Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)

1864-06-01

480 *■a K.& »rsiftjftofti ÎN A M Fi RICA. Capitoluln VIII. (A vede No. de la 29-30 Maiu.) Truth, Humbug avg C°. Abia deșteptată, alergai la fera­­stru; voia mă a mă bucura de noua mea celebritate, ș’a privi âncă ua dată nu­mele meu proclamată d’asupra acope­­rămintelor e­. Tabloul ă era la Iocul­ seu; toți trecătorii își aruncau ochii asupra lui, dară, o vanitate a glorielor- o­­menesci­­acă ce se cilia: PERSIA A SQSITU. MARI SCIRI DIN EUROPA. Londra Consolideze 92­3­4. Liverpool.Raimbacuri, suite de 20 la f­­0. — Porc sale (Clev­land), 4,000 ceruți de către 14 dolari. AGRICULTORILORII, OCASIUNE UNIGA!!! Patru frumoși asini de Italia, armă­sari din cei mai buni. 4 se adresa la Dl­. Ginocchio frați. 70, William Street. — Poporu de neguțiătorî! strigară are bandu pumnulu grosolană cari faci la trecători, nemți se mdrgă mes­tecate și cu același pașii trebile, ROMANULUI yi 3 IUNI 17, cu mișcările spaniole, pronunciamentos, isbucnindu mai ânteiu în provincie, de cătu cu mișcările cari începu în ca­pitale ca cele francese. In luna lui Octobre 1862, se află la Albina, cu siguranță, c’uă mișcare era aprópe s­e isbucnescă în Acarmarita, îndată re­gele Othon, credem­ da­că singura sa presință ar­ fi de ajunsă pentru a de­juca proiectele revoluționarie, o fărî a merge la Missolonghi cu uă fregată și câte­va mici bastimente. Abia sosi la Calamaia, și, la 14 Octobre, gene­­ralul­ Teodoră Grivas roseală garni­zona de la Vonizzi, o uni cu patli­­carii sei, apoi se duse la Misolonghi, unde intră a doua zii fără a intem­­pina nici uă improzivire și proclamă căderea regelui Othon. Lep­nte și cele două castele din Rumelia și din Morea se pronunțară și ele, cumu se duce în Spania. Un biică duse la Patras scriea evenemintelor și din Ar­­canonia: acesta însemnată oraș să se uni pe­dată cu mișcarea, și la 17 cei mai însemnați comercianți se întru­niră și formară unu guvernă provi­sory, în capulu căruia puseră pe d. Rufos. Insurecțiunea se întinse pe tote laturile golfului Lepante și ajunse, în fine, la Corintă unde guvernul­ tă­iase telegraful­ electric­ă pentru a opri soirile dar provincie să ajungă la Athena; îndată dupe acesta tote soirile se respăndiră în Athena. Era la 22 Oc­tobre dimineța, totă 1­U3 capitarea înfățișă aspectulu celei mai mari a­­gitațiuni: întruniri scomotase se for­mau pe strade, pe pietre, și o­­ratorî se urcau pe scaune și citiau solrile primite de la Missolonghi, de la Patras și de la Corintă. Trupele inspir­a arătă de puțină încredere gu­vernului, în câtă elfi nu cuteză a se scote din casarme, cabinetulă, întru­nită la ministerială de resbelă, deli­bera, dară nu isbutia se ie nici uă me­se­ră de improzivire, căci nu găsia in nici ua parte una adeverată sprijină, și bastimen­tură care purta pe rege, mereu așteptată, nu se mai târia. La șepte ore sera, soldații dară semna­­lulă revoltei pe faclă, eșiră pe strada strigândă: „Se trăiască libertatea! josă Othon!“ și se înfrățiră cu poporațiu­­nea, care începea a se înarma. Re­­voluțiunea era sever șită. La 24 dimineța, fregata regale sosi în portură de la Pireu. Regele află că revoluțiunea Humfase și că-i era cu neputință de a mai intra în pala­­tură seu. Elă privi ca usa sa perdută, și, priimind h­otărîrea căderii sale pro­nunțată de revoluțiune, trecu pe un fregată englese care­ să transportă în­dată la Trieste, simțîmintele, bumbacul­ și ideiele, mul­­țiămescă lui Dumnez­­­u că nu facă par­te din tine. Trăască țara idealului,­­vădită Francia, pe care o pate atra­ge cine-va lasă-de-una c’uă vorbă so­noră, Francia care, Dumnedeă­tie lă­udată! nu se găndesce nici vădată la interesele sale de cută alunei căndă e­­ste prea târziu! Nebunia noistră prețu­­esce mai multă de că la înțelepciunea acestoră Yankee, sărăcia nóstra este mai nobila de­cată avuția soră. Patru asini de Italia, și prețintă porcului, ucă marile solii din Europa, pentru acești arendași neînvelați! Și despre Francia, despre modele noue, despre balulă de la Curte, despre cele din urmă romană, despre cele din urmă vodevilă, nici unu cuvântă ! Pandi van­dali, n’umă pentru voi de câtă despre u­ă. Dănjdii unii cursă liberii mâniei, vou­ă cu tóte acestea se mulțămescă­­ diaristului care c’uă di mai naintre vor­ŭ bisa despre mine. Ori cine ară o fostă acesta foliculariă, nu’mi convenia se fia îndatorată lui­­ală onoră cu vuita mea, era a me și plăti de densula. Intrai într’uâ casă de mică apa­­rință, care n’avea de casă uă placă de m­amif bătută în zidă pe care se cilia: PARIS-TELEGRAPH, Truth, Hum­bug et C­ie, proprietari-directori. Oă ustă de flanelă verde era’naintea mea,­­ o’mpinseră, și me aflai ii în facia unui omă mică îmbrăcata în negru și înche­iată pină la gîtîi, era d. Truth. Aște­­datu ’naintea unui bhiurcă de acasa, ținea in mână nisce forfeci forte mari, tăia bande lungi de hărția dintr’u­u­­ fiai’ie englese , și le arunca într’ună felu de cutiă de scrisori cari comu­nica cu imprimeria. Eftină redacțiune! — Ce voescî, domnule? întrebă elă fără a rădica capulă și fără a în­trerupe lucrulu seu. — Domnule , îi diferă c’uă voce gravă și seria sa, sunt­ doctorele Di­niei Smith , pomp­ăriă din a țaptea compania, acela chiar­ pe care ați a­­vutu bunătatea a’le lăuda în fóța d-siră de ier! séra — Bine, dise diaristulă urmăndă tăiăturele sale. Ce voescî? — Ați mulți­mi, domnule, a plăti datoria recunoștinței. Elă mo privi c’untă aeră de mi­rare , tare. — Nu'mi datorescl uimiră , doc­Publicând» frumósa dumitale faptă, amu făcută meseria mea, ș’apoi acésta ’mi-a adusă mai multă de două sute de dolari. Nu-mi datoresci dară nimicii. Dupe acesta re’ncepu lucrul»­ scă, fără nici se me invite se șed­ă. — Domnule Truth, îi diseră, c’unu tonă rece și demnă, nu caută moti­­vele cori­te­ iă făcută sa lucredi ieri; ’mi ai adusă unui servi­țiu, suntu și re­­m­ănă de balerele dumitale. Ei ■a se esă căndă elă rădică ca­pulu și pironi asupra mea ochii sei mari negri a căroru espresiune dure­­rosa me isbi. — Doctore, dise­elă, c’uă voce întreruptă, dacă ții arătă de multă a te acita de­uă datoriă im­aginariă, acă ocasiunea. Spune-mi în tólă since­ritatea, care este reală de care suferă și câtă timpă mai amu se Irăescu. Elă se rădică, puse înăna pe i­­nim­a sa și d’uă dată se opri. Uă ast­mă violinte slu îneca, îi pipăiiu pul­­sulii, ascultaiu resuflarea sea , îhî as­­cultaiu, era simptome ce nu mai per­miteau se iie înșelă. ~ Doctore, îmi disc Truth, iți ceru adeverulă. Gândii cineva tare, ca mine, obiceiulu so­ lu spuiă la totă lumea, are forța se­lu și audă în cea-a ce~să privesce. Amu trebuință se seia­­u­ de me aflu. — Ai, respunseiu, uă bóla de a­­nimă, care este departe d’a nu se pute vindeca. Gigarete de stramonium te voră ușura. Dară, daca voie3 CÎ a te vindeca, îți trebue um­ aeră cu­rată, uă viață liniștită, repaosulă su­fletului ș’olii corpului, lucruri cari nu­­ se găs­scă nici de cumă în biuioulă j unui diar­ă. 1 — Mutiiămim­ă, doctore; consi­l­iulu dumitale este acela pe care mi ’a dulă adi diminuță și mediculu meu. Trebue se renunțiu la că profesiune a­­rătă de ostenitória; fia; cată se va pute mai curîndă cu arătă va fi mai bine. Unu Yankee nu se uită nici vădală în­­deretă. Doctore, cumperă diariulă meă; îți vândă partea mea doue (Jeci de ,n‘‘ de dolari, în saso luni U vei căștiga. Prime­sei ? — Drace! strigai, ce iute mergi! Eu diaristu! este uă onore la care nu m’amă gândită nici vădată. — Gândesce-te Pentru unii omă care iubesce binele este cea mai d’ăn­­téia dintre profesiuni. Este ceva mai frumosă de călii a conduce pe frații săi pe calea dreptății și adeverului? Diaristă, este una rolă care de departe nu este stimată, dară care d’a­­prope un sc­ă de ce­­ie­ care voiesce sc­ să încerce. țiaristii suntu din fa­­milia comedianiloru, suntu nesocotiți și invidiați. Acesti boemi au spirită, frecănduse cineva de dinșii, se simte mei pucină lmgesti. Nu este nici uă damă frumósa care se nu fia fericită de a s’apropia de cochetele cele mari; nici unu omă de stază care , într’uă singură dată, se nu lingușescă pe follicu­lar­, dacă chioru nu se’mroleză cu mo­destia între diaristi. Fără voia mei, propunerea d. Truth găde la vanitatea mea, ideia d’a conduce opiniunea îmi eurîdea. Umu omă ca mine are atâtea lucruri se învețe p’acea m­assa inoranta și stupidă care se num­esce publicului Simțimântul­ demnității mele me opri singură de a cede acestei nebunie !). — A dirige una diar­ă, diseră, bol­navului meu, este ună lucru forte di­ficile pentru cine nu s’a născută in a­­cesta industria. piu. — Nu, nimica nu este mai sîm­. Ședi aci lingă mine, stăi doue ore, vei afla secrelulu meseriei. In fundă, tóte se reducă la ua singură re­gulă de conduită: a spune adevărlu, ni­micii altă du­câtă adeverulă, TOTU ade­verulă. Curiozitatea triumfă. Me aruncată intr’unu mare fotoliu de pele galbenă, puseîă bastonului între genunchi și re­­chimaî pe dinsulă braciulă meu bolnavă; uă dată instalată, deschiseră uă t? ba— chem­ă uitată pe masă, și privindă pe D. Truth: — Scumpulu meu­ Aristide, îi di­seră, devisa dumitale este frumósa; dară, între noi, nu este prea multă frumosă? In cea­ a că priveșce diaris­­tica, credeamu că minciuna era regula,­­ adeverulă escepțiunea. 2) — Unde ai veciilu acesta, doctore machiave­scu? In beliena iîuropă, póle? In Spania, în Rusia, în Turcia, pretu­tindeni unde presa este ună monopolă ■ în mâna guvernului, sormanii diarisci afi per­misiunea de a nu spune nimica în șose­­­­le, cu condițiunea de a MINȚI OFICI­ALE în a șeptea, dară într’uă țară cu libertate, acolo unde fie­care póte cu­geta ce voiasco și tipări ce cugetă, la ce ară servi de a minți? Adeverulă este marfa nostră, și pe acésta publi­­cou­l ne-o cumperi». A minți, este a perde creditulă nostru ș’a ne ruina cu rușine. 3) Putemă ave tele vițiele, a­­fară numai de unulți. Ve<fi­­stariulă din London, Times, este nestatornică, injuriosă, violente, dară mincinoșii, nici vă dată! Surprinsa în flagrante delicii» de minciună, propr­ietariulă sau oră perde­ună venită de­uă suta mii dolari. Ni­meni nu este vițiosu cu preținlă acesta; este veridică prin calculă și virtuosii prin interesă. 1) Se nn intámi că doctorele exprimă ideiele ce circulă în lumea oficială și mai cu sumă în țerele unde dom­nesce centralizarea admi­nistrativă, guvernamentalismulu, despotismulu. 2) Dacă guvernementalii. 3) In America nu se cunosc­ abonamente ofi­ciale polițienesc!. Ce țeră ’napoiată! (not. R^ ). Acastă virtute americană nu­me entusiasir­ă de locu, căutamă unu res­­punsu, cându zău­l unu bâtă de dihoră care trecea prin ușiă. Era onorabi­lele meu frate de arme și vecină, sol­­licitorulă Fox, care se apropia alune­­cândă pe parchetă, și ne luă cu afec­țiune mâna. — Bună diua, scumpe Truth, disp­elă Ziaristului suficiându-i. Vin din partea d- lui Little, banchiărulă, a vorbi cu dumneta dispre uă afacere însem­nată. Suntă două mii de dollari de câș­tigată pentru șiiar­ăi, două mii de do­ari, repetă elă accentuândă fie­care silabă. — Bine, response cu reculă diaris­­tulu; acesta privesce pensociatură vică. Lună. Uă mică uș­ă se deschise și uși, nu fără greutate, unu omă grasă care, cu corpulu­seă celă mare, cu capulu­seă pleșuvă, cu urechiele sale mari și cu dinții sei nainte, avea ae­­rul­ unui elefante îmbrăcată. Bună diua, doctore Smith, striga elu începândă a rîde, bună dina, tore cunoscu dupe braciulu în eșarpă. Ce di­ci de tablou Iu­ruu de ieri, scumpe Cincinnatul ? Nu prețuia câtă celă de astăzi? Truth, cei patru asini sunt­ vânduți. Ginochio ne scrie se încăsu­­imă anunc­ută. 1) Bună diua, Fox, ești atâta de supțire in­câtă te luamă de umbra doctorului. Voiă sollucitorii, (avocații) aveți consciința atâta de fragetă în­câtă scrupulurile ne facă a slăbi. Ce ne aduci? — Dacă de ce este vorba, dise Fox, pucina lingușită de grațiositațile ti lui Humbug. Casa Little face una mică împrumută mnesican­ii, dece mili­one de dolari pentru a începe. Acți­unile suntu de doue sute dolari fie­care, scose la un sută sesc­hisi, si plătite a pari prin tragere anuale. ț­e­­ce la sută interesă, douo-deci la sută beneficiu asupra capitalului, uu frumósa afacere! — Pentru Little, dise Humbug ri­­­ Jându. Și ve trebue anunțiuri: Mun­­dus vuit deci­pi­ ergo decipiatur.(2) Fii li­niștită, Fox, iți vomă da unu frumosă mică locu în­­ siab­ă. Intre onguentele lui Holloway și hapurile lui Morrison, împrumuturi dumitale mesicanu va face minune. — Veniamă se ma înțelegă cu dumnata asupra prețiului, disc Fox — Dumneta întrebi despre tari­fa anunț­uriloru? Uăcente(3) pentru cu­­ventă, una dolară pentru uă sulă de cuvinte; în acésta pădure comună, se bér­­f­esce cu preți și­otărîtă, o soiă bine­­ — Me örta, scumpo Humbug, re­­spunse Fox clipindă din ochiă, m’ai înțeleșii zeu. Cândă vorbiamă de rețist, nu me gândi a mu Ia tarifă. Li­lle amu dori ca proiectur­ acestei suscripțiuni­ utile și patriotice(4) se fie inserată încor­­pul­ Ziariului, pentru ca se nu aibă aerul­ unui anunțță. Vomă pu­tii ce va trebui. Me înțelegi? — Me temă că da, maestre vulpe, respinse omulă celă grasă, fără a în­­ce­a de a rîde. Dară cumu dice bătrâ­nulă Plaut: Slujii ți­a est venatum ducere invitos canes (5). Te pi­rculată camă târijiu, bu­­nuhi »neu­rox. Aci pe la noi nu se prindă neghiobii într’uă cursă arătă de mare; acesta este bine pe­­tru nevino­vații din cea­laltă lume. Ș’apoi, îndată ce nu mai este vorba despre m­ișiele mele, adresază te la asociatul» »neu. — Am înțelesă ce ni se cere, scumpula meu amică? — For le bine , respunse Truth c’un voce răpede. D. Little are trebu­ință de onorea mea pentru a face îm­­prumutulă seă; elu mne intrebii cu ce preție me vândă. — Truth, scum­pula meă, ier reu lucrurile, disc Fox c­u o voce mieritu­ósa. La Bursă, n’aă încredere da că tu în Paris-Telegraph, este dlară forte naturale se ne silimă a te atrage în partea nó­stra. Vomă face pentru acâsta tale sacrificiele. — Di­mnule Fox, strigă­­ jîaristu'ă palidă de emoțiu­ne, ușia este ca'o. — Suntă servulă dumitale, dom­nule Truth, dise solicitorulu eșindă afară’ — Eu nu suntă ală dumilile, re­spunse clientulă meu. Mâne voiă sei ce este acesta împrumută și voi­ spu­ne publicului adeverulă, totă adeverulă. — Scumpulu mea domnă, îi di­seră cu autoritatea profesiunii mele , te vei bolnăvi »na» rea, nu vei scote din rătăcire pe nimene, și-ți vei face inimici de mórle. — Inimici, acesta este glo­ia nó­stra, suntemu soldați, Iocul­ nostru este la luptă. Dicându acesta, apucă pe pitilul seu cu amândoue mânile și cădu în foto­liului seă. — Doctore, strigă Humbug, aju­­tă­ să­ vezi prea bine că se perde. Este cu putință se-și facă cine­va a­­semene emoțiuni pentru acea canalia omenescă. Truth câne, egoismu, vo­­iescî într’adinsă a muri pentru a mie ruina, pe mine vechiul s­­teă amică Ai­de, priv sce-me. Tmth îi întinse mâna cu întrista­re. Fără voia mea, simțit óro care milă pentr­u acestu sermanu boemă care sacrifica viața sa pentru cea mai chi —­inerică și cea mai deplorabile profe­siune. (Va urma ) Ciocoi vechi și ciocoi noul. Ar fi fostă de dorită ca uă până mai expertă se dea sema de scrierea d-lui Philimon întitulată Ciocoi vechi și ciocoi noui. Din nenorocire suntu mai multe septemăne de căndă cilima pe paginea a patra a diarelară între salamurile de Verona și icrele moi a­­nunțate opusu dumnelui ș’arăta tată. Cumu n’au citită niimini din cei cari ținu pana in mână astă scriere impor­tantă din tóte puncturile de vedere? Cumu cei ca­i au citit’o nu voiască se’i dea importanța meritata? Cumu ni­meni nu voiesce se’i platescă tributul»­ de recunoscință ? N’o credemă. Lite­ratura n­osträ e Betosă de șerif­ii de ore c:tre valore, ș’o operă ca a d-lui Chilimen urma se producă sens­ițiune, de ar fi fostă citită. Deprinși însă a nu citi de câtu-va timpi­ de călți scrieri pe care n­u voimii a le num­i, de și­ruri» că amu trecută pe lingă ciocoi fără a presimți că acele pagine con­țină învățăminte morale. Istoria de ei e și cea de adi a țerei și mai pre­sus ii de Iotă denunțarea unei­a din plagete de care suferă soci­tatea nóstra și care in curându ar pute cangrena da :a unii medică ca d-nu Philimon n’ar fi ve­nită se­di­că suferindului ,,éca bala, tă­­măduiesce- o.tk Se se líiu­scésea d­in Philimon; in­­tențiunea nóstra nu este a diseca o­­pera sea spre a o areta publicului; scimți binie că n’avemfi cunoscințele trebuite pentr’un asemene operațiune, și nu vomu compromite frumósa sea crea­­țiune prin nesporiința nóstra. Nu! In­­te­nțiunea nóstra este a c­lăma aten­țiunea am­u­iloru de litere asupra a­­cestei scrieri. Intențiunea nóstrií este a le­­s­ ce: citiți-o și suntemu siguri, avemă con­vingena că vorbindu in ur­mă de dânsa, veți vorbi la jocul ă iei și pe pagina pe care se’nregistrésa creațiunile inteliginței, sucesele studiu­lui ș’ale progresului literatureî unei țari. Acesta este scopu­l nostru: do’să vomă împlini, totă noi vomă re,uimea datori­­utorului pentru orele plăcute ce ne-aă dată scrierea sea. R. D. R. 1) Se se bage de semn că Humbug, adică blaga, este pagina a patra. Libertatea pentru to­ți; moralitatea în Siariu, blaga, și arla teneria, și neguțțătoria în altă parte. 2) Lumea voiesce a fi înșielată, să înșielămin darü. 3 Dolarula americană se împarte într'uă sută cent­e, care prețuescă fie­care cinci centime și uă fracțiune. 4 Tóte uciderile se facă acumă prin voințele Patria, libertate și egalitate. (Nnt. Ted­. 5). Este nă nevo­iă de a duce pe căni la venă­­toriă fără voia loră. I

Next