Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)

1864-02-21

ANULU ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTII. Capit. — Distru Pe anu — — lei 128 — 152-Pe șase luni — ,, 64 — 76-Pe trei luni — ,, 32 — 38. Pe uă luna — , 11 — — Unu exemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a­ A­DMINISTRA­ȚIUNEA, PASAGIULU ROMANI7­iYo. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trimise și nepublicate se vor fi arde. — Gerante resp­insetoriü ANGHELU IONESCU. Constantinopole, 20 Fevruarie. S’a ordinată recrutarea de 48 batalióne Redifi; ele sunt­ de­stinate pentru reserva corpurilor, ală 2-lea și ală 3-lea de armia. Aali Pașa a adresată ambasa­ VINERI, ÎI FEVRUARIE 1864. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucurescî, Pasagiu Romănă No. 48.— în districte la Co­­respondințiî ijiaruluî și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’an­­cienne Comédie, Nr. 5.—Administra­­torele isiarului D. Gr. Serurie, ANUNCXU­RILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICĂ. BUCURESCII ”=:, Putema anunția publicului că îm­­prumutulö votată de Adunare s’a efop­­t i­­a­tu de către Banca Otomană din Bu­­curesci. Faptulă este positivă și su a­­firmămă. Unul­ din pictorii și profesorii cd mari ai Franciei, dicea într’uă di ami­cului nostru și iubitului seu elevă, Ro­senthal: — „Căndă um­ omă se retă­­cesce, într’uă pădure trebue se se ’n­­torcá pe urmele sale.“ — De câte ori desevăm­ă aceștii înțelepții și mare sfală puterii esecutive, și mai totă deuna în desiertă! De căte ori nu i-amă disă: 1 * Te-ai retăcită, în cutare faptă, întor­­cete înapoi și va fi bine și de tine și de țâră ! Și mai totă deuna în locă se se ’ntorca napoî. Ea s’a afundată și mai reă în pădure ș’a plătită scumpă, și dénsa și noi acea afundare, acea stă­și în fîl în rpfăt­ir­ • fti­r.f*n — n rift r.îirft *“,u5­ ’ *“ *--------- ------ — ne tememă și mai multă, este că tóte aceste relăciri se grămădescă, morma­nulu cresce și..............ne tememă că se va astupa într’uă­di calea astu­felă, în cătă desceplarea va fi prea lărdiel Una din rătăcirile cele mari, și cu atătă mai periculose, căci prin ea se lovesce și regimele constituționale, și voturile deputatului, și independința și chiară onórea oștenului romănă, este intrarea și afundarea puterii esecutive în pădurea arbitrariului cu procesul­ Adrian. Puterea esecutivă a lovită pe ge­­neraliul­ Golescu și colonelului Adrian, luăndu-le cifra Domnitoriului și puin­­du -i în in­activitate, pentru că au fostă bărbați onorabili, pentru că nu ș’au căl­cată în piciore datoriile către alegă­torii lor”, pentru“că aă respectată man­­datură de deputată, și prin acesta onó­rea și demnitatea armatei romane. Și puterea esecutivă, în locă d’a se opri celă puțină aci ș’a se ’ntorce napoî din întunecasa și nenorocita pădure a ar­bitrariului, în care intrase cu ochii în­chiși și cu mintea amețită, merse nainte și s’afundă, din ce în ce mai tare, astă­­felă in cătă nu mai vedu onarea de­putatului militariă, și prin urmare, onarea stindariului armatei romăne, lovi pe colo­­nelul­ Adrian, și pe lângă lovirea arbi­trarii, cu care se degradă ea însă­și, se mai degrabă în ochii publicului ș’a arma­tei arelândă că recunosce ea insă­și fără de legea ce comitea, că astăfelă se teme de strigătulu națiunii și se în­clină naintea generarului Golescu, dar își varsă turbarea slăbiciunii — căci numai slăbiciunea este rea, turbată numai asupra colonelului Adrianu. Astă­felă acestă bărbatu, pentru faptulă celă mai civile din tóte faptele, pentru re­­fusă de plată a impositelor­ civile, re­­fusă pentru care este uă lege speciale, refusu ce era prescrisă de Convențiu­­ne și de Adunare, fu dată în judecată osteșască, sentința lui fu prescrisă de mai nainte de către Ministru, prin a­­dresa sea către tribunalele Militare, în care a­disă „veghiată nesupunere­!", sen­tința se dete de degradare și scotere din oselie și fu întărită și publicată în 24 de ore, remăindă îacă guvernulu espusu se­ la lovésca cu tăria colone­­lulă Rahtivanu, în facia Curții militare de reviziune, la procesul­ maiorului Samă că legea de neactivitate decre­­tată de guvernă rădică acuzaților­ mi­litari ori ce chezeșiă de justiție. Cea­ a Inse co devine și mai neî n­­țelesu, și mai gravă este că nici noulă ministeriu n’a scrutit se iesa din pă­dure. — Oare nu era din tóte pontu­­rile de privire ună mare avantagiă pen­tru puterea esecutivă se fi eșitu celă puțiună din pădure dăndă ună decretă de grad­are? Oare n’ară fi căscigată multă scuturăndu d’asupra iei pecatele, greșialele guvernului trecută , în loc­ d’a le purta în spinare ș’a pericula d’a s’afunda prin greutatea loră ? N’a mai învățată cea­ a ce sc­ă acumă și copii, că celă care stă în ură dove­­desce prin acesta că este slabă? Și nu vede că Adunarea nu póte cu nici m­ă pred­ă îndura lovirea ce i se dă prin lovirea deputatului iei? Ei bine, cumă îi va veni are puterii esecutive în daua căndă Adunarea ar vota recunos­­cința iei colonelului Adrianu , ș’o sa­­bia de onore din parte-i ? Mări­­se-va suli scădea-va puterea esecu­tivă prin acelă votă ? Și câtă tăria va avea acelă votă, căndă nu este ună singură omă în țară care v u recunosce nedreptatea ce s’a făcuțu­ deputatului co­lonelă Adrian, căndă însu­șî primulO Procuratore aiu Curții de Casațiune di­cea eri, înalțiloru judecătorî, că dacă s’ar desbate cestiunea în fundă, pate că s’ar uni cu avocatul» d. Adrian , cu d. Brăiloiu, și că cere respingerea recursului numai fiindă că, dupa dom­nia-sea, Curtea nu pate judeca uă sen­tință a tribunalelor­ militarie, dată în privința unui militariă în servicii.? Dară se vede că din nenorocire, n’a venită ăncă timpul ă ca guvernele nóstre se simtă adeverata măriă și se voiască a fi mari, și d’acea­a constatămă cu durere cătă suntă de m­iei, și tre­­cemă la darea de sârnă pe scurtă a celoră petrecute la Curtea de Casațiune in zi­le­le de Luni și Mercuri. Luni s’a ’nfățișată procesul ă la secțiunea criminale a Curții de Casa­­țiune, compusă de următorii judecători: Petru Manu, Kneza Kantacuzino, K. Silion , Scarlatu Gr. Ghica, Aristid Ghi­ca, Iancu Sutzu, G. Crezzanu. S’a ple­dată mai întâiă cererea de recusare a Kneazului Cantacuzino, care era mini­stru căndă Adunarea refusa impositele, și care prin urmare nu pute se jndice ună procesă provocată de refusă de imposite, de respectu vo­ului dată de Adunare, și mai cu semn căndă în a­­celă procesă este deputatulă care a re­­fuzată Kneazului punga națiunii, care a contribuită la căderea sea de la Mi­­nisteriă și ’ntru nimică la numirea sea de membru la înalta Curte de casați­­une. Knezulu înse a stăruită a fi jude­­cătoriă și secțiunea n’a priimitu recu­­sarea. S’apreciată apoi admiterea recur­sului. Curtea în urmăla mai rădicatu cessi­­unea dacă secțiunea criminale póte trebue a funcționa și ca Cameră de rechete. In acesta privință fiindă divergință de o­­piniune, secțiunea a mai adaosă trei membrii și cari sunt: doi. Phlilis, Nicu Racovitză și Constantin G. Ghica. Secțiunea criminale în No. de 10 a admisă, în ședința de Mercuri, că are căderea a judeca și ca cameră de rechete, și după acesta, remăindă era în No. de §apto, s’a retrasă spre a se pronunța asupra admiterii sau respin­gerii recursului. Și aci înse lupta urmă și nu se putu forma majoritatea ceru­tă de lege, adică 5 din­ 7. Atunci sec­țiunea reintră în sala ședințeloră, a­­nunță împregiurarea și se recompuse în No. de 10, rechiămându pe cei trei onorabili judecători mai susu aretați. Pledarea se făcu din nou, primul­ pro­curatore alu curții pleda din nou și judecătorii se retraseră spre a se pro­­nuncia. Peste pucină înse anunțiază că orele fiind î naintate s’amănă pronun­țarea sentinței, pe Vineri, pe Sâmbă­tă? Nu, pe LUNI! S’asceptămă dară pănă Luni, fiindă că astăfelă a credută înalta judecăto­ria că este bine, și pănă atunci se ne permită se-i dedicămă urmatoria scrie, despre care de se îndouiesce, o póte găsi în diab­ulă La France de la 25 Fevruarie, venită chiaru eri în Bucu­­resci, spre a fi la serviciul­ înalților­ judecători ai Curții și spre a respun­­de la nedumiririle ce pare a avea re­­presintantele guvernului lângă curtea de Casațiune. „Ministrul­ resbelului, consultată asupra cestiunii de a sei prin care au­toritate, civile sau militare, trebue se fie stabilite propunerile de resplătiri onorifice care s’ară putea face ómeni­­lor« RESERVE!, în urma actelor­ de curagiă și devotament», a plărit», prin­­tr’uă circul­a­nă de la 20 Ianuarie, că omenii din tóte reservele voră fi, in cee-a ce privesce propunerile pentru medalia de onore, priviți ca civili, afară numai dacă faptul ă care este a se răsplăti nu se va ß petrecută pe căndă se aflau suptă drapele. In casulă acesta autori­­tea militariă va ave inițiativa.“ Asta dară, acă uă noue dovadă, că chiar o­amenii din reserve, cari s’a de­­monstrată că suntă multă mai militari de cătă cei în neaptivitate, și cu tóte aceste și dânșii, căndă nu facă faptulă în momentulă căndă servescă luptă drapelă, nu potă lua respluta, și prin urmare nici pedepsa de cătă de la au­toritățile civile. Și d. Adrian, militariă în neapti­vitate, militariă care în cursă de ună­ană, în nici ună casă, nici uă putere omenască nu­ să pute chiăma suptă dra­pelă ; d. Adrian care nu putea nici se dejune în cazarmă, fără ca colonelulă cu care ar fi dejunată se fiă lovită și pusă și elă în neaptivitate; d. Adrian care era deputată, și nu mai era de cătă deputată, refusăndi­ impositură ci­vile, refusată guvernului, refuzată jude­­cătoriului d-lui Adrian, Knezu Kantaku­­zin, și dăndă sema alegătorilor ă sei despre votul ă seă, a comisă, dupe gu­vernă și dupe d. Knezu Kantakuzin, actă militară ce trebue judecată și e­­secutată numai de militari. Și guver­­nulu, care face asemene acte și mai cu semn care stăruesce în asemene acte, va fi iubită, respectată, va fi tarei O rătăcire a­coloră mari, câtă ești de mare, cândă cei scari suntă din întâmplare mari aă fostă făptuiți a fi mici! Vorbirămă eiî despre refusulă bu­getului ce a fostă proputu în Camera comunelor și Enghiterei, deputatul­ Os­­born. Cestiunea fiindă de mare însem­­netate pentru noi, cari suntemă se vede departe încă d’a înțelege, avemă datorie a reveni asupra iei ș’a pune luptă ochii publicului iisu și procesulă verbale alu Camerei Englese. „D. Osborn. Susțiă că guvernulu n’are dreptul ă d’a veni se carâ Ca­merei unu votu despre cifra corabii­­loră ș’a mateloțilorii, mai nainte d’a sei cari suntu relațiunile precise ale Engh­lerei in facia Danemarcei ș’a pu­­teriloru germane. Spre a se consulta Adunarea în acestă punză, propusă s’a­­mâne:“ pentru trei septemănî desba­­terea bugetului marinei. „Sir. E. Smith, este asemena de părere a s’aroâna desbat­erea bugetului marinei. „D. Roebuck, îndamnă Camera a nu vede în propunere de câtă cee­a ce este, și prin urmare a se ’ntreba, dacă are încredere în politica ce ur­­mază guvernulu. In opiniunea sea gu­­vernulă n’are dreptulu la acastă în­credere.“ ..Ministrulă oservă că propunerea d. Osborn a venită prin surprindere, și prin urmare este în contra regula­mentului camerei. (Trebao ca ori­ce propunere se se facă mai inteiă cu­noscută guvernului ca se pute respun­­de ș’apoi se se desbată.­ Cătă despre guvernă, căndă propunerea va fi le­gale anunciată, va fi gata a lua opini­­unea Camerei asupra politicei străine.“ Și propunerea a cad­ută numai fi­­indă că era presintată în contra regu­­lilor­ prescrise de regulamentul­ ca­merei. Se ne serge dara acesta de le­­țiune și se înveț­ămă cu toții că ca­mera nu trebue se dea bugete decătă numai unui ministeriă a cărui­a politi­că, din întru și din afară, va fi apro­bată de cameră. Costiunea germană se complică din ce în ce mai multă. Presa Vienei dice: Austria nu scie mai multă decât Francia politica ce urmă este Prusia. Ost-Deutsche-Post dice . — Sfaturile partizane a drepturilor­ Ducelui d’A­­ugastenburg, nu potă pri’mi­că propu­nere ce trece la ordinea dilei în pri­vința drepturiloră loră. Cee­a ce măre­­sce neajungerile loră, este că diplomația Prusiei ș’a Austriei are un atitutine ose­bită. Cea d’antâră arăta că nu i-ar desplă­­cea recunoscerea principelui Frederic ca duce al­ Holsteinului, dară nu vise ș’ală Schleswigului. A doua nu prive­sce ducatele ca despărțire. Dupe dânsa dorința de căpeteniă a Alemaniei este nedespărțirea loră. Mai bine, duce se rem­ăie ducatele suptă dinastia Danamarcei de cătă a le despărți spre a pune m­ulți numai din ele luptă domnirea Augus­­ten­burgilor­. Inse sosescă de pre­­tutindinea scris că Prusia urmază pla­nuri secrete, precumă încorporarea du­­catelor­ cu monarh­iă prusiană. Ne­încrederea cresce in Allemania în pri­vința Prussiei.“ Și ziarul« La France ijice me­reu, că guvernul­ francese ,,oservă ș’ascâptă ca evenemintele sa se țină carapteră olăritoriă, sau pe calea păcei a renumitului congres», stă pe cealaltă cale“, adică a resbelului generală pen­tru refacerea Cartei Europei. Acesta este situațiunea, asta­fel și precumă o găsimă în tele foile publice. Acum» înse trebue să asceptămă schim­barea ce va produce scirile ce ni le-a comunicată corespondința nostru tele­grafică, adică conferințele propuse, și starea de asediare din Galicia. Si pan’atunci, póte căjși guvernulă nostru va Înțelege și va da țezei regimele Constituționale, legile promise și Con­­stituțiunea dată străinilor o dată refu­sată romăniloră. C. A. R. deloră d’aici uă notă atingătorie de încetarea pri­n lirei mijlociri străini poștale. — Francfort, 25 Fevruarie: în ședința de astă­­­i a dietei confederative s’a votată propune­rile secțiunilor­ atingatorie de tratatul­ Londonu­­lui. Propunerile 1 și 2. (Neobligațiune și neese­­cutabilitate pentru Dietă) au fost­ refusate dupe propunerea austro-prusiană. Propunerile 3 și 4 (Neacceptarea procurei Baronului de Dirckvik și grăbirea referatului asupra cestiunii succesiunii) au fost­ primite cu majoritatea unui votă. Austria și Prussia au înfacișatu propunerea loră atingatorie de împărtășirea loră la esecutarea con­federativă in Holstein și de­frisarea­­împrejurări­­loru de comandă. Votarea se va face la 3 Martie. Sacsonia și Wiurtembergulă au propusă convoca­rea adunării naționale a Holsteinului. — Francfort, 25 Fevruarie. Sara. Puterile mari­nă propusă, în ședința de astă­zi­ a dietei confederative, a se da Prussiei comanda superiora asupra trupelor­ de esecuțiune și a se numi alți doui comisari civili ai puterilor­ mari. Propu­nerea a fost­ trimisă la secțiune. Votarea se va face peste 8­0 jile. — Gazeta poștei a Francfortu­­lui anunc­ă de la Viena, cu data de 25, că baza politică a conferințeloru propuse este urmatorea: Puterile europeane garanteza Ducaturilor, autono­mia și nedespărțibilitatea; la împrejurările terito­riale actuale nu se va modifica nimică. Austria și Prussia sunt­ înțelese în principiu, luptă re­zerva consimțimîntului Franciei și Germaniei. Con­tinuarea resbelului remăne neatinsă de delibe­­rațiuni. Dresden, 25 Fevruarie. Diab­ulă de 1a Dresden, de artei­ ji, confirmă unanimitatea deci­siuniloră conferinței de la W­urzburg și desemnă aretările rjrariloră despre ună plană întinsă a dom­nului Roggenbach ca uă simplă invențiune. S’a făcută învoială a nu comunica nimică prin presă despre coprinsulă decisiuniloră conferinții, piar m­ulă mai asigură încă, că guvernele ce aă luată parte la conferință aă plecată cu decisiunile loră d’a evita ori­ce, care ar putea stînjini acțiunea de resbelii în Schleswig a puterilor­ mari ger­­mane, înse d’a remănea statoricî în părerea loră în privința cestiunii de dreptu ș’a o face se is­­butesca prin întrebuințarea tutoră miijloceloră le­­gale confederative. DESPRE INSTRUȚI­UNEA PUBLICĂ. (Urmare, a vedea No. de etc.) In convicțiunea nóstra, învețe­­m­êntulu superioru sau universitarii­ tre­bue se fie cu totulu liberii. Nu trebue a se supune altui controlu de catu a­­celuia alu opiniunii publice. Profesorii cari formeză corpulu înaltului învețemântui trebue se esă toți din urna electorale prin alegerea pa­­rilorü lor­, sau prin mijloculu con­cursului , și căndu vor­ fi vă dată în­coronați cu acestă aureolă de capaci­tate și de încredere, ei sunt­ pentru noi sfințiți, ei sunt­ ast­­feliți pen­tru societatea întregă. Trebue dar se fie și pentru guvernă, care n’are a­­tunci artă de făcută de cătă se apro­be numirea loră, se­ î­­ntroneze cu so­lemnitate în studiile cuvenite, se res­pecte cuventură liberă care ese din gura loră și se revarsă ca să­mană nutritoriu asupra auditoriului. Acestă judecătoră nu mai are dreptul­ de a le da blamul, sau lauda, de a onora cu­entula loră prin mulțimea ce-i va asculta, seă de a repudia princi­piale loră prin pără­sirea cursului ce țină. Pentru cre*cari erori și îndresniri de limba gră nu vomă consimți nici uă dată a se sugruma cu măna Sta­tului , usurpăndă infailibilitatea, ma­rele principiu al­ libertății înven­ămân­­tului Si cine ne spune că atare doc­trine care ar plăcea anteiă Statului se o­tratesc de eresiă politică, șciințifică, morale și religiosă, nu va fi recunos­­

Next