Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-23
AM LU ALÜ OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTÉ. wíipii'. — L/istr* Po anü — — leî 128 — 152-Pe șâse luni — „ 64 — 76. Pe troî luni — „ 32 — 38. Pe ua lună — „ 11 — — Unu exemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fi. 20 — Pentru Austria „ fior. lov.”- ADMINSTRAȚIUNEA ACESTUI piARIU. Suntu rugați domnii abonați, atâta din capitală cătrt și din districte, alti cărora abonamentu espira la 1 și 16 Martie 1864, anula corentu, se bine-voiască a grăbi reabonarea d-lorü ca să nu fie nevoită acésta Administrațiune în observarea reguleloru sale, a le înceta darea fetei pe căndu voiescu a o ave. Gr. P. Seruire. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGERII ROMÂNIIVo. 48. Rod».(im0», Sicri. Cota»! (C.im.t») No. 15. _ Article. Mini.o ,incp.,bii«tc .o vor« «do. _ Cerani, re.punctetori« ANGINELU IONESOT. DEPEȘSE TELEGRAFICE. D-lui C. A. Roseti, Pleosci, 5 Ma;to. Doimniță Ministru ală Culteloră, prin comisară straordinară, a făcută anchetă superiorii schitului Zamfira. Scimă resultatură, înse dorimă se se publice spre a servi de asemplu luturoăr. Salutare. Stavride. DUMINICĂ, IS FE 1864. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucureșci, Pasagii Română No. 48. — în districte la Corespondenții Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5.— Administratorele Ziarului D. Gr. Seruiie, ANTIOSTOX UNIX.R liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, linia 6 — „ REVISTA POLITICĂ. BUCUREȘTi 2l îd=„ Publicămoă mai în vale uă dechlarare a unui deputat« de suburbie din Bucuresci, prin care se constată că s’a făcută recensiune despre toți căți pot ă intra în garda naționale și listele acele s’aătrămisă guvernului. Vomă împinge delicatețea păn’a nu analiza noi, celă puțină d’uăcam-dată, aceste făptă, și lăsămă pe d. Ministru din întru se cugete domnia-sea asupra lui și se-i dea numele ce i se cuvine. îlă lăsămă se cugete însuși și se spue dacă domnia sea, fiindă deputată numai, ar îndura de la unii ministru ună asemene faptă, de l’ar lăsa se facă, d’ară lăsa faptulă se trem?ală buigămă ancă, se-și aducă aminte cele ce a disu la a doua desbatere generale a proieptului de armare, se nu uescu cele dise cu faptulă acesta ș’apoi se spue singură de este erlată Presei, și mai cu semn deputațiloră, se tacă, se lase se se facă, se lase se trăcă? îlă mai î’Ugămă iuică, se cerceteze cele ce se facă, cele ce se dicu prin județe, și ce se dice pretutindine despre scopulu cu care guvernulu face acésta recensiune ș’atuncî suntemă și cum că va vede pe deplină gravitatea acestui actu și va ’nțelege că nu ne este ertată se lă lăsămă se trăcă. Și pană se vie dina și ora in care se vorbimu asupra faptului acestuia, se facemă astăzi cunoscută publicului unu altă faptă ce ne tememu că are uă tristă însemnătate. Nu este omă care se nu scie că celă mai de căpeteniu lucru pentru ună Stată, ca și pentru uă comerciante, este cantabilitatea, și im este iomănă care se nu scie cătu de scumpă plătimu lipsa de comptabilitate sau mai dreptu comptabilitatea decretată de guvernă spre a se regala și controla elu însuși pe sinesi. Nu este omă care se nu scie acelă mare cuvântă a unui «devorată Ministru al Franciei care a ifisă: „Dă-ni socotele bune și-ți voiu da cea mai bună politică.“ Nu este română care se nu scie că regulamentulă ce s’a făcută sie șî guvernul« nostru permite schimbarea de destinare a banilor, adică: Adunarea acordă un buget», se chceau cinci milióne pentru facerea cutărora sosiele; guvernul ă ie din acei bani trei milióne și-i cheltuesce la cei place lui, spre esemplu la uă taberă de oserie la Cotroceni, unde tóte cheltuelile sunt de 3 și de 4 ori mai mari. Camera acordă un bugetă alătea milióne pentru uă fondează de tunuri , guvernulă ie banii de la destinarea loră și-i dă d-lui Godilet pe chepturî și cu restulă face zidiri scumtpe, de prisasă in starea aptuale, de lucruri, și cari unele și cadă pe căndu se zidescu. etc. Sistema revireminteloră, a ruinată financiere mai multoră State, și eridă ea este însocită și de lipsa unei contabilitâțî apoi de sicură că Statulă acela ajunge miniștrii se spue în Adunare că ,,de ca sordinea în financie este spaiménlatorio“, ajunge se fia în adeveră spăimântălorie, si credilulă Stilu’ui se se curme si se vie de sicură, mai curăndă săă ceva mai târziiă, Cilimentul n, adică mórie«. Tóte acestea le sciu toți acumu, și Romanii aă plătiră destulă de scuință Invățământulu acesta, și d’acea-n aă și salutată cu iubire pe d. Steege condiia inffidișată Adunării mă proieptă de lege despre contabilitate, și d’acea a Adunarea a dată Ministrului tóte dovedile de încredere, i-a acordată tóte creditele ce a cerut . Adunarea a lucratu acelă proieptă și l’a lucrată cu cea mai mare îngrijire, consultând» unii asemene proiectă elaborată în comisiune centrale de insuși d. Steege, consultândă scrierea cea însemnată a renumitul« financiariu d’Audifret, consultându și legea Belgiei. Cine ară crede că dri, voindă Adunarea se lăie în desbatere ”. Ministru de Financie se opune și dice c’acestă proiectă oste ,,nediscutabilo“, că este peste putință chiară d’a se desbate, că unui omă învățată și geniu în financie îi trebue patru ani spre a face ună asemine proieptă de lege, căci patru ani, dise d Steege, a lucrată d. d’Audifret, și că mai bine se nu face mă uă lege rea, aflegă domniamea, căci poetul Alessandrescu ne a spusă ca : ..De îmbunătățiri rele. „Câtă vrei suntemă seinn.11" Asia dară d. Steego voiesce se î dămu patru ani ca se ne prosinte unu proieptă de lege pentru complabilitate, voiesce încă se votămuuă lege prin care se stabilimă că și carierile viitórie și Domnitoriulă se fiă datori a mănține ună ministru patru ani la ministerială de financie, sob, daca nu se póte apoi, se remănemu cumă suntomă, căci îmbunătățirile decretate de puterea esecutivă suntă mai bune de cătă legile făcute de adunare. Faptulă este arătă de limpede și în catu niu mai are trebuință d’a fi 11 esplicatu ; și vomă ascepta resultaturu desbaterii de astăzi a Adunării. Una din cele mai mari cestiuni ce avemu la ordinea dilei este organisarea judecătorescă. Nu este cină care se nu înțelegă că d’aci atărnă averea lui, onórea lui, averea și viéța națiunii întrege. Nu este vină care se nu scie că dacă tóte relele s’ar grămădi într’ua națiune de va avea că justiția, națiunea acea a va fi scăpată în curéndă de tóte relele; și din contra, doi sa voră da tóte bunurile îndată ce nu va avea justiția ca de sigură va peri în curîndă. Mai mulți bărbați competing s’tă ocupată și la noi cu organisarea justiției, și d. Boerescu, simțindă mărirea cestiunii a și publicată lucrarea ce a făcută s’a provocată desbaterea publică. Nimino insă n’a respunsă încă, și o ramă tare îngrijiți d’acestă tăcere. Din fericire a ruptu-o d. Nicolae Blaramberg s’a ruptu-o cu tăria cu care trebuia ruptă tăcerea intr’un cestiune de viață seci de marte, cumă este aceaa a organisării judiciarie. D. Blaramberg a publicată un broșiură pe care ne grăbimă a o reproduce spre a da o mai întinsă publicitate. D. Blaramberg propune alegerea judecătorilor. Ar fi puțină, ar fi mai nimicit dacă amu s fice că și noi suntemu d’acésta opiniune, dură va fi multă , și cestiunea va fi tare luată în considerare, amă puea adăoga căscigală ,ăndă vomă dice c’acésta mare și bine facatorie opiniune o susține și d. K Bozianu. Va fi multă căndă vomă dice c’o susține și d. A. Panu. Sperăm« că d. Bosianu va lua cuvântulă, sigură fiindă că de va vorbi va triumfa bini -facatoria sea idole și Patria dumnelui îlă va bine-cuventa în curendu, căndă va vedea binele ce produce judecătorială alesă Păn’atunci esprimămă recunoscința nóstră d–lui Blaramberg pentru lucrarea sea s’o recomandămă cu dinadinsulu d-soră deputați și publicului. In ședința de astădi d. Steege a asplicată cuvintele sale de ori ș’a disu cu nimine nu doreșce mai multă de câtă dominia sa d’a vedea câtă mai curânda legea de contabilitate votată. Dară tocmai pentru ca voiesce sa fiă mai bună cere a sa amăna desbaterea pană mercuri. Adunarea a primitii amănarea. S’a trecută apoi in desbaterea proieptului de organisarea comuneloră. D. Primă Ministru a disă că desbaterea pe article sa s’amie pe Luni ne arendă cu domnia-soa amandamentele ce ar avea a propune, din nenorocire, dupe noi, Adunarea a primită acastă amănare ș’asluferă ședința de astă—^lî s’a perdusă în citirea numai și luarea în considerare a proieptului de loge pentru contabilitate, ș’apoi în votări de maî multe proiecte de legi pentru credite și căteva petițiuni. Ședința victorie pe Luni, ordinea dileî, însemnata Lge a comuneloru. C. A R CÂTEVA CUVINTE asupra unui proedtu de Organiisatiunea Jusficiaria. de NICOLAE BLARAMBERG „Si dans ce tourbillor oii le sort m’a jtté „On ne petit echnpper â ses miile infortnnes „Qu’en preniint une ensoignc, etrange surete, „Pour preserver mou eoeur des souilluies communes -•'„Mon choix est bientöt fait: Justice et verilé.“ W. de Bl. * * * Suulu căte-va dile numai, de căndă se citia intr’unulă diarele cele din mai răspândite ale României uă proiectă de reorganisațiune judiciară, elaborată de d. V. Boerescu, proect care pare a fi dobândită aprobațiunea acelui organă de publicitate și care ne tememă că prin simplicitatea și prin noutatea lui va reuși a amăgi (sedum) și uă mare parte a publicului nostru. Convinși de inconvenientele și de primejdiile ce înfacișează instituțiunea unui judecătoră unică, cine ar înlocui personalulu actuale ală tribunalelor, convinși că de la buna sa p roaca organizațiune a puterei judiciare alinnă mai adesea fericirea sau nenorocirea cetățenilor, căci ce suntu legile cele mai bune, căndă sincera loră aplicațiune nu o chezășuita? nisce sentințe, dire d. Dupin, ca acelea ce se potu citi in scrierile filosofii orii; nu’uinotărătă a1 azurda ore care repesiuni care nădăjduimă voră fi de ajunsă, spre a dovedi viciurile principale ale organisațiunii ce se propune. Sctă că a critica un sistemă de organisațiune judiciariă, nu e lucru Iesne; ca uă asemene întreprindere cere nisce studii, nisce miditațiuni, nisce iscodiri pe care ne-a fostă cu neputință a le face într’ună spațiu de căteva dile, și mai vărtosnită esperiență a lucrurilor, pe care n’o are cine vreo și care în zadară s’ar cere cărților.. . De aceia, cătă pentru noi, am eșitată multă înainte de a întreprinde acestă discuțiune, înainte de a sarda oservațiunele ce se vori citi. Suntu înse împrejurări, unde numai o iertată cuiva de a consulta puterile sale spre a lua uă determinațiune, unde a amâna ună lucru pe mâne «sie ca și căndă ar renunța cineva la dănsulă, căci mâne e câte o dată sinonimă cu prea tânjră!... Dară daca sarcina aceluia ce’si» propune nimică de cătă de a face critica unei organizațiuni judiciare, este așa de grea si cere o esperiință și că preparațiune așa de lungă, nisco studie de dreptu comparată forte grele de făcută chiară în țorele cele mai luminate, ce trebue se fie sarcina, și că trebue se fie de mare răspunderea aceluia ce întreprinde ca legiuitură reorganizațiunea judiciariă a unei tere, a aceluia ce nu se mulțumesce a face uă operă de speculațiune, a enunța numai orecare adeveruri teozetice, dar care voescu a traduce în faptă ideile sale și a modela, ca să dică așa, uă societate întrega dupe inspirațiunile sale, căndu mai virtosă părăsind« căile bătute elu voesce a încerca necunoscutulu. Nu ne indoimm că autorul« proectului era pătrunsă, căndă a întreprinsă lucrarea sa, de tóte aceste greutăți; nu ne indoimă că prindă binele țerii mai presusă de personalitatea sa și neavândă pretențiunea de a fi atinsă perfecțiunea, elu nu va privi cu ochi rei, aceste rânduri, undevnu omă, în suflețită de aceleași simțiminte, se încerca a dovedi partea ce i s’a părută vițială în acea lucrare. Căndă cineva, și mai alesă unu omă de valorea d-lui V. Boerescu, propune ua modificațiune la legile esistente, căndu cineva cere introducerea unei institu |iuni sau abolițiunea unei altia, urméza se aibă cuvinte puternice pentru acesta, urméda se aibă uă scapă. Care dar, ne întrebămă, a fostă scopulă d-lui Boerescu? Fi-va acela de a resolve marea problemă pe care Englitora a cantată în zadară a o resolve; aceea de a ave justiția și de a nu ave tribunale ? Cu tóte că, ijice cineva, nu este acesta adeveratulă progresă pe care urmasa a să dori adeverațiî amici a’i ccitnții ! Mi se pare din contra că cu organisațiunea ce se propune vomă ave tribunale și nu vomă mai avè justiția! Proedulu ce combatemu s’a publicată fără a fi însoțită de nici uă espunere de motive, astăfelă în cătu necunoscăndă adeverata intențiune a autorului, scopul ă ce’șî propune, avantagiele ce aștepta de la reforma ce ar voi s’o vedă introdusă la noi, suntemă reduși a discuta proedulu în sine însuși, abstracțiune făcută de ideile ce au presidală la elaborarea lui. Acesta organisațiune ofereza ea destule garanție justiția cililoru sau celă puțină ofereza ea garanțiele organisațiunii actuali? Acesta organisațiune înfățișată ea vreună avantagiă pentru fiscu și se pute are sacrifica unui asemene avantagiă, fie elă ori cătă de reală, oricât de considerabile, interesele sacre ale justițiabilitară și garanția unei bune administrațiunî a justiției? Acea organisațiune este ea are conformă cu datinile țerei și acele da—tine trebuescă ele are totă dauna respectate și atunci chiară căndu ar fi în oposițiune cu luminele secolului? In sfîrșitu, acea organisațiune contribui va ca la ceva la mersul ă mai repede ală proceseloră și că justiția espeditivă este ore și cea mai bună? Eca cestiabile ce avemă de eșaimn a tu și nădăjduimă că vomă fi destulă de fericiți spre a dovedi că inovațiunea propusă de d. Boerescu nu satisface la nici una din aceste efigințe, ca nu rnfacișeza nici umilă din aceste avantagie. Că bună administrațiune a justiției atîrnă mai victosă de calitățile personale ale judecătorului. Așadară, uă bună lege asupra admisibilității în magistratură este cea d’intăiu chezășiă pentru justițiabili. Căci, cumă este forte anevoe cuiva de a se pronunța cu certitudine asupra valorii și meritului reale ală unui om, trebuie ca cineva în alegerea magistrațiloră se se fie strictă la orecari aparințe, de orecari regulo care singure pot ă sluji de criterium. Numai astăz felu erorile voră fi mai rare și mai sculabili. Și una din două, sau judecători trebuesciî luați dintre omenii cu orecare avere, sau trebuescu bine plătiți. VăcT, ijrie d. Dupin , este pucină asburătoră pentru cetățeni de a vedea starea și vidța loră întregă atimăndă de ómeni în pradă la cele d’ânteiă trebuințe, trebuescă aleși, adaogă a— ceüi jurisconsultă emininte , émeni de care aui trebuință slujbele, era namenii ce au trebuință de slujbe. Și căndă alegerea magistraților nu este lăsată cetățiănilor, inamovibilitatea lor este singura chezășie de neaternare, singuralu scută în contra arbitrariului, deși acea inamovibilitate nu va fi că garanția seriosa , că garanția de ajunsă decătă căndă magistratul» nu va sei că d’asupra lui este uă funcțiune mai importante care póte deveni resplata zelului sau servilismului seu. Și pentru acesta ar trebui ca înaintările se nu se facă decătă cupe uă bâtă de presintațiunea curțilmră. Lucru nu e fără exemplu în istoria, căci acestă dreptă îl avea vechiulă parlamentă ală Franciei (a vedea viața lui Henric ală IV. de Herdouin de Perefixe.) Amovibilitatea nu s’ar pute menține, deși o unulă din elementele răspunderii, decătă daca dreptul de a alege pe judecători ar fi conferatu cetățiăniloru. Și fiindu că vorbimă de elecțiunea magistraților, se adaugamă că una asemenea dreptă nu are nimică de incompatibile cu ordinea de lucruri statornicită la noi, căci suntă țere despotice chiară, precum ă î Russia de exemplu, unde judecătorii sau celă puțină orecari clase de judecători sunt electivi, și unde noblețea , burgesia și țăranii concură fiecare în limitele drepturilor ă loră la acea elecțiune. Și nu averea ore chiară astăze judecători aleși la tribunalele de comerciă? Bacă pe scurtă ceea ce dinpreună cu trei grade de jurdicțiune și cupu-