Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-23

sio lucrare pe care le va subsemna dimpreună cu listele Secretarilor și le va înainta la biurouri principală din o spelulă comunală. Oricare alegătură este liberă a sub..;crio și procesură verbală și listele chiară. Art. 7. Biletele cari voră cuprinde nume neînțelese sâă asupra cărora se va ivi vr’uă contestațiune, se voră impacheta și se voră înainta la biuroulă principale. Art. 8. Numai Președintele biuroului are poliția adunării,— prin urmare ori-ce agentă polițienescă, afară de cei încinșî în liste ca alegători, nu pute asista nici în sala alegerii nici in jurulu ei, afară de nu va fi chiămată de președinte, care în asemenea casă va motY» necesitatea chiămării prin închiăre de procesă verbale. Art. 9. Biletele votării se vor arde in facia alegătorilor. Art. 10. Lucrarea flăcării secțiuni electorale, se va înainta la biuroulă principale care va sta in permanență pină va termina óra operațiunea. Art. 11. Biuroulă principale adunând voturile tutoră secțiuniloră și făcând adițiunea, proclamă pe cei aleși, confomă legii și, procesele verbale se înaintâ dă d-lui ministru din întru. Art.2. Votarea va continua până la ora 4 după amâdări, în care timpulăcare alegătură este liberă, anunțîndă presențarea biuroului, a-și depune votulu în urmă. Art. 13. La ora 4, înaintea descinderii urnei, se face de către biuroă ună nou apelă nomaje, și acelă care nu va fi votată, este liberă a vota. Vă dată urna deschisă, ori ce votare este poprită. Art. 14. Ori ce lucrare săvârșită în— naintea orelor, fixate aci, se va socoti de nulă. -----—---- NECROLOGIE. D. VASILE MALINESCU , foștei emigrații din 1848 în urmă, fostă deputată, la divanul Ad-hoc din Moldova, fostu membru la Comisiunea Centrale, fostul Ministru, fostu Membru la Curtea de Casațiune, cunoscută atâtă de multă Romăniloră, și în particulară Focșăneniloră, pentru ideile și faptele séle liberale, și pentru conduita sea onorabile, atătă ca cetățiană privată, câtă și ca oină publică, a murit, dupe o lungă suferință, în fosta capitală Iași. Pierderea sea, mai alesă în împrejurările de faclă, este o perdere, pe care tată Romanul de inimă, va regreta-o și va plânge cu durer Se de a drjcă ca țara nostră, se aibă mulți bărbați de caracterulă reposatului Mălinescu, se dea dueă ca purtarea sea, ca cetățiană și ornă publică, se serve de modelă compatrioțiloră noștrii. Acestă demnă și respectabilă bărbată,pe lăngă regredură publică, a lăsată în urma sa o consorte cu două fiice. Facă cerulă, ea era recunoscătore pentru eminentele și sincerele servicii, ce Mălinescu a adusă în folosulă ei, cu pierderea chiară a sănătăței și vieței sale, se știe a se arăta demnă către familia defunctului, care, fiindă desinteresată și onestă până la eestremă, n’au putut aî lăsa alta, de câtu onórea numelui seu Românii plângeți cu durere perderea acestui demnă bărbată, și cu inimi curate, se zlicemă împreună, fieri terăna afara. Câtă pentru mine, care voi reveni mai zăristă asupra vieței acestui demnă bărbată, nu îmi remăne de cătă a plânge pururea mortea sea; căci, pe lăngă um bravă compatriotă , amă perdută în elă pe celă mai bună ală meă amică. N. T. VOINOV. GARDA NAȚIONALE. Petițiune din Ploiescu către Locotenința Domnescă. A înaltei Locoteninți Domneștii Amu salutații cu celă mai viu on~ rusiasmu mărețul« faptă naționale de la 123 Februarie, și orice Română se crede datoră, mândru fiindă de dânsulă, a’să apăra cu viața sa! Interesul esisinței nóstre naționale cere însă imperios înființarea îndată a Gardei Cetățenesci. Acastă sistemă de armare nu pute fi nouă pentru țara nóstră; ea a fostă și obiectul unei legiuiri votală in anul 1864 de fosta Adunare Legiuitare. Ca Români, noi cetățenii ploeșteni și ai districtului Prahova, venimă a ve ruga cu respectă, domnilor. Locoteni nți se bine-voiți a face ca, înființarea Gardei Cetățenesci, se nu mai aibă loc de amânare în satisfacerea asceptarii publice. Trăiască România! Trăiască Domnulă și Filipă Iiăl Trăiască Locotenența Domnască și Ministerul ăl (Urmează subsemnaturile a 230 cetățeni). ROMANULU 23 FEBRUARIU (7 MARTID). Râmnicu Serată, 18 Februarie 1866. Domnule Redactoru, Vo rugăm«, d-le Redactore, se binevoiți a deschide rocă instimabilulă diarnă pomănuță a 1 nturatu löactă prin care se decide deschiderea unei subscrieri voluntarii, în județul nostru Rămnicu Serată, iu favorul ii guvernului, pentru a contribui la susținerea libertății oră patriei nóstre. Priimiți etc. etc. A. Mărgăritescu, A. G. Iarna, C. Mihăescu, P. F. Robescu, C. T. Fleva. Jugul despotismului a cădută, romanii își recapătă libertățile posedate din vechime, și recunoscute de înaltele puteri garante. 11/23 Februarie , făcută ca stâna româniei, ascunsă sub întunecoși mari, se reapară radiosă,mulțumită bărbaților« cari aă luptată, spulberăndu acei miori, și s’a sacrifiată în totă momentulu, căndă libertățile nu erau de câtă o literă mărtă, căndă viitorul« țerei a fostă în pericolă, și pa carii istoria îi va numi salvatorii patriei. Avându deplină încredere în înalta locotenință domnască și guvernulu actuale, redâîndu deplorabila stare a Financelară tesaurului publică, s’a constituită una Comitetă permanentă, deschidândă subscrieri voluntarii in județul Rămnicu- Serată, pentru susținerea drepturilor națiunii. Fondurile ce se vor aduna se voră înainta d-lui Ministru de Finance, spre a le întrebuința la destinația oră; listele de subscrieri se vom publica prin Monitorii și alte diare. Face mă dură, căldurosă apelă, în numele trebuinței ce are țara, a veni toți conjudețații noștrii se depuie dinarulă loră pe altarulă patriei ; acestă concursă va areta sumei că Romanii scră se facă sacrificii pentru apărarea drepturilor patriei, că la trebuință voră vărsa și chiară sângele loră. Al. Mărgăritescu, A. G. Iarca, C. Mihăescu, P. F. Robescu, C. T. Fleva, menea voiă care nu este mai duleiu luminații prin presă și prin întruniri publice, se asemănă întocmai ca unu termometru fără mercură, care nici uădată nu va putea s’arate gradul liberei voințe și a adeveratei espresiuni a națiuni întrege, care se transmite prin alegeri și mandatarii sei. Unii cetățiană Românii, Domnule Redactare! Am citită intr’unu articolă ală Românului din zilele trecute, că este a se face oă nouă constituțiune și că se pune întrebarea cumă trebuie sa fie acasta constituțiune? Nu ni s’a publicată mai ânteia proiectulă acestii constituțiuni, ca se vedemu cumu are a se face acastă constituțiune, și apoi se judecând ce mai are de lipsă spre a iei completare. Cu tóte acestea, fiindăcă în diarulu de Sâmbătă, 19 Fevruarie, am mai vedutu ancă unu articolă totă în România, ală unui simplu agricultore, prin care se esprimă dorința d’a se trece unui articolă speciale în constituțiunea ce are a se face, ca presa se fiă liberă pentru totăd’auna, mai adaogă și ei» că, pe lângă libertatea presei, mai este de trebuință ca în constituțiunea ce are a se face acumu, se se tracă ș’unii altă articolă speciale pentru libertatea întrunirilor», în care se se pote a se discuta liberă, maî ’nainte de ziua alegerii oră, personele acelea ce ar merita încrederea publicului , de a fi alese ca deputați , ca membrii ai consiliilor municipali, ca membrii ai consiliilor județene ș.c.1.1) căci, într adeverii, ce ar fi votută universale , dacă mai ănteră nu vomă avea stabilite și dobândite aceste doue libertăți, libertatea presiî, și libertatea întruniriloră? Ar fi, ca sedică așa, nulă, pentru că n’ar putea fi espresiunea ca adeverată a alegătorilor«; alegătorii ca se potu a-și da votulu în conștiință, urmâ dă mai anteiă a discuta liberă ș’a se lumina asupra aceloră persóne ce trebuie s’alegă, ș’apoi se potu merge fie care a-și da votulu, pentru persóne vrednice de încrederea publică. Voturi universale, are trebuință, spre a fi adeverata espresiune a națiunii , se fie numai cu ună singură grabă, adică că fiecare cetățiană se mârgă d’a dreptulă a-și da votură , oru nu prin delegați, ș’alăduoilească pe lângă neîntervenirea puterii Esecutive, nici într’ună chipă în afaceri de alegeri , toți cetățenii se fiă, riu î ’nainte d’a-șî da votură, liberi d’a se întruni, a discuta ș’a se lumina asupra votului ce are a da fiecare, căci, într’altă modă, dacă și în viitor să vomă urma cu alegerile, precumu și în trecuta atunci se fie bine înțelesă de toți, că voturi universale nu póte fi espresiunea cea adeverată a alegătoriloră , ș’unu ase U Ne pare reă că sclavia ne-a strivită pe toți arătă încătă éea e’acestă onorată cetățiană română nu scie că legea comunale prescrie limpede și curată libertatea întrunirilor electorale. (Nota red.) APELU LA CARITATEA PUBLICA. Domnule Redactore. Cunosceți fórte bine, că nenorocirile aducă pe omeni în posiții grele , durerose. Unul din acei omeni, asupra cărora sorta’și pronunță aspra mea sentință, din fatalitate, me aflu Eu ! Domnule Redactorii! am fostu ca părinte de studiu ală iiiloră români , în Pensionatură ce dirigeamă la orașiulă Galați, vise, după cumă diseră, ,,Serta nu zimbește la ómeni în tată momentulă.u Veni întâmplarea, și din înalta posițiune în care me aflamă, — remăseră fără nici ună ajutoră. Cum? Ce feră? Nu ve mirați, îmi muri soția, copii, — și’n urmă, remăseră peritu de celă mai principale orgasmă ală corpului. — Ah! me cutremură cândă voiă a pronunța acastă aspră suferință în care me aflu, — insă trebue s’o arătă. Suntă, d-le Redaetore, cu desăvârșire, fără de vedere , și din acestă lipsă suferă forte, nu mai amă cu cerne, hrăni. Și peste puțină limpă voră li peri tu. Acastă me împinse până a lua coragiu d’a vo ruga se bine-voiți a da publicității, mă apelă, către toți cetățianii spre a me ajuta, a mi plesni, fiă pentru cătă-l timpă, hrana ce-mi lipsesce. Gherasim Stavraca. Acei cari voră voi a ajuta pe acestă nenorocită orbă, voră depune ofrandele soru la administrațiunea Românului, în Pasagială Română. 33 VARIETĂȚI. . Ună manuscriptu găsită la 1 Ianuarie. (Urmare ’)• cu un voce mor-Domnulu Ursulescu lepădă țigara, ș’incepu posomorită și martai iă. — Eu ved că și cu schimbare și fără schimbare totă mai spre renamu ajunsă de numai nvemu nici Dumnedeu, nici casă, nici masă; birurile se totă sporescă și datoria publică s’a făcută cătămădală; banițe de aură, cumu direa nenea Toma, și totă cresce ne’ncetatu cu sutele de milione; reforme peste reforme, înbunătățiri peste îmbunătățiri, organisări peste organisări și numai vechi de cătă dorobanți și vatășei alergandă, bătându, și străngândă bani în tote părțile, bani și earu bani pentru vistieria, și căndă cauți nu găsescu uă lăscară într’ânsa, parc’ară ii vă butie spartă; numai lasă nici du semănță, măcară, în punga Romanului. In colo nimicii, nici securitate, nici dreptate. Mai nainte guvernulu totă îți mai dă câte uă mană de ajutoră la uă trebuință; acumu dacă te duci se’țî împlinască vreuă datoria, sau vreuă rămășiță, sau se țî restatornicască uă posesia, îți dice că nu e timpă, că re alegeri, că patihisesce pe primari, și te trămite la judecătoriă se alergi cată vei trăi, sau pănă ți s’o urî Domnulu Măilescu îndoise bancu, și redândă că mersulă norocului începuse a bate spre puntatori, venea către cerculă nostru cantăndă: Lada e uă mobilă Gó—ia, plină de vântă: — Scă eu, strigă supărat d. Fanarici, ce ’«semnâ dă cănteculu dumitale, domnule ; rădicarea Iadei a fostă numai să intrigă și, pe cătă vreme nu vei dovedi, ești ună calomniatoră, precumu dicea și d. ministru deputatului care pretindea că suntă funcționari cari ară merita să fiă la pușcărie. Lada la care faci alusiune nu făcea nici dour galbeni. . . . — Acesta este un cântec de la Opera Italiană, domnule Fanaridi, întrerupse tenărul Fluturescu, tânără diletante, fostă casieră de plasă. Vă cântă regele căndă vine de la cârciumă, dară vo au dramă criticăndă guvernulu; și eu dicu că despre cele din întru nu prea mergemă bine, mai alesă de căndă s’aă desființată casiăriile de plasă ; dară apoi, căndă este vorba despre cele din afară, mergă lucrurile ață, nici în timpii lui Mihaiu, saă lui Ștefană, nu amă fostă mai tari: Francesulă, Prusulă, Italia— nulu și chiară Aust iaculă ne suntă »mici și aliați, amă iscălită tractate cu (2) VeȘÎ Romănulă de la 20 Februarie, donișii: Turcul , Stambulu, EngL că nu are ce’și tremură de frică în sulă mare de necasa face capului, jaca de nevoiă că și-a băgată capitalurile tóte aici la noi. Muscalulă se uită și tace, oară pe călugări i-amu pusă într’uă coja de nucă. Aî cetită scrisórea către vidiră? Nu-i așa că este plină de patriotism«, de susü pănă sosu? Căndu me găndescă, frate, cumu neamă rădicată de nă dală în diplomiație,—și întorcându-se către mine îmi întinse doue hărții dicându-mi: citesce și dumnata adresa acasta de admirațiune și de recunoscință naționale și preuumăre te in lista de supru scripțiune pentru vre să treco doue deci de galbeni, ca să oferimă guvernului mă pistolă, uă pușcă, sau tună, că ce sciî ce s’o ’ntâmpla! sdraveni, ómeni, deă, mai avemii. —Bă, domnule, nu pot supt scri, pentru că, dreptă so’ți spui, nu împărtășescă entusiasmulă dumitale, nu înțelegă patriotismulu totă întrună felă cu dumnata. —Dară așa să trăesci, iscălesce, domnule, d'se cocona Zinca Neivanu; îi trebue se ducă și eră măcară uă sută de iscălituri pe adresa de admirațiune, și uă miă de galbeni pe lista de suptă scripțiune, dară de i-o da și lui săracul« ună postă, e băiată săracă, uite-teamă iscălită toți. — Eu, domna mea, credu că a mulțumi guvernului, căndă nu trebue, este de măreă cetățiană. — Se vede că dumnului n’a citit scrisórea, dise unu jucătoru de la uă masă de visiu, schimbăndă parteneră, că doară fi cetitu-o, suntă sigură că n’stă vorbi astfel; — și îndreptăndu-se către mine cu unu zonă apăsată: domnule, îi dice turcului se-și bage minții« în capă, că noi avemu privilegiuri și imunități, că nu avemu se’î dămă socotală, fiindă ca avemu autonomia interiorră, cu alte cuvinte, îi dice vizirului se’și caute de pilafulă lui și se nu se amestece în borșulă nostru, se nu asculte vorbe de cafenea, ci se scie că guvernul nostru este iubită ri ailorată de toți ómenii cei buni și onorabili. Ba ca acesta este scrisórea către Fuad, nu’ți place? — Noi, domnule, nu avemu nici privilegiuri, nici imunități, noi avemu drepturi, noi nu avemu numai autonomia interioria, căci nici uă dată nu amu renunciată la autonomia esteriomă, celă pucina asta ne-am învețată pe noi a crede moșii și strămoșii noștri, acei cari s’au luptată și cari aă păstraiă vestigiurile drepturiloră Romăniloră în timpi grei și critici; pe acastă cerca amu susținută și amă pledată prii în scrisă și prin gravi causa Romănilor, înaintea Europei, asta-felă amu ajunsă a scăpa la 1858 de ori ce acțiune din afară. Liberă este Turcu să se caute prin felii de felă de mij óce a se întorce eară la regimulu scrisorilor vizibali, căndă felicităndu-ne, căndă defăimăndu-ne, dară datoria nóstru de Români este a nu ne pune in asemenea posițiune, ci a ne feri de a stabili cu curtea suzerană precedinte de acelea cari pota se ne aducă într’uă di vă temare situațiunii nóstre politice. — Dacă ar fi, cum credi dumneza, de ce toto jurnalele străine, de la mică pănă la mare, și mai alesă acele francese, aă publicată cu laude acea scrisoară ? replică partenerală asvîrlindă uă carte pe masă și cercadă atu. —Fiindcă cele mai multe isiarie laudă și critică ori ce veî, și deosebită de acesta suntă fórte puțini străinii aceia cari cunoscă drepturile nóstre politice și loculă ce ni se cuvine în dreptulărințeloră. —Țara nostru este într’uă posițiune unică în diplomația sui generi, cum se zice, nu suntemă nici independinți, nici vasali, străbunii noștri au închi ăiată legăture cu Turcii, prin cari deși recunosceau supremația Sultanului, nu aă alienată însă nici unui din drepturile suveranității nóstre naționale, ne-au reservat chiară autonomia esterioară, dreptul de a închiria tractaturi și chiară de a face alianțe cu alte namuri. Cine trebue se cunoscá drepturile nóstre dacă nu noi? Noi trebue se cunoscemb mai bine de cătă jurnaliștii străini situațiunea în care ne aflămă, este datoria nostra a căuta se impunemă opiniunii publice și chiară politicilor Europei interpretațiunea nostra, arătându-le calea pe care trebue să ne ținemă și de la care nu ne putemă abate fără d’a ne retăci. Tacil, precumă nici celelalte puteri, iscălite în tractatură de la Paris, nu ne-aă dată ună privilegiă, nici uă anuitate,nu aă făcută altă decătă a ne reintegra în drepturile ce amă avută, drepturi care se compromiseseră, unele prin abusură de putere a unora vecini, sau prin nemernicia unoră Domni. Jurnaliștii și cetitorii loră aplaudă la o scrisórea semuță, fără a sei se o apre*ciese în fondură și asenția ei. Eă me intristedu redândă drepturile țerei uitate și nesocotite dinaintea interesului personale ală guvernului și ală dorinței de a voi se dobăndască cu orice mijloce totăd’auna dreptate. — Eă s dă atâta că Turcului i-a fostă frică, și că în scrisórea lui din urmă dă în genunche cerăndu ertăciune și jurămidă pe Mahomed că departe de a căuta să provoce misiunea de a restatornici ordinea compromisă în Principate, nu a acceptată una avertisulentă astă-felă formulată ca se ruge pe Dumnedeu a nu’lü face se încerce acastă neplăcută necesitate. — Acastă scrisare, deși pe unu tonă glumeță, dintr’ună capă până într’altulă îmi pare că, departe de a fi uă pocăință, semănă mai multă o amenințare și poternă avertismentu. — Se poftască, dise ună grosă foncționară, numai trei lune ceru de la Dumneiică, până cându voiu vedea fonderia isprăvită Măne mé sculă până în diuă se încheiu contractă cu zidari, fiă și fără votură Camerei, și fără licitațiune, cestiunea fonderiei în urma corespondinței cu vizirulă a devenită arginte și cade în domeniulu art. 3 din Statutul de la Candgea din 1864. — Cârmâne te vedu și pe tine cu Castelu și parcă la Vevericeni. Ce mai casă amu văzută în Bucuresci, la Lacu Icónei, dise cocona Zinca, aprinzându-și țigareta; se iei modelă dupe dânsa. — Dară cu ce o să faci fondiria, domnule?iso d-lü Ursescu. Audă că o vistieriă flueră Ventula. — Pentru asemenea trebuințe naționale, dise d. Fluturescu, se găsesce totă d’auna bani. Napoleone se trăiască, elă ne inprumută Fonderia nu pare se remână josă, că este temelia naționalității nóstre. Pentru arsenaluri, cusărmi, fonderil și grajduri nu e romănu care se numea și cămașa dupe elă. — Dară de unde se dea cândă n’are , că plătescă, dise n. Ursescu, peste 130 de galbeni pe ană numai imposiU funciară, personale și comunale, afară de impositele indirecte pe tutina, pe insure, pe vină , pe rachii , pe datără, pe banițe, pe cott, pe oca , ie cafea , pe ori ce mănâncă, pe ori ce beau, pe ori ce îmbacu, pe oi ce i-au în mână, afară de conscripțiune, de beilicuri și de o miă de pișcature, de mușcăture și de bacșișuri, cându amu cate vă trebuință? De unde vei se mai daă că numai amu? se me totă urmărască cu hărțiă galbenă, albastră sau roșiă, se me totă străjuiască, n’o se potă se dau și n’o se pota se-mia. Dăjdiele astea marile au eșită de când aă venită uă grămadă de procopsiți de prin sculele din întru, ei ne-aă stricată rostulu, ci aă adusă d’acolo nepăsarea de religiă, nerespectulu familiei și ruina proprietății. Tóte relele ne vină din pricina învățăturii celei multe, din pricina desvoltării ideieloru, cumă ne-a dis’o unu ministru. Civilisațiunea ține scumpă, dacă costă multă, nu e pentru nasulă nostru. Unde avemu noi putere se ținemu astfelă de lueșă? o se remănemă în sapă de lemnu. — Ai dreptate, domnule, la multe, greșesci însă cândă atribui civilisațiunii, învețăturii și ideiolor, liberali demoralisațiunea și relele cari au năpădită pe țară. Ună omă, cu cătă este mai învățată, cu atătă înțelege și cunosce mai bine mărimea lui Dumnezeă; acei cari au făcută cele mai mari și mai frumóse descoperiri în schițe, au fostă ómeni religioși, cu credință și cu dragoste către Dumnedeă; de aceaa i-a și luminată și a rădicată spirituli soră așa de sosü. Invețătura nu depărtasuio omă de la creatorul ă scă: din coma, îlă apropie, căci cu câtă ună omă scie mai multă, cu atătă este mai in stare a cunosce și a înțelege mărimea și puterea lui Dumnedeă. Cu câtă ună omă ară trăi mai multă intr’un nația civilisată și luminată și cu câtu se va *a identifica mai bine cu moravurile și obiceiurile occidentale, cu atâtt va sei a respecta mai bine religia, a iubi familia și a apăra proprietatea; cu atâtă va fi mai amică căldurosu ală drept ț și mimică ală corupțiunii. * * (Va urma) Joui la 24 Februarie. Compania dramatică va juca pe scena Teatrului CELU MARE, în benefoiulă D-NEI MATILDA PASCALY. piesa. DAMA CU CAMELII.