne aă compromisă în afară. Ne aă făcută se pirdema cinci din cei mai frumoși ani ai vieței nóstre politice în agonie, in convulsiuni, in deșerte așteptări. Ne aă paralisată și fisicesce și moralicesce. Ne aăscută de amă scăpată atăte ocasiuni cari puteau se otărescă de sortea întregei națiuni române. In locă se ne suiă ne aă înjosită.— Insă ce se țhhemă: fiecare națiune merită guvernulă ce are. — Dacă națiunea n’ar fi consimplită, n’ar fi șezută cu mănele in sână, dacă ar fi usată de tóte drepturile și datoriele ce vre ună poporă care se bucură de ună regime constituționale, ticăloșiele nóstre nu s’ar fi suită la gradul acesta. Pentru aceaa mărturisindu-ne unui altuia, stigmati săndă greșelele unde le găsimă, fără părtinire, se încetămă d’a mai fi ipohondricoși, se încetănă d’a atribui pecatele omenesci, unirii.— Amă dovedită că Unirea bine ne va aduce, reă nici uă dată. A cărți în contra Unirii, Cste a cărți în contra însuși esistației nóstre politice, în contra rațiunii de a figura ca poporă viă între popore. Căci se fiă bine sciută, ca în țîiua în care nu vomă mai fi uniți, nu vomă mai fi nici români, ci nemți, ci muscali, turci. Apoi blestemații fiă romănulă acela ce nu voiesce se fiă aceaa ce l’aă făcută Dumnezeu, ci vre se fie neamțiă, rusă sau turcă. Ce feră, astăzi căndă tote rasele, tóte poporele se sbată, se ucidă după unitate, astăzi căndă rasa slavă, care ne încungiură ca un ocenă tinde a se uni și a ne strînge ca întru ună cercă de seră, astă—li căndă rasa germană este în ajunul unității sale politice, astă—zi cîndă grecii, italiană și alte popore desbinate facă jertfe necalculabili de aură și de sănge, pentru a se uni și a forma ună singură corpă, ca asta se potă trăi din vieția comune, se se bucure la mă lacă de bine și de reă, ca fiii aceleiași mame, — noi, numai moi românii, se dămă lumii idosită acesta speci cinală f tendințielor separatiste, după ceam • fostă dobîndită, fără a versa uă picăture de sînge, uă binefacere, care pe alții îi costă sute de mii de omeni, și fericirea unei generațiuni întrege? Și pentru ce? Pentru că am trecută unu ună ană și jumătate de căndă neamă unită, și pentru că mă guvernă incapabile seăreă ne-aă mănținută în suferințe și nu mergemă cumă trebuia, în adeveră, se mergemă? Dacă trebue ore se ne disperămă dacă în doui ani nu s’a curmată reală, din cauză că amă avută mă guvernă ca acesta, mai prejosă de misiunea lui, și culpabile de atâta pecate??? Și dacă aă eșită reală cercare, vomă face și alta, și alta, și alta, pînă vomă nimeri. Vieția constituționale, este uă cale de cercări, de lupte, de personalități. Și vomă nimeri, pentru că binele este legea progresului, și omenirea este sortită, împinsă a merge înainte, nu înapoi.— Și, în cele după urmă, totă mai bine vomă nimeni, fiind uniți, decătă desbinațî.—Amă fostă și desbinați. Erea óre mai bine? Nu. Vre se Zică nu sta tota legea și prorocia în desbinare, ci în dreptate, în înfrățirea poporului, încă bună și raționae administrare, și mai presus de tóte, în îndeplinirea datorielor, cetățiănesci, — datoriele de cari vomă vorbi într’un Z* > — astăfelă încâtă de nu ne voră procura binele guvernatorii, mandatarii noștri, noi, cetățiănii, poporule, suveranulă țerei, noi se scimă a-i sili, a-i constrînge la paza datoriiloră soră, a jurământului soră, a pactului fundamentale al Statului. — Viața politică, are și ea greutățile iei, misteriele iei. — Noi românii novici în acestă vidită, facemă seala iei. Abia suntemă în lancastru, și asemine copiilor, ce la începută se plângă de șcală și ascultă mai bucurosă pe cei ce-i consiliă semble fugari, căci mai bine este a se juca, deătă a înveția, plecamă urechia mai voiosă la sfaturile perfide ale acelorfi lupi în cei de mié, pentru cari viația, onirea, moralea, datoria, sunt nisce paradose, pentru cari și Unirea, la care am lucrat, póte mult, este acum iauă rufă negră de lepădată. Și suntem u așia incătă mai că amă voi se batemă ceamburu, lela, decătă se ne creămă uă posițiune între nemuri, cu ceva sacrificre, cu ceva sudore și sănge. După acești omeni versatili noi amă trăită viația nostră politică, în doui ani de unire și ară trebui se schimbămă deeorulă, ca efectă de variațiune. Cu alte cuvinte se ne desbinămă , adecă se murimă. Ei uită ca post-mortem nihilist, și pentru națiuni și pentru infamii foră destructori; dar cu atătu e mai tristă mortea unei națiuni cercade mișelesce.Mișeica se ne sfătuiască și mișeica se simă, vomă găsi, vomă pute fi totădeuna. Asemine și a ne desbina. Dară ne va fi mai greă, a fi omeni de omeniă, uniți înțelepți.(??) — Se luămă semn, români, se scimă a lovi pe adeverații, crlpabili, dară se aperamă principială Unirii, elă este particulă naționalității nóstre, ci ce să lovescă directă sau indirectă vară petrea ferei. AFARA. Domnulă ministru Secretară de Stată la Departamentul financelară pare c’ar nega cele relatate în „Revista politică“ a Ze N ului nostru de la 1 și 2 Octobre și zice că domnu inspectore de financie a invitații cu espresiunile cele mai cuviinciose, pe creditorii Statului cari se grămădiseră în întrulă grilagiului, a lăsa liberă acestă spațiu despărțită și a eși afară nu din ministeriă, ci numai din grilagiă. Deși n’amă fostă noi înșine la facia locului, totuși se vede camă fostă bine informați, căci cuvîntul ă de „afară!“ este declarată oficiale c’a fostă pronunțiată de domnulă inspectore din misiunea francese. Nu voimă, și nici nu putemă judeca Infessiunea vocea domniei sale, admitemă, fiindăcă ne spune domnu ministru, c’a fostă forte dulce timbru de voce, cu care a dată afară, — nu, cu care a poftită, a invitată, domnu francesă pe creditorii Statului se binevoiescă a eși afară, nu din sală, fiă, ci din spațiulă reservată și despărțită printr’ună grilagiă, și se mai admitemă că creditorii Statului au fostă atătu de înderetnici în cătă nu se conformau unei invitări făcută cu atăta politeță și stăruiră acolo, pînă ce trebui se vilă însuși domnu ministru se deserte sanctuariulă de imbulzela profaniloră și se pură mă pâzîtoră la ușia raiului. . . . Domnu ministru de financie ne mai spune că însuși domnialui a fost însărcinată pe domnu Inspectore a inspecta registrele casiăriului centrale și a combina mijlocele ce s’ară pute adopta spre a falicita operările financiarie cu prilegiul pregătirii registrelor pentru anulă viitoriă. Pînă acumă amă crezută că misiunea francese financiaria avea de scopă inclusivu organisarea financilară, adică introducerea unei sisteme de contabilitate financiariă precumă esiste în Francis, aplicată după trebuințele și misticele nóstre; n’amă solută și nici n’amă putută bănui că aă și însărcinarea d’a inspecta. Aflămă dară acumă că nu suntă numai organi ;atori, dară și inspectori, adică că au dreptură și datoria d’a sevir și inspecțiuni. A inspecta ni s’a părută sinonimă cu a controla, și ne mirămă pentru ce mai avemă ună ministeriă ală controlului, dacă misiunea francese are acesta însărcinare. Dacă România ar fi contractată mă împrumută în Francia, totă amă pute înțelege acestă imspectorată sau acestă controlă francese, dată fiindă că nu există mă asemenea împrumută, nu scimă ce ar domnii din misiunea franceso a inspecta ? Pate că domnu ministru ne va respunde că nu s’atinge d’ună controlă ci numai d’uă inspecțiune, dacă registrele casiăriei, sunt ținute în conformitate cu sistema că organisarea întrodusă d’acea misiune și d’a propune orecari modificări și îmbunătățiri în comptabilitate. Din acesta rezultă învederată că sistema introdusă n’a fostă bună, că are mari defecte, căci altă felă nu s’ară simpli nevoia d’a preface, d’a modifica sau d’a înbunătăți un sistemă introdusă abia de trei ani, din care unulă a fostă trecută păn’a se aplica, a se nine în lucrare. Oricare comptabile scie, cătă de desavantagiese, cătă de împiedecătorie suntă schimbările în comptabilitate; aceste modificări potă produce numai atunci ună adeverată folosă căndă comptabilitatea este vițiosă. N’amă fostă nici uă dată ună adoratură ală sistemei financiarie introdusă de domni francesi, amă găsitu-o totădeauna fare complicată, îngreuiată cu uă mulțime de formalități de prisaă, și suntemă și astăzi de părere că cu cătă va fi mai simplă că comptabilitate, cu atătă este mai lesne de controlată, cu atătă este mai anevoiă erorea sau fraudea. Se vede că și domnu ministru de financie este de părerea nostră, fiindă că însuși Z,ce a combina m’Zla cele ce putem adopta spre a facilita operațiunile financiarie cu prilegiul pregătirii registrelor pentru anulă viitoriă.“ Ne permitemă dară întrebarea: pentru ce amă plătită în trei ani peste 200.000 lei pentru introducerea unei sisteme financiarie, care s’a dovedită dupe ală doile ană defectuosă? Dacă s’ar fi trimisă mală sau doai funcționari* din ministerial de financiă în Francia c’uă scrisoriu de recomandațiune, ar fi putută studia sistema francese în timpă de șase lune, de ună ană, și de sigură resultatulă ar fi fostă, de numai bună, dară totă camă aceluași, cu osebire numai, că nu s’ar fi cheltuită decătă a Zecea parte, și că n’amă fi comisă greșele d’a lăsa pe străini a se mesteca în financiele nóstre, d’a lua cunoscință exactă de tóte resursele , de tóte anevoințele nóstre. Nu acusămă pe nimine și suntemă forte departe d’a atribui trista stare a financieloră nóstre domniloră din misiunea francesc; dară constatămă și cu acésta ocasiune, că lipsa de bani în casa tesaurului publică a ajunsă starea normale, că acea lipsă a totă crescută din ană în ană și că desordinea merge în paralelă cu lipsa baniloră. Geremă iertăciune cititoriloră nostr* d’acésta abatere din cestiunea care ne ocupă și revenimă la subiectulă nostru. Domnulă ministru a însărcinată pe domnulă Inspectore a inspecta registrele casiăriei, forte bine. Credemă însă că domnulă inspectore (fiindă că inspectore este) ar fi putută a și alege uă altă oră și nu tocmai acele ore destinate pentru publică, care are a priimiiani. Dacă nu ne înșelămă, casa centrale nu se deschide nici uă dată înainte de 11 ore și se închide la 3 după amezți. Domnulă Inspectoră ar fi putută dară forte bine a sevărși inspecțiunea seamaă înainte de 11, sau după 3, mai eu semn că prin inspecțiunea sa intărzia neaperată lucrarea funcționarilor, și prin urmare plata mandateloră. Este forte de regretată că domnulă inspectore nu și a alesă mai bine ora, căci atunci n’ar fi avută necesitate a se pune în cheltuielă de politeță cu omenii neciopliți cari vină a cere banii, ce aă a lua, și pentru cari au alergată, Dumnezeu scie, de căte ori ia ministerială financierară, fără a pute priimi altă ceva decătă făgăduiele și’n fine COMPLIMENTELE DOMNULUI INSPECTORE. Domnulă M'nistru ne mai spune că creditorii Statului n’au fostă dați afară din ministeriă, nici din sala casiăriei, ci numai invitația se retrage din spațiulă reservată pentru funcționari și despărțită cu ună grilagiă. Ințelegemă forte bine și aprobămă cu desevărșire acestă grilagiă despărțitorii]; dară credemă că acea barieră ar trebui se fiă pentru toți d’uă potrivă, se nu fiă permisă unora a trece bariera pe căndă alții suntă siliți a sta afară. Negreșită , celă ce are a lua bani, văzindă că intră unulă, doui, trei, Zece, in spațiulă reservată și că unii și isbuteacă a priimi bani, crede că trebue se facă și elă asemene. Grilagiulă sau n’are nici ună scapă, sau trebue se remăiă închisă pentru totă lumea, afară din funcționari. In Francia amă veZutu la tóte casele publice un sistemă forte frumosă: fiu care presenta pe răndă titlulă seă, trece la casă și așteptă pînă va fi chiămată la răndă, a-șî priimi banii. Lucrarea se face pe răndă, celă ce a înfățișiază mai anteră titlul ű seă, este și chiămată mai ’nainte la casă; astăfelă funcționarii potă lucra în liniște și nici vă îmbulzată nu este cu putință. Ni se va obiecta pate că suntă unele plăți mai arginți. Deși crdemă că orice datoria a Statului este d’ua potrivă de arginte, că tóte mandatele trebuescă plătite fără întărziare, dară vomă admite pentru mă