Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)

1864-01-16

ANULÖ ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTÉ. Capit. — Distr. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 —■ 38. Pe o lună — „ 11 — Unu esemplarO 24. par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMĂNI No. 48. Redacțiunea: Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Gerante respinisetoriu ANGHELU IONESCU. REVISTA POLITICA. BUCURESCI s Călindarii. Ministeriul ii cunoscândă rătăcirile calindariului grecescu și muscălescă, dupe care mergeau și noi, sciindă că prin acea rătăcire suntemii de rísu, și tóte socotelile dilelor îi precumă și tóté sărbătorile nóstre sunt ă rătăcite, a voită a regula calindariulu, adică a face s’adoptămă și noî calindariulu tutorii națiuniloru civilisate, și care este celu mai aprópe de adeverii. Acésta cestiune de și este cu totul tuă cestiune de cifre, ca se chemă astăfelii, uă cestiune de sciință, și care n’are nici cea mai mică legătură cu biserica, ministeriulu inse, solindu la câte retăciri póte conduce neșclința a convocată pe toți episcopii și archiereii într’ună Sinodă și i-a invitată a se pronunția asupra acestei cestiuni. Nu scimă bine care a fostă opiniunea acestor oficieri ai bisericei, dară nu ne îndoarmă că ei vor fi dechimată că călindariulă nu are în nimică amestică cu religiunea că sciința matematică nu are și nu pute ave nici uă legătură cu dogmele religiuniloră. Nu pate fi îndoielă că Arhierei și Episcopii vor fi decblarată că Biblia spune că pământul ă stă pironită, și că sărele se ’nvîrtesce în jurulă lui, că solința a venită apoi ș’a dovedită că din contra pămentului rotesce în jurulăsarelui, că solința a biruită, că tóte religiunile au recunoscută acestă adeveră și că, cu tótă lovirea ce s’a dată capului poporului lui Israel, Iul Josua care, spune Biblia că ’n anulă 1605, naintea lui Christos, a oprită mersulu sarelui, pentru ca se ție dioa mai multă și se aibă timpă a birui pe regele Adonisedec, tóte popórele și tóte religiunile au recunoscută că pămêntulă rostesce în jurulă sarelui dră nu sarele în jurulă pămêntului, și că chiară acestă mare adeveră n’a stricată nici uă religiune. Guvernulă dară a făcută bine d’a pune în lucrare îndreptarea dră nu cumă se dice, schimbarea călindariului, a făcută bine d’a convocată în sinodă pe oficialii cei mari ai bisericei, căci a loră este datoria a dechiar a adeverulă: adică că îndreptarea călindariului esste uă cestiune curată de solință dră nu de religiune, și că îndreptarea lui nu numai n’atinge în nimică nici chiară sărbătorile, ci din contra ne face se serbamă pe sfanții nostrii în zilele cele adeverate în care trebue se fiă serbați dră nu în zilele cele greșite în care o serbămă acumă dupe călindariulă nesciinței. In tote acestea, recunoscem din nou că guvernul ă a cugetată s’a făcută bine. Și cu tóte acestea s’a făcută frământare, s’a făcut spaimă, și cuvintele asurde ale celor retăciți ș’ale celor intriganți, că prin îndreptarea călindariului ș’aru atinge in ceva religiunea, au circulată și circulă cu destulă întețime. Ei bine. Se profitămă chiară d’acestă intrigă, chiară d’acdstă asurditate spre a culege din trînsa eiu mare învețemintă. Ministeriuli scie forte bine puterea cea mare a obiceiului. Elu scie forte bine că ideiele cele greșite se potă schimba cu înlesnire clară că obiceiurile cele rele se desrădăcindză cu mare anevoință. Și fiindă că le scie acestea elu a comisă greșitki d’a nu preîntimpina rătăcirile în care nesciința și obiceiulă ar fi putută arunca poporulă. Cumă era se le întîmpine ? Prin lumină, adică prin libertate. Elă trebuia se fi spusă cugetarea sea Presei, ómenilorfi de soiință și preoțiloră celoră luminați, și se le fi spusă că le permite să aprindă faclele luminei, adică se provoce mai multe și mai dese întruniri publice, în care se pun el costiunea, dră nu guvernulă, și se lumineze lumea pănâ ce opiniunea publică se vie spre guvernă și se-i ceară îndreptarea relăcirea calendariului. Ministeriulă n’a procesă cu lumina, cu libertatea, și prin urmare umbrele întunericului nesciințeî fiindă grase în juru-ne, era naturale se luămă acele umbre de corpuri reale și se ne tememă că ele o se ne’nghiță. Ministeriului îi este temă de libertate. De ce? Nu scimă. Dară scimă că cei cari se temu de libertate sunt d espuși a fi bănuiți că cugetă sclaviă, că cei cari se temă de poporă dau dreptul, se fiă bănuiți că lucrdză contra poporului, contra binelui, că cei cari se temă de lumină potă fi acuzați că cugetă a face fapte cari aă trebuință de întunerică. Mai scimă încă că ministerială n’a dată nici libertatea presei , nici libertatea întruniriloră, nici asigurarea că vomă avea d’acumă ’nainte unui regime constituționale, asigurare ce nu se pute da decăzu printr’uă constituțiune și prin garda naționale. Nu voiesce ale da , atunci nu voiesce libertatea, vidța națiunii române. Voiesce și nu putem atunci dovedesce că ține mai multă la putere decătu la vidța națiunii sale, și prin urmare națiunea nu póte avea încredere în nici una din promisiunile sale. In scurtă, învețiăminsulă ce avemă a culege din acestă cestiune este dă nouă dovadă că lucrurile cele mai simple căndu se facă în întunerică devină stafie, și că iată ce se’nedrcă unu guvernă a face elu , fără deplina libertate, fără concursul națiunii este totușciuna în periplu, ori cătă de mică și bună ar fi acea lucrare, a se face reu, a provoca neînțelegerî și acesea chiară a se preface bunulă in zeu. Cu fóia de astăzi împărtășimu prenumerațiloru nostril, uă broșiură in privința cailoră ferate lucrată de d. Paulă Iacovemo. Esprimămă cele mai sincere mulțumiri d-lui Iacovenco, atătă pentru lucrarea cea făcută in acastă însemnată cestiune cătă și pentru c’a bine-voită a ne da ocasiunea d'a o împărtăși tutoră prenumeraților. Romanului. D. P. Iacovenco, este una bărbată ale căruia scrieri lumineză cestiunea ce trateză și facă uă bine chiară acelui ce nu va inpărtăși in tóle opiniunea sea. Cestiunea căiloru ferate fiindă de mare insemnalare, este învederatu că din ori ce puniu va fi tratată de d. P. Iancovenco, noi n’avemu de cătu se cășcigămă, căci ne luminămu prin opiniunile cele mai diverse. Incepemu astă fi studiulă unei alte mari cestiuni, aceaa a bugetului presintată de d. Ministru de Financie, Steege. Acestă studiă făcută de amicală și colaboratorele nostru, d. Winterhalder, va fi citită, suntemă încredințiațî, cu tota luarea aminte ce merită acestă mare subiectă, și va folosi multă d-Ioră deputați în lucrarea ce facă și voră avea a face asupra bugeteloru. Adunarea a cercetată în secțiuni proiectele de lege, pentru căile ferate, pentru organisarea comunelor și pentru aceaa a consilieror departamentali. Aceste trei legi de căpetenie, voră veni în curăndă în desbaterea Adunării. Ele suntu mari, și pe deplină bine facatórie, dară dacă n’avemă uă constituțiune, libertatea presei ș’a întrunirilor și garda naționale, la ce ne voră folosi aceste legi? Cei cari voră unu respunsu la acestă întrebare se recitoscă propunerea Engllezei făcută de Sir Bulwer, se vddă umilirea și amenințarea ce ni se face și se-șî aducă aminte c’uă națiune care nu luptă prin libertate, armatei se frănge în mănile celui mai tare guvernă, și chiară în minele unui Napoleone 1, C. A. R. Cilimă în Monitoriulă de la 1/î6 ianuarie. Relativă la cele publicate în diarulă linmănulu de la ,2/î4 ianuariă curiute sublă titlulu „Prada păduriloră monastiresci“ se face cunoscută că în privința delicteloră urmate în pădurea de la Cocorescî-Misii și Goruna, s’au făcută mai multe anchete administrative, din care cea din urmă la 21 Decembre anulă espirată, și ved Jind-se că locuitorii au aculată pe d. arendașă, că ar fi întrebuințată frauda în formarea dovedilor, cu cari s’a servită la apărarea sa, la 8 ianuarie curinte, în urma referatului Inspectorului Generale alu Administrației Silvice No. 27, s’a decisă chiară în aceeași di a se intenta procesă în contra d-lui arendaș», pentru ca fisculă să fie despăgubită de delictele urmate în acele păduri, și delicventulă să’știe penalitatea prevedută de legi. (Comunicată de la Ministerial Culteloru). ADUNAREA ELEPTIVA, In ședința de asta-Și Adunarea a luatü in desbatere împrumutul« făcuții de guvernulă trecută, și care venia, mai la 12 Ia °/ Ministerială a adusă astă-ji nouî concesiuni din partea d-luî Lefèvre: comisiunea s’a retrasă ș’a luată în cercetare nouile propuneri ș’a presintată adunării următorială proieptă de lege prin care a prescrisă condițiunile prin care autorisă pe guvernă a contracta ună împrumută de 48,142,767 lei cu cine va putea. „Art. 1. Dobânda nu va trece peste 7 °/n cu obligațiunile negociate pe produmă #le 88 la °/u. Art. 2. Pentru amortisarea capitalului se va adăogi la cele 7 la °/„ de la 1 la 2 la,/0 pe ană. Art. 3. S’acordă până la 5 la °/0, din capitatulu realisatu care nu se va plăti de cătu in proporțiune cu vărsările efectuate. „Art. 4. Totalitatea împrumutului se va vărsa în termenă de trei luni de la immănuirea concesiunii definitive. „Art. 5. Concesinarulă va fi datoriă a efectua totalitatea acestui împrumută, în condițiunile stipulate, cu risicula și periclulă seu. „Art. 6 Pentru garantarea plății anuale se vor ă afecta veniturile vamale.“ Acestă proiectă s’a votată eh 72 bile albe contra 16 negre și ședința viitorie s’aotărîtă pentru Sâmbătă, căndu se va desbate organisarea armatei și prin urmare și formarea unei garde naționale. La ordinea jilei este și legea organică pentru contabilitatea Statului. JOUI, 16 JANUARIE 1864. LUMINEZA TE ȘI VEI FI. Abonamentul«, în Bucuresci, Pasagiu Romanii No. 48. — în districte la Corespondinții Ziarului și prin Poștă..—La Paris, la D. Italleyrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5.— Administratorele Ziarului I. Gr. Seruiie, AMECITJBILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ BUDGETULU ANULUI 1864. I. Domnulu Ministru de financie, presintăndD adunării bugetulă esercițiului 1864, țjce în espunerea motivelor ii: „Situațiunea nostră financiariă au fostă in anulă acesta obiectulă unei „îngrijiri generali, nu ine stiescă a .,<ficc, a unei îngrijiri exagerate. Da,,că defectuositățile vechiei sisteme de „comptabilitate nu ne a permisă totu „de auna a ne lămuri pe deplină asupra „situațiunii definitive a bugetului fiecărui ană, trebue se mărturisimă că „și introducerea noului mecanismă de „comptabiltate, deși negreșită mai „perfectă decâtă celă vechiă, nu s’a „arătată din capul„ locului destulă de „eficaciă pentru a înlătura confusiunea. Gaușa este că a trebuită se jonc ționeze c’ună personale prea puțină „inițiată încă în tóte amănuntele ună „servicii nou, și că-i lipsiaă, cum îi „lipsescă și astădi încă, ruagiuri esențiali. De acolo a venită că sistema „a fostă acusată și osîndită mai înainte „încă d’a se pute acomoda la împrejurările nóstre particularie.“ Luamu aclü de aceste cuvinte ale d-lui Ministru de financie, prin care mărturesce însuși, cu noulu mecanismu de comptabilitate nu s’a aretat ű din capul ű jocului destulă de elicadă pentru a înlătura confusiunea. Domnulă Ministru atribue causa acestei neeficacități, ănteră personalului prea puțină inițiată în amenuntele unui serviciu nou, și ală douirea lipsei de muagiuri esențiali. Ne permite să vi se abserva domnului Ministru că noua sistemă de comptabilitate s’a introdusă de la 1860 și credemă că în cursă de trei ani și două sau trei luni, domnii funcționari au avută destulă timpă a fi inițiați și a se familiarisa cu tóte amenuntele unui serviciu nou, mai cu semă, că tocmai acesta a fostă scopulă pentru care s’a adusă în țarană m'siune francese. Ne tememă fórte multă că, dacă domnii funcționari nu s’a putută iniția pînâ acumă, adică nu s’am putută pătrunde în 38 de luni de sensulă și spirituală a 38 de pagine sau 1000 de rînduri, ce compună regulamentulă de financie, nu mai putemă spera că d’aci înainte voră petrunde acestă misteriă financiariă. Lucru ciudată! Homării, cari in timpă d’abia patru luni au învețiată forte bine stenografii, și în 12 secțiuni Iată comptabilitatea comerciale în partită dublă, și calculile cale mai complicate comerciali. Romanii cari învețiă tote cu mare înlesnire, se nu fi putută înveția căteaptă cuvinte pe ții? Ar fi forte tristă, dacă ar fi astăzilă precumă ne arată domnu ministru de financie, dară acesta nu este. Nu este nici celă mai mică scriitoriă in ministerială financierară, care se nu cunoscă de fostă regulamentă financiariă în miniatură. Venimă dată la a doua causă: „lipsa de ruagiuri esen ți á 11.“ Dacă înțelegemă bine ecestă espresiune, nu póte ave altă înțeleșii de cătu compleetarea serviciului, adică, uă îmulțire a funcționariloră. Pentru acesta ne permitemă a aduce aminte domnului Ministru că palatul acelă ocupă astăzi esclusivă Ministeriulă seu a adăpostită încă în anul 1861, afară de Ministeriulă financieloră, Ministeriulă de interne, împreună cu direcțiunea lucrurilor publice și cu redacțiunea Monitorului oficiale, și Ministeriulă de externe, și apoi totu acolo s’a ținută și ședințele consiliului de Miniștri. Credemă dară, ca s’a adăogită binișoru la muagiuri esențiali. Scimă forte bine că cu unirea ministerieloră de dincolo și de dincolo de Milcovă a trebuită se se îmulțescâ și numerută funcționarilor, inse ori cumă nu în numeră indouită, în locă de doui miniștri, în locă de doui directori, în locă de doui casieri centrali n’a trebuită de cătu unulă; era clară, așa crede că, în natura lucrurilor, că prin unificarea ministerieloră se resulte uă economic pentru țară, adică că numerală funcționarilor, deși neapărații mai mare decătu ală ministeriului de financie ală Munteniei singure, a trebuită se fie oricum mai mic decăt a ambeloră ministerie isolate. Ne permite mă încă oservațiunea, că adăogirea róletore nu este totud’auna mă mirlălocă d’a perfecționa umbletulă macinei; ratele trebuie se fie în proporțiune cu construcțiunea macinei, cu resuiratură ce este menită a produce mă cară cu cinci role nu va umbla mai bine de cătă unulă cu patru rute. Sistema nouă, orice domnu ministru, a fostă acusată și osîndită mai înainte d’a se pute acomoda la împrejurările nóstre particularie. Dacă in timpă de 38 sau 59 de luni nu s’a putută acomoda încă la împrejurările nóstre particularie, ne tememă că acea acomodare nu se va putea efectua nici în cursul celor 12 luni ale anului cuvinte. Și cari suntă acele împrejurări particularie ale nóstre? N’ar crede cineva, că împrejurările nóstre diferă cu totul de acele ale lumii civilisate, că trăim aici într’uă societate escepționale, că n’avemă nimică de comună cu restul Europei? Nu există în lume două țări cu împrejurări desevîrșită identice, dară diferința nu este atătă de mare și mai cu semn în privința veniturilor și cheltuielilor, în privința comptabilității nu pote existe că diferință esențiale; diferința este mai multă în forme de cătă în fondu; comptabilitatea se pote ține in diferite moduri, dară resultatulă, daca este ținută cu exactitate, trebue se fie totă același. Nu voimă a apela sistema vechiă de comtabilitate, recunoscema că avea destule defectuosități, dară nu putemă admite, că sistema cea nouă este superlativulă perfecționării; celă pucină cea a ceamă vedută pîna acumă nu vorbesce delocă în favorea lui. I). Ministru continuă și idee: „Acesta stare de transițiune n’a permisă, între care privim, exacta aprețuire a situațiunii nóstre financiarii și sciți, d-lorii, că necertitudinea sporeșce totu d’auna îngrijirea. Cu tóte acestea, deși reforma comptabilității nóstre este ăncă neîndeplinită, cifrele iise, pre cătu s’a putută exache, ale situațiunii nostre financiarie ce amă avutționarea a va supune, ve voră fi putută convinge că roală nu este așa de mare încătă se nu se pală tămădui. Fiți bine învedințațî, domnilor, că buna cumpănire a cheltuielilor, cu veniturile, a fi mai exactă constatare a materiei imposabile și vă stâruitorin stringere a contribuțiuniloru; în fine ua ințelaptă întrebuințare a creditului, acolo unde împrejurările nu erts nici sporirea resurseloră normali, nici micșorarea cheltuieliloră, voră ajunge spre a pune in cufundă unu capelă tuturoră fieindemnăriloră și spre a restatornici ecilibrulă nostru bugetară, strancinată de ună șiră de ani. Speră că încrederea in silințele guvernului și in concursul represintațiunii naționali ne vor ă procura, cu condițiuni moderate, capitalurile ce ne mai lipsescă pentru asigurarea marilor nostre interese cari, privindu toto duă data și generațiunea actuale și cea viitoria, este dreptă ca și fii noștri se se împârtașască la povara ce ne împunemu.“ Este ună mare adeveră cea a ce Ilice domnu Ministru, că necertitudinea sporesce îngrijirea și mai cu semă în privința financieloră. Daca se cere certitudine pentru orice lucru, trebue neaperată se seceră mai multă pentru cifrele, cari, lipsindă acestă ca-