Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)
1864-06-01
480 *■a K.& »rsiftjftofti ÎN A M Fi RICA. Capitoluln VIII. (A vede No. de la 29-30 Maiu.) Truth, Humbug avg C°. Abia deșteptată, alergai la ferastru; voia mă a mă bucura de noua mea celebritate, ș’a privi âncă ua dată numele meu proclamată d’asupra acoperămintelor e. Tabloul ă era la Iocul seu; toți trecătorii își aruncau ochii asupra lui, dară, o vanitate a glorielor- omenesciacă ce se cilia: PERSIA A SQSITU. MARI SCIRI DIN EUROPA. Londra Consolideze 9234. Liverpool.Raimbacuri, suite de 20 la f0. — Porc sale (Clevland), 4,000 ceruți de către 14 dolari. AGRICULTORILORII, OCASIUNE UNIGA!!! Patru frumoși asini de Italia, armăsari din cei mai buni. 4 se adresa la Dl. Ginocchio frați. 70, William Street. — Poporu de neguțiătorî! strigară are bandu pumnulu grosolană cari faci la trecători, nemți se mdrgă mestecate și cu același pașii trebile, ROMANULUI yi 3 IUNI 17, cu mișcările spaniole, pronunciamentos, isbucnindu mai ânteiu în provincie, de cătu cu mișcările cari începu în capitale ca cele francese. In luna lui Octobre 1862, se află la Albina, cu siguranță, c’uă mișcare era aprópe se isbucnescă în Acarmarita, îndată regele Othon, credem dacă singura sa presință ar fi de ajunsă pentru a dejuca proiectele revoluționarie, o fărî a merge la Missolonghi cu uă fregată și câteva mici bastimente. Abia sosi la Calamaia, și, la 14 Octobre, generalul Teodoră Grivas roseală garnizona de la Vonizzi, o uni cu patlicarii sei, apoi se duse la Misolonghi, unde intră a doua zii fără a intempina nici uă improzivire și proclamă căderea regelui Othon. Lepnte și cele două castele din Rumelia și din Morea se pronunțară și ele, cumu se duce în Spania. Un biică duse la Patras scriea evenemintelor și din Arcanonia: acesta însemnată oraș să se uni pedată cu mișcarea, și la 17 cei mai însemnați comercianți se întruniră și formară unu guvernă provisory, în capulu căruia puseră pe d. Rufos. Insurecțiunea se întinse pe tote laturile golfului Lepante și ajunse, în fine, la Corintă unde guvernul tăiase telegraful electrică pentru a opri soirile dar provincie să ajungă la Athena; îndată dupe acesta tote soirile se respăndiră în Athena. Era la 22 Octobre dimineța, totă 1U3 capitarea înfățișă aspectulu celei mai mari agitațiuni: întruniri scomotase se formau pe strade, pe pietre, și oratorî se urcau pe scaune și citiau solrile primite de la Missolonghi, de la Patras și de la Corintă. Trupele inspira arătă de puțină încredere guvernului, în câtă elfi nu cuteză a se scote din casarme, cabinetulă, întrunită la ministerială de resbelă, delibera, dară nu isbutia se ie nici uă meseră de improzivire, căci nu găsia in nici ua parte una adeverată sprijină, și bastimentură care purta pe rege, mereu așteptată, nu se mai târia. La șepte ore sera, soldații dară semnalulă revoltei pe faclă, eșiră pe strada strigândă: „Se trăiască libertatea! josă Othon!“ și se înfrățiră cu poporațiunea, care începea a se înarma. Revoluțiunea era sever șită. La 24 dimineța, fregata regale sosi în portură de la Pireu. Regele află că revoluțiunea Humfase și că-i era cu neputință de a mai intra în palatură seu. Elă privi ca usa sa perdută, și, priimind hotărîrea căderii sale pronunțată de revoluțiune, trecu pe un fregată englese care să transportă îndată la Trieste, simțîmintele, bumbacul și ideiele, mulțiămescă lui Dumnezu că nu facă parte din tine. Trăască țara idealului,vădită Francia, pe care o pate atrage cine-va lasă-de-una c’uă vorbă sonoră, Francia care, Dumnedeătie lăudată! nu se găndesce nici vădată la interesele sale de cută alunei căndă este prea târziu! Nebunia noistră prețuesce mai multă de că la înțelepciunea acestoră Yankee, sărăcia nóstra este mai nobila decată avuția soră. Patru asini de Italia, și prețintă porcului, ucă marile solii din Europa, pentru acești arendași neînvelați! Și despre Francia, despre modele noue, despre balulă de la Curte, despre cele din urmă romană, despre cele din urmă vodevilă, nici unu cuvântă ! Pandi vandali, n’umă pentru voi de câtă despre uă. Dănjdii unii cursă liberii mâniei, vouă cu tóte acestea se mulțămescă diaristului care c’uă di mai naintre vorŭ bisa despre mine. Ori cine ară o fostă acesta foliculariă, nu’mi convenia se fia îndatorată luială onoră cu vuita mea, era a me și plăti de densula. Intrai într’uâ casă de mică aparință, care n’avea de casă uă placă de mamif bătută în zidă pe care se cilia: PARIS-TELEGRAPH, Truth, Humbug et Cie, proprietari-directori. Oă ustă de flanelă verde era’naintea mea, o’mpinseră, și me aflai ii în facia unui omă mică îmbrăcata în negru și încheiată pină la gîtîi, era d. Truth. Aștedatu ’naintea unui bhiurcă de acasa, ținea in mână nisce forfeci forte mari, tăia bande lungi de hărția dintr’uu fiai’ie englese , și le arunca într’ună felu de cutiă de scrisori cari comunica cu imprimeria. Eftină redacțiune! — Ce voescî, domnule? întrebă elă fără a rădica capulă și fără a întrerupe lucrulu seu. — Domnule , îi diferă c’uă voce gravă și seria sa, sunt doctorele Diniei Smith , pompăriă din a țaptea compania, acela chiar pe care ați avutu bunătatea a’le lăuda în fóța d-siră de ier! séra — Bine, dise diaristulă urmăndă tăiăturele sale. Ce voescî? — Ați mulțimi, domnule, a plăti datoria recunoștinței. Elă mo privi c’untă aeră de mirare , tare. — Nu'mi datorescl uimiră , docPublicând» frumósa dumitale faptă, amu făcută meseria mea, ș’apoi acésta ’mi-a adusă mai multă de două sute de dolari. Nu-mi datoresci dară nimicii. Dupe acesta re’ncepu lucrul» scă, fără nici se me invite se ședă. — Domnule Truth, îi diseră, c’unu tonă rece și demnă, nu caută motivele corite iă făcută sa lucredi ieri; ’mi ai adusă unui servițiu, suntu și remănă de balerele dumitale. Ei ■a se esă căndă elă rădică capulu și pironi asupra mea ochii sei mari negri a căroru espresiune durerosa me isbi. — Doctore, diseelă, c’uă voce întreruptă, dacă ții arătă de multă a te acita deuă datoriă imaginariă, acă ocasiunea. Spune-mi în tólă sinceritatea, care este reală de care suferă și câtă timpă mai amu se Irăescu. Elă se rădică, puse înăna pe inima sa și d’uă dată se opri. Uă astmă violinte slu îneca, îi pipăiiu pulsulii, ascultaiu resuflarea sea , îhî ascultaiu, era simptome ce nu mai permiteau se iie înșelă. ~ Doctore, îmi disc Truth, iți ceru adeverulă. Gândii cineva tare, ca mine, obiceiulu so lu spuiă la totă lumea, are forța selu și audă în cea-a ce~să privesce. Amu trebuință se seiau de me aflu. — Ai, respunseiu, uă bóla de animă, care este departe d’a nu se pute vindeca. Gigarete de stramonium te voră ușura. Dară, daca voie3 CÎ a te vindeca, îți trebue um aeră curată, uă viață liniștită, repaosulă sufletului ș’olii corpului, lucruri cari nu se găsscă nici de cumă în biuioulă j unui diară. 1 — Mutiiămimă, doctore; consiliulu dumitale este acela pe care mi ’a dulă adi diminuță și mediculu meu. Trebue se renunțiu la că profesiune arătă de ostenitória; fia; cată se va pute mai curîndă cu arătă va fi mai bine. Unu Yankee nu se uită nici vădală înderetă. Doctore, cumperă diariulă meă; îți vândă partea mea doue (Jeci de ,n‘‘ de dolari, în saso luni U vei căștiga. Primesei ? — Drace! strigai, ce iute mergi! Eu diaristu! este uă onore la care nu m’amă gândită nici vădată. — Gândesce-te Pentru unii omă care iubesce binele este cea mai d’ăntéia dintre profesiuni. Este ceva mai frumosă de călii a conduce pe frații săi pe calea dreptății și adeverului? Diaristă, este una rolă care de departe nu este stimată, dară care d’aprope un scă de ceie care voiesce sc să încerce. țiaristii suntu din familia comedianiloru, suntu nesocotiți și invidiați. Acesti boemi au spirită, frecănduse cineva de dinșii, se simte mei pucină lmgesti. Nu este nici uă damă frumósa care se nu fia fericită de a s’apropia de cochetele cele mari; nici unu omă de stază care , într’uă singură dată, se nu lingușescă pe follicular, dacă chioru nu se’mroleză cu modestia între diaristi. Fără voia mei, propunerea d. Truth găde la vanitatea mea, ideia d’a conduce opiniunea îmi eurîdea. Umu omă ca mine are atâtea lucruri se învețe p’acea massa inoranta și stupidă care se numesce publicului Simțimântul demnității mele me opri singură de a cede acestei nebunie !). — A dirige una diară, diseră, bolnavului meu, este ună lucru forte dificile pentru cine nu s’a născută in acesta industria. piu. — Nu, nimica nu este mai sîm. Ședi aci lingă mine, stăi doue ore, vei afla secrelulu meseriei. In fundă, tóte se reducă la ua singură regulă de conduită: a spune adevărlu, nimicii altă ducâtă adeverulă, TOTU adeverulă. Curiozitatea triumfă. Me aruncată intr’unu mare fotoliu de pele galbenă, puseîă bastonului între genunchi și rechimaî pe dinsulă braciulă meu bolnavă; uă dată instalată, deschiseră uă t? ba— chemă uitată pe masă, și privindă pe D. Truth: — Scumpulu meu Aristide, îi diseră, devisa dumitale este frumósa; dară, între noi, nu este prea multă frumosă? In cea a că priveșce diaristica, credeamu că minciuna era regula, adeverulă escepțiunea. 2) — Unde ai veciilu acesta, doctore machiavescu? In beliena iîuropă, póle? In Spania, în Rusia, în Turcia, pretutindeni unde presa este ună monopolă ■ în mâna guvernului, sormanii diarisci afi permisiunea de a nu spune nimica în șosele, cu condițiunea de a MINȚI OFICIALE în a șeptea, dară într’uă țară cu libertate, acolo unde fiecare póte cugeta ce voiasco și tipări ce cugetă, la ce ară servi de a minți? Adeverulă este marfa nostră, și pe acésta publicoul ne-o cumperi». A minți, este a perde creditulă nostru ș’a ne ruina cu rușine. 3) Putemă ave tele vițiele, afară numai de unulți. Ve<fistariulă din London, Times, este nestatornică, injuriosă, violente, dară mincinoșii, nici vă dată! Surprinsa în flagrante delicii» de minciună, proprietariulă sau oră perdeună venită deuă suta mii dolari. Nimeni nu este vițiosu cu preținlă acesta; este veridică prin calculă și virtuosii prin interesă. 1) Se nn intámi că doctorele exprimă ideiele ce circulă în lumea oficială și mai cu sumă în țerele unde domnesce centralizarea administrativă, guvernamentalismulu, despotismulu. 2) Dacă guvernementalii. 3) In America nu se cunosc abonamente oficiale polițienesc!. Ce țeră ’napoiată! (not. R^ ). Acastă virtute americană nume entusiasiră de locu, căutamă unu respunsu, cându zăul unu bâtă de dihoră care trecea prin ușiă. Era onorabilele meu frate de arme și vecină, sollicitorulă Fox, care se apropia alunecândă pe parchetă, și ne luă cu afecțiune mâna. — Bună diua, scumpe Truth, dispelă Ziaristului suficiându-i. Vin din partea d- lui Little, banchiărulă, a vorbi cu dumneta dispre uă afacere însemnată. Suntă două mii de dollari de câștigată pentru șiiarăi, două mii de doari, repetă elă accentuândă fiecare silabă. — Bine, response cu reculă diaristulu; acesta privesce pensociatură vică. Lună. Uă mică ușă se deschise și uși, nu fără greutate, unu omă grasă care, cu corpuluseă celă mare, cu capuluseă pleșuvă, cu urechiele sale mari și cu dinții sei nainte, avea aerul unui elefante îmbrăcată. Bună diua, doctore Smith, striga elu începândă a rîde, bună dina, tore cunoscu dupe braciulu în eșarpă. Ce dici de tablou Iuruu de ieri, scumpe Cincinnatul ? Nu prețuia câtă celă de astăzi? Truth, cei patru asini sunt vânduți. Ginochio ne scrie se încăsuimă anuncută. 1) Bună diua, Fox, ești atâta de supțire incâtă te luamă de umbra doctorului. Voiă sollucitorii, (avocații) aveți consciința atâta de fragetă încâtă scrupulurile ne facă a slăbi. Ce ne aduci? — Dacă de ce este vorba, dise Fox, pucina lingușită de grațiositațile ti lui Humbug. Casa Little face una mică împrumută mnesicanii, dece milione de dolari pentru a începe. Acțiunile suntu de doue sute dolari fiecare, scose la un sută seschisi, si plătite a pari prin tragere anuale. țece la sută interesă, douo-deci la sută beneficiu asupra capitalului, uu frumósa afacere! — Pentru Little, dise Humbug ri Jându. Și ve trebue anunțiuri: Mundus vuit decipi ergo decipiatur.(2) Fii liniștită, Fox, iți vomă da unu frumosă mică locu în siabă. Intre onguentele lui Holloway și hapurile lui Morrison, împrumuturi dumitale mesicanu va face minune. — Veniamă se ma înțelegă cu dumnata asupra prețiului, disc Fox — Dumneta întrebi despre tarifa anunțuriloru? Uăcente(3) pentru cuventă, una dolară pentru uă sulă de cuvinte; în acésta pădure comună, se bérfesce cu preți șiotărîtă, o soiă bine — Me örta, scumpo Humbug, respunse Fox clipindă din ochiă, m’ai înțeleșii zeu. Cândă vorbiamă de rețist, nu me gândi a mu Ia tarifă. Lille amu dori ca proiectur acestei suscripțiuni utile și patriotice(4) se fie inserată încorpul Ziariului, pentru ca se nu aibă aerul unui anunțță. Vomă putii ce va trebui. Me înțelegi? — Me temă că da, maestre vulpe, respinse omulă celă grasă, fără a încea de a rîde. Dară cumu dice bătrânulă Plaut: Slujii ția est venatum ducere invitos canes (5). Te pirculată camă târijiu, bunuhi »neurox. Aci pe la noi nu se prindă neghiobii într’uă cursă arătă de mare; acesta este bine petru nevinovații din cealaltă lume. Ș’apoi, îndată ce nu mai este vorba despre mișiele mele, adresază te la asociatul» »neu. — Am înțelesă ce ni se cere, scumpula meu amică? — For le bine , respunse Truth c’un voce răpede. D. Little are trebuință de onorea mea pentru a face împrumutulă seă; elu mne intrebii cu ce preție me vândă. — Truth, scumpula meă, ier reu lucrurile, disc Fox cu o voce mierituósa. La Bursă, n’aă încredere da că tu în Paris-Telegraph, este dlară forte naturale se ne silimă a te atrage în partea nóstra. Vomă face pentru acâsta tale sacrificiele. — Dimnule Fox, strigă jîaristu'ă palidă de emoțiune, ușia este ca'o. — Suntă servulă dumitale, domnule Truth, dise solicitorulu eșindă afară’ — Eu nu suntă ală dumilile, respunse clientulă meu. Mâne voiă sei ce este acesta împrumută și voi spune publicului adeverulă, totă adeverulă. — Scumpulu mea domnă, îi diseră cu autoritatea profesiunii mele , te vei bolnăvi »na» rea, nu vei scote din rătăcire pe nimene, și-ți vei face inimici de mórle. — Inimici, acesta este gloia nóstra, suntemu soldați, Iocul nostru este la luptă. Dicându acesta, apucă pe pitilul seu cu amândoue mânile și cădu în fotoliului seă. — Doctore, strigă Humbug, ajută să vezi prea bine că se perde. Este cu putință se-și facă cineva asemene emoțiuni pentru acea canalia omenescă. Truth câne, egoismu, voiescî într’adinsă a muri pentru a mie ruina, pe mine vechiul steă amică Aide, priv sce-me. Tmth îi întinse mâna cu întristare. Fără voia mea, simțit óro care milă pentru acestu sermanu boemă care sacrifica viața sa pentru cea mai chi —inerică și cea mai deplorabile profesiune. (Va urma ) Ciocoi vechi și ciocoi noul. Ar fi fostă de dorită ca uă până mai expertă se dea sema de scrierea d-lui Philimon întitulată Ciocoi vechi și ciocoi noui. Din nenorocire suntu mai multe septemăne de căndă cilima pe paginea a patra a diarelară între salamurile de Verona și icrele moi anunțate opusu dumnelui ș’arăta tată. Cumu n’au citită niimini din cei cari ținu pana in mână astă scriere importantă din tóte puncturile de vedere? Cumu cei cai au citit’o nu voiască se’i dea importanța meritata? Cumu nimeni nu voiesce se’i platescă tributul» de recunoscință ? N’o credemă. Literatura nosträ e Betosă de șerifii de ore c:tre valore, ș’o operă ca a d-lui Chilimen urma se producă sensițiune, de ar fi fostă citită. Deprinși însă a nu citi de câtu-va timpi de călți scrieri pe care nu voimii a le numi, de șiruri» că amu trecută pe lingă ciocoi fără a presimți că acele pagine conțină învățăminte morale. Istoria de ei e și cea de adi a țerei și mai presus ii de Iotă denunțarea uneia din plagete de care suferă socitatea nóstra și care in curându ar pute cangrena da :a unii medică ca d-nu Philimon n’ar fi venită sedică suferindului ,,éca bala, tămăduiesce- o.tk Se se líiuscésea din Philimon; intențiunea nóstra nu este a diseca opera sea spre a o areta publicului; scimți binie că n’avemfi cunoscințele trebuite pentr’un asemene operațiune, și nu vomu compromite frumósa sea creațiune prin nesporiința nóstra. Nu! Intențiunea nóstra este a clăma atențiunea amuiloru de litere asupra acestei scrieri. Intențiunea nóstrií este a les ce: citiți-o și suntemu siguri, avemă convingena că vorbindu in urmă de dânsa, veți vorbi la jocul ă iei și pe pagina pe care se’nregistrésa creațiunile inteliginței, sucesele studiului ș’ale progresului literatureî unei țari. Acesta este scopul nostru: do’să vomă împlini, totă noi vomă re,uimea datoriutorului pentru orele plăcute ce ne-aă dată scrierea sea. R. D. R. 1) Se se bage de semn că Humbug, adică blaga, este pagina a patra. Libertatea pentru toți; moralitatea în Siariu, blaga, și arla teneria, și neguțțătoria în altă parte. 2) Lumea voiesce a fi înșielată, să înșielămin darü. 3 Dolarula americană se împarte într'uă sută cente, care prețuescă fiecare cinci centime și uă fracțiune. 4 Tóte uciderile se facă acumă prin voințele Patria, libertate și egalitate. (Nnt. Ted. 5). Este nă nevoiă de a duce pe căni la venătoriă fără voia loră. I