Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-21
ANULU ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTII. Capit. — Distru Pe anu — — lei 128 — 152-Pe șase luni — ,, 64 — 76-Pe trei luni — ,, 32 — 38. Pe uă luna — , 11 — — Unu exemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANI7iYo. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor fi arde. — Gerante respinsetoriü ANGHELU IONESCU. Constantinopole, 20 Fevruarie. S’a ordinată recrutarea de 48 batalióne Redifi; ele sunt destinate pentru reserva corpurilor, ală 2-lea și ală 3-lea de armia. Aali Pașa a adresată ambasa VINERI, ÎI FEVRUARIE 1864. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucurescî, Pasagiu Romănă No. 48.— în districte la Corespondințiî ijiaruluî și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5.—Administratorele isiarului D. Gr. Serurie, ANUNCXURILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICĂ. BUCURESCII ”=:, Putema anunția publicului că împrumutulö votată de Adunare s’a efopt iatu de către Banca Otomană din Bucuresci. Faptulă este positivă și su afirmămă. Unul din pictorii și profesorii cd mari ai Franciei, dicea într’uă di amicului nostru și iubitului seu elevă, Rosenthal: — „Căndă um omă se retăcesce, într’uă pădure trebue se se ’ntorcá pe urmele sale.“ — De câte ori desevămă aceștii înțelepții și mare sfală puterii esecutive, și mai totă deuna în desiertă! De căte ori nu i-amă disă: 1 * Te-ai retăcită, în cutare faptă, întorcete înapoi și va fi bine și de tine și de țâră ! Și mai totă deuna în locă se se ’ntorca napoî. Ea s’a afundată și mai reă în pădure ș’a plătită scumpă, și dénsa și noi acea afundare, acea stăși în fîl în rpfătir • ftir.f*n — n rift r.îirft *“,u5 ’ *“ *--------- ------ — ne tememă și mai multă, este că tóte aceste relăciri se grămădescă, mormanulu cresce și..............ne tememă că se va astupa într’uădi calea astufelă, în cătă desceplarea va fi prea lărdiel Una din rătăcirile cele mari, și cu atătă mai periculose, căci prin ea se lovesce și regimele constituționale, și voturile deputatului, și independința și chiară onórea oștenului romănă, este intrarea și afundarea puterii esecutive în pădurea arbitrariului cu procesul Adrian. Puterea esecutivă a lovită pe generaliul Golescu și colonelului Adrian, luăndu-le cifra Domnitoriului și puindu -i în inactivitate, pentru că au fostă bărbați onorabili, pentru că nu ș’au călcată în piciore datoriile către alegătorii lor”, pentru“că aă respectată mandatură de deputată, și prin acesta onórea și demnitatea armatei romane. Și puterea esecutivă, în locă d’a se opri celă puțină aci ș’a se ’ntorce napoî din întunecasa și nenorocita pădure a arbitrariului, în care intrase cu ochii închiși și cu mintea amețită, merse nainte și s’afundă, din ce în ce mai tare, astăfelă in cătă nu mai vedu onarea deputatului militariă, și prin urmare, onarea stindariului armatei romăne, lovi pe colonelul Adrian, și pe lângă lovirea arbitrarii, cu care se degradă ea însăși, se mai degrabă în ochii publicului ș’a armatei arelândă că recunosce ea insăși fără de legea ce comitea, că astăfelă se teme de strigătulu națiunii și se înclină naintea generarului Golescu, dar își varsă turbarea slăbiciunii — căci numai slăbiciunea este rea, turbată numai asupra colonelului Adrianu. Astăfelă acestă bărbatu, pentru faptulă celă mai civile din tóte faptele, pentru refusă de plată a impositelor civile, refusă pentru care este uă lege speciale, refusu ce era prescrisă de Convențiune și de Adunare, fu dată în judecată osteșască, sentința lui fu prescrisă de mai nainte de către Ministru, prin adresa sea către tribunalele Militare, în care adisă „veghiată nesupunere!", sentința se dete de degradare și scotere din oselie și fu întărită și publicată în 24 de ore, remăindă îacă guvernulu espusu se la lovésca cu tăria colonelulă Rahtivanu, în facia Curții militare de reviziune, la procesul maiorului Samă că legea de neactivitate decretată de guvernă rădică acuzaților militari ori ce chezeșiă de justiție. Cea a Inse co devine și mai neî nțelesu, și mai gravă este că nici noulă ministeriu n’a scrutit se iesa din pădure. — Oare nu era din tóte ponturile de privire ună mare avantagiă pentru puterea esecutivă se fi eșitu celă puțiună din pădure dăndă ună decretă de gradare? Oare n’ară fi căscigată multă scuturăndu d’asupra iei pecatele, greșialele guvernului trecută , în loc d’a le purta în spinare ș’a pericula d’a s’afunda prin greutatea loră ? N’a mai învățată cea a ce scă acumă și copii, că celă care stă în ură dovedesce prin acesta că este slabă? Și nu vede că Adunarea nu póte cu nici mă predă îndura lovirea ce i se dă prin lovirea deputatului iei? Ei bine, cumă îi va veni are puterii esecutive în daua căndă Adunarea ar vota recunoscința iei colonelului Adrianu , ș’o sabia de onore din parte-i ? Mărise-va suli scădea-va puterea esecutivă prin acelă votă ? Și câtă tăria va avea acelă votă, căndă nu este ună singură omă în țară care v u recunosce nedreptatea ce s’a făcuțu deputatului colonelă Adrian, căndă însușî primulO Procuratore aiu Curții de Casațiune dicea eri, înalțiloru judecătorî, că dacă s’ar desbate cestiunea în fundă, pate că s’ar uni cu avocatul» d. Adrian , cu d. Brăiloiu, și că cere respingerea recursului numai fiindă că, dupa domnia-sea, Curtea nu pate judeca uă sentință a tribunalelor militarie, dată în privința unui militariă în servicii.? Dară se vede că din nenorocire, n’a venită ăncă timpul ă ca guvernele nóstre se simtă adeverata măriă și se voiască a fi mari, și d’aceaa constatămă cu durere cătă suntă de miei, și trecemă la darea de sârnă pe scurtă a celoră petrecute la Curtea de Casațiune in zilele de Luni și Mercuri. Luni s’a ’nfățișată procesul ă la secțiunea criminale a Curții de Casațiune, compusă de următorii judecători: Petru Manu, Kneza Kantacuzino, K. Silion , Scarlatu Gr. Ghica, Aristid Ghica, Iancu Sutzu, G. Crezzanu. S’a pledată mai întâiă cererea de recusare a Kneazului Cantacuzino, care era ministru căndă Adunarea refusa impositele, și care prin urmare nu pute se jndice ună procesă provocată de refusă de imposite, de respectu voului dată de Adunare, și mai cu semn căndă în acelă procesă este deputatulă care a refuzată Kneazului punga națiunii, care a contribuită la căderea sea de la Ministeriă și ’ntru nimică la numirea sea de membru la înalta Curte de casațiune. Knezulu înse a stăruită a fi judecătoriă și secțiunea n’a priimitu recusarea. S’apreciată apoi admiterea recursului. Curtea în urmăla mai rădicatu cessiunea dacă secțiunea criminale póte trebue a funcționa și ca Cameră de rechete. In acesta privință fiindă divergință de opiniune, secțiunea a mai adaosă trei membrii și cari sunt: doi. Phlilis, Nicu Racovitză și Constantin G. Ghica. Secțiunea criminale în No. de 10 a admisă, în ședința de Mercuri, că are căderea a judeca și ca cameră de rechete, și după acesta, remăindă era în No. de §apto, s’a retrasă spre a se pronunța asupra admiterii sau respingerii recursului. Și aci înse lupta urmă și nu se putu forma majoritatea cerută de lege, adică 5 din 7. Atunci secțiunea reintră în sala ședințeloră, anunță împregiurarea și se recompuse în No. de 10, rechiămându pe cei trei onorabili judecători mai susu aretați. Pledarea se făcu din nou, primul procuratore alu curții pleda din nou și judecătorii se retraseră spre a se pronuncia. Peste pucină înse anunțiază că orele fiind î naintate s’amănă pronunțarea sentinței, pe Vineri, pe Sâmbătă? Nu, pe LUNI! S’asceptămă dară pănă Luni, fiindă că astăfelă a credută înalta judecătoria că este bine, și pănă atunci se ne permită se-i dedicămă urmatoria scrie, despre care de se îndouiesce, o póte găsi în diabulă La France de la 25 Fevruarie, venită chiaru eri în Bucuresci, spre a fi la serviciul înalților judecători ai Curții și spre a respunde la nedumiririle ce pare a avea represintantele guvernului lângă curtea de Casațiune. „Ministrul resbelului, consultată asupra cestiunii de a sei prin care autoritate, civile sau militare, trebue se fie stabilite propunerile de resplătiri onorifice care s’ară putea face ómenilor« RESERVE!, în urma actelor de curagiă și devotament», a plărit», printr’uă circulană de la 20 Ianuarie, că omenii din tóte reservele voră fi, in cee-a ce privesce propunerile pentru medalia de onore, priviți ca civili, afară numai dacă faptul ă care este a se răsplăti nu se va ß petrecută pe căndă se aflau suptă drapele. In casulă acesta autoritea militariă va ave inițiativa.“ Asta dară, acă uă noue dovadă, că chiar oamenii din reserve, cari s’a demonstrată că suntă multă mai militari de cătă cei în neaptivitate, și cu tóte aceste și dânșii, căndă nu facă faptulă în momentulă căndă servescă luptă drapelă, nu potă lua respluta, și prin urmare nici pedepsa de cătă de la autoritățile civile. Și d. Adrian, militariă în neaptivitate, militariă care în cursă de unăană, în nici ună casă, nici uă putere omenască nu să pute chiăma suptă drapelă ; d. Adrian care nu putea nici se dejune în cazarmă, fără ca colonelulă cu care ar fi dejunată se fiă lovită și pusă și elă în neaptivitate; d. Adrian care era deputată, și nu mai era de cătă deputată, refusăndi impositură civile, refusată guvernului, refuzată judecătoriului d-lui Adrian, Knezu Kantakuzin, și dăndă sema alegătorilor ă sei despre votul ă seă, a comisă, dupe guvernă și dupe d. Knezu Kantakuzin, actă militară ce trebue judecată și esecutată numai de militari. Și guvernulu, care face asemene acte și mai cu semn care stăruesce în asemene acte, va fi iubită, respectată, va fi tarei O rătăcire acoloră mari, câtă ești de mare, cândă cei scari suntă din întâmplare mari aă fostă făptuiți a fi mici! Vorbirămă eiî despre refusulă bugetului ce a fostă proputu în Camera comunelor și Enghiterei, deputatul Osborn. Cestiunea fiindă de mare însemnetate pentru noi, cari suntemă se vede departe încă d’a înțelege, avemă datorie a reveni asupra iei ș’a pune luptă ochii publicului iisu și procesulă verbale alu Camerei Englese. „D. Osborn. Susțiă că guvernulu n’are dreptul ă d’a veni se carâ Camerei unu votu despre cifra corabiiloră ș’a mateloțilorii, mai nainte d’a sei cari suntu relațiunile precise ale Enghlerei in facia Danemarcei ș’a puteriloru germane. Spre a se consulta Adunarea în acestă punză, propusă s’amâne:“ pentru trei septemănî desbaterea bugetului marinei. „Sir. E. Smith, este asemena de părere a s’aroâna desbaterea bugetului marinei. „D. Roebuck, îndamnă Camera a nu vede în propunere de câtă ceea ce este, și prin urmare a se ’ntreba, dacă are încredere în politica ce urmază guvernulu. In opiniunea sea guvernulă n’are dreptulu la acastă încredere.“ ..Ministrulă oservă că propunerea d. Osborn a venită prin surprindere, și prin urmare este în contra regulamentului camerei. (Trebao ca orice propunere se se facă mai inteiă cunoscută guvernului ca se pute respunde ș’apoi se se desbată. Cătă despre guvernă, căndă propunerea va fi legale anunciată, va fi gata a lua opiniunea Camerei asupra politicei străine.“ Și propunerea a cadută numai fiindă că era presintată în contra regulilor prescrise de regulamentul camerei. Se ne serge dara acesta de lețiune și se învețămă cu toții că camera nu trebue se dea bugete decătă numai unui ministeriă a căruia politică, din întru și din afară, va fi aprobată de cameră. Costiunea germană se complică din ce în ce mai multă. Presa Vienei dice: Austria nu scie mai multă decât Francia politica ce urmă este Prusia. Ost-Deutsche-Post dice . — Sfaturile partizane a drepturilor Ducelui d’Augastenburg, nu potă pri’mică propunere ce trece la ordinea dilei în privința drepturiloră loră. Ceea ce măresce neajungerile loră, este că diplomația Prusiei ș’a Austriei are un atitutine osebită. Cea d’antâră arăta că nu i-ar desplăcea recunoscerea principelui Frederic ca duce al Holsteinului, dară nu vise ș’ală Schleswigului. A doua nu privesce ducatele ca despărțire. Dupe dânsa dorința de căpeteniă a Alemaniei este nedespărțirea loră. Mai bine, duce se remăie ducatele suptă dinastia Danamarcei de cătă a le despărți spre a pune mulți numai din ele luptă domnirea Augustenburgilor. Inse sosescă de pretutindinea scris că Prusia urmază planuri secrete, precumă încorporarea ducatelor cu monarhiă prusiană. Neîncrederea cresce in Allemania în privința Prussiei.“ Și ziarul« La France ijice mereu, că guvernul francese ,,oservă ș’ascâptă ca evenemintele sa se țină carapteră olăritoriă, sau pe calea păcei a renumitului congres», stă pe cealaltă cale“, adică a resbelului generală pentru refacerea Cartei Europei. Acesta este situațiunea, astafel și precumă o găsimă în tele foile publice. Acum» înse trebue să asceptămă schimbarea ce va produce scirile ce ni le-a comunicată corespondința nostru telegrafică, adică conferințele propuse, și starea de asediare din Galicia. Si pan’atunci, póte căjși guvernulă nostru va Înțelege și va da țezei regimele Constituționale, legile promise și Constituțiunea dată străinilor o dată refusată romăniloră. C. A. R. deloră d’aici uă notă atingătorie de încetarea prin lirei mijlociri străini poștale. — Francfort, 25 Fevruarie: în ședința de astăi a dietei confederative s’a votată propunerile secțiunilor atingatorie de tratatul Londonului. Propunerile 1 și 2. (Neobligațiune și neesecutabilitate pentru Dietă) au fost refusate dupe propunerea austro-prusiană. Propunerile 3 și 4 (Neacceptarea procurei Baronului de Dirckvik și grăbirea referatului asupra cestiunii succesiunii) au fost primite cu majoritatea unui votă. Austria și Prussia au înfacișatu propunerea loră atingatorie de împărtășirea loră la esecutarea confederativă in Holstein și defrisareaîmprejurăriloru de comandă. Votarea se va face la 3 Martie. Sacsonia și Wiurtembergulă au propusă convocarea adunării naționale a Holsteinului. — Francfort, 25 Fevruarie. Sara. Puterile marină propusă, în ședința de astăzi a dietei confederative, a se da Prussiei comanda superiora asupra trupelor de esecuțiune și a se numi alți doui comisari civili ai puterilor mari. Propunerea a fost trimisă la secțiune. Votarea se va face peste 80 jile. — Gazeta poștei a Francfortului anuncă de la Viena, cu data de 25, că baza politică a conferințeloru propuse este urmatorea: Puterile europeane garanteza Ducaturilor, autonomia și nedespărțibilitatea; la împrejurările teritoriale actuale nu se va modifica nimică. Austria și Prussia sunt înțelese în principiu, luptă rezerva consimțimîntului Franciei și Germaniei. Continuarea resbelului remăne neatinsă de deliberațiuni. Dresden, 25 Fevruarie. Diabulă de 1a Dresden, de artei ji, confirmă unanimitatea decisiuniloră conferinței de la Wurzburg și desemnă aretările rjrariloră despre ună plană întinsă a domnului Roggenbach ca uă simplă invențiune. S’a făcută învoială a nu comunica nimică prin presă despre coprinsulă decisiuniloră conferinții, piar mulă mai asigură încă, că guvernele ce aă luată parte la conferință aă plecată cu decisiunile loră d’a evita orice, care ar putea stînjini acțiunea de resbelii în Schleswig a puterilor mari germane, înse d’a remănea statoricî în părerea loră în privința cestiunii de dreptu ș’a o face se isbutesca prin întrebuințarea tutoră miijloceloră legale confederative. DESPRE INSTRUȚIUNEA PUBLICĂ. (Urmare, a vedea No. de etc.) In convicțiunea nóstra, învețemêntulu superioru sau universitarii trebue se fie cu totulu liberii. Nu trebue a se supune altui controlu de catu aceluia alu opiniunii publice. Profesorii cari formeză corpulu înaltului învețemântui trebue se esă toți din urna electorale prin alegerea parilorü lor, sau prin mijloculu concursului , și căndu vor fi vă dată încoronați cu acestă aureolă de capacitate și de încredere, ei sunt pentru noi sfințiți, ei sunt astfeliți pentru societatea întregă. Trebue dar se fie și pentru guvernă, care n’are atunci artă de făcută de cătă se aprobe numirea loră, se întroneze cu solemnitate în studiile cuvenite, se respecte cuventură liberă care ese din gura loră și se revarsă ca sămană nutritoriu asupra auditoriului. Acestă judecătoră nu mai are dreptul de a le da blamul, sau lauda, de a onora cuentula loră prin mulțimea ce-i va asculta, seă de a repudia principiale loră prin părăsirea cursului ce țină. Pentru cre*cari erori și îndresniri de limba gră nu vomă consimți nici uă dată a se sugruma cu măna Statului , usurpăndă infailibilitatea, marele principiu al libertății învenământului Si cine ne spune că atare doctrine care ar plăcea anteiă Statului se otratesc de eresiă politică, șciințifică, morale și religiosă, nu va fi recunos