Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)

1864-04-20

AM LV­ALU OPI ALE A. VOIESCE ȘI VEI PUT.t. C mir l­­­l­i.­r Pe i — — let 128 — 152 l’e ț<?Jc luni — „ iM — 70 Pe tpțî l««í — „ 32 — 38 Pe nil lunii — „ 11 — 1‘nfl exemplarii 24. par: Pentru Paris pe trimestru tt. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a Din causa serbătoriloră Invinării 4­ ariulü nu va eși Marți și Mer­curi. LEGEA COMUNELORU și LEGEA CONSILIELORU DISTRICTUALE, punt de neapărată a fi in mâna fie­cărui cină. Se află de vintrare la administrațiunea Romanului căte unu sfanții una. Preve­­nirü publiculu­i se grăbi a se lua căci edițiunea este forte mică și în curîndu­ nu vor­ mai putea găsi. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciu particulară alu Romanului). Fridericia, 29 Aprilie. Danesii au deșpărtat și astăzi Fredericia lâsăndu mul­te tunuri. Austriacii ocupă cetatea Hamburg. Generalului danese Hegerman se retrage la spatele lui Fiord făr’a prii­­mi lupta. REVISTA POLITICĂ. BI CU MUSCI ‘69 Piiaru. Omenirea creștina căută învitărea și noi amu remasă cu epitafură în mi­j'­loculă Adunării. Ușiele templului s’aă închisă și guverniilă a făgăduită, și s’aă găsită omeni cari au crezută, că va face elă inviuărea. Ore cumă se chiamă acela care perm Ant­u-și mințile ar crede că m­ă guvernă ar pute se-i dea altă minte mai bună de cătă a lui ? Gumă s’nr chiămn acela care avendu m­ă mortă pa masă ar crede că capitan Costache Chehaia, luăndă sa biciuită pe mortă, ar pute, prin biciu­ă seű, să-i dea su­fle­tă ? Cu tóte acestea âcă situațiunea. Se lasă cu dată lumea se serbeze învinărea prin bicie, și s’amănămă pen­tru astă­­zi ori­ce desbatere, ca se sfir­­șimă publicarea procesului verbale d­ă ședinței de la 13 Aprilie și ca se pată publiculă, spre a judeca cestiunile in deplin«* cunoscință, se citască astă­z­i opțiunile și credințele părții stânge a Adunării, exprimate in acea ședință de către d. Ion Brătianu. Din afară, ce mai avem și astă­zi mai însemnată este că unele fete din V­iena stăruescă în opiniunea că con­ferințele de la London se vor­ schimba în congresă în care se va desbate din nou, acolo, despre viața nósträ d’aci. Și de ce străinii se nu ne trateze astă­­felă căndă vedă că înse­șî guvernele nóstre ne desprețuescă și că noi ne’n­­chinăm c ’naintele vestiți de Ia Velceo ca judecătorii cei —Ticăloși Mă­ria— Ta.“­ Tele­foile din Viena crede că chiară acelă congresă nu va pută aduce de câtă resbelă. D. Steege ministru de financie a plecată la Paris. C. A. R. Adunarea Electivă a Ședința de la 13 Aprilie 1861. Li’ptu Președinții d-lui Costache Cretzulescu. (A vede No. de ieri). (Ceremu ertare că în publicarea rocesului verbale de ori, din scăpare e vedere relnaseră urmatóriele linie in discursulă d. Boerescu). U. Boerescu. Dar unu cuvântă cu are d. Ministru se crede forte a ne taca și pe care mai multă decătă p­­ară, i-a plăcută a­ Ie aduce in desbateri ne astre este cestiunia Craiovei, cestiu­­ea Ploioseiloru, trimiterea nóstru la artea de casațiune, la care revine cu iji ce ocasiune. Dar bine-voiască d­ inistru a-și aduce aminte că pentru te aceste cestiuni noi ne-amă dată ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANU No. 48. LUNI, 20 APRILIU 1864. ILUMINEZĂ-TE ȘI VEI i­l. Abonament­ulu in BucureștiT. Pasagi- Keniahin No. 48. — în districte la: Co­respozubnții­­ Jiarului și prin Poștă. — La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’ad­­­cienmie Couiddie, Nr. 5.— Adm­­inistra­­torele farului O. Gr. Serurie, AMUXCIUBILE, liniă de 30 litere — 1 — lefi. Inssrjiuoi și reclame, linia 3 — „ suma, lucrurile s’aă lămurită, pricina s’a terminată și posițiunea nóstru e limpede. Ești ore și d-sa n­­ aceeași posițiune? De ce d. Ministru, căndă face asemenea alusiuni, nu se găn­­desce că, daca atacă pe cine­va, este tocmai pe d-sa? fiindu­că scriu toți, și d-sa nu cresju se fi uitată, că are asupra-i u­ă șiră de acusațiunî grave din partea Adunării din Iași, acusațiune de care nici pină astă­di nu s o spă­lațiŭ, fiindu că acea cisliune e încă pen­dinte, încă nelămurita, și pe cătă timpii de gâtulă d-lui ministru stă atirnata povara unei acusări a Adunării națio­nale care și a studi­ală apasă, e de mi­rare cum ii mai pute ridica capul, a se uita la alții și a se cerca se-i atace în ceea ce ei nu mai potu fi vulnera­­bili. (Aplause). D. Președinte al­ Consiliului. Cred­ă, d­leră, că veți sei­a aprecia motivele care -mi impună o datoriă de a nu res­­punde la amabilele personalități indr­ep­­tate de d-nu Boerescu în contra meu. Nici respectul­ ce datorescă onor. A­­dunări, nici demnitatea posițiunii în care mo aflu nu-mi permită de a me co­bori pe terămură unei asemenea dis­ensiuni. Vorbiți, d­­ore, de trecerea la or­dinea (finei și punerea la dosară a a­­cuzării ce mi s’o făcută in Adunarea din Iași? Ei bine, d-loru, scotețî la lumină acelă dosariă luați d-vóstra a­­cea acusațiune, formulați-o,insușițivu-o, și suntă gata în acesta momentu a ve răspunde și a limpezji situațiunea multă mai bine decum și-aă lămurHu-o d-nii Boerescu, Costaforu și Epurenü. Luați, d-loră, dosarulu și veți găsi că atunci mi s’a făcută unu actu de acusațiune că­ntnu alungată pe Mitropolită, pe urmă că am introdusă in Moldova regulamen­­tulă slugilară, ală d-luî Ion Ghica. In comitetulă acela care a fostă numită ea se me acuse și se ve­dea în jude­cată a fostă onor. d. L. Catargiu, Cor­nea și EpuranU Grigore. ... D. L. Catargiu. Ve înșelați, d-Îe. Ceră cuvântul D. R. Președinte alu Consiliului. Era d-nil­or Epuranu și Cornea și prin urmare nu e lucru greu de ințelesă pen­tru ce acești ou, domni figurază și în presents moțiune. D-soră, cătă pentru ruine și co­legii mei, noi nu voimă se ne punemă în luptă cu Camera. Camera nu are în­credere în noi n ci bine, n’are decătă se-șî dea votulă; ne vomă duce la tron și ne vomă da dem­isiunea, și tronulu va alege: nici ună momentă nu vomă ședa pe ace­ste bance sub votul ă d-v. de blamu. Dară ăncă o dată am 0110- rea a ve «Ilie — dupe cumă v’a spus’o și colegulă meu de la financie,— bine­voiți, d-loră, a ve gîndi ca astă—și d-v. nu dați u­ă votă de blama per­­sonelor­, miniștrilor­, ci legii rurale, legii rurale care vi s’a înfățișată de ministeriul­ Cogâlniceanu, și dovadă d-loru, este că cu ocasiunea acestui votă ați analizat­ și ați criticată tóte părțile legii rurale. Spuneți-o dâră curată și nu ve mai ascundețî, spune­­ți-o că aci nu voiți se vedeți, nu voiți se fie faciă m­ă ministerisi, care se aibă altă opiniune de cătă aceea a majori­­tății de anulă trecută. In cătă pri —­vesce am­endamentală d­v. nu mai di­­ceți cum că voiți se ve­împăcați, căci atunci nu veniați cu ună asemine pro­iectă, fără a ve înțelege cu m­iniste­­rială, căci atunci nu ve ascundeați de către chiară minoritatea delegațiloră comitetului d-vóstră, pină în ijiua dupe urmă d-vóstra n’ou­ voită a ve arăta lucrarea colegiloru d-vóstră, dovadă o că proiectulă d-v. a venită tipărită și tipărită unde? nu ia tipografia Sta­tului, dupe curau s’a fostă tipărită a­­cola ală guvernului; c­intr’o tipografie clandestină, — ară proiectulă minori­tății s’n citită manuscris« Așia dâră, d-loru, se simți sinceri și se nu mai totă vorbim­ŭ de împăcare. Ați votată o lege de presă pe care eu areă combatut’o, — și d-vostre care cereți paza ei V’ați ferită de o se face cunoscută numele tipografiei atîtă pe raportă câtă și pe amenda­mente. Cumă se pute numi acesta? Eă, d-loră amă intentată procesă tu­­turoră tipografilor­, și speră că voi­ dovedi ave tipografie clandestină. — Acurdă, d-loră, terminându, îmi per­­mitți a vă mai face o singură întrebare. Oare, d-loră, pentru că veți pute vota o lege în deplină libertate și cumă se cuvine, are pentru aceea ne dați bla­­mului? încă o dată, dară, în numele Gu­vernului constituționale vă rligămă să nu ve pripiți. D. Ion Brătianu. Dați’mi voiă, do­mnilor», se proti­stefjü mai intern con­tra cuvintelor e­mise onor- Preșe­dinte al­ Cabinetului, că raportul­ co­­misiunii ar fi tipărită la o tipografiă clandestină. Nu, de­ se Mnîst­ra, re­­presentațiunea naționale. Parlamentulă română n’are nevoe de tipografii clan­destine, nu este redusă la acea estre­­mitate, și d’ar fi asta n’or face onore guvernului, protesteză in numele Adu­nării contra acestora cuvinte. Așii voi asemenea se rectifică­­ jG sele onor. Prim-Ministru, care, dupe cum­ă a repetită cuvintele mele, m’a În­credințată că nu le-a ințelesă bine. N’anm onor, mei colegi din Comitetă aă ascunsă de mice proiec­­tulă d-loră de lege asupra clăcașilor, și că n’amă solută opiniunea d-lor de câtă în minutul 11 din urmă, ci amu­­ zisă că amu adusă nu speranța ci credința, pentru că vedeamă că primejdia e mare, că în fine vomă pute ajunge la o u­­nire, că vomă pute face ca în acesta mare cestiune Camera se fie unanimă, și de aceea nu mi’amă redactată de câtă forte tărțjtă am­endamentulă meă, iară nu, o mai repetă, că’mi ou ascunsă părerea d-loră. m­e. Acumă, D-loră, se viu la cesti­Posițiunea mea ș’a unora din a­­micii mei e forte grea. Ne aflămă în facia unui guvernă ale căruia acte nu le putem lua pe respunderea nóstra, do­are­ce elfi s’a­puifi­ca adversariu ală ideelor­ și principiilor­ nóstre. De altă parte nu me potu pronunța pentru moțiune, fundă cu nu vedă ce represintă acastă moțiune; nu redă sub ce drepelă se înfățișază, sau ca­­re’s e programa...................... D. D. Ghica. Ordinoa. U. I. Brătianu. Cuvêntulu de or­dine, d-lorü, l’a 4>se Ș*­une ministru ală lui Louis Philippe: ordinea dom­­neseo la Warszawa; dérü ea pentru că nu suntă revoluționară de plăcere ci prin convingere, căndă nu mai este altă m­ijălocă de mântuire, de acea­a nici nu suntă pentru ordinea a ceea ce Ru­sia zice că esistă in Varșiava. Domniloră, daca ași fi avutu 0­­nare se fiă aici de la începutulă se­siunii, căndă ministerială acesta a ve­nită cu cuventulü de conciliare, că chiară de atunci v’aș să fi spusă opini­­unea mea că nu înțeleg« acestă cu­vântă de conciliază în gura guvernu­lui actuală, și ași fi dorită se nu se repete. Conciliare între cine? Nu ser­viți astăzelu puterea esecutivă, din con­tra îi faceți reu­m­erăudă că este o scisiune care dăinuește de doui ani. Oi Apoi d’ar fi asta ce reă i-ați face! Nici cuvintele de constitutionalisms pe mine nu m’au amăgită. Eă amu înce­pută, cumă vedeți, se alb scă, și nu mai crdtă la cuvinte ; și nu numai că nu credu în cuvinte, dară nici chiară in cea-a ce mulți, în virgina loru cre­dința, mai au încredere, adică în cea-a ce e scrisă; nu mai credi nici in bi­nele ce ar pută face legile. — Ați vo­ită se ve faceți ună mare merită s’aă votată mai multă legi. Bă, dori­că­m­loră, amă asistată In constituanta fran­­cesă care a reformată totă ca se În­temeieze republica. Se făceau dară le­gile pe tota 4*oa, și ele ne face să e» consimpțimântulă chiară d­ă acelora care voiau se derîme acele instituțiunî, și scrți asemene că tóte «cele legi, cu republica cu totă, s’aă dusă într’ună minută. Buna credință, intențiunea a­­celuia care este le guvernă îmi dă credința oru nu legile. Amă 4îsă mai demnă­ 41 1« parti­culară, d-lui ministru primariă, ai fostă dibactă se vii și s’aderezi la o mul­țime de legi cari erau liberale, cari măr­­ginea puterea esecutivă, dar de ce le-ai oprită aci? de ce puterea esecutivă n’a mersă mai departe? de ce s’a o­ pus­ la legea gazdei naționale? de ce n’a prom«­g­ata-o, și încă de ce n’a dată și constituțiunea cea mai liberale. Și se o sancționeze, se o promulge în­dată? și atunci camera ar fi fostă pen­tru ostenelele sale, țara pentru bucu­ria sa, și, în faptă.. .­­Domnu Brătianu ca o hărtiă, o îndoiesce, s’o bate cu mâ­na, aretândă astăfelu că legea se pro­mulgă dară prin aplicarea mei se lur­­tesce.­ D-loru, de la începută nu mi-a plăcută ministerială, cu tóte că se com­pune in parte și de amici ai mei pe care-o iubescă, și Cori au fostă multă vrem­e de aceleași opiniuni cu mine; dară suntă și­­ noțiuni cari schimbă pe u­nii om­eni și care-i facă se vadă lu­crurile altătolO dupe cumă suntă; căci o’amă v* 4utŭ i se vifi cu francheță se organisese țara într’ună modă libe­rală, într'ună modă care se dea ga­ranție că o se simă tari în facia ori­că­­roră împrejurări, că societatea nóstru o se fie la adăpostă, chiară dacă va veni vr’o dată nenorocirea de o inva­­siune. N’o mă vezută acea lucrare, o repetă. Sculele se află totă In mise­­rabila stare din nainte, vorbescă mai cu samă d’acele din sate. Și daca, pre cumă a­r^isu d. Boerescu, te ai pusă d-le ministru ca singurulă apărătoriă ală țeranului, adeveratnlă bine ce oi face nu stă în o bucată dr pdmentu cu ună pogonă mai mică sau mai mare, ci folosulă realii ce i-omă aduce este se-i dămă mijlocele prin care se po­­tă lua o educațiune, se se facă ună a­­deverată cetățeanii Românii, una ade­­verată membru alu societății, (aplause) și cândă me uită se vedu dacă ve gîn­­diți la acestea, nu vede nimică. N’aară vezută că este o administrațîune în țara Românască; administrațiunea e ca în vremea vechiă; nu scie, nu caută a ’mplini altă misiune de­câtă acea de a ne cere biru; aci este totă rolul el, tó­­tă activitatea administrațiunii. Me uită se vedă la ce­te gânde­­sei, care este calea pe care voiesci se duci țara, și nu vedă nimică schimbată in tm­pu de șase luni, cândă, nu în șa­­se luni, dară chiară într’uă lună, cândă este ună guvernă care are în adeveră cugetări, națiunea simple pe ce te vămă voiesce d­e a merge. Și fiindu că n’am­u ve4ut fi nici ua schimbare de chiar și că m­ie mi-e­târnă mai multă de despo­­tismul, care vine suptă masca libera­lismului, de­câtă de despotismul și francă, curată. . . (Aplause). Domniloră, cândă dicu că suntă conservatoră, pare că suntă mulți din­tre d-stră care suridă, dară când * dicu ca suntă revoluționară, me credeți mai toți. (Rîsete). Negreșita domniloră, nimeni nu pare se bănuiască că nu suntă demo­crată sau liberală, clară, c-loră, toc­mai fiindă că suntă democrată suntă și celei mai devotată amică ală organisă­­rii țerei cu instituțiuni liberale, cu in­­stituțiuni de acelea cari singure ne potă pone In stare d’a face faciă la tóte periclele de cari amu putea fi amenin­țați, tocmai de acea voiescu ca cu nici uă cestiune, cu nici una, se nu se ser­­vască ministeriului ca de ua armă, căci sciă că cela care se servesce de dinsele ca de­uă armă are se lovască mâne drepturile și libertățile națiunii, și o dată scăpate de aceste libârtăți, să frângă apoi și arma cu care s’a servită și care, dupe succesă, i-ară de­veni de prisasă și chiară periculosâ in mânile­ sale. D-loru, s’a 4asă în mai multe rân­­duri că ministerulu na ne-a dată nici o probă, nici în țară că merge pe a­­deveratulu terema liberală,­ nici afară că în adeveră veghiază asupra intere­­seloră țerei­­a atinsă onor. d. D. Ghi­­ca cestiunea călugăriloru; ei­ d-loră, pentru mine acastă cestiune a fostă fórte importantă. Mi-e temă d-loru, ’rai-o târnă multe, ca nu cumĕ-va când amă mai avea nenorocirea se calce străinulâ pe pamêntul­ nostru, — și scimfi care e acelă străină, — ’mi-e târnă multă ca nu cumă-va clorulă se creadă că numai în străini póte se gă­­sască siguranția sa. . . (Aplause). Nu suntă bigotă, dară trebue se respectămă superstițiunile, nu trebue să le dămă lovitu­re așa brusco ca să nu esasperămă pe ómeni pînă a-și dori scăparea în brațele străinului. Apoi, d-loră, și cestiunea Monas­­tireloră Închinate în modulă cumă s’a adusă în Adunare și cumă s’a dată se se voteze acea lege, pe mine m’a în­fiorată, și amă 4isă, a compromis’o pină astă­ții guvernulă, și astă­di încă îi dă o lovitură mai mare de­câtă t­­e celelalte, fiindă că era de datoriă, ci mare necesitate, ca acastă cestiune, cândă a venită m­aintea Camerei, se se fi trăiatu într’ună modă fórte seriosă. Era de mare trebuință, d-loră, ca man­datarii acestei țeri se dovedască tit­lurile care le dă dreptulö se ie acele monastiri din mănele Grecilor­. Nu­mai printr’ună asemenea modă, faptul­ acela ar fi avută o tărie înaintea Eu­ropei, iar nu tăria din Jurnale și foile volanți, care se dau­ pe supru mână. Numai când ă acele titluri se discutau, se afirmaă într’ună modă oficial», nu­mai atunci faptul a avea o autoritate mare și nu se mai putea f*ce, pre­­cumü aă t­îsu Jurnalele străine, ca și Adunarea a procesă dintr’unu senti­­mentă de cupiditate, de lăcomiă, ș’a­­tunci, 4icu n’amă fi fostă ospuși la crescerea cifrei de indemnitate, care și acea­ a câtă s’a dată, lipsindă des­bateriie, nu sc­ă pentru ce s’a dată, nu sciu pentru ce s’a votată. Dară, d-loră,

Next