Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)

1863-11-22

u, if JSBSfIBRI VINERI, SAM­BATA. ANTIT,fr VXT VOIESCE SI VEI ET­TE. Va­­ț.și In tele (lileie afară «le Linia .și a doua­ di după îSerb­ătoriu. piAltii) I’OLITICII, COMERCIALE, LITERARII. Abonarea pentru 1îucuresci pe anui ... 128 lei 8<5se I ane....................................................... 64 — ÍVei lune....................................... 32 — Pe lună......................................... 14 — Unu exemplariü ............................................. 24 par i­nsciințările linia de 30 litere............... 1 lefi lu­erțiunî și reclam linia........................... 3 lei (AKTionaarje tbamisk și nepu­blicate se voba vlodk) 22, 23 NOEMBRE 1863. ANUI.Ü VII. E UMINEZA­ TE ȘI VEI EI. Abonarea pentru districtu pe anii.........152 leî Șase lune...................................................... 76 — Trei lune....................................................... 38 — Abonamentele începț la 1 și 16 ale fie­carii lune Ele se facu în districte la corespondinții jia­nului și prin poate. La Paria la D. Hallegrain, rue de l’ancienne oomédie, 6, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și­ la agințiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va­­luta austriacă. Pentru abonare șî reclamări se vor fi adresa la Administratori­ulu pianului Gr. Seruri­e, Pas. Romăntt No. 48. Direptoriul a­citariului: C. A. Rosetti. Gerante respune notoriă: Anghele Ionescu. publica și noi acele proiectă, care s’a și reprodusă ori d’uă fate din Bucu­­resci, și la timpii vomă vorbi despre dînsulă cele de cuviință. BUCURESC1 2% Inara. Se ’ncepe cu revista de astă­zi a face cunoscuții d-lui ministru de fi­­nancie că ’n condițiunile prin care s’a arendată domeniulă Giurgiului, aren­­datorele se obligă ca pentru trecerea cu caicele sele peste Dunăre, se ie de uă persană dece parale, și de vi­tele cele mari doue­zeci de parale; ni se spune însă ca domnia sea­ ié­ună sfanțiciă pentru ună omu, ș’ună h­o­­casă pentru uă vită. Acestă abusă, ce se susține că se face, și care nu ’n­­țelegemă cumu d. Prefeptă îlă tolera, este fórte vătămătoriă intereseloră o­­rașiului, și suntemă și curi, că de va fi așin, d. ministru actuale, îl­ va curma îndată, și va da judecății pe cei culioși. In trecutele dile făcurămu cuno­scută d–lui direpto re­ală postiloră ne­­regularitatea ce se face încă adesea în serviciulu poștale, cu speciuirea epi­­stoliloru ș’a grupuriloră cu bani, și susțin urâmă afirmarea nóstru prin în­­tărâiiarea cu care s’a transmisă uă e­­pistolă, ș’u­ă gropu cu bani, spediatu din Ploiesci, către d. G. loan din Bu­­curesci. Scimă de sigură că direcțiu­­nea Poștei a cercetată și că se silesce necontenită a lua mesuje pentru a îm­­bunătăți, din ce în ce mai multă ser­­viciulu poștale. Mulțumindă direcțiunei Poșteloră, și d-lui ministru de financie, facemă din nou­ apelă la cetățiani, a denunția ori ce neregularitate, căci numai astă­felă miniștri și direcțiunea Postelară, voră cunosce totă ce se face reă, și iotă ce mai lipsesce pentru a se regula serviciile publice. Acesta o ceremă mai cu dinadinsulă, fiind fi­că d. ministru de Financie, suntemă și cumi, are cea mai mare dorință d’a înbună­­tăți tóte serviciile, și fiindă că dacă mai suntă lipsuri în organisare, ele se potă îndrepta la facerea bugeteloru. Cândă însă cetățianii nu facă cunos­cută acele lipsuri, îmbunătățirile nu se facă, fiindă că adm­inistrațiunea supe­­riora nu se cunosce și fiindă că este in natură omului a se da a lenii căndă nu este împinsă de opiniunea publică și de reclamările celoră cari suferă. ♦ Renumitul­ memoriu despre care se vorbia de multă că s’ar fi dată la străini cerînduse voia loră, și prin ur­mare întervenirea loră, fiă și morale, d’a se sfîșia Convențiunea, și proiep­­tulu unei nouî constituțiuni în loculu Convențiunii ce avemu cu principiele de libertate, de viață ale revoluțiunii fran­­cese de la 89, s’a dovedită din neno­rocire că n’a fostă uă spaimă sau uă calomnia, ci ună adeveră. Diariulă din Paris la Nation a publicată, nu me­­morială, dară proieptulă de constituțiu­­ne, licendă, acelă siariu, c’ar fi fostă trămisă de la ministeriulă nostru din afară. Guvernul ă actuale a publicată prin Monitoriă uă demințire, și sun­­temă și cumi c’a transmisă acesta și la Paris și că peste 4, 5 zile vomă ve­de uă reprodusă de tóte foile francese, fiă chiară în rubrica felurimi, unde se publică cu plată ori­ce reclamare. Asceptămă iasă mai multă de la guvernă. Elă pate, și trebue se puta descoperi pe autoriulă acelei despoti­ce constituțiuni, pe cela care a voită se ucidă națiunea Romană, dăndă pute­rea cea mai asolută în mâna guvernu­lui, și ucigându-o ăncă prin înterve­­nirea străiniloru ce o provoca acelă memoriu sau proieptu de constituțiune. Acésta descoperire nu este peste pu­tință; amă pute dice ca nu este nici cu anevoie d’a se face, și prin urmare, guvernulă o va face. Pîn’ atunci, vomă A­DUNĂRE­A ELEPTIVA. în ședința d astă­ și ministerială a presintată următoaaiele proiecte: Proiectă de lege pentru organi­­sarea unei sisteme militarie în țeară. Proectă de lege pentru desciderea u­­nui credită de lei 7,980,000 petru cum­­părătoare de arme și muniție de resbel. Proiectă pentru înființarea grăniceri­­lor­ în România de dincolo de Milcovă și desfiiințarea celoră actuali. Proiect pentru ună credită de 800 mii lei pen­tru înființarea unei fonderie de tunuri cu material ală trebuitorii a 50 tunuri. Proiectă de ună credită, de lei 3,240,476 necesari la înființarea și întreținerea pe anul­ 1864, a grănice­­rilor­, de dincolo de Milcovă. Proiectă pentru înființarea dorobanților­ în Ro­mânia de dincolo de Milcovă, și for­marea actualilor« gendarmi, intr’ună regimentă de husari și ună escadronă de gendarmi pentru orașiulă Iași. Pro­iectă de lege, asupra regularii defini­tive a bugetului exercițiului 1860, pen­tru partea de dincolo de Milcovă. Proiectă pentru reînființarea dreptului de esportațiune. credită de 69,600 Proiectă pentru ună lei pentru per­­sonalulă delegaților« ce trebue a se numi spre confecționarea roluriloră patentatibiloră din Téra. Pro ectă pen­tru sancționarea credețiloră suplemen­­tarie deschise diferitelor­ ministerie pentru esercițiulă aniloră 1862 și 63 spre întâmpinarea cheltuelilor­ recla­mate de diferite servicii. Profită pen­tru constatarea și lămurirea dreptului de pensiune a 52 persone. Proiectă pentru acordarea unui creditu de lei 492,500 îi­ comptulă sumei alocate prin bugetul­ anului viitoru 1864 pentru cărăuși transportători de sare la sche­lele Dunărei a 12,700,000 oca sare. Proiectă pentru concesiunea meroului căilor­ ferate de dincele de Milcovă. Proiectă relativă la mine, miniere și cariere. Proiectă pentru înființarea ca­rierelor consultative de agricultură și a unui consiliu generale superiore. Proiect de lege despre comutulă funcționarilor­. Proiecte de lege pentru neviolabilita­­tea domiciliului. Proiecte pentru asi­gurarea libertății personale. In privința acestora din urmă două proiecte, d. C. A. Rosetti a­flisă că nu crede se fie ună singură deputată care se nu simță urgința loră, și că prin ur­­mare n’are trebuință a o mai propune; aceste cuvinte au fostă înțelese de toți și s'a adoptată urgința, căci de și d-nu C. A. Rosetti n’a disă, dară l­ă care și’a disă că urgința se sim­te și mai multă dupe cele întâmplate la teatru în trecutele dile. Măne ședință publică și desbate­­rea Adressen Cestiunea care tată de una a u­­nită pe Români, fără osebire de cre­dințe și de interese, și pentru cari toți au sacrificată ambițiunile loră per­sonali, a fostă autonomia țerei, drep­­tul ă d’a trăi liberi, dreptă pentru toare străbunii noștri s’aă luptată vocuri în­­tregi, dreptă care asigureză esistința nostră politică, singurulă drepta care ne face astă­ ț­i se simă uă națiune. Căndă autonomia unei țere este călcată în piciore de străini, acea țară este ștersă din cartea națiuniloră, a­­cea țeră este umilită, este perdută, este marta. Ea nu mai trăeșce prin sine, ea nu mai are guvernul ă s­ă, nu mai are administrațiunea sa, nu mai are dreptul ă de a face legile sale, nu mai are dreptul ă de a pune în lucrare voința sa; îngenuchiată, smerită și strivită înaintea străinului, ea devine uă turmă de sclavi condusă dupe placulă străinului, apăsată și lovită dupe ca­­prițiulă străinului, și vândută sau dată în schimbă în folosulă și interesul­ străinului. Amestecul­ străinului în tre­­bile sale este mortea autonomiei sale; acestă amestecă o duce mai tăre să suptă domnia, suptă jugulă străinului. Și atunci sufletele se înjosescă, carac­terele se degradă, simptimintele de independință și de naționalitate se pră­bușescă, velula morții s’a întinsă pe a­­cea țară. Atunci, numai sacrificii mari, numai ună devotamentă fără margini ar pute se deștepte vieța în acea na­țiune, numai lupte îndelungate și si­lințe eroice ar pute s’o scape de domnia străinului și se’i redobîndescă autonomia sa, dreptulă d’a se guver­na și d’a trăi prin sine, dreptulă de a fi. Acestă mare dreptă i’arnă mo­­ștenită de la străbunii noștri, dobân­dită și păstrată prin vocuri de lupte, și înscrisă în cartea națiunii cu sân­gele mai multor­ generațiuni. Aă tre­cută multe rele peste țară, multe su­ferințe au împedicat desvoltarea sa, multe invasiuni ?ă cotropită pământulă­scă, multe pericle au amenințată esistența sa, dară vechiele sale drepturi aă scă­pată autonomia sa, și acestă autono­­miă a fostă totă­de­ una aperată de români, acestă autonomiă a eșită în­vingetoria din tote asprele încercări la cari a fostă supusă, și din tote în­tâmplările furtunase prin cali­a tre­cută, acestă autonomiă, acestă sacră și gloriosă moștenire a străbunilor­ noștri, întemeiată pe vechiele nóstre tratate, și de atăte ori amenințată a ne fi răpită, a fostă cu solemnitate re­cunoscută, garantată și asigurată prin Tratatul­ de la Paris­, de tóte pute­rile cele mari ale Europei. Astă­zi străinulă nu pate a se mai amesteca în trebile nóstre, în admi­nistrațiunea nostră, în facerea legilor­ nóstre. Strainulü nu ne mai impune voința sa, nu ne mai impune guver­nulă seă. Astă­zi, trăimă ca națiune liberă, în virtutea vechieloră nóstre drepturi, în virtutea autonomiei nóstre recunoscute și garantate de Europa. In tote împrejurările, în tóte ces­­tiunîie, toți amă fostă uniți a ține susa dr­apelulă autonomiei, gloria nóstra în trecută, vieța nóstra în presiune și mîn­­tuirea nostră în viitoriă. Toți amă fostă nunț­­a respinge celă mai mică semnă de amestecă străină în administrațiu­­nea nostră, amestecă umilitoriă și pri­mejdios». Toți amă fostă uniți, și su­ferințele trecute și peirea alătoră na­țiuni ne am învâțată a fi uniți, spre a cere și stărui necontenită ca totă ce privesce națiunea nostră, guvernul­ nostru, legile nostre, interesele nóstre se se facă in țară și prin țeră, în vir­­­tu­ea autonomiei nóstre, pe calea le­gale, prin concursul„ puterilor» Sta­tului, cu sprijinulă puternică al națiunii. Iată în­­ eră și prin țeră, e că prin­­cipiulă de vieță, principiulă autono­miei, care ne unesce pe toți luptă a­­cestu mare drapel» ală naționalității, pentru că toți, mai înainte de tate, voimă a trăi, voimă a> fi, și fără au­tonomiă nu vomă fi uă națiune, și autonomia este compromisă, este per­mută prin amestecul­ străinului, care este umilință, degradare, morte și perie. Căndă dară autonomia este unica con­dițiune a esistenței nóstre politice, a întemeiării naționalității romăne, a asigurării viitoriului patriei nóstre, li­bere și independinți, ori ce ar trebui se ^i­emă, ce ar trebui se facemă daca s’ar găsi intre noi români arătă de degradați, și lipsiți de ori­ce simp­­timinte de romăni, în cătă se eliiăme amesteculă strâinului, se lucreze cu strămută contra drepturilor, țerei sale se cerșescă de la străini schimbarea Și desființarea Constituțiunii, se ucidă autonomia țerei, se umilescă și se în­­genuchie țera la străină? Gumă! dupe atâtea vocuri de lupte uriaș­e și de sânge versată de stră­bunii noștril pentru aperarea autono­miei țerei, dupe atâtea aspre și du­­reróse loviri și umilințe suferite de la străinul» care a călcată în piciore a­­cesta autonomiă, după doue revolu­­­țiuni și atâtea silințe, atâtea sacrifice și prigoniri, întemnițări, esiliuri, pen­tru a ne rădica din pulberea în care ne aruncase amestecur­ fatale ală străi­nului, și pentru a redobândi vechia nos­tra autonomiă garantată și asigurată de Europa Intrega, sa aibă unii români desnaturați cutezanța criminale de a copromite din nou acesta autonomiă, chiamăndu pe străină se se amestece in administrațiunea țerei? Ce feliă! Căndă noi toți, fără o­­sebire de partite, amă strigată și strigăm pe totă ziua, se ne putemü tate puterile, tote silințele pentru desvoltarea in­­stituțiuniloră nóstre, pentru oreani­­sarea țerei c’uă oră mai ’nainte, pen­tru intemeierea naționalității române cândă toți înțelegemă primejdiele care amenință din afară esistența nóstrá po­litică și necesitatea împeriosă ca se intr­unimă și se întărimă tóte pute­rile nóstre spre a depărta, furtuna care se rădică și vine asupra nostră, căndă totă ce este română și are simpti­mentă de română și doresce uă pa­­patria mare și fericită, vă Romăniă una și nedespărțită, liberă și independinte, i­are adinca încredințare că acésta Ro­mâniei frumósá nu va fi pînă nu se­­ va deștepta adeverata viață naționale, și credința nestrămutată în sine în­­su­și, și voința puternică de a fi și a trăi numai prin sine, cândă noi toți avemă ș’afirmămă dreptulă nostru in­­contestată și incontestabile, dreptulă nostru de națiune autonomă, d’a ne da singuri uă constituțîune și d’a mo­difica singuri acesta constituțîune, dupe trebuințele țerei, dupe progresul­ i­­deiloră, căci omenirea merge înainte, și în tote țerele, tote constituțiunile se modifică, se perfecționeză, este are cu putință se esiste între noi ființe, cu mintea arătă de timpită și cu inima arătă de coruptă, spre a fice străinului, fără a se teme de mânia cerului și de blestemele posterității: țera este în anarciă, țera nu este dem­nă de libertate, vino de stabilesce or­dinea, vino de schimbă constituțiunea țerei, vino de întemeieze guvernală asolută. Dară acesta ar fi uă monstruo­­sitate, ar fi uciderea națiunii, ar fi uă înaltă trădare, ar fi uă crimă de Stată! Și spuneți acumă, căndă s’ară fi făcută asemene propuneri, și căndă ară esiste asemene Romăni, și jh­emă reă Romăni, căci acești lepădați nu potă se fiă mulți în mi­jăloculă nostru, pen­tru onirea României, spuneți toți căți aveți simplîmântulă demnității națio­nali, căți aveți convingerea că autono­mia este singura condițiune a libertă­ții nóstre, spuneți, represintanți ai țe­rei cari mai înainte de tote și mai pre­­susu de tote, sunteți însărcinați, ca ro­măni și ca deputați, a priveghia cu neadormire se nu se calce de nimeni vechiele drepturi ale țerei cari suntă viața, libertatea și viitoriul­ naționalității sale, spuneți miniștri actuali, miniștrii cari ne au­ asigurată se­amn fără îngrijire pentru asistența nostrá politică, pentru drepturile nóstre de națiune liberă și autonomă, și cari ați declarată că veți da politicei vóstre, dreptă temeliă ne­strămutată numai demnitatea, drepturile și interesele națiunii, cari ve voră fi pururea sacre, spuneți în numele, Ro­mâniei, în numele drepturilor­ sale, spuneți în numele libertății și ală viito­riului seă, spuneți toți dacă în facia unei asemene înalte trădări, n’ară tre­bui se ne unimă într’ună singură simptimantă de sântă indignare și se strigămă c’uă nestrămutată otărîre: Trădătorulă este în cetate! Afară tră­­dătorulă ca se scapără cetatea! Radu Ionescu, înaltă trădare. Suntă cestiuni mari, cestiuni de vieța, cestiuni cari atingă esistența po­litică a unei națiuni, și în cari desbi­­nările dintre clase se stingă, luptele dintre partide se împacă, neînțelegerile­­ dintre omeni dispară. Căndă inimi­­culă este la porțile cetății, și căndă trădătorul­ este chiară în cetate, toți s’apropiă, se unescă, se strîngă în­tr’ună singură simptimantă, într’uă sin­gură cugetare, într’uă singură voință, se gonescă pe trădătură afară și se scape cetatea de inimică. Corespondinț­ă particulară a ROMÂNULUI Viena, 26 Noembre. Schimbările ce s’au făcută în tim­­pul ă după urmă în administrarea din intru a României, a causată aici uă întipă­­rire forte plăcută și Românii din Au­stria rădică capetele loră cu mai mul­tă mîndriă și se bucură, că în viitoră nu voră mai fi espuși a audi­ocările și batjocurile contra statură centrale ală naționalitatea loră. Cu­mtulu tro

Next