Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)
1864-04-20
AM LVALU OPI ALE A. VOIESCE ȘI VEI PUT.t. C mir lli.r Pe i — — let 128 — 152 l’e ț<?Jc luni — „ iM — 70 Pe tpțî l««í — „ 32 — 38 Pe nil lunii — „ 11 — 1‘nfl exemplarii 24. par: Pentru Paris pe trimestru tt. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a Din causa serbătoriloră Invinării 4 ariulü nu va eși Marți și Mercuri. LEGEA COMUNELORU și LEGEA CONSILIELORU DISTRICTUALE, punt de neapărată a fi in mâna fiecărui cină. Se află de vintrare la administrațiunea Romanului căte unu sfanții una. Prevenirü publicului se grăbi a se lua căci edițiunea este forte mică și în curîndu nu vor mai putea găsi. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciu particulară alu Romanului). Fridericia, 29 Aprilie. Danesii au deșpărtat și astăzi Fredericia lâsăndu multe tunuri. Austriacii ocupă cetatea Hamburg. Generalului danese Hegerman se retrage la spatele lui Fiord făr’a priimi lupta. REVISTA POLITICĂ. BI CU MUSCI ‘69 Piiaru. Omenirea creștina căută învitărea și noi amu remasă cu epitafură în mij'loculă Adunării. Ușiele templului s’aă închisă și guverniilă a făgăduită, și s’aă găsită omeni cari au crezută, că va face elă inviuărea. Ore cumă se chiamă acela care perm Antu-și mințile ar crede că mă guvernă ar pute se-i dea altă minte mai bună de cătă a lui ? Gumă s’nr chiămn acela care avendu mă mortă pa masă ar crede că capitan Costache Chehaia, luăndă sa biciuită pe mortă, ar pute, prin biciuă seű, să-i dea sufletă ? Cu tóte acestea âcă situațiunea. Se lasă cu dată lumea se serbeze învinărea prin bicie, și s’amănămă pentru astăzi orice desbatere, ca se sfirșimă publicarea procesului verbale dă ședinței de la 13 Aprilie și ca se pată publiculă, spre a judeca cestiunile in deplin«* cunoscință, se citască astăzi opțiunile și credințele părții stânge a Adunării, exprimate in acea ședință de către d. Ion Brătianu. Din afară, ce mai avem și astăzi mai însemnată este că unele fete din Viena stăruescă în opiniunea că conferințele de la London se vor schimba în congresă în care se va desbate din nou, acolo, despre viața nósträ d’aci. Și de ce străinii se nu ne trateze astăfelă căndă vedă că înseșî guvernele nóstre ne desprețuescă și că noi ne’nchinăm c ’naintele vestiți de Ia Velceo ca judecătorii cei —Ticăloși Măria— Ta.“ Telefoile din Viena crede că chiară acelă congresă nu va pută aduce de câtă resbelă. D. Steege ministru de financie a plecată la Paris. C. A. R. Adunarea Electivă a Ședința de la 13 Aprilie 1861. Li’ptu Președinții d-lui Costache Cretzulescu. (A vede No. de ieri). (Ceremu ertare că în publicarea rocesului verbale de ori, din scăpare e vedere relnaseră urmatóriele linie in discursulă d. Boerescu). U. Boerescu. Dar unu cuvântă cu are d. Ministru se crede forte a ne taca și pe care mai multă decătă pară, i-a plăcută a Ie aduce in desbateri ne astre este cestiunia Craiovei, cestiuea Ploioseiloru, trimiterea nóstru la artea de casațiune, la care revine cu iji ce ocasiune. Dar bine-voiască d inistru a-și aduce aminte că pentru te aceste cestiuni noi ne-amă dată ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANU No. 48. LUNI, 20 APRILIU 1864. ILUMINEZĂ-TE ȘI VEI il. Abonamentulu in BucureștiT. Pasagi- Keniahin No. 48. — în districte la: Corespozubnții Jiarului și prin Poștă. — La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’adcienmie Couiddie, Nr. 5.— Administratorele farului O. Gr. Serurie, AMUXCIUBILE, liniă de 30 litere — 1 — lefi. Inssrjiuoi și reclame, linia 3 — „ suma, lucrurile s’aă lămurită, pricina s’a terminată și posițiunea nóstru e limpede. Ești ore și d-sa n aceeași posițiune? De ce d. Ministru, căndă face asemenea alusiuni, nu se găndesce că, daca atacă pe cineva, este tocmai pe d-sa? fiinducă scriu toți, și d-sa nu cresju se fi uitată, că are asupra-i uă șiră de acusațiunî grave din partea Adunării din Iași, acusațiune de care nici pină astădi nu s o spălațiŭ, fiindu că acea cisliune e încă pendinte, încă nelămurita, și pe cătă timpii de gâtulă d-lui ministru stă atirnata povara unei acusări a Adunării naționale care și a studială apasă, e de mirare cum ii mai pute ridica capul, a se uita la alții și a se cerca se-i atace în ceea ce ei nu mai potu fi vulnerabili. (Aplause). D. Președinte al Consiliului. Credă, dleră, că veți seia aprecia motivele care -mi impună o datoriă de a nu respunde la amabilele personalități indreptate de d-nu Boerescu în contra meu. Nici respectul ce datorescă onor. Adunări, nici demnitatea posițiunii în care mo aflu nu-mi permită de a me cobori pe terămură unei asemenea disensiuni. Vorbiți, dore, de trecerea la ordinea (finei și punerea la dosară a acuzării ce mi s’o făcută in Adunarea din Iași? Ei bine, d-loru, scotețî la lumină acelă dosariă luați d-vóstra acea acusațiune, formulați-o,insușițivu-o, și suntă gata în acesta momentu a ve răspunde și a limpezji situațiunea multă mai bine decum și-aă lămurHu-o d-nii Boerescu, Costaforu și Epurenü. Luați, d-loră, dosarulu și veți găsi că atunci mi s’a făcută unu actu de acusațiune căntnu alungată pe Mitropolită, pe urmă că am introdusă in Moldova regulamentulă slugilară, ală d-luî Ion Ghica. In comitetulă acela care a fostă numită ea se me acuse și se vedea în judecată a fostă onor. d. L. Catargiu, Cornea și EpuranU Grigore. ... D. L. Catargiu. Ve înșelați, d-Îe. Ceră cuvântul D. R. Președinte alu Consiliului. Era d-nilor Epuranu și Cornea și prin urmare nu e lucru greu de ințelesă pentru ce acești ou, domni figurază și în presents moțiune. D-soră, cătă pentru ruine și colegii mei, noi nu voimă se ne punemă în luptă cu Camera. Camera nu are încredere în noi n ci bine, n’are decătă se-șî dea votulă; ne vomă duce la tron și ne vomă da demisiunea, și tronulu va alege: nici ună momentă nu vomă ședa pe aceste bance sub votul ă d-v. de blamu. Dară ăncă o dată am 0110- rea a ve «Ilie — dupe cumă v’a spus’o și colegulă meu de la financie,— binevoiți, d-loră, a ve gîndi ca astă—și d-v. nu dați uă votă de blama personelor, miniștrilor, ci legii rurale, legii rurale care vi s’a înfățișată de ministeriul Cogâlniceanu, și dovadă d-loru, este că cu ocasiunea acestui votă ați analizat și ați criticată tóte părțile legii rurale. Spuneți-o dâră curată și nu ve mai ascundețî, spuneți-o că aci nu voiți se vedeți, nu voiți se fie faciă mă ministerisi, care se aibă altă opiniune de cătă aceea a majorității de anulă trecută. In cătă pri —vesce amendamentală dv. nu mai diceți cum că voiți se veîmpăcați, căci atunci nu veniați cu ună asemine proiectă, fără a ve înțelege cu ministerială, căci atunci nu ve ascundeați de către chiară minoritatea delegațiloră comitetului d-vóstră, pină în ijiua dupe urmă d-vóstra n’ou voită a ve arăta lucrarea colegiloru d-vóstră, dovadă o că proiectulă d-v. a venită tipărită și tipărită unde? nu ia tipografia Statului, dupe curau s’a fostă tipărită acola ală guvernului; cintr’o tipografie clandestină, — ară proiectulă minorității s’n citită manuscris« Așia dâră, d-loru, se simți sinceri și se nu mai totă vorbimŭ de împăcare. Ați votată o lege de presă pe care eu areă combatut’o, — și d-vostre care cereți paza ei V’ați ferită de o se face cunoscută numele tipografiei atîtă pe raportă câtă și pe amendamente. Cumă se pute numi acesta? Eă, d-loră amă intentată procesă tuturoră tipografilor, și speră că voi dovedi ave tipografie clandestină. — Acurdă, d-loră, terminându, îmi permitți a vă mai face o singură întrebare. Oare, d-loră, pentru că veți pute vota o lege în deplină libertate și cumă se cuvine, are pentru aceea ne dați blamului? încă o dată, dară, în numele Guvernului constituționale vă rligămă să nu ve pripiți. D. Ion Brătianu. Dați’mi voiă, domnilor», se protistefjü mai intern contra cuvintelor emise onor- Președinte al Cabinetului, că raportul comisiunii ar fi tipărită la o tipografiă clandestină. Nu, de se Mnîstra, representațiunea naționale. Parlamentulă română n’are nevoe de tipografii clandestine, nu este redusă la acea estremitate, și d’ar fi asta n’or face onore guvernului, protesteză in numele Adunării contra acestora cuvinte. Așii voi asemenea se rectifică jG sele onor. Prim-Ministru, care, dupe cumă a repetită cuvintele mele, m’a Încredințată că nu le-a ințelesă bine. N’anm onor, mei colegi din Comitetă aă ascunsă de mice proiectulă d-loră de lege asupra clăcașilor, și că n’amă solută opiniunea d-lor de câtă în minutul 11 din urmă, ci amu zisă că amu adusă nu speranța ci credința, pentru că vedeamă că primejdia e mare, că în fine vomă pute ajunge la o unire, că vomă pute face ca în acesta mare cestiune Camera se fie unanimă, și de aceea nu mi’amă redactată de câtă forte tărțjtă amendamentulă meă, iară nu, o mai repetă, că’mi ou ascunsă părerea d-loră. me. Acumă, D-loră, se viu la cestiPosițiunea mea ș’a unora din amicii mei e forte grea. Ne aflămă în facia unui guvernă ale căruia acte nu le putem lua pe respunderea nóstra, doarece elfi s’apuifica adversariu ală ideelor și principiilor nóstre. De altă parte nu me potu pronunța pentru moțiune, fundă cu nu vedă ce represintă acastă moțiune; nu redă sub ce drepelă se înfățișază, sau care’s e programa...................... D. D. Ghica. Ordinoa. U. I. Brătianu. Cuvêntulu de ordine, d-lorü, l’a 4>se Ș*une ministru ală lui Louis Philippe: ordinea domneseo la Warszawa; dérü ea pentru că nu suntă revoluționară de plăcere ci prin convingere, căndă nu mai este altă mijălocă de mântuire, de aceaa nici nu suntă pentru ordinea a ceea ce Rusia zice că esistă in Varșiava. Domniloră, daca ași fi avutu 0nare se fiă aici de la începutulă sesiunii, căndă ministerială acesta a venită cu cuventulü de conciliare, că chiară de atunci v’aș să fi spusă opiniunea mea că nu înțeleg« acestă cuvântă de conciliază în gura guvernului actuală, și ași fi dorită se nu se repete. Conciliare între cine? Nu serviți astăzelu puterea esecutivă, din contra îi faceți reumerăudă că este o scisiune care dăinuește de doui ani. Oi Apoi d’ar fi asta ce reă i-ați face! Nici cuvintele de constitutionalisms pe mine nu m’au amăgită. Eă amu începută, cumă vedeți, se alb scă, și nu mai crdtă la cuvinte ; și nu numai că nu credu în cuvinte, dară nici chiară in cea-a ce mulți, în virgina loru credința, mai au încredere, adică în cea-a ce e scrisă; nu mai credi nici in binele ce ar pută face legile. — Ați voită se ve faceți ună mare merită s’aă votată mai multă legi. Bă, doricămloră, amă asistată In constituanta francesă care a reformată totă ca se Întemeieze republica. Se făceau dară legile pe tota 4*oa, și ele ne face să e» consimpțimântulă chiară dă acelora care voiau se derîme acele instituțiunî, și scrți asemene că tóte «cele legi, cu republica cu totă, s’aă dusă într’ună minută. Buna credință, intențiunea aceluia care este le guvernă îmi dă credința oru nu legile. Amă 4îsă mai demnă 41 1« particulară, d-lui ministru primariă, ai fostă dibactă se vii și s’aderezi la o mulțime de legi cari erau liberale, cari mărginea puterea esecutivă, dar de ce le-ai oprită aci? de ce puterea esecutivă n’a mersă mai departe? de ce s’a o pus la legea gazdei naționale? de ce n’a prom«gata-o, și încă de ce n’a dată și constituțiunea cea mai liberale. Și se o sancționeze, se o promulge îndată? și atunci camera ar fi fostă pentru ostenelele sale, țara pentru bucuria sa, și, în faptă.. .Domnu Brătianu ca o hărtiă, o îndoiesce, s’o bate cu mâna, aretândă astăfelu că legea se promulgă dară prin aplicarea mei se lurtesce. D-loru, de la începută nu mi-a plăcută ministerială, cu tóte că se compune in parte și de amici ai mei pe care-o iubescă, și Cori au fostă multă vreme de aceleași opiniuni cu mine; dară suntă și noțiuni cari schimbă pe unii omeni și care-i facă se vadă lucrurile altătolO dupe cumă suntă; căci o’amă v* 4utŭ i se vifi cu francheță se organisese țara într’ună modă liberală, într'ună modă care se dea garanție că o se simă tari în facia oricăroră împrejurări, că societatea nóstru o se fie la adăpostă, chiară dacă va veni vr’o dată nenorocirea de o invasiune. N’o mă vezută acea lucrare, o repetă. Sculele se află totă In miserabila stare din nainte, vorbescă mai cu samă d’acele din sate. Și daca, pre cumă ar^isu d. Boerescu, te ai pusă d-le ministru ca singurulă apărătoriă ală țeranului, adeveratnlă bine ce oi face nu stă în o bucată dr pdmentu cu ună pogonă mai mică sau mai mare, ci folosulă realii ce i-omă aduce este se-i dămă mijlocele prin care se potă lua o educațiune, se se facă ună adeverată cetățeanii Românii, una adeverată membru alu societății, (aplause) și cândă me uită se vedu dacă ve gîndiți la acestea, nu vede nimică. N’aară vezută că este o administrațîune în țara Românască; administrațiunea e ca în vremea vechiă; nu scie, nu caută a ’mplini altă misiune decâtă acea de a ne cere biru; aci este totă rolul el, tótă activitatea administrațiunii. Me uită se vedă la cete gândesei, care este calea pe care voiesci se duci țara, și nu vedă nimică schimbată in tmpu de șase luni, cândă, nu în șase luni, dară chiară într’uă lună, cândă este ună guvernă care are în adeveră cugetări, națiunea simple pe ce te vămă voiesce de a merge. Și fiindu că n’amu ve4ut fi nici ua schimbare de chiar și că mie mi-etârnă mai multă de despotismul, care vine suptă masca liberalismului, decâtă de despotismul și francă, curată. . . (Aplause). Domniloră, cândă dicu că suntă conservatoră, pare că suntă mulți dintre d-stră care suridă, dară când * dicu ca suntă revoluționară, me credeți mai toți. (Rîsete). Negreșita domniloră, nimeni nu pare se bănuiască că nu suntă democrată sau liberală, clară, c-loră, tocmai fiindă că suntă democrată suntă și celei mai devotată amică ală organisării țerei cu instituțiuni liberale, cu instituțiuni de acelea cari singure ne potă pone In stare d’a face faciă la tóte periclele de cari amu putea fi amenințați, tocmai de acea voiescu ca cu nici uă cestiune, cu nici una, se nu se servască ministeriului ca de ua armă, căci sciă că cela care se servesce de dinsele ca deuă armă are se lovască mâne drepturile și libertățile națiunii, și o dată scăpate de aceste libârtăți, să frângă apoi și arma cu care s’a servită și care, dupe succesă, i-ară deveni de prisasă și chiară periculosâ in mânile sale. D-loru, s’a 4asă în mai multe rânduri că ministerulu na ne-a dată nici o probă, nici în țară că merge pe adeveratulu terema liberală, nici afară că în adeveră veghiază asupra intereseloră țereia atinsă onor. d. D. Ghica cestiunea călugăriloru; ei d-loră, pentru mine acastă cestiune a fostă fórte importantă. Mi-e temă d-loru, ’rai-o târnă multe, ca nu cumĕ-va când amă mai avea nenorocirea se calce străinulâ pe pamêntul nostru, — și scimfi care e acelă străină, — ’mi-e târnă multă ca nu cumă-va clorulă se creadă că numai în străini póte se găsască siguranția sa. . . (Aplause). Nu suntă bigotă, dară trebue se respectămă superstițiunile, nu trebue să le dămă loviture așa brusco ca să nu esasperămă pe ómeni pînă a-și dori scăparea în brațele străinului. Apoi, d-loră, și cestiunea Monastireloră Închinate în modulă cumă s’a adusă în Adunare și cumă s’a dată se se voteze acea lege, pe mine m’a înfiorată, și amă 4isă, a compromis’o pină astății guvernulă, și astădi încă îi dă o lovitură mai mare decâtă te celelalte, fiindă că era de datoriă, ci mare necesitate, ca acastă cestiune, cândă a venită maintea Camerei, se se fi trăiatu într’ună modă fórte seriosă. Era de mare trebuință, d-loră, ca mandatarii acestei țeri se dovedască titlurile care le dă dreptulö se ie acele monastiri din mănele Grecilor. Numai printr’ună asemenea modă, faptul acela ar fi avută o tărie înaintea Europei, iar nu tăria din Jurnale și foile volanți, care se dau pe supru mână. Numai când ă acele titluri se discutau, se afirmaă într’ună modă oficial», numai atunci faptul a avea o autoritate mare și nu se mai putea f*ce, precumü aă tîsu Jurnalele străine, ca și Adunarea a procesă dintr’unu sentimentă de cupiditate, de lăcomiă, ș’atunci, 4icu n’amă fi fostă ospuși la crescerea cifrei de indemnitate, care și acea a câtă s’a dată, lipsindă desbateriie, nu scă pentru ce s’a dată, nu sciu pentru ce s’a votată. Dară, d-loră,