Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)

1864-02-14

A­DMINISTRA­ȚIUNEA PASAGIULU ROMÂNE No. 48. ANIIL­ALU OPTULEA. VOIE8CE ȘI VEI PUTE. Capit. — Distr. Pe anii — lei 128 — 152. Pe șase luni­­— „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe o lună — „ 11 — — Unü esemplarö 24. par: Pentru Paris pe trimestru fi­. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a­ VINERI, 14 FEVRUARIU 1864 LUMINEZĂ-TE ȘI VEI PI. Abonamentului în Bucuresci, Pasagiu Romanii No. 48. — în districte la Co­­respondinții­­ Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Isaile,grain, rue de l’an­­cienne Comedie, Nr. 5.—• Administra­­torele­­ Jiarului D. Gr. Serurie, ANTINCII­EILE. liniă de 30 litere — 1 — leii. Inserțiunî și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICĂ. l­l]CIIKES­­ i iS Faurare. D- Steege a reintrată în ministeriu, d­, iftr’a fi siliți nici într’unu modă, de­­chinrâmă din nou că redurămu cu mare bucuria reintrarea domniei­ sale. D-na Steege se bucură d’uă reputațiune de adeverată onorabilitate­­ și îngagiamen­­tele ce o luatuj, în mai multe rân­duri naintea națiunii, ca nu va chel­tui să lescară afară din lege suntă, dupe noi, de cea mai mare însemne­­tate spre a nu vede revenirea d-lui Steege la ministerial­ financielară nu numai cu bucurie, dară chiar cu fericire. Dară cumă se facemu spre a a­­ruta prin faptă, era nu numai prin cu­vinte, bucuria, fericirea ce avem ă d a vedé pe d. Steege ministru de financie ? Micloculu ne pare limpede, căci nu póte fi altulu de­câtă a-i vorbi cumă se vorbesce bărbaților, onorabili, a­ lă ajuta în greaca sarcină ce are se parte, spuindu­i adeverulu, și prevestindu-lu despre stâncile ce suntă în cale-î, pre­­vestindu-lă chiară despre mânuelile cele nedrepte, ce adesea uă scăpare din ve­dere­a ministrului le póte produce. Amu credută, și stăruimu a crede, că a­­deverații amici nu suntă cei cari laudă, ci cei cari critică; nu cei cari lasă pe guvernă a merge singură, cumă pate și se pricepe, ci cei care îi arătă scăpă­rile «N­u vedere și greși­lele; nu cei cari lasă pe guvernă se se lumimeze dupe raporturile­­plătite Poloniei ci cei cari îi raporteza în publică despre opiniunea pubică și chiară despre ne­dreptele temeri sce bănuele ale publi­cului. Astă-felă amă credulă că este bine, astă-felă credemă ș’acumă; astă­­felă amă lucrată și astă-felă vomu lu­cra totă dem­ea, plăngăndu pe cei care ’nțelegă că astă-felă se esprimă a­­devărații amici, că astă­felă numai se served­­* Miniștrii cei buni, Miniștrii ca­ri suntă în adeveru bărbați,­ ca astu­­fe să se servesce națiunea. Ș’aceste di­sc, se ne ’nplinimă datoria nóstră că­tre d. Steege, către Ministeriu, către națiune, și se ne o ’nplinid­ă­,tratăndui ca bărbați, ca Miniștrii, ca Romăni. O Steege a revenită la putere, înse d-lui scie că toți dică că domnia-sea se retrăsese. Dacă acestă scomotu a fostă numai ună scomotu, atunci s­ai făcută uă mare greșală că nu s’a de­­mințită din dica d'ănteiu. Dacă a fostă adevărată, s’a făcută éro uă mare gre­­șală că nu s’a găsită ună mijlocă in­directă, uă șimplă la vr'una din foile publice, spre a s’arela curată causa ce făcuse pe d. Ministru de financie ase retrage și causa care l’a făcută a re­veni la putere. Căndă nu se cunoscă căușele cele adevărate, lumea le caută, și cele ce ea presupune suntă totă­deauna mai rele, mai vătămătorre de cătă cele adevărate, chiară atunci­ căndă ele ară fi rele. Deci, lumea a disă că retragerea d-lui Steege ve­nise din causa unoră greșiele comise de prefectură districtului Suciava și care greșiele d. ministru din întru vo­ia se le lămurescă și se le curme. Re­­latarea domniei sale, prin urmare, es­te explicată prin consimpu­mîntulu ce ar fi dată d. primă ministru d'a lăsa se tréca aceste greșiele, d a lăsa se facă, prefectură de la Fălticeni. Ceremă dar, în interesul ă d-loră Steege și Cogăl­nicianu, și în interesul ă publică că aces­­tă cestiune se se tratede și se se lă­­murescă în lumina cea mare, și astă feiu în­cătă „nici bănuită măcară se nu mai potă fi soda loru Cesarä.“ Și încă una. D. Primă ministru a dechi arată în Adunare, avăndă alăturea sea pe d-nu Steege, ministru de financie, că este în Iași­nă companiă de splótare a averi­­loru publice. Dechlararea fiindu făcută oficiale, ori­cine vede că séü trebue distrusă compania, séc­ea devine le­gale, și prin urmare brigandagiulă ie la noi patentă oficiale, pasportă prin care se ordină tutoră autorităților: „s’o lase se facă, s'o lase se traică și, la casă de trebuință, se-i dea najiutoriu și protegere.a Aci este și mai multă, dacă mai multulă ar mai pute ave locö. Fata a­­césta a ’nfăcișiază, in facia publicului, martori cari au deechiarată că suntă gata a mărturi, a dovedi faptele com­­paniei, și ministerială, nicî păn’acumă n’a­numită cercetători. Cumă se chiamă acestă ne­înțe­­lesa tăcere, de nu, oficiale protecțiune a brigandagiului, acordată oficiale și în lumina cea mare de către dol. Steege și Cogălniceanu? Ei bine, nu! Acesta nu póte fi. In numele dumneluru, pro­­testămă, în numele moralității publice, în numele României, ce pere de sicură de vomă lăsa imoralitatea se plutescu, se facă, se treca, reclămămă de la doi. Miniștrii se numciscă îndată pe cei mai onorabili cetâți ani spre a cer­ceta, se publice raportul ă soră și se dea în mâna justiției pe cei culioși. Fără d’acésta, lumea va bănui, și Va bănui forte. Miniștrii perdu puterea lorü, ș’atunci s’afundă și cu dânșii, vai­ ne-afundămă póte și noi toți. Cre­­demu că d-loră voră înțelege gravi­tatea­­ lucrului, precum­ și devotamen­­tul­ nostru pentru interesele publice și pentru stabilitate, ce­ le dove­­dimă prin stăruința nóstru. De nu potă — cee­a ce n’o putemă admite — de nu potă lovi iițială, apoi se se retragă îndată, căci numai astă—fel nu mai putemă dobândi sorți de scăpare. C. A. R. în acea ședință s’a resolvată întocmi­rea unei secțiuni spre a examina plân­gerea Oldenburgului în contra Prussieî. Alegerea secțiunei se va face in șe­dința viitoria. — Dresden, 18 Fevruarie. Dia­­biulu de la Dresden, de, astăzi, publică oă telegramă de la W­urzburg, care spune că conferințele se voră deschide astă­zi. La acea conferință sunt­ re­­presintate: Bavaria, Sacsonia, Wiur­­temb­erg, Baden, Hessen—Darmstadt, Brunswig, Weimar, Sacsă—Meiningen, Gotha și Nassau­ — Hannovra, 18 Fevruarie. As­tăzi s’a deschisă dieta. Ministrul­ de re­belă a citită discursul­ tronului, care duce: Regele, spre a contribui la oă mai mare uniune a Germaniei, a luată parte la legislatura comună a confe­­derațiunei și la congresul­ suverani­­lor, și s’a ocupată și altă­ fală spre a dobândi uă reformă a confederațiunii pe basa federativă și pe căile consti­tuționale. Regele persistă la acea cale, silindu-se a apăra dreptul­ Ducaturi- soră. Regele se va abține două lucra­re isolată și nu va neglige nimică spre a veghia asupra constituțiunii confede­rațiunii și asupra autonomiei țorei, pe lângă constanta silință d’a înlătura a­­menințătorea despărțire între membrii confederațiunei. Regele deplânge că nu s’au împărtășită trupele confedera­țiunii întregi, și ’n parte cele hanno­­viane, la faptele de arme ale Austria­­cilor­ și Prussianilor­. Nu repeda spe­ranța că asociațiunea duaniară se va pute menține. Discursul­ tronului a­­re la situațiunea internă satisfăcătorre și promite mai multe proiecte de lege. — Hanovra, 18 Fevruarie. Pen­tru alegerea președintelui s-au propus: Pentru comuna nobilimea, vice-pre­­ședintele Schleppegren­, consilieriul­ tesaurului Rothmer, Cornițele Knypha­­usen. Pentru camera deputațiloru, co­rnitele Benningsen, consilierul o țerei Neubourg și domnu Rudolf Benigsen. — Altona, 18 Fevruarie. Sera. Co­mercianții hamburgiani au închiriată­uă vapore englese a face în canală cru­cile și a prevesti pe corăbiele ger­mane d’a se feri a intra în porturi daneze. — Flensburg, 18 Fevr. Uă pro­­clamațiune a Mareșalului Wrangel mul­­țăroesc o locuitorilor­ de la Schleswig pentru amicala loră primire și pentru buna loră voință d’a purta greutățile resbelului. Comanda superionică s’a în­­țelesă cu direcțiunea căei ferate pen­tru regulata comunicațiune a liniei fe­rate între Altona și Flensburg. Ames­tecarea autoritățiloră­­ s-a înlăturată. Se așteptă demon­sarea fortificațiunelor. Dannewirke. Comisarii civili au de­clarată unei deputațiuni de la Angern, că în scurtă timpă se vor­ abroga res­criptele atingatorie de limbă. Mercu­­rea trecută s’a descoperită magasii clan­destine danese. Mareșalul­ Wrangel a împărțită serociloră 20,000 pani din magasiile danese. — Paris, 19 Fevruarie. Ciu­mă în Mo­ne­tară. Deputatulă Corla, însăr­cinată c’uă misiune, s’a îmbarcată pen­tru Medsică Elă va ave supraveghiere asupra funcționarilor­ și agințiieră mi­­nisteriului de financie. — Triestă, 18 Fevruarie. Cora­bia danese, Schooner „Vernes“ luptă comanda căpitanului Brache, ancorată în portul­ nostru, a fostă pusă la em­bargo (secestrată) — Sara. Fiindă că corabia „Vernes“ s’a dovedită a fi nu danesă, ci holsteină, se aștaptă ordine, cumă au a urma autoritățile în pri­vința unoră asemenea corăbie. Și aici s’a formată ună comitată spre a veni în ajutorul­ vulnerațiloră. — Kopenhagen, 17 Fevruarie. Gu­­vernul­ a proclamată ună reglementă de blocadă. Ambasadorele Suediei a fostă chiămată la uă conferință la Sto­ckholm. Inamicul­ de la Sandberg (muntele nisipului) și Danesii de la Roedhof s’au bombardată reciprocă , fără nici ună resultată. — Francfort, 18 Fevruarie. In ședința de astăzi a dietei confederați­­unei s’a luată decisiunea a pune em­bargo (secvestru) pe corăbiile danese ancorate în porturile germane, acesta ca represalie pentru embargo ce au pusă Danesii pe corăbie­ germane, cari nu suntă de naționalitate ale puteri­­lor­ mari (austriace și prusiane). Totă­­­ l Adunarea a Electivă Ședința de la 10 Făurarii 1864. D. secretară citesce comunicațiu­­nile, citesce petițiunea d-loră Mavro­­geni și Suțu relativă la drumulu de seră. D. I. Ghica. D-loră, se’mi dați voe se de­dică două trei cuvinte asupra acestei cestiuni. Am luată cunoscință adineaori de modificațiunile care le in­troduce d-nii Mavrogeni și Suțu, și ca raportatore suntă gata a da explicațiu­­nile trebuinciuse Camerei. Socotescă că ar fi de prisosă a se trimite acesta petiție de isndvă la comisiune­ amă vorbită și cu majoritatea colegilor­ mei din comisiune și suntă gata a sus­ține lucrarea ori căndă va voi onor. Cameră. D-lorö, Iasă la apreciarea r.nmun AÎ a rmun aân pentru aiutemnlfi ------. ~ r ------ r------ -----------­d-lui Mavrogeni, sec pentru sistemul­ d-lui Salamanca, prin urmare, daca se va adopta de Cameră ună sistemă, a­­tunci suntă u­ă șiră de modificațiune pe care le aveți aci sub ochi, pentru că d. Ma­vrogeni Ie a adusă tipărite cu totă proiectulă. Daca se va lua sistemul­ Salamanca, asemenea d-loră, aă făcută modificațiunî care suntă mai multă séc mai puțină însemnare și pentru care potă­ da deslușiri ori căndă va cere onor. Adunare. Se trece la ordinea dilei. D. președinte anunță că la ordi­nea dilei e continuarea discuțiunii a­­supra proiectului de lege pentru pen­siunea cerută de d. Vaillant. Mai nainte se dă cuvăntul­ d-lui C. A. Rosetti pentru o interpelațiune. D. C. A. Rosetti In ședința trecută, după ce d. prim ministru a­ vorbit­, am cerută cuvăntulă, căci voiamă se relevă ore­care cuvinte ale d-sale, ănse dis­­cusiunea s’a închisă și prin urmare n’amă altă mijlocă a reveni de cătă printr’o interpelațiune; ănse după mine nu este o interpelațiune, ci mai­ multă o întrebare, o deslușire, o explicare. In ședința trecută d. prim ministru, vor­­bindă asupra proiectului de armată, a a începută prin a ifice. (citesce.) D. președinte întrabă pe d. mini­stru daca voesce a respunde acumă sau după trei zile. Președintele consiliului. Aci nu vadă o interpelare. însuși Adunarea deunării asupra unei interpelări făcute de d-nu N. Catargiu a declarată, prin glasulu d-lui președinte, cumă că interpelațiu­­nile se facă pentru fapte. Atunci to­­raulă ăntăiă, acumă ală doilea. D-loră, în ședința trecută amă vorbită aci în facia Adunărei întregi, adunarea a de­­c­larată că discuțiunea este închisă și au votată în suveranitatea ei; nu suntu datoră nicî într’ună felă a respunde la interpelări de vorbe, ci numai de fapte. D. Președinte, întrebă ce încuviin­­ța că Adunarea? se desvolte de la Ro­setti interpelațiunea sa, see trecu la or­dinea dilei. D. Președinte alu consiliului. S’a votată. Biurculă n’a întrebată deunădi Aduna­rea pentru interpelarea d. N. Catargiu care a interpelată dră și pentru cuvinte ^ise aici, ci a­­fisă că nu póte priimi o interpelare pentru vorbe, ci pentru f fapte. D. Președinte. El credă că este de datoria mea a supune casulă la apro­barea Adunărei, și departe de a me povățui de cuvintele d-lui prim mini­stru, așteptă hotărârea Adunării în ces­­­tiunea de fac­ă. Adunarea voesce c d-lă Rosetti se dea cursă interpela­­țiunei sale sau se treca la ordinea dilei. D. B. Boerescu. D-loră, am luată și eu cuvăntură, a proposit’o de inter­pelațiunea d-lui N. Catargiu și prin ur­mare socotescă de datoriă a areta care a fosta opiniunea mea, pentru că a­­cesta me atinge pe mine personală. Ei bine, atunci am u disit că nu se cuvine a se lua în considerațiune interpelarea d-lui N. Catargiu pentru că ea era a­­proposită de alte interpelări deja fă­cute, și asupra unoru cuvinte ,zise de ună deputată, pe căndă interpolarea d. Rosetti, nu știu care este încă valo­­rea ei, déra mi se pare că nu semănă cu acea, este pentru niște cuvinte care le a­disă d. prim ministru. In casuță dintăiă, amă ifisa că interpelarea nu o consideră și se trecemu la ordinea dó­iei, pe căci du adi nu potă dice aceași, și chiară în interesulă d-lui prim mi­nistru ar fi se vie a ne da acestei esplicare. D. IV. Catargiu. Viă a­respunde d. Boerescu, că interpelațiunea care amă făcut’o atunci era tocmai asupra cuvin­­teloru­cise de d. Primă-Ministru, cu­vinte susținute și repetate de d-nu L. Catargiu și de d. Sichlenu, că d-lui ar avea intențiunea a trece asupra legii loră pentru a prelungi termenul ă chiă­­mării d-lui Sichienu și asupa acestora biuioulă și Adunarea h­otărîtă se trecemă la ordinea dilei, că nu este o interpelare ci o explicare la care d. Ministru dâcă va voi va respunde éru­de nu, nu. Ape­­le să la d. I. Ghica, care a presidată atunci. D. Președinte. Dacă se cere ordi­nea dilei se bine­vode că Adunarea a manifesta acesta. Suntă de ce deputați care o susține. Se pune la voiă trecerea la or­dinea dilei și nu se primesce. D. Președinte. Invită pe d. Rosetti se vie se desvolte interpelațiunea. D. Președ. Consiliului. Nu pute d. Rosetti desvolta interpelarea de cătu căndă voiă declara că că respundă adj. D. Președinte. Amu avută onore a ve întreba, dacă voiți a respunde adi sec nu. D. Președ. Consiliului. Dar ce am respunsă că? am respunsă că nu e­­ste o interpelare. Și încă adi declară cumă că cuvintele mele suntu publi­cate în procesele versale. D-v. aveți dreptă ori căndă voițî ca pentru acele cuvinte se me dați în judecată, dar pe mine nimeni, nicî regulamentulă d-v. nici Convențiunea nu me silește, nu me póte sili ea se v­ă se-mi tălmă­­cescă cuvintele mele, precumă nu potă întreba pe nimeni, nici pe d. L. Ca­targiu pentru cuvintele forte respresive cari te-a íjișit deunăzi. D-vóstră aveți dreptul ă și puterea se me daui și în judecată, ear că nu suntă datoriă se respundă la o interpelațiune de vorbe, dupe ce s’a închisă discuțiunea. în vre­mea discuțiunii pute se vie­d. Rosetti se­ mi­dică, nu te­amă înțelesă, nu sc­ă ce a’i disă, a’i disu nisce cuvinte întunecase, și ce să se mi le esplici. Era odată ce s’a discutată, si s’a dată votulă, nu recunoscă nimeni­ drep­tulă se vie se-mi facă o interpelare a­­supra cuvintelor­ mele. Voiți? dați-mă în judecată, ore pe mine nu me puteți sili se le telmărescu; le am disu acele vorbe; găsiți în ele m­ă atacă? Dați votă de hramă; am călcată legea? tri

Next