Romanulu, martie 1866 (Anul 10)

1866-03-28

AMLU ALU PECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTI Cap. Dist. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șise luni — „ 64 — 76. Pe trei lunî — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unii exemplarii 24 par. Pentru Parisii pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10-v.a. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMÂNI No. 1. Luni, Mar­î, Mercurî, Jouî 28, 29, 80, 31 MARTIE 1866. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. — Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — rante respunisetoriü LAZAR VLASCEANU StRanSTEZA­TE și vei FI —---tot.---­Abonamentulö îli Bucuresci, Pasagiul si Romanii No. 1. — In districte la cores­­pondințiî­­ pariului și prin poștă. La Paris, la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. Administratorele diariului D. Gr. P. Serruine. ^.MUNCIU­RII.E linia de 30 litere — 1 — Jeü. Inserțiuni și reclame, lin. 5 — COMITATE ELECTORALI. Ploescu, 10 Aprilie. Domnului Redactare Jurnalului Românulu. După două adunări numeróse s’au alesă mem­brii Comitetului: D. Homoriceanu, G. Radovici, M. Cireșeanu, M. Naciovici, M. Ghe­orghescu, Preo­­tului Nicolae, D. Costiescu, Ioann Romanescu, M. Nicolaă, Tudorache Ionescu, Tache Grigorescu, G. Radovici. D. Costiescu. Pileacî, 11 Aprilie. Orășianul Piteștianu în adunarea ținută la 28 curentă au alesă membrii Comitetului electorală personele următore: George Enescu, Nae Slavescu, Nae Cornnțianu, Nae Viișorianu, Protopopă Nae Costantinescu, Nae Coculescu, George Mălăiescu, George Papadopulo, Nae German, Tudoră Mariuțeanu, Răducană Pa­­raschivescu, Costache Bogdană, Dimitrie Micescu, Mih­ail Vasilescu, Dimitrie Buzoianu, Nae Grigo­rescu, Nae Dimancea, Petre Cecropide. IMPRUMUTULI NATIONALE 30,000,000 Domnulă Ministru al­ Finanțeloră, este autori­­zată a libera obligațiuni ale Statului de lei 300, 1500, și 3000 în contra unui versămînt­ de lei 240, 1200, și 2400; fie­care obligațiă este îm­părțită în trei cuponuri ce se voră reimbursa suptă scriptoriloră de către Stată: cuponulă 1 la 31 Martie 1867, cuponulă ală 2 la 31 Martiei 1868, și cuponulă ală 3 la 31 Martie 1869. Cuponurile anului respectivă se voră priimi de tóte casieriile Statului dreptă bani, pentru plata impositeloră și drepturilor­ vamali. Ținta de căpetenia a împrumutului fiindă ligui­­darea datorieloră­grămădite de guvernală trecută, tóte mandatele și bonurile Tesaurului, ale căroră termene este espiratu, se voră priimi pentru va­­lorea loră integrală și se vor­ bucura de avan­­tagiele unui versămîntă în bani gata. SUPT­ SCRIPȚIUNEA ESTE DESCHISĂ : Pentru Capitală de la 7 Martie și se va închi­de la 7 Aprilie. Pentru județe, de la 12 Mărim și se va închi­de la 12 Aprilie. Luptă­scripțiunile se voră adresa în Bucuresci, la Ministerul­ Finanțiloră, cară în județe la ca­­sierul­ Districtului. DE LEI DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciu particulariiî ală Romanului.) Franckfurt 9. Aprile. In ședinția dietei germane Prusia a presintată că propunere în privința re­formei constitutive federale. Propunerea fiindă la convocarea adunării eșită din alegeri directe și din voturi universale. Berlin 9. Astă­zi s-a priimită uă nouă notă a­­ustriacă prin care cere ca urmările făcute de Pru­sia se se desființesc. Bucuroscl “ Solrile ce avemă din străinătate, a­­supra atitudinii puterilor și europiane, in cestiunea României, suntă din cele mai bune. Liniștea, energia cu care a pro­cesă națiunea romană în resturnarea regi­­mului corupetoriă ce o apasă, i-au atrasă simpatia, respectală mai pretutindine­otărârea d’a mănține voinția sea, care a fost d­espresă de mai multe ori de cei îndreptățiți a vorbi a rădicată, pulemă­dice, tóte pedicele ce se mai opuneau la deplinirea tutoră dorințelor; și astăzi suntemă în posițiune a afirma că tóte voturile Adunărilor­ ad-hoc și ale Ca­­mereloră urmatorie voră deveni în cu­­rîndu fapte îndeplinite. Nici ună ames­teca ală nici unei puteri nu va fi în­găduită în afacerile României, care sin­gură va ave­a decide de sórb­a iei, a regula și oțărî în totă și în tóte des­pre ea însăși In facia unei voințțe ce se manifestă cu virtute, Europa scre a recunosce că este aci­să individuali­tate puternică, a carii vietate nu se póte contesta, și carii­a trebue prin urmare a i se lăsa dreptul­ d’a trăi, d’a se desvolta în condițiunile ori­carii ființe însuflețite. Acestă dreptă deplină este astăzi necontestată țerei nóstre. Dară pe căndă în afară, inemicii perdu ori­ce speranțiă d’a pute opri neconstituirea unei Românie puternice, ei nu se ostenescu d’a lucra, d’a in­triga în țera nóstra chiară, ba dacă își concentra tóte puterile noi, căci nu­mai în desbinarea, în­aț­țarea oreloră și pasiunilor, mai speră reușită pentru sco­purile lor­. Acțiunea loră cea mai necur­mată, cea mai staruitoria este peste Milcovă. Pe căndă acei străini caută și gă­­sescă aci agenți complicitori și dis­puși a-i servi, intre amicii și devota­ții fostului guvernă (nu vomă da astădî nume proprie) ; pe căndă aceștia între­­buințâzâ tóte mijlacele spre a face se se crdijă că ar fi uă mișcare separa­tistă în țară ; pe căndă nisce foști con­cesionari ai regimului căzută, cari îm­­părțiră între dînșii miliónele ce se luau de pe țară, și cari astăzî se vedă lo­viți în miselusele loră industrie, să agi­­tă, strigă, facă multă zgomotă spre a face se se credă că suntă fórte nume­roși, 0că care este în Russia ideia de­spre rolulu ce ar trebui se face guver­­nulă rusă în cestiunea nóstrá. „In cestiunea Principateloru Dună­­riane, orice diab­ulă semi-oficiale rusă, Gollos, Roșia n’are de câtă trei drumuri a urma: 1) s­ă va ține cu Turcia și în astă casă instrucțiunile ce trebuescă generalului Ignatiev trebue se fiă iden­tice cu cele trimise de guvernulă en­­gleză la ambasadorele scă. Dn aseme­nea conduită ar fi nu numai fórte ne­plăcută pentru Rusia, dară ar dovedi încă, că tóte turburările, tóte cr­sile Orivntelui, n’au contribuită în nimica pentru soluțiunea cestiunii, pentru că astă soluțiune este tot o încă pendinte și impedicată de Statu-quo. — 2) sau rusia s’ar lăsa isola, adică, n’ar pute urma în ună chipă decisivă, și prin asta chiară ar facilita soluțiunea cestiunei austro-prusiană, ceia ce nu intră de ocă în calculile politicei nóstre, saă în vie 3­­ea va voi se aibă de scopă propriulă seă interesă, adică, întinderea otarelor­ sale, necesitatea absolută de a uni în una corpă pe toți creștinii su­puși la dominațiuna turcescá, în astă casă unirea Principatelor- Dunăriane cu Ser­bia ’i-ar fi fórte folositóre.— Dupe o­­piniunea nostru astă din urmă conbi­­nare ar fi cea mai raționabile, cea mai pratică, și cea mai favorabile pentru Rusia, căci, în adeveră, este timpu se avemă îndurare d’acele nefericite părți de la mdtă­ți ce suntă chinuite fără încetare de lupte nesfîrșite, ce suferă periodice crist ín grositóre; și care, dreptă tótu recompensa atîtoră opintiri, n’a putută dobîndi de la puterile Eu­ropiane de câtă menținerea unui Statu­­quo ce’i a devenită sarcina cea mai grea ce-i s’ar pute impune.“ Astă­ feliu dară întinderea otarelorü Rusiei, modificarea statului-quo în pro­vinciele de la măclă­ di­n Bulgaria, Ser­bia, Erdegovina, etc., éca ținta, cefi sco­pul­ naționale ce diarele semi-oficiale ruse declară că trebue să aibă un po­litică rusescă, demnă și seria sa. Spre a ajunge însă la acestă scopă, trebuiesce a face desordini, tulburări, neliniște în părțile acelea spre cari o târlele Rusiei caută se se întindă. Spre a prinde mai cu siguranță pesce se tul­bură apa. Acesta și numai acesta este și pote fi scopulă agitatorilor­ anti­­unioniști. Agenți ai străinului, ei lu­crază pentru vinderea, pentru peirea țetei loră, căci nu pate fi romănă sin­ceră care se nu înțelegă că definirea astăzî, despărțirea în doie a României este uciderea iei, este aruncarea iei în brad­ele m­uscaliloru. [Principele strâmnu­llă vomă avea. Unirea este voinția țerei, este una faptă, este însuși temelia Statului Romănă . A lucra contra iei, este a lucra con­tra patriei, adică a face uă trădare. Legile țerei prevedă și pedepsescă tră­darea. Nu vomă cere însă, o repe­­timă, contra nenoro­ițiloră ce s’ară face culpabili de uă asta crime, seve­ritatea legiloră, Reprobarea națiunii, inferarea publică va i pedepsa sorii. Datoria administrațiunii este a se de­­nunț­a , a le face cuno­scute pe ori unde s’arii produce. Tăcerea, moliciunea, ar semena uă aprobare, de no­uă com­plicitate positivă. Guvernul­ trebue se cugete bine la acesta și să-și aducă a­­minte respunderea ce are în fația țe­rei și a lumii. Publicămă astă do­uă nouă protestare ce ne vine din partea a 250 cetățiani din Buzeu contra uneltirilor, desbină­­rii, ai peirii. In curei dă vomă publica numele loră chiară, pentru ca națiunea se-i cunoscă, se-i sciă, se le dea res­­plata ce li se cuvine. Despre noi, și curi de vitalitatea pa­triei nóstre, avându încrederea în în­­elepciunea, în simplură cole bună, celă romănescu, ală națiune, terminană a­­supra acestei cestiuni cu afirmarea că, cu tóte intrigele străinului, România una și nedespărțită va fi. Diferite scoriote ai­ circulată dilele trecute. Numele Poioresiloră, asociate cu ale altoră străini și dători în Bucu­resci, au figurată intre actorii presu­puși ai unor­ conspirat închipuite ce ar fi fostă se ed­aie contra Revoluțiu­nii din 11 Febru­arie, adică contra e­­sistiuției chiară a țerei. Mai mulți Po­­onesi ne~'TF5 mîtu­ră protestare contra acelorfi scomote. Acei ce au uă pa­­tină de mântuită și cari sd­ă, cu atâtă eroismu, a se face ostianii libertății și ai naționalității, nu suntă și nu potă deveni uneltete uciderii unei națiuni. Anima nostra se revolta contra ideiei că s’ară putea găsi ființe degradate cari se plătescă astă­fel că ospitalitatea și a­­mic­a unui poporă ce luptă pentru una și acea­ași causă, contra unui­a și a­­celui­așî inemică. Inregistrâmu dată cu fericire protestarea Polonestioră din Bu­curesci. Monitoriul, de la 25 Martie, publică ună comunicată în privința Tipografiei Statului. Elă ne spune că, dacă gu­vernul­ a fostă silită­ a numi­tă nouă comisiune de cercetare, causa este că cea d’ănteiă declarase că nu póte fa­ce nici uă lucrare pînă nu se voră sus­pende actualele directore, magazinerie etc. A se suspende funcționari, orice co­­municatură, fără positive și grave acu­­sațiuni, este uă procedură ce nu se póte admite cu înlesnire, căci ar suferi ser­vițiulă. Se pr­imimă pentru unu momentă de bună rațiunea dată de comunicatură din Monitoriu, de­și căndă se suspende u­ă funcționaliă servițiulă nu pote suferi dacă se numește altulă provioiiă în locă. Dară daca acesta este linia de conduită ce-și a însemnată guvernulă, atunci, negreșită, elă o păstrădă întru tote și pentru toți. Gumă se face clară că, în acela­șî mo­mentă căndă refusă d’a suspende nesce funcționari fără positive și grave acusa­­țiuni. D. Ministru de interne suspende pe alții pe simpla acusațiune a capului stabilimentului, a acelui­a chiară contra căruia s’a făcută u­ protestare subscri­­să de 48 de lucrători, cari dinunm­ă guvernului abuzuri grave?— Ce felă? Acusarea unui o­mu, și încă a unui oraș cotra căruia există acusări, are mai multă valore pentru D. Ministru de in­terne decătă plăngerea a 48 de lucră­tori ? Ce feră? Acusarea despre rupe­rea unui anunțiu de ordine, este mai gravă în ochii D-lui Dumitru Ghica de cătă acusarea de abuzuri de bani ? — Mărturisim­ că nu prea înțelegemă. Nu vedemă consciința, nu vedemă drepta­tea în modulă d’a proceda. Ni se pare că cumpena atârna pre multă în favo­­rea funcționariului celui mare, pe căndă celă mică, celă ce se plănge, este lo­vită, aruncată Fiindă că vorbirămă de consecuință și de dreptate, se esprimamă ad­ ăncă să nedomiriro. Ni se spune că d-nu G Lechlcu s’a numită prefectă la Teleor­man în loculă d lui I. Arion și că acesta s’ar­ fi trecută la Giurgiu, în loculă d-lui P. Angelescu. Dacă nu ne în­­șelamă contra d lui I. Arion au fostă multe reclamări, cari aă dată lacă la uă cercetare. Care a fostă resultatulă acelei cercetări? Dacă ce ne întrebămă. De a fostă pentru săă de a fostă con­tra d-lui Arion, în ori ce casă ea dă­locă la uă cestiune care devine de prin­­cipiă. In adeveră, făcându abstracțiune de ori-ce nume de persóne, vine să întrebare forte naturale. Ori cerceta­rea a dovedită contra unui funcționa­riă fapte inculpatorie, și atunci cumă se mai pute are mănține elă în­că funcțiune a statului, fiă și în altă districtă, fără a se lovi prin acesta dreptatea, fără a se face să derîdere moralității publice? Ori, din contra, cercetarea sa fostă fa­vorabile, și in acestă casă, pentru ce se­ lă mute d’acolo unde și-a deplinită asta de bine datoria ? Prin acestă mu­tare nu i se face cre uă nedrăptațire, nu se aduce asupră-i uă bănuială? Nu se rădică chiară înaintea nouilor ă sei­dministrați, autoritatea morale de care are trebuin^a unu o Ni se pare că nu pote eși cineva din acesta dilemă. De acea­a supunemu ne domirirea nóstru la deslegari­a D-lui Ministru de interne. Publicămă mai la vale diferite estrase din diarele străine, mai alesă asupra cestiunii austro-prusiane, care este as­tăzi la ordinea dilem. Depeșia ce dedlerăm mai susă vine a da­uă explicare tutoră aceloră sciri, încolțită, Prussia recur­ge la ună speciuinta ce lă-a întrebuin­­țiată tată de una spre a spălia pe Au­stria. Ea propune reforma constituțiu­­nii federale, prin convocarea unei noue diete alesă prin votii universale. Și a­­cesta o face în momentul­ chiară, căndă Austria o someza a dezarma. Ar dice cineva că D. Bismark se teme, că se trage înapoi. Care se fie însă căușele ce­ să împingă la acesta ? .,Laurii problematici, oice Vevenir Na­tional, ce D. Bismarck promite poporul­ui prusiană, n’aă întorsă pe acesta de la scopulă patriotică ce urmărește re­­vendicăndă drepturile libertății scanda­­loști nesocotite de guvernă. Ună mee­ting poporariă Intr’unită la Stettin s­a pronunțială contra resbelului. „Resbe­­lulu,“ dice resoluțiunea votată de a­­cesta Adunare, „este ostile libertății și funestă­țerei. Prin resbelu, guver­nul­ ar voi a întorce poporala prusi­ana de la stabilirea libertății interiore, orbindu-lă prin deșerte speranție de gloriă.“ Dacă cuvinte sanatóse. D. de Bismarck cârcă asemenea a face să se creda că ține gata unu proiectă de re­formă federale democratică, și că-și propune a cere convocarea unui Par­lamentă Germană, numită directe de poporațiunea diferitelor­ state ale con­­federațiunii. Nefericirea D-lui de Bis­­mark este că lumea l’a redusă la lu­cru și modulă cumă s’a condusă cu deputații prusianî pate face a se pre­vedea cum­ ar fi procederile sele c’ună Parlamentă germană.“ S’adaugemă la acestea atitudinea sta­­teloră unice ale Germaniei cari mai tate se pronunță contra politicei prusiane, explică otărîrea luată de guvernulă pru­siană. In principiă bună, drepta, pro­punerea ce ne anunță depesia nóstra, are­ nefericirea d’a fi făcută d’unii gu­­­vernă care a violată tóte principiele tóte drepturile. Nu scimu care va resultatulă seă­­ credemă însă că dacă statele germaniei ar pr­imi-o, ea s’ar întorce în curândă în folosulă p­oporu­­lui, și contra aceluia care a voită a servi de dînsa ca d’ună instrumentă. Suntu unele arme cu doue tăișturi. Citimă în Le Lieche: Meetingurile !n favorea reformei au re’nceputu dupe septemena sântă: la Leed, s’a adoptată oă­otărîre invităndă pe lucrători a supscrie pretutindeni pe­­tițiuni cătră Parlamentă și aducândă totă de uă dată aminte clasil de med­­locă că a luată îndatorirea se susțiă pe lu­crători în lupta loră pentru cucerirea drepturiloră loră. La Glasgow, dele­gați din principalile orașie ale Scoției asisteau la meetingă, și s’a decisă a presinta parlamentului unui memoriu, în favorea bilului. La Stafford, dove otărîrî, una în fa­vorea proiectului de lege ală guver­nului, cea­l­altă spre a învita se se luptă scrie petițiunî „au fostă aseminea adoptate în unanimitate. In acestă o­­rașiu, una lucrătoriă a invocată, spre susținerea­otărîrii a doua probele con­stanți ce aă dată clasile lucrătorilor­, mai cu sumă de câți­va ani, despre in­­teligința și m­oderațiunea loră. Ună faptă încă de observată, este că pre­tutindeni aprobându-se proiectură de lege, s’a declarată că el­ nu da po­porului tată ce îi trebuia pentru e ser­­viciulă drepturilor­ sale. Acesta este ună avisă pentru zori. Dacă ară veni la putere, s’ară găsi multă mai înda­torați de­câtă credă ei. — Bată sensul­ unei note remise de cătră com­itele Carolyi comitelui de Bismark la 31 Martie 1866. „A venită la cunoscința guvernului imperiale și regale că, spre a nu a­făcută se se nască temeri relative la conservarea păcii, guvernulă prusiană adusă curtea Viennei de intențiuni os­tile, și că a mers­ pînă a insinua e­­ventualitatea unei agresiuni armate a Austriei contra Prusiei. .Cu tote că pucinulă fondament­ ală unor­ asemeni aserțiuni este de no­­torietate și generale recunoscută în E­­uropa, guvernulă cată cu tote aceste se proteste contra unei inculpări în o­­posițiune flagrante cu evidența faptelor”. „Luptă-scrisură a fostă, prin urmare, însărcinată de a declara categorică că nemică nu ar pute fi mai depărtată de intențiunile M. S. imperatului ca uă ac­țiune ofensivă direptată contra Prusiei. „Nu numai că simptimantele de a­­micițiă, arătă pentru persóna regelui cătă și pentru regatul­ Prusiei, despre cari imperatură a dată asta de desa pro­be prin actele și cuvintele sale, dară, din altă parte, imperatură nu uită da­­toriele pe cari Austria și le-aă priimită solemnă suplă-scriindu pactură fede­rale germană. ,M. S. imperatură esta cu tărie de­cisă a nu se pune, din parte-î, In con­tra­dicera cu stipulările articlului 11 din actulă federale, care interzice mem­­brilor­ Confederațiunii de a urmări prin putere îndreptarea neînțelegerilor ă loră. „Luptă-scrisură, rugăndă pe d. pre­ședinte ală consiliului de a supune au­gustului suverană nota de față, este însărcinată a adăogi espresiunea do­rinței sale de a vede cabinetulă re­gale respingênd, fără cotiture și tată arătă de lămurită cumă făcu eă însumi în numele Guvernului meu, bánuiala de a voi se violeze pacea. Precedenda astă­­felă, ar restabili acea conființă gene­ralein menținerea păcii Germaniei, care nu ar fi trebuită a fi nicî­ uă­dată sou­­duită. Citimă în 1'Independance Belge. Ună drar­ă italiană, la Nazione, a­­nunță că principalii capi ai corpurilor­ armatei Italiane sunt­ convocați la Flo­rența pentru 6 Aprile. Totă astă faia afirmă încă că puterile navale sunt­ concentrate în porturile Adriaticei. In Veneția se oservă asemeni pregătiri în prevederea unor­ eventualități militarie|

Next